Actiune in granituire fara revendicare. Decizia 344/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILA NR. 344/
Ședința publică din 22 Octombrie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Lică Togan JUDECĂTOR 2: Maria Ploscă
JUDECĂTOR 3: Irina Tănase
Judecător: - -
Grefier: - -
S-au luat în examinare, pentru soluționare, recursurile declarate de reclamanții, și de pârâta, împotriva împotriva deciziei civile nr. 170 / din 23 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr. - -.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns recurentul- reclamant, personal și cu procură judiciară pentru recurentele- reclamante și, asistați de avocat în baza împuternicirii avocațiale nr.41/2008, emisă de Baroul A- Cabinet individual, recurenta- pârâtă, asistată de avocat în baza împuternicirii avocațiale nr. 49961/2008, emisă de Baroul B- Cabinet individual, lipsind intimatul- pârât ORAȘUL - PRIN PRIMAR.
Procedura, legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Avocat, pentru recurenții- reclamanți depus la dosar chitanță emisă de Trezoreria Pitești din care rezultă că a fost achitată suma de 4,00 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru. Susține că recursul declarat de reclamanți este semnat de recurentul - reclamant, care are procură judiciară pentru toți recurenții- reclamanți, astfel că se complinește motivul de nulitate absolută prin semnarea recursului.
A fost depusă la dosar procură generală și xerocopie de pe planul de amplasament și delimitare a terenului în litigiu.
Apărătorii părților, având pe rând cuvântul susțin că nu mai au cereri prealabile de formulat.
Curtea constată recursurile în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestora.
Avocat, având cuvântul pentru recurenții- reclamanți invocă ca temei de drept art. 304 pct.9 Cod procedură civilă și consideră că hotărârea pronunțată de instanța de apel este netemeinică, întrucât dezlegarea pricinii, respectiv soluționarea cauzei s-a făcut fără a se avea în vedere probatoriul existent la dosar.Susține pe larg recursul așa cum a fost motivat în scris și solicită admiterea lui, modificarea deciziei recurate, iar pe fond menținerea soluției pronunțată de instanța de fond, cu cheltuieli de judecată.
În subsidiar solicită admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru a se efectua o nouă expertiză, având în vedere că sunt contradicții între cele doua expertize efectuate în cauză.
Avocat, având cuvântul pentru recurentul- pârât, cu privire la recursul declarat de reclamanți invocă nulitatea acestuia, întrucât nici unul din motivele invocate în scris nu se încadrează în cele prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă.
În situația în care se va trece peste această excepție solicită respingerea recursului ca nefondat, întrucât la instanța de apel nu au formulat obiecțiuni la raportul de expertiză, împrejurare, care condus la acceptarea acestui raport.
De asemenea atât la instanța de fond și la instanța de apel au avut apărător, iar la dosarul cauzei au depus toate înscrisurile de care au inteles să se folosească, dreptul la apărare nefiind limitat. În ceea ce privește al doilea motiv de recurs formulat de reclamanți privind acordare a cheltuielilor de judecată solicită respingerea și acestui motiv de recurs ca neîntemeiat.
Cu privire la recursul declarat de pârât, avocat, având cuvântul invocă ca temei de drept art. 304 pct. 6 Cod procedură civilă în sensul că instanța nu a acordat ceea ce s-a cerut. Potrivit dispozitiei luate de către instanța de apel, aceasta ar fi trebuit să admită în totalitate cererea reconvențională și nu numai primul capat de cerere. De asemenea precizează că în condițiile în care a fost admis apelul și admisă în parte cererea reconvențională, instanța de apel în conformitate cu prevederile art. 274 Cod procedură civilă ar fi trebuit să admită în parte și cheltuielile de judecată de la fond. De asemenea nu au fost acordate cheltuielile efectuate cu raportul de expertiză efectuat în cauza la instanța de apel.
Solicită admiterea recursului declarat de pârâtă, modificarea în parte a hotărârii apelate, în sensul admiterii în totalitate cererii reconvenționale și obligarea intimatelor la plata cheltuielilor de judecată.
Avocat, având cuvântul pentru recurentele- reclamante, cu privire la excepția pusă în discuție de apărătorul pârâtei, privind nulitatea recursului, solicită respingerea acestei excepții.
Cu privire la recursul declarat de pârâtă, apărătorul recurenților- reclamanți solicită respingerea recursului ca nefondat, întrucât instanța s-a pronunțat pe cererea reconvențională.
CURTEA
Asupra recursurilor de față:
Constată că, prin acțiunea înregistrată la data de 28.05.2004 și precizată la 22.06.2004, reclamantele și au chemat-o în judecată pe pârâta pentru stabilirea liniei de hotar dintre proprietățile părților, potrivit art.584 Cod civil, cu motivarea că există discuții între părți privind linia despărțitoare dintre proprietăți.
La data de 07.09.2004, pârâta a formulat cerere reconvențională solicitând obligarea reclamantelor să-i respecte dreptul de proprietate asupra terenului de 30 situat pe malul inferior al pârâului pe latura de nord a proprietății și circa 20 situați pe malul superior al aceluiași.
A mai solicitat pârâta ca în contradictoriu cu Orașul să se stabilească linia de hotar ce desparte proprietatea sa de domeniul public. A solicitat de asemenea, ca pârâtele să desființeze gardul de beton construit pe latura de nord a proprietății sale pe o lungime de circa 22, în caz contrar să fie autorizată să-l demoleze pe cheltuiala pârâtelor, iar pârâtele să fie obligate să desființeze și gardul de beton construit în anul 2000 pe latura de vest a proprietății și să plătească contravaloarea lipsei de folosință a celor două suprafețe ocupate abuziv în ultimii trei ani.
Consideră pârâta-reclamantă că gardurile de beton au fost construite de către reclamantele-pârâte în interiorul proprietății sale.
A fost introdus în cauză Orașul care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, motivat de faptul că pârâul nu aparține domeniului public, întrucât în baza Legii nr.107/1996, în art.3 alin.1 se stabilește că aparțin domeniului public apele de suprafață cu albiile lor minore, cu lungimi mai mari de 5 km. și cu bazine hidrografice ce depășesc suprafața de 10 km. pătrați.
Reclamantele-pârâte au susținut prin întâmpinarea formulată, că pârâul este format din apele pluviale și Primăria nu are calitate procesuală pasivă, iar gardul de beton este amplasat pe terenul proprietatea lor cu mult înainte ca pârâta să cumpere terenul a cărui proprietară este.
Prin sentința civilă nr.5799/22.11.2005, Judecătoria Râmnicu Vâlceaa admis acțiunea reclamantelor și a stabilit linia de hotar dintre proprietățile părților conform anexei 1 a raportului de expertiză tehnică întocmit de expert pe traseul colorat cu galben între punctele 107, 115, 155, 137, 129, 138.
Prin aceeași sentință s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Orașul și s-a respins cererea reconvențională formulată de pârâte.
Pentru a pronunța această sentință, judecătoria a reținut, în esență, potrivit probelor administrate și în special expertiza tehnică efectuată în cauză, că sunt îndeplinite cerințele art.584 Cod civil, precum și faptul că reclamantele-pârâte nu ocupă din terenul proprietatea pârâtei-reclamante.
Împotriva sentinței sus-menționate a declarat apel pârâta, criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
- reclamantele nu au calitate procesuală activă, având în vedere că reclamantul coproprietar nu poate introduce singur cererea de chemare în judecată;
- acțiunea a fost introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă; la data întocmirii actului de vânzare cumpărare nr.27 din 11.08.2000, pârâta era căsătorită, astfel că hotărârea nu poate produce efecte față de soțul acesteia;
- acțiunea reclamantelor este inadmisibilă, între proprietăți existând linii despărțitoare - pârâul, așa cum confirmă toarte actele de proprietate;
- pe fondul cauzei s-a susținut că hotărârea este nulă, fiind încălcate dispozițiile art.262 Cod procedură civilă în ceea ce privește lipsa motivării cu privire la capacitatea procesuală pasivă a Orașului;
- hotărârea este netemeinică, expertiza fiind nulă în condițiile existenței unor diferențe mari de proprietăți raportat la actele de proprietate.
Față de motivele invocate, apelanta-pârâtă apreciază că se impune refacerea întregului probatoriu în vederea pronunțării unei hotărâri legale și temeinice.
Tribunalul Vâlcea, prin decizia civilă nr.170/A/23.06.2008 a admis apelul pârâtei și a schimbat în parte sentința în sensul că a respins acțiunea reclamantelor și cererea de intervenție în interesul reclamantei, menținând restul dispozițiilor sentinței și obligând intimatele și intervenientul la 2000 lei cheltuieli de judecată apelantei.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele:
Proprietatea apelantei-pârâte se învecinează pe latura de nord cu cea a reclamantelor intimate, conform planului de amplasament și delimitarea anexă la contractul de vânzare cumpărare, linia de hotar fiind pârâul.
În temeiul art.584 Cod civil, grănițuirea ca operațiune de determinare prin semne exterioare a limitelor dintre proprietățile învecinate, în caz de conflict, se realizează pe cale judecătorească atunci când între proprietăți nu au existat niciodată semne exterioare de hotar, or, în speță, așa cum rezultă din dosarul cauzei, hotarul este delimitat de pârâul, fără a exista litigii pe această porțiune ( expertiză fila 180 dosar).
Din expertiza întocmită în apel, ținând cont de actul de vânzare cumpărare deținut de apelantă ( suprafața de 645,01 ) și de vecinătățile găsite la efectuarea măsurătorilor, rezultă că terenurile părților nu se suprapun și nici nu sunt vecine, între proprietăți fiind pârâul (punctele 10-43), iar între punctele 43-65 fiind alt proprietar, respectiv.
Așa fiind, cererea privind grănițuirea celor două proprietăți nu poate fi admisă.
Cu privire la cererea de intervenție în interesul intimatei reclamante (fila 152), s-a reținut că este nefondată, având în vedere considerentele expuse, respectiv netemeinicia cererii principale privind grănițuirea proprietăților.
Împotriva acestei decizii au formulat recurs, în termen legal, pârâta și reclamantele împreună cu intervenientul.
Prin recursul său, pârâta a criticat decizia pentru nelegalitate sub motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.6 Cod procedură civilă arătând că, față de soluția tribunalului d e admitere a apelului pârâtei și de respingere a acțiunii reclamantelor se presupune că, în parte, a fost admis și primul capăt de cerere din cererea reconvențională a pârâtei privind stabilirea liniei de hotar pe pârâul.
Or, dacă linia de hotar a fost stabilită de instanță pe pârâul atunci trebuia admisă în totalitate cererea reconvențională formulată de pârâtă, cu consecința obligării reclamantelor la desființarea celor două garduri edificate pe laturile de vest și nord a proprietății pârâtei, dincolo de linia de hotar, respectiv pârâul.
Pârâta a mai arătat că tribunalul a aplicat greșit și dispozițiile art.274 Cod procedură civilă, deoarece nu i-au fost acordate cheltuielile de judecată solicitate la fond, respectiv onorariile de avocat și de expert și cele efectuate la apel, respectiv onorariul de expert.
Prin recursul lor reclamantele și intervenientul au criticat decizia tribunalului pentru nelegalitate sub motivele de recurs prevăzute de art.304 pct.7 și 9 Cod procedură civilă arătând, în esență, că tribunalul a reținut greșit că proprietățile părților nu se suprapun, în condițiile în care, prin raportul de expertiză efectuat în apel, s-a reținut că proprietatea pârâtei se suprapune cu cea a numitului, iar acesta din urmă a înstrăinat proprietatea sa reclamantelor.
Ca atare, se impunea stabilirea liniei de hotar între proprietățile părților.
Reclamantele au mai arătat că tribunalul a stabilit greșit în sarcina lor toate cheltuielile de judecată, deoarece în caz de grănițuire cheltuielile sunt suportate în cote egale de cei doi vecini, iar pârâta a ridicat și alte pretenții prin cererea reconvențională care a fost respinsă, astfel că acele cheltuieli de judecată trebuie suportate de fiecare dintre părți.
S-a mai arătat că tribunalul nu a ținut cont nici de apărările reclamantelor cu privire la faptul că și o altă persoană, le-a înstrăinat terenul proprietatea sa și astfel că și pe acea latură reclamantele se învecinează cu pârâta.
Ambele recursuri sunt nefondate.
Primul motiv din recursul pârâtei, întemeiat în drept pe dispozițiile art.304 pct.6 Cod procedură civilă, este nefondat pentru că nu se poate reține că instanța de apel a acordat mai mult decât s-a cerut, ori ceea ce nu s-a cerut.
Această concluzie se impune tocmai față de soluția tribunalului prin care s-a schimbat în parte sentința și s-a respins acțiunea în grănițuire formulată de reclamante și cererea de intervenție formulată de intervenientul.
Mai mult, prin aceeași decizie s-au menținut restul dispozițiilor sentinței apelate și deci și dispoziția de respingere a cererii reconvenționale formulată de pârâtă.
În aceste condiții nu se poate reține că sunt îndeplinite cerințele art.304 pct.6 Cod procedură civilă.
Și cel de-al doilea motiv din recursul pârâtei, privind neacordarea cheltuielilor de judecată, întemeiat în drept pe dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă este nefondat pentru că, față de soluția dată în apel, dispozițiile art.274 Cod procedură civilă au fost aplicate corect.
Astfel, tribunalul admițând apelul pârâtei și schimbând sentința în sensul respingerii acțiunii reclamantelor și respingând cererea de intervenție în favoarea uneia dintre reclamante, a obligat reclamantele și intervenientul la plata cheltuielilor de judecată în apel pârâtei, respectiv 2000 lei, reprezentând atât onorariul de avocat cât și cel de expert, potrivit chitanțelor de la dosar, filele 212-213 și 182.
Recursul formulat de către reclamante și intervenient este nefondat potrivit considerentelor ce se vor arăta în continuare:
Motivul de recurs întemeiat în drept pe dispozițiile art.304 pct.7 Cod procedură civilă este nefondat pentru că, pe de o parte, în motivarea recursului reclamantele nu dezvoltă separat acest motiv de recurs, făcând aprecieri privind interpretarea greșită a probelor, iar pe de altă parte, motivarea deciziei recurate, deși succintă, cuprinde motivele pe care se sprijină hotărârea pronunțată și aceste motive nu sunt contradictorii sau străine de natura cauzei.
Mai mult, nemulțumirea reclamantelor privind netemeinicia deciziei, respectiv modul de interpretare a probelor administrate în cauză, nu poate fi încadrată în motivele de nelegalitate prevăzute de art.304 pct.1-9 Cod procedură civilă.
Și cel de-al doilea motiv de recurs formulat de reclamante și intervenient, întemeiat în drept pe dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, este nefondat în condițiile în care tribunalul a aplicat corect atât dispozițiile art.584 Cod civil, cât și dispozițiile art.274 Cod procedură civilă.
Dispozițiile art.584 cod civil au fost aplicate corect față de situația de fapt reținută în cauză de tribunal, potrivit căreia proprietățile părților nu se suprapun și nici nu sunt vecine, între cele două proprietăți existând pârâul pe o porțiune și o altă proprietate, pe o altă porțiune.
În ceea ce privește susținerile reclamantelor în sensul că au dobândit și acele proprietăți a numiților și, nu pot fi reținute, nefăcându-se nici un fel de dovezi în acest sens și fiind formulate pentru prima dată în recurs.
Și dispozițiile art.274 Cod procedură civilă au fost aplicate corect în cauză în ceea ce le privește pe reclamante și pe intervenient în condițiile în care, pe de o parte, instanța de apel a respins acțiunea în grănițuire formulată de reclamante, iar pe de altă parte reclamantele și intervenientul au fost obligați doar la cheltuieli de judecată în apel nu și la fond.
În consecință, Curtea, în baza art.312 al.1 Cod procedură civilă, va respinge ca nefondate ambele recursuri formulate în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile formulate de pârâta și de reclamantele, și intervenientul, împotriva deciziei civile nr.170/A din 23 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr.-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 22 octombrie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
, Pl.,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Ex.2/30.10.2008.
Jud.apel:.
.
Jud.fond:.
Președinte:Lică ToganJudecători:Lică Togan, Maria Ploscă, Irina Tănase
