Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 634/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 634/R-CM
Ședința publică din 21 Octombrie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Nicoleta Simona Păștin JUDECĂTOR 2: Paulina Ghimișliu
JUDECĂTOR 3: Laura
Judecător -
Grefier
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de pârâta, împotriva sentinței civile nr.659/CM din 30 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns avocat pentru recurenta-pârâtă, în baza împuternicirii avocațiale emisă de Cabinet individual de avocatură P și avocat pentru intimații-reclamanți, în baza împuternicirii avocațiale nr.675/2008 emisă de Cabinet individual - Baroul
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Avocat pentru recurenta-pârâtă solicită proba cu înscrisuri noi, pe care le depune la dosar, respectiv raport de expertiză contabilă efectuat într-o altă cauză, pentru a dovedi faptul că primele au fost incluse în salariu de bază, și o adresă privind cuantumul salariului de bază mediu în perioada 2003-2007.
Apărătorul intimaților -reclamanți arată că este de acord cu proba cu înscrisuri și depune la dosar concluzii scrise. Susține că nu solicită termen pentru a se lua cunoștință de înscrisurile depuse la acest termen de apărătorul recurentei-pârâte.
Curtea admite proba cu înscrisuri solicită de recurenta-pârâtă prin apărător.
Apărătorii părților pe rând având cuvântul, arăt că nu mai au cereri de formulat în cauză.
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra lui.
Avocat având cuvântul pentru recurenta-pârâtă, susține oral recursul așa cum a fost formulat în scris, solicitând admiterea lui și modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiate. Nu solicită cheltuieli de judecată. Precizează că salariul mărit în 2003 cu primele incluse a fost indexat în anul următor.
Apărătorul intimaților-reclamanți, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței pronunțată de prima instanță, pentru motivele invocate în concluziile scrise depuse la dosar și susținute oral, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
Cu privire la raportul de expertiză depus la acest termen de recurentă, solicită a nu fi luat în considerare, fiind o expertiză extrajudiciară.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea înregistrată la data de 29.02.2008, reclamanții, G, G, G, G, OG, au chemat în judecată pe pârâta, solicitând obligarea pârâtei să le plătească drepturile salariale cuvenite și neacordate, pentru perioada 2005-2008, actualizarea acestor drepturi în raport cu indicele de inflație, precum și plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că potrivit art.168 alin.1 din contractul colectiv de muncă pe unitate urmau ca de Paște și C să beneficieze de o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe, însă aceste drepturi salariale nu le-au fost acordate începând cu anul 2004. Reclamanții au mai susținut că pentru anul 2003 aceste suplimentări salariale au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, însă prevederea din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate nu a mai fost respectată de către pârâtă.
Ulterior, la data de 26.06.2008 reclamanții și-au precizat acțiunea, arătând că temeiul legal al acțiunii lor este art.158 din, în raport de care solicită acordarea drepturilor salariale restante pentru perioada efectiv lucrată de fiecare dintre ei.
La data de 16.04.2008 pârâta a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii, invocând în principal excepția prescrierii dreptului la acțiune, având în vedere că în cauză sunt incidente dispozițiile art.283 alin.1 lit.e din Codul muncii. Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, întrucât și după anul 2003 aceste prime de Paște și de C au continuat să fie introduse în salariul de bază.
Tribunalul a pus în discuția părților excepția prescrierii dreptului la acțiune, excepție invocată de către pârâtă prin întâmpinare, aceasta fiind respinsă la data de 15.04.2008, reținându-se că, potrivit art.158 alin.1 din contractul colectiv de muncă încheiat între părți, "cu ocazia sărbătorilor de Paște și C, salariații - vor beneficia de o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe -". După cum s-a prevăzut chiar în contractul încheiat între părți s-a menționat dreptul salariaților de a primi cu ocazia acestor două sărbători suplimentări ale drepturilor salariale. Discuția s-a purtat asupra textului legal aplicabil acestora, pentru calcularea termenului de prescripție.
Tribunalul a apreciat că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art.283 alin.1 lit.c din Codul muncii, termenul de prescriere a dreptului la acțiune fiind de 3 ani, drepturile solicitate având caracterul de supliment al drepturilor salariale.
Litera "e" a art.283 alin.1 din Codul muncii se referă la neexecutarea contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia, dar altele decât cele referitoare la drepturile salariale pentru care există în mod expres lit.c a aceluiași text legal.
În urma probelor administrate în cauză, Tribunalul Argeș, prin sentința civilă nr.659/CM din 30 iunie 2008, a admis acțiunea precizată formulată de reclamanți și a obligat pe pârâtă să plătească acestora drepturile salariale suplimentare neacordate cu ocazia sărbătorilor de Paște și C (în cuantum net) pentru perioada 29.02.2005 - 30.06.2008, proporțional cu timpul efectiv lucrat de fiecare dintre reclamanți, actualizate cu indicele de inflație la data plătii efective, cât și la cheltuieli de judecată în cuantum de 1530 lei.
S-a reținut de instanța de fond, la pronunțarea acestei sentințe, că eclamanții sunt sau au fost salariați ai societății pârâte, dar la începutul anului 2005 toți erau salariații acesteia.
Contractul colectiv de muncă pe unitate pentru anul 2004 stabilește în cuprinsul art.158 alin.1 că, "cu ocazia sărbătorilor de Paște și C salariații, vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe ".
La alin.2 al respectivului articol se precizează că, "pentru anul 2003 suplimentările de la alin.1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat".
Contractele colective de muncă pe unitate, negociate și aplicabile la nivelul, pe anii 2004 - 2007 au menținut dispozițiile art.158 alin.1, însă alin.2 al respectivului articol a fost modificat în forma: "în anul 2003 suplimentările salariale de la alin.1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Urmare a acestor modificări ale alin.2 al art.158 din contractul colectiv de muncă, societatea pârâtă nu a mai acordat salariaților, în cursul anilor 2004 - 2007, suplimentările salariale prevăzute de alin.1 al art.168 din contractul colectiv de muncă.
Potrivit art.969 Cod civil, voința părților semnatare a contractului colectiv de muncă a fost aceea de a păstra salariaților beneficiul suplimentărilor salariale prevăzute de alin.1 al art.158 din acest contract și în cursul anilor 2004, 2005, 2006 și 2007 respectivele suplimentări fiind introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, numai pentru anul 2003, nu și în următorii ani.
Pe de altă parte, părțile nu au consemnat în contractul colectiv de muncă pe anii 2004, 2005, 2006 și 2007 faptul că aceleași suplimentări salariale au fost incluse în salariile de bază pe anii precedenți.
Analizând gramatical textul alin.2 al art.158 s-a constatat că s-a specificat că "în anul 2003" și nu "din anul 2003", ceea ce denotă intenția părților de includere a suplimentului salarial doar pentru anul 2003 și nu începând cu anul 2003, pentru viitor. Și verbul folosit, "au fost introduse" în locul verbului "vor fi introduse", denotă aceeași manifestare de voință a părților că acele suplimente s-au inclus în salariul de bază exclusiv în anul 2003 și nu și în anii următori.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, pârâta
Se arată, în motivarea recursului formulat, că sentința instanței de fond este nelegală și netemeinică, întrucât în mod greșit instanța a respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată prin întâmpinarea depusă la dosar.
Termenul de prescripție aplicabil în speța dedusă judecății este C prevăzut de art.283 lit.e din Codul muncii, respectiv de 6 luni de la data nașterii dreptului material la acțiune și nu C de 3 ani prevăzut de art.283 lit.c din același act normativ. Chiar intimații-reclamanți fac trimitere expresă la neexecutarea unei clauze din contractul colectiv de muncă, rezultând astfel aplicabil textul art.283 lit.e din Codul muncii.
C de-al doilea motiv de recurs vizează fondul cauzei, arătându-se că instanța face o interpretare gramaticală a alin.2 al art.158 din contractul colectiv de muncă, interpretare ce este combătută de o interpretare logică conform susținerilor din întâmpinarea depusă la dosar.
Textul alin.2 al art.158 din, în care se arată că în anul 2003 primele de Paște și C au fost introduse în salariul fiecărui salariat, nu ar mai fi avut niciun rost în anii următori dacă părțile semnatare ale contractului colectiv de muncă nu ar fi urmărit vreun scop prin menținerea lui în contract.
Această argumentație este întărită și de actul adițional din 25 octombrie 2007, care arată sub semnătura patronatului și a celor două sindicate din cadrul unității care a fost voința părții.
Față de motivele arătate se solicită admiterea recursului și modificarea sentinței civile atacate, în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată.
În drept, recursul este întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.9 și art.3041Cod procedură civilă.
Recursul declarat de intimată este nefondat.
Referitor la primul motiv de recurs privind respingerea excepției prescripției dreptului la acțiune, se constată că potrivit art.283 lit.c din Codul muncii, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi soluționate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, iar potrivit art.283 lit.e, în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia.
În speță, reclamanții au solicitat obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale neacordate.
Conform art.154 alin.1 și art.155 din Codul muncii, salariul reprezintă contraprestația muncii depusă de salariat în baza contractului individual de muncă și cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri.
Salariul de bază reprezintă partea fixă și principală a salariului și este un element de referință în raport de care se calculează celelalte drepturi ale angajaților, iar adaosurile și sporurile formează partea variabilă a salariului și se plătesc numai în raport de performanțele individuale ale fiecărui salariat pentru timpul în care munca este prestată în anumite condiții deosebite sau speciale, etc.
Rezultă astfel că art.154 alin.1 din Codul muncii nu condiționează salariul de cuprinderea acestuia în contractul individual de muncă, ci doar îl definește ca fiind contraprestația muncii, aceasta din urmă fiind executată în baza contractului individual de muncă.
Drepturile salariale ale angajaților pot fi cuprinse și în contractul colectiv de muncă, ale căror clauze sunt obligatorii pentru părțile semnatare, iar, în speță, recurenta pretinde că aceste suplimentări salariale au fost plătite reclamanților atunci când au fost incluse în salariu, ceea ce înseamnă că reprezintă drepturi salariale.
Pe de altă parte, art.168 alin.1 din contractul colectiv de muncă prevede pentru angajați "suplimentarea drepturilor salariale" cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, ceea ce înseamnă că prin folosirea acestui termen, chiar semnatarii acestui contract au recunoscut caracterul de drept salarial al primelor respective.
Față de cele arătate, fiind vorba de drepturi salariale, așa cum au recunoscut și părțile când le-au introdus în salariul de bază, în mod corect instanța de fond a apreciat că sunt aplicabile dispozițiile art.283 alin.1 lit.c din Codul muncii, care instituie un termen de prescripție de 3 ani pentru acțiunile privind plata unor drepturi salariale neacordate.
Referitor la C de-al doilea motiv de recurs privind fondul cauzei, se constată că, într-adevăr, în ontractele colective de muncă pentru anii 2005, 2006 și 2007, art.168 alin.2 cuprinde aceeași mențiune ca în contractul din 2004, în sensul că "în anul 2003" suplimentările salariale pentru Paște și C au fost introduse în salariul de bază. Această formulare este neechivocă, astfel că textul nu poate fi interpretat gramatical în sensul că suplimentarea ar fi inclusă "din anul 2003". Interpretarea gramaticală reprezintă o interpretare a legii civile în funcție de metoda de interpretare folosită și constă în lămurirea unei dispoziții pe baza regulilor gramaticii, ținând cont, printre altele, de semantica termenilor utilizați.
Este corectă susținerea recurentei-pârâte în sensul că potrivit art.977 cod civil "interpretarea contractelor se face după intenția comună a părților contractante, iar nu după sensul literal al termenilor", iar conform art.978 Cod civil "clauzele îndoielnice se interpretează în înțelesul în care ele pot produce un efect".
Nu rezultă însă că aceste reguli au prioritate față de interpretarea gramaticală, care nu poate fi înlăturată, așa cum eronat susține pârâta în recursul său.
Pe de altă parte, este sarcina pârâtei, care invocă neconcordanța dintre conținutul art.168 alin.2 și voința reală a semnatarilor contractului colectiv de muncă, să facă dovezi în sensul celor pretinse, ceea ce înseamnă că recurenta trebuia să dovedească împrejurările în care s-a încheiat contractul, tratativele și discuțiile care au fost purtate, adică elemente extrinseci contractului, deoarece în speță nu există elemente intrinseci care să ducă la această concluzie.
Dispozițiile art.168 din prevăd clar că, "cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe ".
Potrivit art.7 (2) din Legea nr.130/1996, republicată, privind contractul colectiv de muncă, "contractele colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților", iar art.30 precizează că "executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți".
Într-adevăr, în pe anul 2003, la art.168 alin.2 apare mențiunea că pentru anul 2003 suplimentările vor fi introduse în salariul de bază.
Astfel de mențiuni nu apar însă în pe anii 2004, 2005 și 2006, iar instanța nu poate reține apărările recurentei, în sensul că această clauză, astfel cum a fost modificată în 2003, a fost valabilă și în perioada următoare deoarece mențiunea apare doar pentru anul 2003.
Așa cum rezultă din dispozițiile art.25 alin.1 și 3 din Legea nr.130/1996, contractul colectiv de muncă se depune și înregistrează la direcția generală de muncă și protecție socială județeană și se aplică de la data înregistrării. Și modificările aduse își produc efectele tot la data înregistrării sau de la o altă dată ulterioară convenită de părți, conform art.31 din aceeași lege.
Precizările recurentei sunt valabile numai pentru anul 2003, dar drepturile aferente acestui an nu au făcut obiectul judecății.
Faptul că s-ar fi efectuat o altă expertiză într-o cauză identică nu duce la respingerea acțiunii reclamanților, atâta vreme cât expertiza respectivă nu s-a făcut în cauza de față și nu a clarificat situația din acest dosar, neputând fi luată în considerare.
Față de cele arătate, recursul formulat de intimată împotriva sentinței instanței de fond este neîntemeiat și în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta P, împotriva sentinței civile nr.659/CM din 30 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 21 octombrie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./27.10.2008
Jud.fond:
Președinte:Nicoleta Simona PăștinJudecători:Nicoleta Simona Păștin, Paulina Ghimișliu, Laura
