Actiune in granituire fara revendicare. Decizia 361/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 361/R/2009
Ședința publică din 20 februarie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Ioan Daniel Chiș
JUDECĂTOR 2: Anca Adriana Pop
JUDECĂTOR: - -
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâții G și, împotriva deciziei civile nr. 259/A din 16 octombrie 2008 Tribunalului Maramureș, pronunțată în dosar nr-, privind și pe intimații și, având ca obiect grănițuire.
La apelul nominal făcut în cauză, la prima strigare, se prezintă pârâtul recurent G, asistat de avocat G, care depune împuternicire avocațială la dosar-fila 12, reprezentanta reclamanților intimați, avocat, care depune împuternicire avocațială la dosar-fila 13, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că recursul este la primul termen de judecată, a fost declarat și motivat în termenul legal și a fost comunicat intimaților.
Se constată că la data de 16 februarie 2009, s-a depus la dosar, din partea reclamanților intimați, întâmpinare prin care solicită respingerea recursului, un exemplar comunicându-se cu reprezentanta pârâților recurenți.
Reprezentanta pârâților recurenți depune la dosar chitanța privind achitarea taxei judiciare de timbru în sumă de 9,5 lei și 0,15 lei timbru judiciar, conform mențiunii de pe dovada de îndeplinire a procedurii de citare. Totodată, depune la dosar un plan de amplasament și un plan de încadrare în zonă.
Curtea, pune în vedere reprezentantei pârâților recurenți că are de achitat o diferență de taxă judiciară de timbru în sumă de 43 lei și 1,5 lei, pentru recurs, iar pentru apel are de achitat o diferență de taxă judiciară de timbru în sumă de 43 lei și 1,5 lei timbru judiciar.
Reprezentanta pârâților recurenți se obligă să achite această taxă judiciară de timbru.
Instanța lasă cauza la a doua strigare, pentru a da posibilitatea reprezentantei pârâților recurenți achita taxele judiciare de timbru, menționate mai sus.
La apelul nominal făcut în cauză, la a doua strigare, se prezintă pârâtul recurent G, asistat de avocat G, cu împuternicire avocațială la dosar-fila 12, reprezentanta reclamanților intimați, avocat, cu împuternicire avocațială la dosar-fila 13, lipsă fiind celelalte părți.
Reprezentanta pârâților recurenți depune la dosar chitanțele privind achitarea taxelor judiciare de timbru în sumă de 43 lei și 1,5 lei timbru judiciare, atât pentru recurs cât și pentru apel.
Curtea, pune în discuția părților excepția inadmisibilității acelor motive de recurs ce vizează aspecte de netemeinicie, având în vedere că punctele 10 și 11 ale art. 304.pr.civ. au fost abrogate prin art.I, pct. 1111și 112 din nr.OUG 138/2000, invocată prin întâmpinarea depusă la dosar.
Nemaifiind alte excepții sau cereri, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentanta pârâților recurenți solicită respingerea excepției inadmisibilității. Totodată, solicită admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii și admiterea cererii reconvenționale. În subsidiar solicită casarea și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru administrarea de noi probe, cu cheltuieli de judecată. Susține și verbal motivele de recurs.
Reprezentanta reclamanților intimați solicită admiterea excepției inadmisibilității astfel cum a fost invocată prin întâmpinarea depusă la dosar. Solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii atacate ca fiind temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată, conform chitanței depuse la dosar.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 1371 din 10 martie 2008 Judecătoriei Baia Mare, dosar nr-, a fost admisă acțiunea reclamanților - și -, împotriva pârâților G și, și în consecință a fost respinsă cererea reconvențională a pârâților împotriva reclamanților, stabilindu-se linia de hotar dintre proprietatea reclamanților situată în B M,- și nr. 199, pe aliniamentul marcat de punctele A-B în anexa nr. 1 raportului de expertiză tehnică întocmit de expertul la data de 10.12.2007, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Pârâții au fost obligați să lase reclamanților, în deplină posesie și pașnică folosință, suprafața de 8. materializată în planul de situație din anexa nr. 1, prin conturul A-B-C, hașurată cu roșu, proprietate a reclamanților.
Pârâții au fost obligați să le plătească reclamanților suma de 1009,65 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că potrivit înscrierilor din nr. 894 B M și nr. 895 B M, coroborate cu mențiunile din contractul de vânzare-cumpărare autentificat de notariatul de Stat BMs ub nr. 10366/14.08.1995, reclamanții și sunt coproprietarii imobilului situat în B M,-, în natură casă de locuit cu anexe gospodărești și teren în suprafață de 577. înscrise în nr. 894 B M, cu nr. top. 2251/4 și 2250/2 și în nr. 895 B M, cu nr. top. 2251/2 și 2252, construcția fiind amplasată pe parcela cu nr. top. 2252.
Pârâții sunt proprietarii fondului învecinat situat în B M,-, cu o suprafață de 500. înscris în nr. 2946 B M, cu nr. top. 2250/1 și 2251/3.
Caracterul limitrof al celor două proprietăți nu a fost contestat de către pârâți.
Potrivit art. 584. civ. orice proprietar poate obliga pe vecinul său la grănițuirea proprietății lipite de a sa iar cheltuielile grănițuirii fiind suportate în mod egal.
Întrucât părțile nu au reușit să stabilească linia de hotar pe cale convențională, reclamanții au promovat acțiunea, solicitând grănițuirea proprietăților și revendicând de la pârâți o porțiune de teren.
Expertiza efectuată de ing. a reliefat faptul că actuala folosință a proprietăților de către părți nu corespunde suprafețelor de teren pe care ei le dețin conform evidențelor de, respectiv pârâții ocupă 8. din terenul reclamanților, linia de hotar situându-se, la strada - Roșie, cu 0,8 mai la vest spre terenul pârâților față de aliniamentul ce materializează actuala folosință.
Concluziile raportului de expertiză nu au fost contestate de pârâți, care, recunoscând faptul că folosesc suprafața de 8 din terenul reclamanților, au solicitat instanței să constate că, posedându-l timp de peste 30 de ani, în mod pașnic, continuu, netulburat și sub nume de proprietar, au dobândit dreptul de proprietate prin prescripție achizitivă asupra acestei porțiuni de teren.
Potrivit art. 1846. civ. ce constituie fundamentul juridic al cererii reconvenționale, orice prescripție este întemeiată pe faptul posesiei, iar pentru a duce la dobândirea dreptului de proprietate, art. 1847.civ. prevede care sunt condițiile pe care trebuie să le îndeplinească posesia: să fie continuă, neîntreruptă, netulburată, publică și sub nume de proprietar, calități identice cu cele pretinse de către pârâți, caracterizându-și posesia asupra suprafeței de 8 mp teren situat în partea laterală dreapta a casei reclamanților.
Însă, așa cum a rezultat din declarațiile martorilor și, foștii proprietari ai imobilului de la nr. 197, între acest fond și cel învecinat aparținând pârâților a existat, inclusiv în anul 1995, momentul vânzării către reclamanți, un gard amplasat în dreapta casei cu nr. 197, la o distanță de aproximativ 60 cm de construcție, picătura de pe streașina casei lor căzând astfel pe terenul lor.
Martorii au mai relatat faptul că între părinții lor, de la care au dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului de la nr. 197 și pârâți au existat întotdeauna conflicte, tocmai pentru că aceștia din urmă le îngrădeau celor dintâi accesul pe porțiunea situată între casa cu nr. 197 și gardul existent între proprietăți, deși terenul le aparținea primilor.
Deși martorii pârâților și au menționat că între actuala proprietate a reclamanților și cea a pârâților nu a existat gard de-a lungul casei cu nr. 197, căci peretele acestei case era amplasat pe linia de hotar, ambii au relatat faptul că cele două familii proprietare ale imobilelor învecinate, antecesorii reclamanților și pârâți, au fost în permanență în conflict.
Un asemenea conflict a fost tranșat de instanța judecătorească, respectiv de Judecătoria Baia Mare în dosar nr. 2789/1989, care, prin sentința civilă nr. 3488 1 septembrie 1989, admițând acțiunea formulată de, fostă proprietară tabulară a imobilului cu nr. administrativ 197, împotriva pârâtului G și a numitului, i-a obligat pe aceștia să o lase pe reclamantă să refacă gardul din spatele casei pe vechiul aliniament și să suporte J din cheltuieli.
Din considerentele acestei hotărâri a rezultat că între fondul cu nr. 197 și proprietatea vecină - nr. 199 - a pârâților exista în 1988 un gard vechi din lemn, amplasat la o distanță de circa 50 cm. de casa reclamanților, care a fost distrus atât de zăpada care cădea de pe această casă, cât și de zăpada "depozitată" de pârât înspre gard.
Această hotărâre judecătorească face dovada deplină a existenței gardului între cele două proprietăți de-a lungul casei reclamanților și implicit a faptului că nu zidul casei marca linia de hotar, însă nu s-a putut reține autoritatea de lucru judecat a acestei sentințe față de prezentul litigiu, întrucât nu s-a stabilit în nici un fel vechiul aliniament al gardului ce delimita linia de hotar.
Ca urmare s-a reținut că susținerile pârâților potrivit cărora au posedat în mod continuu, pașnic, netulburat și sub nume de proprietar, timp de peste 30 de ani, suprafața de 8. evidențiată de expertul tehnic în expertiza topografică efectuată în cauză sunt nefondate.
În consecință, instanța văzând dispozițiile art. 1846 și 1847. civ. prima instanță a apreciat că trebuie să respingă cererea reconvențională, privind constatarea dreptului de proprietate al pârâtului dobândit prin uzucapiune asupra terenului menționat, ca neîntemeiată.
Apoi, în temeiul art. 584. civ. se impune admiterea acțiunii reclamanților și a stabilirii liniei de hotar dintre proprietatea lor, situată în B M,- și proprietatea pârâților, situată în B M,-, pe aliniamentul marcat de punctele A-B în anexa 1 raportului de expertiză întocmit de expert tehnic.
În temeiul art. 480. civ. prima instanța apreciat că se impune obligarea pârâților de a lăsa reclamanților, în deplină proprietate, posesie și pașnică folosință, terenul în suprafață de 8. materializat în planul de situație din anexa 1 raportului de expertiză prin conturul A-B-C și evidențiată prin hașură roșie.
Reținând culpa procesuală a pârâților, prima instanța i-a obligat, în baza art. 274. proc. civ. să le plătească reclamanților suma de 1009,65 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Prin decizia civilă nr.259 din 16.10.2008 a Tribunalului Maramureș, dosar nr-, s-a respins ca nefondat apelul declarat de pârâții G și, împotriva sentinței civile nr.1371 din data de 10 martie 2008 Judecătoriei Baia Mare, apelanții fiind obligați să plătească intimaților - și -, cu titlu de cheltuieli de judecată, suma de 500 lei reprezentând onorariu de avocat.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a constatat că prima instanță a reținut o situație de fapt și de drept corectă.
Din probele administrate, în special din conținutul raportului de expertiză, rezultă că, față de situația de Carte Funciară, pârâții dețin, în dauna reclamanților, suprafața de 8. teren p., fără drept.
Cât timp nu mai există vechiul gard de lemn ce exterioriza limitele celor două proprietăți vecine, corect a stabilit instanța fondului, în temeiul art. 584. civ. traseul real pe care trebuie situată linia de hotar.
Împotriva acestei decizii pârâții G și au declarat recurs în termen legal, solicitând instanței admiterea acestuia, modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii reclamanților și admiterii cererii reconvenționale a pârâților iar în subsidiar, casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru administrarea de noi probe, precum și obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea recursului pârâții au arătat că decizia pronunțată de tribunal este netemeinică, deoarece linia de hotar a fost stabilită greșit pe terenul recurenților pe o distanță de 1,5 m lungime și 1,20 m lățime. Deși expertul arată că nu se pot face afirmații legate de poziția liniei de hotar dintre terenul proprietatea reclamanților și terenul proprietatea pârâților pe partea sudică, în partea nordică se specifică că pârâții folosesc 0,8 mp din terenul reclamanților ceea ce nu corespunde folosinței actuale deoarece suprafața de 8 mp a fost folosită netulburat, în mod pașnic și sub nume de proprietar, cu titlu de uzucapiune.
Intimații și au solicitat prin întâmpinare respingerea recursului precum și obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată (8-10).
În susținerea poziției procesuale, intimații au arătat că în cererea de recurs nu sunt precizate motivele de nelegalitate ale deciziei recurate, mai mult decât atât recurenții solicitând modificarea acesteia pentru netemeinicia ei. În ipoteza în care recursul declarat se încadrează în prevederile legale intimații arată că în mod corect în urma probelor administrate, respectiv cercetarea la fața locului și raportul de expertiză efectuat de către expert ing., recurenții dețin în dauna intimaților o suprafață de 8 mp teren fără nici un drept.
Pârâții recurenți au depus în probațiune următoarele: plan de amplasament și delimitare scara 1:500 și plan de încadrare în zona scara 1:5000 privind terenul cu nr.top.2250/1, 2251/3 din CF nr.2946 B M, întocmite de topograf, planuri care nu vor fi luate în considerare de instanța de recurs întrucât nu reprezintă înscrisuri noi în sensul art.305 pr.civ.
Analizând decizia criticată prin prisma motivelor de recurs invocate și a apărărilor formulate Curtea reține următoarele:
Conform art.304 pr.civ. modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere, numai pentru motivele de nelegalitate reglementate de pct.1-pct.9.
Din interpretarea acestui text legal rezultă că recursul reprezintă o cale extraordinară de atac care poate fi declarată numai pentru motivele de nelegalitate, expres și limitativ prevăzute de art.304 pct.1- pct.9 pr.civ.
Deși recurenta nu a indicat temeiul juridic în cererea de recurs, în dezvoltarea motivelor de recurs ea a invocat doar aspecte care țin de netemeinicia deciziei atacate susținând că linia de hotar este stabilită în mod greșit în raportul de expertiză iar suprafața de 8 din terenul reclamanților nu corespunde folosinței actuale deoarece recurenții au folosit-o din anul 1967 în mod pașnic și sub nume de proprietar.
Curtea reține că art.304 pct.11 pr.civ. potrivit căruia "modificarea unei hotărâri se poate cere, când hotărârea se întemeiază pe o greșeală gravă de fapt, decurgând dintr-o apreciere eronată a probelor administrate" a fost abrogat prin art.I pct.112 din OUG nr.138/2000 astfel încât dezvoltarea unui motiv de recurs care nu mai este prevăzut după modificarea art.304 prin Legea nr.219/2005 este inadmisibilă în prezenta cale extraordinară de atac.
În privința motivului de recurs prin care pârâții solicită casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru administrarea de noi probe, Curtea apreciază că acesta nu este fondat deoarece, în speță, instanțele de fond au administrat suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei constând în înscrisuri, probe testimoniale și expertiza tehnică topografică, probe care nu au fost contestate de pârâți și care s-au coroborat între ele pentru a contura cu suficientă claritate starea de fapt.
Prin urmare, Curtea în temeiul art.312 alin.1 pr.civ. va respinge recursul declarat de pârâții G și împotriva deciziei civile nr.259/A/2008 a Tribunalului Maramureș pronunțată în dosar nr-, în speță nefiind incident motivul de recurs prevăzut de art.312 alin.3 teza II pr.civ. decizie pe care o va menține ca fiind legală.
Având în vedere culpa procesuală a recurenților, Curtea în temeiul art.316 raportat la art.274 alin.1 pr.civ. va obliga recurenții să plătească intimaților și suma de 400 lei cheltuieli de judecată în recurs reprezentând onorariu avocațial (21).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâții G și, împotriva deciziei civile nr. 259/A/din 16.10.2008 a Tribunalului Maramureș pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Obligă pe numiții recurenți să plătească intimaților și suma de 400 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 20.02.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
--- - --- - - -
GREFIER
RED./MR
25.02.09/2 EX.
Președinte:Ioan Daniel ChișJudecători:Ioan Daniel Chiș, Anca Adriana Pop
