Actiune in granituire fara revendicare. Decizia 407/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 407
Ședința publică din data de 5 mai 2009
PREȘEDINTE: Eliza Marin
JUDECĂTORI: Eliza Marin, Marilena Panait Elisabeta Gherasim
- - -
Grefier - - -
Pe rol fiind judecarea recursurilor declarate de reclamanții, domiciliați în comuna, de nr.259, județ P și de pârâții, și, toți domiciliați în comuna, de, județ P, împotriva deciziei civile nr.40 din 22 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Prahova.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la ora 11,00, au răspuns recurenții reclamanți personal și asistată, reprezentat, ambii de avocat din cadrul Baroului P potrivit împuternicirii avocațiale din 4 mai 2009, recurenții pârâți, și reprezentați de avocat din cadrul baroului P conform împuternicirii avocațiale nr.66/2.04.2009.
Procedura îndeplinită.
Cererea de recurs a reclamanților este timbrată cu suma de 10,00 lei reprezentând taxă judiciară de timbru potrivit chitanței nr. - din 4.05.2009, timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, anulate și atașate la dosar.
Cererea de recurs a pârâților este timbrată cu suma de 20,00 lei reprezentând taxă judiciară de timbru potrivit chitanțelor nr. - din 18.03.2009, nr. -/22.04.2009 și timbre judiciare în valoare de 0,30 lei, anulate și atașate la dosar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Părțile, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Curtea consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților, prin reprezentanți, în susținerea recursurilor și combaterea lor.
Avocat pentru recurenții reclamanți și arată că recursul vizează dispozițiile art. 304 pct.9 Cod pr.civilă respectiv decizia atacată a fost dată cu interpretarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art.129 alin.5 Cod pr.civilă cu referire la art.295 alin.1 și 2 Cod pr.civilă.
Susțin recurenții reclamanți, prin apărător că linia de hotar a fost greșit stabilită de expert prin raportul de expertiză efectuat în cauză, s-au făcut obiecțiuni la care expertul nu a răspuns.
Mai susțin recurenții reclamanți,că așa cum au dovedit cu actele de proprietate, actele de la cadastru,topografia terenurilor, schița de plan, la strada au o deschidere de 17.08 care prin expertiză a fost redusă la 17.02, linia de hotar pe cea mai mare parte a ei este o linie dreaptă iar din punctul 2* până la punctul 2 devine frântă. Expertul trebuia să facă pe schița de plan două mențiuni, una în care linia de hotar este dreaptă și una în care linia de hotar devine frântă.
Arată recurenții reclamanți că expertul nu a ținut cont de actele de proprietate ale părților, gardul vechi a fost desființat de către pârâți,iar linia de hotar este paralelă cu zidul casei, s-a făcut chiar și o cercetare la fața locului dar judecătorul a consemnat ce au relatat reclamanții și pârâții.
Solicită admiterea recursului, casarea deciziei cu trimiterea spre rejudecare cu refacerea raportului de expertiză.
Învederează recurenții reclamanți că cel de-al doilea motiv de recurs se referă la greșita aplicare a dispozițiilor art.274 Cod pr.civilă, instanța de apel a admis în parte apelul și a modificat în parte sentința apelată, astfel că cererea reconvențională a pârilor a fost respinsă, fiind aplicabile în speță doar dispozițiilor art.274 Cod pr.civilă nu și art.584 Cod civil.
Solicită admiterea recursului, fără cheltuieli de judecată.
Avocat pentru recurenții pârâți, și solicită respingerea recursului formulat de reclamanți ca nefondat, din întreg materialul probator administrat cu acte, expertiză, cercetare locală la fața locului, a rezultat că recurenții reclamanți au un plus de teren de 28. gardul a fost construit de reclamanți în anul 1972, deci ei au stabilit linia de hotar.
Arată recurenții pârâți, prin apărător, că singurul motiv de recurs se referă la obligarea acestora la suma de 860 lei cu titlu de cheltuieli de judecată și nu la 360 lei cum era corect,prin compensare, ca la instanța de fond.
Cu cheltuieli de judecată.
Avocat pentru recurenții reclamanți solicită respingerea recursului formulat de pârâți.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului civil de față, reține următoarele;
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești sub nr- reclamanții și au chemat în judecată pe pârâții și solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună grănițuirea proprietăților și obligarea pârâților să taie doi pomi fructiferi care afectează proprietatea lor.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că sunt proprietarii unui teren în suprafață de 832 mp. situat în com., satul de, nr. 259, conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 622/ 1999, teren ce se învecinează cu cel al pârâților care, au procedat la demolarea gardului despărțitor al celor două proprietăți,refăcându-l pe un alt aliniament.
În raport de susținerile reclamanților,pârâții au formulat în baza disp.art.115-118 pr.civ. întâmpinare prin care au învederat că nu ei sunt proprietarii terenului învecinat cu cel al reclamanților, sens în care au depus contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 7447/ 24.11.2005.
La termenul de judecată din data de 24.11.2006 au fost introduși în cauză potrivit art.57 alin.3 pr.civ. în calitate de pârâți, numiții și, care au depus întâmpinare prin care au solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, motivat de faptul că mama,respectiv soacra- a dobândit, potrivit titlului de proprietate nr. 15883/13.04.1994 un teren intravilan în suprafață de 683 mp. din care lor le-a vândut 351 mp. iar celeilalte fiice și ginerelui acesteia- și restul de 332 mp.
Au mai arătat pârâții că reclamanții au casa chiar pe linia de hotar, cauză din care apa pluvială a degradat gardul despărțitor, din lemn, iar aceștia au refăcut gardul fără știrea și în lipsa lor.
Pe calea cererii reconvenționale,pârâții au solicitat obligarea reclamanților să monteze jgheaburi la locuință, astfel ca apa pluvială să se scurgă pe terenul proprietatea acestora.
La termenul de judecată din data de 23.10.2007, reclamanții au renunțat la capătul de cerere privind obligarea pârâților la tăierea celor doi pomi fructiferi.
În urma probelor administrate în cauză la solicitarea părților cu înscrisuri,interogatorii reciproce,martori,expertiză tehnică de specialitate topometrică și cercetare la fața locului, Judecătoria Ploieștia pronunțat la data de 13.06.2008 sentința civilă nr.5938 prin care a admis acțiunea precizată formulată de reclamanți și a dispus grănițuirea terenurilor situate în com.sat de, jud.P-proprietate a reclamanților și pârâților și pe aliniamentul 2-2"-3 conform raportului de expertiză topo ing.,respingând ca neîntemeiată cererea reconvențională formulată de pârâți.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că reclamanții sunt proprietarii terenului situat în com. sat de nr.259, jud.P în suprafață de 832 mp(din acte), respectiv 860 mp(din măsurătorile efectuate), astfel cum rezultă din contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.622/18.02.1999 și se învecinează, în parte, pe latura de est, cu proprietatea pârâților, în suprafață de 351 mp.conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 7447/ 24.11.2005, precum și din schița întocmită de expertul.
Dată fiind această situație de fapt, în temeiul art. 584.civ. instanța de fond a admis cererea precizată în sensul de a dispune grănițuire celor două proprietăți pe aliniamentul 2-2*-3 stabilit de expertul.
În ceea ce privește cererea reconvențională prin care pârâții și au solicitat obligarea reclamanților să monteze jgheaburi la casă, astfel încât apele pluviale să se scurgă pe proprietatea lor, prima instanță a constatat că aceasta este neîntemeiată, întrucât streșina casei este în jur de 50 cm. după cum a declarat martorul care a tencuit spatele casei în perioada anilor 1972-1973, iar linia de hotar se află la o distanță de 0,76 de peretele casei, așa cum rezultă din expertiza de specialitate, situație în care apa pluvială căzută pe casa reclamanților se scurge pe terenul - proprietatea acestora, iar nu pe terenul proprietatea pârâților.
Făcând aplicarea disp.art.274 pr.civ. instanța de fond a obligat pârâții la cheltuieli de judecată în sumă de 44, 65 lei, reprezentând J din taxa de timbru și onorariul de expert, după compensarea onorariilor de avocați.
Împotriva sentinței instanței de fond au declarat apel în termen legal reclamanții și, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie,arătând că pentru a-și justifica lucrarea expertul a susținut, în mod mincinos, că proprietățile sunt împrejmuite pe toate laturile cu gard,când, în realitate, intimații au dărâmat gardul din spatele casei în scopul de a distruge semnele de hotar.
Dezvoltând motivele de apel reclamanții au mai precizat că, deși a constatat că potrivit urmelor pe care a fost amplasat gardul despărțitor, toată linia de hotar este dreaptă, totuși prima instanță a validat raportul de expertiză în care linia de hotar propusă nu mai este dreaptă,ci înclinată spre partea a planului.
Astfel, reclamanții au susținut că din grafica liniei de hotar este puțin probabil să se accepte că pe o distanță de 18,66m, pe aliniamentul 3-2" este o linie dreaptă care, abrupt pe o distanță de 3,44 pe aliniamentul 2"-2 se modifică ulterior.
Dată fiind această situație de fapt, reclamanții au solicitat efectuarea unei noi expertize tehnice de specialitate topometrică,conform obiectivelor indicate.
O altă critică a vizat greșita calculare a cheltuielilor de judecată în condițiile în care acțiunea principală a fost admisă în totalitate, iar cererea reconvențională a fost respinsă.
Primindu-se dosarul la ribunalul Prahova, cauza a fost înregistrată sub nr-.
In raport de motivele de apel, intimații, și au formulat în baza art.115-118.pr.civ. întâmpinare prin care au solicitat respingerea apelului ca nefondat.
Tribunalul Prahovaa pronunțat decizia civilă nr. 40 din 22 ianuarie 2009,prin care a respins ca neîntemeiată cererea de completare a probatoriilor, a admis apelul declarat de reclamanți, a schimbat în parte sentința în sensul că a obligat intimații pârâți să plătească reclamanților suma de 860 lei cheltuieli de judecată, menținând restul dispozițiilor sentinței.
Totodată intimații au mai fost obligați la 10 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a decide astfel, tribunalul a reținut că în ceea ce privește cererea formulată de apelanți privind completarea probatoriilor cu o nouă expertiză tehnică de specialitate topometrică, aceasta este neîntemeiată motivat de faptul că această probă a fost încuviințată de prima instanță la termenul de judecată din data de 2.03.2007(47-dos.fond) conform obiectivelor indicate de către reclamanți care au beneficiat de asistență juridică calificată, lucrarea inițială, care răspunde punctual și pertinent directivelor trasate de instanță fiind depusă la data de 19.09.2007(78-dos.fond).
În urma admiterii obiecțiunilor formulate de reclamanți la raportul de expertiză topometrică în sensul de a se explica proveniența diferenței în plus de teren pentru aceștia, a diferenței în minus la terenurile situate în intravilan-proprietate a pârâților și evidențierea pe schița de plan a stâlpului care desparte cele două proprietăți (99-dos.fond),expertul desemnat în cauză a explicat toate aspectele solicitate, necesare a conduce la o dezlegare corectă a pricinii.
Analizând vastul material probatoriu administrat în cauză la solicitarea tuturor părților cu înscrisuri,interogatorii reciproce,martori,expertiză tehnică de specialitate topometrică și cercetare la fața locului-probă judiciară directă cu ajutorul căreia judecătorul a stabilit direct și nemijlocit raporturile juridice dintre părți,constatările făcute cu acea ocazie fiind cuprinse în procesul verbal aflat la fila 176-dos.fond, instanța a apreciat că pricina a fost soluționată pe baza identificării corecte a situației de fapt dedusă judecății, astfel încât nu se mai justifică completarea probelor în această fază procesuală cu o nouă expertiză topo.
În ceea ce privește cuantumul cheltuielilor de judecată la care au fost obligați intimații-pârâți cu ocazia soluționării pricinii în primă instanță, art.274 alin.1 pr.civ. stipulează că "partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată".
Așa fiind, s-a constatat că apelanții-reclamanți au achitat taxa judiciară de timbru în sumă de 20 lei, onorariul expertului topo în sumă de 700 lei și 1500 lei onorariul avocatului, în total suma de 2220 lei.
La rândul lor, intimații-pârâți au suportat cu titlu de cheltuieli de judecată suma de 400 lei reprezentând onorariul avocatului.
Cum în mod corect au învederat și apelanții, acțiunea principală a fost admisă în totalitate, iar cererea reconvențională a fost respinsă, ceea ce înseamnă că trebuiau acordate cheltuielile de judecată integral, dar ținându-se seama de specificul acțiunii-grănițuire.
Astfel, scăzându-se suma de 400 lei din suma totală suportată de apelanți-2220 lei rezultă suma de 1820 lei care, împărțită potrivit art.584 teza a II a civ."pe J" se ajunge la suma de 910 lei din care,la rândul său,se scade suma de 44 lei acordată de către prima instanță,rezultând astfel suma de 860 lei la plata căreia trebuia să fie obligați pârâții.
Pentru considerentele arătate, tribunalul a admis apelul și,în baza art.296 pr.civ.a schimbat în parte sentința atacată în sensul obligării intimaților-pârâți să mai plătească apelanților-reclamanți suma de 860 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, menținând restul dispozițiilor sentinței.
În baza disp.art.274 pr.civ. intimații au fost obligați să plătească apelanților suma de 10 lei cheltuieli de judecată în apel reprezentând taxa judiciară de timbru.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termen legal atât reclamanții, cât și pârâții, criticând-o pentru motive de nelegalitate, astfel:
Susțin reclamanții prin recursul declarat că prima critică se încadrează pe dispozițiile art. 304 pct.9 Cod pr.civilă în sensul că hotărârea a fost dată cu interpretarea și aplicarea greșită a legii.
Arată recurenții reclamanți că părțile au dobândit dreptul de proprietate asupra imobilelor ce la dețin, prin acte de vânzare cumpărare, că intimații pe o porțiune de hotar au distrus gardul vechi pretinzând ulterior că limita de graniță o reprezintă zidul casei reclamanților și apoi linia dreaptă până la gardul de la stradă, astfel că au fost nevoiți să formuleze acțiunea în grănițuire.
Mai susțin recurenții reclamanți că expertiza efectuată în cauză este greșită, expertul nu a ținut cont de actul de proprietate al acestora ci numai de cel al intimaților, impunându-se astfel o refacere a expertizei pe baza actelor de proprietate deținute de părți.
O altă critică se referă la aplicarea greșită a dispozițiilor art.271 Cod pr.civilă cu referire la 584 Cod civil, modalitatea de soluționare a cheltuielilor de judecată nu se poate face decât prin aplicarea disp.art.274 Cod pr.civilă și nu pot fi incidente dispozițiile art.584 cod civil deoarece textul acesta vizează cheltuielile ocazionate cu costurile grănițuirii material, adică cheltuieli pentru gard, zid, ceea ce în speță nu este cazul.
Singura critică formulată de recurenții se referă la obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 860 lei în condițiile în care trebuiau obligați la 360 lei, instanța calculând greșit aceste cheltuieli.
Curtea examinând decizia atacată prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului dar și a normelor legale incidente în soluționarea cauzei, conform prevederilor art. 304 rap.la art. 312 alin.1 Cod pr.civilă, va respinge ca nefundat recursul pârâților, iar conform acelorași reglementări, va admite recursul recurenților reclamanți, pentru următoarele considerente:
Referitor la recursul pârâților, Curtea va aprecia corectă soluția celor două instanțe în ceea ce privește obligarea recurenților pârâți la plata cheltuielilor de judecată întrucât sub acest aspect incidente sunt prevederile art.274 Cod pr.civilă, aspect lămurit de tribunal prin decizia atacată. În acordarea lor s-au aplicat prevederile acestui articol care nu se confundă cu cele ale art. 584 teza a II-a Cod civil.
În legătură cu recursul recurenților reclamanți, Curtea va considera justificată numai critica referitoare la modalitatea de soluționare a cererii privind cheltuielile de judecată.
Într-adevăr acestea, în speța dedusă judecății se rezolvă prin prisma prevederilor art.274 Cod pr.civilă.
Pentru că instanța de fond a admis cererea reclamanților și a respins cererea reconvențională, reclamanții conform art.274 Cod pr.civilă erau îndreptățiți la plata tuturor cheltuielilor de judecată ocazionate de proces.
Articolul 584 Cod civil vizează cheltuielile ocazionate cu costurile grănițuirii, gard, material, zid, etc.
Cât privește cealaltă critică adusă deciziei de către recurenți în motivele prezentate, Curtea apreciază că nu este întemeiată, întrucât soluționarea cererii s-a făcut în baza probelor corect și eficient interpretate de cele două instanțe, la efectuarea expertizei de specialitate topografică au fost prezente părțile, fiind de față la măsurătorile terenului în litigiu, ceea ce nu impune dispunerea întocmirii altei expertize.
Relevant este faptul că intimații pârâți au înscris toate actele de proprietate în cartea funciară și la cadastru.
Schița de plan care face parte integrantă din expertiză, este elocventă în cauză, delimitările celor două proprietăți fiind conform cu înscrisurile și măsurătorile de pe teren.
Pentru cele ce preced, Curtea conform art. 304 rap.la art. 312 alin.1 Cod pr.civilă va respinge recursul pârâților, ca nefondat și pentru celelalte considerente referitoare la recurenții reclamanți va admite recursul acestora conform art. 312 alin.1 Cod pr.civilă numai cu privire la critica privind cheltuielile de judecată, modificând în parte decizia în sensul că obligă intimații pârâți la 2220 cheltuieli de judecată către recurenții reclamanți, menținând restul dispozițiilor deciziei.
Se va lua act că recurenții reclamanți nu solicită cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâții, și, toți domiciliați în comuna, de, județ P, împotriva deciziei civile nr.40 din 22 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Prahova.
Admite recursul declarat de reclamanții, domiciliați în comuna, de nr.259, județ P împotriva aceleiași decizii civile nr.40 din 22 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Prahova, și în consecință;
Modifică în parte decizia menționată în sensul că obligă pe intimații pârâți la 2220 lei cheltuieli de judecată către recurenții reclamanți.
Menține restul dispozițiilor deciziei.
Ia act că recurenții-reclamanți nu solicită cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 5 mai 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Eliza Marin, Marilena Panait Elisabeta Gherasim
- - - - - -
Grefier,
- -
Red. EG/BA
2 ex./12.05.2009
f- Jud.
a- Trib.
-
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120/2006
Președinte:Eliza MarinJudecători:Eliza Marin, Marilena Panait Elisabeta Gherasim
