Actiune in granituire fara revendicare. Decizia 417/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie
DOSAR NR. 6271,-
DECIZIA NR. 417
Ședința publică din data de 8 mai 2009
PREȘEDINTE: Gherghina Niculae
JUDECĂTORI: Gherghina Niculae, Constanța Ștefan Violeta Stanciu C -
- - -
Grefier - - -
Pe rol fiind judecarea cererii de revizuire a deciziei civile nr. 435 din 19 aprilie 2007 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI, întemeiată pe prevederile art.322 pct.2 cod pr.civilă, formulată de și, ambii domiciliați în com.-, jud.P, în contradictoriu cu - prin reprez., domiciliată în B, sector 5, Calea, nr. 8,. 117,. A,. 3, cauză venită spre soluționare potrivit deciziei civile nr.2928 din 13 mai 2008 Înaltei Curți de Casație și Justiție.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns revizuenții reprezentat și asistată de avocat din Baroul București și intimatul reprezentat de avocat din Baroul Prahova.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat pentru revizuenți depune la dosar precizări la cererea de revizuire, pe care le înmânează și apărătorului intimatului și solicită amânarea cauzei pentru ca apărătorul intimatului să ia cunoștință de acestea.
Avocat având cuvântul pentru intimat arată că nu solicită termen pentru a lua cunoștință de precizările formulate la cererea de revizuire.
Curtea, apreciază că nu se impune amânarea cauzei, având în vedere că este o cale extraordinară de atac și lasă dosarul la ordine.
Luându-se cauza la a ordine au răspuns revizuenții reprezentat și asistată de avocat din Baroul București și intimatul reprezentat de avocat din Baroul Prahova.
Avocat având cuvântul pentru intimat invocă excepția de inadmisibilitate a cererii de revizuire, întrucât aceasta a fost formulată împotriva unei hotărâri care nu a evocat fondul.
Cu cheltuieli de judecată în cuantum de 1000 lei.
Avocat având cuvântul pentru revizuenți solicită respingerea excepției inadmisibilității cererii de revizuire, învederând că aceasta a fost formulată pe dispozițiile art. 322 pct. 2 Cod pr.civilă.
Curtea:
Asupra cererii de revizuire, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Câmpina sub nr.2862/2005 reclamantul - minor prin reprezentant legal
-2-
a chemat în judecată pe pârâții și solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună grănițuirea proprietăților iar în subsidiar obligarea pârâților să le permită edificarea gardului despărțitor dintre proprietăți pe aliniamentul 3,4,5 stabilit prin expertiza executată în dosarul nr.4064/2002 al Judecătoriei Câmpina.
În motivarea acțiunii s-a precizat că reclamantul a cumpărat prin contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr.3498/31.08.2004 al - B imobilul situat în comuna,-, județul P compus din suprafața de 160 și construcția edificată pe acesta învecinat pe două laturi cu terenul proprietatea pârâților fără ca între cele două proprietăți să existe gard despărțitor.
S-a arătat că anterior dobândirii imobilului de către reclamant, a promovat o acțiune în grănițuire a proprietăților în contradictoriu cu pârâții, acțiune ce a fost însușită de vânzătoarea -ia în calitate de intervenientă, pronunțându-se sentința civilă nr.488/06.03.2003 a Judecătoriei Câmpina care a stabilit linia de hotar a proprietăților părților pe aliniamentul 3,4,5 din expertiza, hotărârea în grănițuire rămânând definitivă și irevocabilă pusă în executare anterior vânzării imobilului de către reclamant.
Ulterior, reclamantul și-a completat acțiunea solicitând obligarea pârâților la demolarea scării existente pe terenul său și la închiderea ușii construcției proprietatea lor care se deschide tot pe terenul său.
În motivarea completării acțiunii, reclamantul a arătat că în scopul de a împiedica realizarea grănițuirii proprietăților pârâții au executat o deschidere în peretele casei lor și au montat o ușă în fața căreia au construit o scară aflată chiar pe terenul reclamantului pe latura liniei de graniță încălcându-se astfel dreptul de proprietate.
Pârâții au formulat întâmpinare prin care au precizat că între autorii pârâților a existat un partaj succesoral ce a făcut obiectul dosarului nr.350/1998 al Judecătoriei Câmpina unde s-a solicitat și grănițuirea proprietăților, cerere la care ulterior s-a renunțat.
S-a arătat că, ulterior partajului unul dintre copărtași Gh. a vândut lotul său către, situația proprietăților învecinate fiind normală până la decesul acestuia din urmă când moștenitoarele sale au solicitat grănițuirea proprietății lor de cea a pârâților.
S-a mai susținut de către pârâți că varianta de grănițuire propusă prin expertiza dispusă în dosarul anterior este imposibil de punere în practică, deoarece ar încheia accesul pârâților în imobilul lor, aspect precizat și de decizia civilă nr.2000/2003 a Curții de APEL PLOIEȘTI care reținând apelul spre rejudecare a precizat în dosarul nr.8738/2004 că grănițuirea este imposibilă.
În raport de cele arătate, pârâții au invocat excepția autorității lucrului judecat în ce privește cererea de grănițuire solicitând respingerea acțiunii în baza puterii lucrului judecat.
Instanța a admis excepția autorității lucrului judecat în ce privește cererea de grănițuire și a admis probele solicitate de părți și anume probe, cu interogatorii, acte și expertiză construcții care să precizeze dacă scările de acces la locuința pârâților sunt pe proprietatea reclamantului sau dacă ușa locuinței se
-3-
deschide spre proprietatea acestuia și în caz afirmativ să stabilească costul lucrărilor de desființare a lor.
Prin sentința civilă nr.710/2006 Judecătoria Câmpinaa admis în parte acțiunea completată și precizată formulată de reclamant, a obligat pârâții să permită reclamantului să edifice gardul despărțitor al proprietăților părților pe aliniamentul liniei de graniță -pct.3-4-5- conform expertizei, stabilită prin sentința civilă nr.488/2003 a Judecătoriei Câmpina și a obligat pârâții să demoleze terasa, treptele și stâlpul placat cu piatră aflate la parterul locuinței pârâților, edificate pe terenul reclamantului, să desființeze placa de beton a etajului și ușa de la parterul locuinței, iar în caz de refuz, a abilitat reclamantul să execute aceste lucrări, pe cheltuiala pârâților.
Instanța de fond a mai admis excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâți și a respins cererea de grănițuire, ca fiind autoritate de lucru judecat.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că prin sentința civilă nr.488/2003 a Judecătoriei Câmpina, vânzătoarele și și-au comparat titlul lor de proprietate cu cel al pârâților, prin promovarea acțiunii în grănițuire și și-au stabilit linia de hotar despărțitoare anterior vânzării imobilului către reclamanți, hotărâre ce a rămas definitivă și irevocabilă, astfel încât acestea au transmis reclamantului aceleași drepturi, clar delimitate, opozabile acelorași părți, neimpunându-se o nouă judecată pentru grănițuire, existând autoritate de lucru judecat.
A mai reținut instanța că reclamantul a făcut dovada opoziției manifestate de pârâți la edificarea gardului despărțitor și chiar în a permite accesul reclamantului și a familiei sale pe terenul proprietatea sa, iar expertiza constructor efectuată în cauză, necontestată de către părți, a stabilit că pe terenul proprietatea reclamantului, pârâții au edificat o terasă cu trepte și un stâlp placat cu piatră, aflată la perterul locuinței lor, iar la etaj, aceștia au edificat o placă de beton ce se suprapune pe terenul reclamantului, toate aceste lucrări fiind efectuate prin nerespectarea autorizației de construcție eliberată pentru imobil.
Împotriva acestei sentințe au formulat apel pârâții, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul admiterii în mod greșit de către instanța de fond a excepției autorității de lucru judecat, întrucât sentința civilă nr.488/2003 a fost dată cu încălcarea principiului "nimeni nu poate transmite mai mult decât are", vânzătoarele dobândind imobilul prin moștenire de la autorul lor, care a cumpărat acest imobil, în starea în care se găsește acesta acum.
Au mai invocat apelanții pârâți faptul că este lovit de nulitate absolută contractul de vânzare-cumpărare încheiat între și, cu încălcarea dispozițiilor art.1309 cod civil ce interzice magistratului, cumpărarea bunului litigios aflat pe raza circumscripției sale de activitate.
O altă susținere a apelanților s-a referit la faptul că în prezent imobilul înstrăinat intimaților-reclamanți, este impus la rolul fiscal tot pe numele vânzătoarei, astfel încât calitatea procesuală activă a reclamanților este pusă sub semnul întrebării, transmiterea dreptului de proprietate operând la data înscrierii imobilului la rolul fiscal.
-4-
De asemenea, s-a mai arătat că demolarea este dispusă cu încălcarea principiului separației puterilor în stat, legalitatea construcțiilor fiind stabilită de Inspectoratul de Stat pentru construcții și nu de instanța de judecată.
O altă critică a apelanților s-a referit la faptul că nu s-a demonstrat că pârâții au construit o extindere a imobilului și lipsește motivarea în drept a hotărârii.
Prin decizia nr.920/12.12.2006 Tribunalul Prahovaa respins ca nefondat apelul, obligând apelanții să plătească intimatului suma de 100 RON cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că prin sentința civilă nr.488/2003, irevocabilă, s-a stabilit linia de hotar dintre proprietatea autoarelor reclamantei - și și proprietatea pârâților, motiv pentru care instanța nu mai poate stabili în prezent un alt aliniament al liniei de hotar dintre cele două proprietăți, decât cel stabilit prin expertiza topo efectuată în acea cauză.
S-a mai motivat totodată că nefondată este și critica prin care se contestă dreptul de proprietate al reclamanților și implicit calitatea procesuală activă a acestora, întrucât transmiterea dreptului de proprietate operează deîndată ce prețul s-a plătit și lucrul s-a predat și nu la data înscrierii imobilului la rolul fiscal.
Referitor la demolarea părții din construcție edificată pe terenul intimatului, tribunalul a motivat că instanțele de judecată sunt competente să dispună demolarea construcțiilor edificate nelegal și care încalcă dreptul de proprietate al altor persoane, iar din raportul de expertiză construcții a rezultat că apelanții au edificat pe terenul intimatului anumite porțiuni de construcție fără să respecte autorizația de construcție.
În ceea ce privește critica că sentința instanței de fond nu a fost motivată în drept, tribunalul a constatat că aceasta este nefondată având în vedere că au fost menționate de instanța de fond prevederile art.1201 Cod civil, art.584 și art.1075 Cod civil.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs Organizația pentru Apărarea Drepturilor Omului pentru pârâții și, înregistrat la această instanță sub nr.6271/105/20.03.2007.
În motivarea recursului întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.3,5,7,8,9 Cod procedură civilă, recurenții învederează că se decide o demolare fără ca instanța să încadreze aceasta în temeiul de drept, aspect însușit și de instanța de apel.
S-a admis o schiță pretins cadastrală care mărește artificial suprafața dobândită, deși sunt semne exterioare vizibile și trainice și o alee betonată.
Astfel, linia de hotar este chiar marginea acestei alei, iar în schița ce încearcă a indice ideea respectării obligației privind întocmirea dosarului cadastral la data perfectării contractului de vânzare-cumpărare, apare un plus, în continuarea marginii laterale a acestei alei, ce mărește suprafața la 1,70, așa cum se pretinde în actele ce însoțesc cererea de chemare în judecată și anume planul topo ce depășește limitele prevăzute în hotărârea citată.
Pe de altă parte, recurenții au precizat că în evidența administrației fiscale nu există rol deschis pe numele, rolul proprietății fiind tot pe numele de
-5-
, reclamanții asumându-și acel risc al contractului, pe care ar trebui să îl suporte acum.
Imobilul îndeplinea cerințele legale ale momentului, având emisă autorizație de construcție necesară și privea extinderea unui imobil familial, iar expertul în opinia sa nemotivată conchide că s-ar fi efectuat lucrări pe terenul intimaților.
Un alt motiv de recurs a fost și acela că asupra edificiului, dreptul de proprietate este recunoscut prin puterea lucrului judecat a sentinței civile nr.4036/1984, dată în dosarul nr.5554/1984 a Judecătoriei Câmpina, prin care apelanților li s-a recunoscut dreptul de proprietate asupra acestei clădiri deși autorizația de construire fusese eliberată pe numele autorului apelantei, Gh..
În privința terenului pe care se află edificiul, dreptul de proprietate al apelanților este de asemenea recunoscut prin hotărârea de partaj, dată în dosarul nr.350/1988, iar constatarea eventualelor nereguli sau abateri de la planul inițial erau de competența organelor statului de atunci și după 31 de ani faptele sunt prescrise.
În atare situație, se pleacă de la ideea că acest teren aparține intimaților, deoarece se conchide că lucrările au fost realizate la o dată ulterioară intrării acestui teren în stăpânirea intimaților, data construcției fiind anii 70, iar data trecerii lotului Gh. în posesia actualului proprietar este anul 2004.
Un alt motiv de recurs a fost că instanța judecătorească poate acționa doar la sesizarea organelor de control, așa cum prevăd dispozițiile Legii nr.50/1991 republicată, prin Inspectoratul de Stat în Construcții și inspectoratele teritoriale.
Un ultim motiv de recurs a fost și acela că suprafața de 160. dobândită prin partaj de Gh. a fost mărită artificial, iar cererea nouă privind desființarea construcției încalcă prevederile temeiului de drept pretins, art.132 Cod procedură civilă, nefiind depusă la primul termen.
Curtea de APEL PLOIEȘTI priun decizia nr.435/19.04.2007 a respins ca nefundat recursul declarat de pârâții și împotriva deciziei civile nr.920/12.12.2006 pronunțată de Tribunalul Prahova în contradictoriu cu reclamantul prin reprezentant, recurenții-pârâți fiind obligați la 1500 lei cheltuieli de judecată către intimatul-reclamant reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de recurs a reținut că potrivit sentinței civile nr.488/2003 a Judecătoriei Câmpina, sentință devenită irevocabilă după parcurgerea căilor de atac, granița dintre proprietățile părților a fost stabilită pe aliniamentul 3,4,5 din raportul de expertiză.
Urmare acestei hotărâri judecătorești, obligatorie pentru părți, trebuia să se procedeze la punerea sa în executare, respectiv la edificarea gardului despărțitor, potrivit aliniamentului în discuție.
În cauză, nu s-a procedat ca atare, fiind edificate de către pârâți pe linia de hotar și respectiv pe proprietatea alăturată unele construcții care nu au respectat autorizația de construcție.
În acest sens la dosarul de fond al cauzei se află expertiza inginer care este edificatoare (dosar nr.2862/2005).
Astfel, în expertiza respectivă se menționează necesitatea demolării terasei, treptelor, stâlpului placat cu piatră, plăcii de beton de la balcon, demontarea
-6-
tâmplăriei PVC și astuparea golului, desfacerea ușilor și teraselor, etc. fără a fi afectată stabilitatea casei pârâților.
În atare situație, motivele de recurs formulate sunt nefondate, deoarece nu s-a dispus demolarea unei case construite de peste 20 de ani, ci a unor extinderi făcute ilegal pe terenul proprietatea reclamantului, iar problema liniei de hotar nu se mai poate discuta la acest moment, fiind după cum s-a arătat mai sus intrată în puterea lucrului judecat.
De asemenea, și motivul de recurs referitor la neîncadrarea în drept a acțiunii este nefondat, întrucât s-au indicat dispozițiile art.584 și 1075 Cod civil care prevăd posibilitatea grănițuirii proprietăților și efectele obligațiilor, în sensul schimbării în desdăunări, în caz de neexecutare din partea debitorului a oricărei obligații de a face.
Or, în cauza de față demolarea construcțiilor amplasate ilegal este nemijlocit legată de grănițuirea proprietăților și implicit punerea în executare a unei hotărâri judecătorești.
Referitor la plata impozitelor de către reclamant, acesta este un motiv de recurs care excede cadrului procesual, fiind o problemă a organelor fiscale, atâta timp cât nu s-a contestat calitatea sa de proprietar.
Criticile referitoare la expertizele efectuate sunt și ele nefondate, neindicându-se care reglementare legală nu a fost respectată de experți, în condițiile în care la fond nici măcar nu s-au făcut obiecțiuni la raportul de expertiză construcții.
Motivul de recurs referitor la proprietatea terenurilor aferente construcțiilor învecinate, nu mai poate fi pus în discuție la acest moment, în condițiile în care linia de hotar s-a stabilit deja, iar demolarea construcțiilor respective nu conduce la afectarea rezistenței imobilului pârâților (expertiza ).
În privința competenței instanței de a dispune demolarea unor construcții, numai la sesizarea organelor de control și acest motiv de recurs a fost reținut ca nefondat.
Astfel, cum bine motivat tribunalul, instanțele de judecată sunt competente să dispună demolarea construcțiilor edificate nelegal, în vederea respectării dreptului de proprietate al cetățenilor, iar cererea completatoare formulată de reclamant la fond, îndeplinește condițiile prevăzute de art.132 din Codul d e procedură civilă, fiind depusă în 7.09.2005, chiar înainte de primul termen de judecată (4.10.2005).
Împotriva acestei decizii au formulat cerere de revizuire în baza disp. art.322 pct.2 și pct.7 Cod pr.civilă, revizuienții și în calitate de recurenți în dosarul nr-.
Revizuienții au susținut că instanța de recurs nu a analizat toate actele din dosar, existând un caz tipic deminus petitași nu s-a dat răspuns la cele menționate în cererea de recurs la fila 2 paragrafele 3 și 4.
Pe de altă parte există contrarietate de hotărâri respectiv contrarietate între deciziile civile nr.435 din 19.05.2007 și nr.2000/2003 pronunțată în dosar nr.7653/2003 de Curtea de APEL PLOIEȘTI iar prin încălcarea autorității de lucru judecat s-a ajuns la o pronunțare încadrată ca fiind de minus petita, dat fiind că instanța de recurs nu a verificat aspectele menționate în cererea de recurs, fiind astfel încălcat dreptul de proprietate al revizuienților.
În ședința publică din data de 14.09.2007 revizuienții au invocat excepția
-7-
necompetenței materiale a instanței în soluționarea cererii de revizuire întemeiată pe disp. art.322 pct.7 cod pr.civilă.
În temeiul disp. art.137 cod pr.civilă, analizându-se această excepție s-a constatat că este întemeiată fiind admisă deoarece:
Potrivit art.323 alin.(2) cod pr.civilă în cazul art.322 pct.7 cod pr.civilă, cererea de revizuire se va îndrepta la instanța mai mare în grad față de instanța sau instanțele care au pronunțat hotărârile potrivnice.
Revizuienții și-au întemeiat prezenta cerere de revizuire și pe disp. art.322 pct.7 cod pr.civilă susținând că există contrarietate între deciziile nr.435/19.05.2007 și nr.2000 din 17.10.2003 ambele pronunțate de Curtea de APEL PLOIEȘTI.
În raport de prevederile art.323 alin.2 cod pr.civilă competența de soluționare a cererii de revizuire aparține Înaltei Curți de Casație și Justiție, sens în care prin decizia nr.801/14.09.2007 s-a admis excepția necompetenței materiale invocate de revizuienți și s-a declinat competența de soluționare a cererii de revizuire formulată de revizuienți în baza disp. art.322 pct.7 Cod pr.civilă, în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Prin decizia civilă nr.2928/13.05.2008 pronunțată în dosarul nr-, Înalta Curte de Casație și Justiție respins cererea de revizuire formulată de revizuienții și împotriva deciziei civile nr.435/19.04.2007 a Curții de APEL PLOIEȘTI, întemeiată pe prevederile art.322 pct.7 Cod pr.civilă și a trimis Curții de APEL PLOIEȘTI spre soluționare, cererea de revizuire întemeiată pe prevederile art.322 pct.2 Cod pr.civilă.
Cauza a fost înregistrată la Curtea de APEL PLOIEȘTI sub nr.-.
În ședința publică de astăzi, intimatul prin apărător a invocat excepția inadmisibilității prezentei cereri de revizuire întrucât a fost formulată împotriva unei hotărâri care nu a evocat fondul.
Curtea, în temeiul disp. art.137 Cod pr.civilă, analizând această excepție constată că este întemeiată și urmează a fi admisă deoarece:
Potrivit disp. art.322 alin 1 Cod pr.civilă, se poate cere revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul.
Din textul de lege rezultă că trebuie să fie vorba de o hotărâre prin care s-a rezolvat fondul pretenției ce a fost dedusă judecății.
Nu pot forma obiect al revizuirii hotărârile pronunțate de instanțele de recurs, prin care recursul a fost respins fără a se evoca fondul, menținându-se situația de fapt stabilită de instanța a cărei hotărâre a fost recurată.
În speță, revizuienții au formulat cerere de revizuire împotriva deciziei civile nr.435/19.04.2007 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI prin care nu s-a evocat fondul, fiind respins ca nefondat recursul declarat de pârâții-recurenți și.
Nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art.322 alin.1 Cod pr.civilă pentru exercitarea cererii de revizuire, urmează a fi respinsă ca inadmisibilă prezenta cerere de revizuire.
În baza disp. art.274 Cod pr.civilă, revizuienții vor fi obligați la 1000 lei cheltuieli de judecată către intimatul.
-8-
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire a deciziei civile nr. 435 din 19 aprilie 2007 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI, întemeiată pe prevederile art.322 pct.2 cod pr.civilă, formulată de revizuienții și, ambii domiciliați în com.-, jud.P, în contradictoriu cu - prin reprez., domiciliată în B, sector 5, Calea, nr. 8,. 117,. A,. 3, cauză venită spre soluționare potrivit deciziei civile nr.2928 din 13 mai 2008 Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Obligă revizuienții și, la 1000 lei cheltuieli de judecată către intimatul.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 8 mai 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Gherghina Niculae, Constanța Ștefan Violeta Stanciu
- - C - - -
Grefier,
- -
Operator de date cu caracter
personal Nr.notificare 3120
red.NG/tehnored.VM
2 ex./12.05.2009
Președinte:Gherghina NiculaeJudecători:Gherghina Niculae, Constanța Ștefan Violeta Stanciu
