Actiune in granituire fara revendicare. Decizia 421/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI
ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 421/
Ședința publică din 26 noiembrie 2009
Completul de judecată constituit din:
PREȘEDINTE: Mihaela Popoacă
JUDECĂTOR 2: Daniela Petrovici
JUDECĂTOR 3: Vanghelița Tase
Grefier - - -
Pe rol, soluționarea recursului civil formulat de recurenții pârâți și, ambii cu domiciliul în localitatea,-, județul C, împotriva deciziei civile nr. 186, pronunțată de Tribunalul Constanța la data de 20 martie 2009, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant, domiciliat în,-, județul C și intimata pârâtă, domiciliată în C,-,.76,.10, județul C, având ca obiect grănițuire.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 18 noiembrie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar completul de judecată, pentru a da posibilitatea apărătorului recurenților pârâți să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 25 noiembrie 2009 și, respectiv, 26 noiembrie 2009.
În termenul de pronunțare, apărătorul recurenților pârâți a depus la dosar concluzii scrise.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
La 22 februarie 2005 reclamantul a chemat in judecata pârâta pentru a se dispune grănițuirea proprietății părților și obligarea pârâtei să lase în deplină proprietate și posesie suprafața de 167,4.
In cerere reclamantul a arătat că în anul 1995 cumpărat de la numita 2000. teren în comuna,-, suprafață ce făcea parte dintr-un lot de 3000. Aceeași vânzătoare a vândut restul suprafeței de 1000. pârâtei și soțului său, conform actului nr.13751/1974. Prin sentința civilă nr. 222/2004 a fost admisă o cerere a reclamantului având același obiect, cerere formulată însă in contradictoriu cu. Cu ocazia punerii in executare a acestei hotărâri judecătorești reclamantul a constatat ca ea nu îi este opozabilă și soției pârâtului, numita.
La data de 28.03.2005 numitul a depus cerere de intervenție în interes propriu prin care a solicitat respingerea acțiunii în revendicare formulată de reclamant și grănițuirea celor două proprietăți pe linia pe care a ridicat gardul existent și în prezent.
Reclamantul a formulat și o cerere de chemare în garanție a vânzătorului imobilului, pentru acordarea daunelor interese constând in contravaloarea suprafeței revendicate.
Prin sentința civilă nr.12108/28.12.2006 Judecătoria Constantaa admis in parte acțiunea reclamantului precum si cererea de intervenție. A fost respins capătul de cerere referitor la revendicare și a fost stabilită linia de hotar pe aliniamentul M-N potrivit raportului de expertiză efectuat în cauză de expert. A fost anulată cererea de chemare în garanție.
A reținut în motivarea hotărârii instanța de fond că prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.1199/1965 de fostul notariat de Stat M, numiții G și au dobândit dreptul de proprietate asupra unui imobil compus din teren în suprafață de 3000 mp. și construcție, situat în comuna. Ulterior, prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.13751/1974 de fostul Notariat de Stat C, numiții G și au vândut, din acest teren, numiților și, suprafața de 1000 mp, teren ce are fațada de 30 ml. la str.-.
Prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.18746/1995, numita a vândut reclamantului suprafața de 2000 mp. situat în -.
Prin sentința civilă nr.222/2004, irevocabilă s-a admis acțiunea formulată de reclamantul in contradictoriu cu paratul, fiind obligat pârâtul să lase în deplină proprietate și posesie reclamantului suprafața de 167,4 mp. astfel cum a fost identificat prin raportul de expertiză și, totodată, s-a stabilit linia de hotar, tot conform raportului de expertiză.
A apreciat instanța de fond in funcție de probele administrate în cauză că suprafața de teren vândută reclamantului este mai mică decât cea precizată prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.18746/1995 și aceasta încă de la data vânzării către și prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.13751/1974. Reclamantul nu a probat faptul că a dobândit dreptul de proprietate asupra unei suprafețe de 2000 mp. teren ci numai a suprafeței pe care o deține în fapt, astfel cum este evidențiată în planul de situație, aspect în raport de care acțiunea în revendicare formulată de acesta apare ca fiind nefondată. S-a considerat că, întrucât din anul 1974 linia de hotar între proprietăți a fost vița de vie și că, în locul acesteia s-a edificat un gard ce există și în prezent, s-a stabilit linia de hotar, pe linia M-N, conform raportului de expertiză efectuat în cauză.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul pe motiv că pârâta deține în fapt o suprafață de teren mai mare decât în actele de proprietate, situație în care acțiunea în revendicare nu putea fi respinsă și că dreptul său de proprietate asupra suprafeței de 167,4 mp teren și linia de hotar au
fost deja recunoscute prin sentința irevocabilă nr. 222/2004 dată în contradictoriu cu, soțul pârâtei.
Prin decizia civilă nr. 186 din 20 martie 2009 Tribunalul Constanțaa admis apelul reclamantului și a schimbat în tot sentința apelată în sensul că: a respins cererea de intervenție în interes propriu pentru autoritate de lucru judecat,
obligat pârâta să lase reclamantului în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 167,4mp, identificată în schița anexă a raportului de expertiză efectuat de expert în dosarul nr.5988/2003 al Judecătoriei Constanta, ca fiind patrulaterul delimitat, a stabilit linia de hotar între proprietățile părților pe aliniamentul XY trasat potrivit aceluiași raport de expertiză și a obligat intimații în favoarea apelantului la plata sumei de 800 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut în esență că reclamantul beneficiază de efectul pozitiv al autorității de lucru judecat în raport cu sentința civilă nr. 222/2004 a Judecătoriei Constanța, situația stabilită prin această hotărâre cu privire la revendicare fiind contrară celei reținute prin hotărârea apelată în această cauză. Cum reclamantul se poate prevala de dreptul recunoscut prin hotărârea definitivă într-o nouă judecată, tribunalul a apreciat că trebuie înlăturate concluziile rapoartelor de expertiză efectuate în cauză și a dat eficiență expertizei efectuată de d-na expert în dosarul nr. 5988/2003 în care s-a pronunțat sentința nr. 222/2004, apreciind că numai în această modalitate s-ar înlătura situația în care reclamantul ar trebui să pună în executare două hotărâri care stabilesc obligații diferite în raport cu cei doi soți.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâta și intervenientul, susținând că tribunalul a încălcat principiul contradictorialității și al dreptului la apărare, că a reținut greșit autoritatea de lucru judecat a sentinței civile nr. 222/2004 a Judecătoriei Constanța, încălcând grav principiul relativității efectelor hotărârilor judecătorești, că a ignorat probele administrate nemijlocit în fața instanței de fond și a instanței de apel, încălcând principiul nemijlocirii și al dreptului la apărare al pârâtei. Arată recurenții că decizia tribunalului conține și motive străine de natura pricinii, cum este motivul referitor la neagravarea situației reclamantului în propria cale de atac dar și că s-au folosit argumente lipsite de sens.
Susțin recurenții că hotărârea tribunalului este și netemeinică în condițiile în care nu se poate trage o concluzie certă asupra faptului că terenul deținut în plus de către un vecin este în mod obligatoriu uzurpat de la vecinul care are mai puțin teren și expun ipotezele care ar fi putut să conducă la existența unor diferențe de teren față de actele părților, cu concluzia că vânzătoarea terenului i-a predat reclamantului suprafața de teren pe care o deținea, fără ca pârâții să-l fi deposedat pe reclamant. Consideră că reclamantul nu a probat dreptul său de proprietate asupra fâșiei de teren pe care o revendică.
Examinând legalitatea deciziei recurate în raport de criticile formulate Curtea constată că recursul este întemeiat, pentru următoarele considerente:
Reclamantul a dedus judecății în cauza de față o cerere de recunoaștere a dreptului său de proprietate pentru suprafața de 167,4 mp teren și o cerere de grănițuire a proprietăților limitrofe, cereri formulate în contradictoriu cu
pârâta. Demersul procesual actual a fost justificat de reclamant prin faptul că, deși printr-o judecată anterioară, săvârșită prin sentința civilă nr. 222/09.01.2004 pronunțată de Judecătoria Constanța, i s-a recunoscut în mod irevocabil dreptul de proprietate asupra fâșiei de teren în suprafață de 167,4 mp și s-a stabilit linia de graniță dintre proprietatea sa și proprietatea vecină, din pricina efectelor relative ale sentinței pronunțate și deoarece judecata s-a purtat numai în contradictoriu cu dl., hotărârea judecătorească nu a putut fi executată și față de pârâta, soția d-lui, pentru că nu îi era opozabilă.
Problema de drept efectelor sentinței civile nr. 222/2004 față de soția primului pârât nu a făcut obiectul dezbaterilor contradictorii în fața instanței de fond, care să fie dezlegate eventual printr-o încheiere interlocutorie ori prin sentința pronunțată și nici nu a fost dedusă analizei instanței de apel prin motivele de apel formulate de reclamantul. Deși chestiunea autorității de lucru judecat în raport cu prima hotărâre pronunțată a fost antamată prin decizia de casare nr. 111/14.05.2007 dată de Tribunalul Constanța, decizie ale cărei efecte au fost desființate prin admiterea de către Curtea de APEL CONSTANȚAa recursului declarat împotriva ei cu consecința reluării judecății în apel a căii de atac formulate împotriva sentinței, așa cum rezultă din practicaua hotărârii în rejudecare această excepție nu a mai făcut obiectul dezbaterilor contradictorii, nici anterior și nici la momentul concluziilor orale asupra fondului.
Curtea nu faptul că puterea de lucru judecat a sentinței civile nr. 222/2004 este o chestiune care trebuie discutată în acest proces din cauza efectelor pe care le are o hotărâre judecătorească în recunoașterea dreptului de proprietate, drept real, opozabil erga omnes, dar excepția puterii lucrului judecat impune discutarea ei de către ambele părți implicate în proces.
Tribunalul și-a întemeiat însă soluția pronunțată pe excepția puterii de lucru judecat fără să o pună în discuția părților și fără ca acestea să-și poată prezenta propriul punct de vedere asupra acestei chestiuni considerate fundamentale în dezlegarea procesului. Chiar dacă apelantul reclamant a invocat sentința nr. 222/2004 prin notele scrise depuse la dosar după concluziile finale, efectul pozitiv al acestei hotărâri față de pârâtă nu a fost amintit în aceste concluzii și oricum instanța nu a prezentat aceste observații și intimaților, astfel că în cauză nu a fost respectată nici condiția contradictorialității și nici principiul egalității armelor.
Respectarea exigențelor unui proces echitabil, așa cum se desprinde din art. 6 parag. 1 din Convenția europeană a drepturilor omului, impune instanțelor necesitatea respectării dreptului la o procedură contradictorie care permite părților unui proces să ia cunoștință de toate piesele și observațiile prezentate judecătorului și să le poată discuta.
Constatând că prin hotărârea pronunțată tribunalul și-a fundamentat soluția în mod exclusiv pe efectul puterii de lucru judecat al sentinței nr. 222/2004, principiu care nu a fost pus anterior în discuția contradictorie a părților, Curtea stabilește că a fost încălcat dreptul recurenților la un proces echitabil, încălcare ce impune, în vederea restabilirii drepturilor încălcate și cu asigurarea dublului grad de jurisdicție, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei aceleiași instanțe pentru rejudecarea apelului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul civil formulat de recurenții pârâți și, ambii cu domiciliul în localitatea,-, județul C, împotriva deciziei civile nr. 186, pronunțată de Tribunalul Constanța la data de 20 martie 2009, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant, domiciliat în,-, județul C și intimata pârâtă, domiciliată în C,-,.76,.10, județul
Casează decizia recurată și trimite cauza spre rejudecare Tribunalului Constanța.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 26 noiembrie 2009.
Președinte, Judecători,
Pt. Grefier
- -
aflată în concediu medical
potrivit dispozițiilor art. 261 alin. 2
Cod procedură civilă, semnează
Grefier șef secție,
Jud. fond -
Jud. apel -,
Red. dec. rec. jud. /15.01.2010
dispozitiv gref.
4 ex./10.02.2010
Președinte:Mihaela PopoacăJudecători:Mihaela Popoacă, Daniela Petrovici, Vanghelița Tase
