Actiune in granituire fara revendicare. Decizia 434/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 434/2009
Ședința publică de la 30 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristina Gheorghina Nicoară vicePREȘEDINTE: Cristina Gheorghina Nicoară
JUDECĂTOR 2: Mihaela Florentina Cojan
Judecător - -
Grefier
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamanții și împotriva deciziei civile nr. 208/A/2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar civil nr-.
La apelul nominal făcut în cauză, la prima strigare, se prezintă avocat pentru intimații pârâți și, lipsă fiind părțile și mandatarul recurenților reclamanți avocat.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este timbrat și nu s-au depus înscrisuri noi.
Instanța lasă cauza la a doua strigare pentru a se prezenta în instanță și mandatarul recurenților reclamanți.
La reluarea cauzei și apelul nominal făcut se prezintă intimații pârâți și asistați de avocat, avocat pentru recurenții reclamanți lipsă.
Mandatarul recurenților depune în fața instanței înscrisuri primite urmare demersurilor făcute la autoritățile locale și E-On Gaz pentru a se verifica situația construcțiilor existente pe terenul ce se discută în prezenta cauză.
Părțile prezente arată că nu mai au cereri de formulat, împrejurare față de care instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Mandatarul recurenților reclamanți solicită admiterea recursului, în principal casarea deciziei atacate cu trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond. În subsidiar, modificarea deciziei în sensul stabilirii liniei de graniță pe aliniamentul punctelor A-C (colorat cu în anexa la raportul de expertiză) și obligarea intimaților să lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de teren ce o ocupă nelegal față de aliniamentul A-C pe care îl consideră granița corectă ce delimitează cele două imobile. Cu cheltuieli de judecată, onorariu de avocat și taxă judiciară de timbru. Depune chitanțe.
-//-
Arată că instanța de apel a greșit atunci când nu a dat curs solicitării reclamanților de a se cere de la Primăria schița anexă la autorizația de construire ce a stat la baza construcției intimaților. Ulterior, această schiță a fost depusă la dosar de către reclamanți, iar din studiul acesteia reiese că linia de graniță în anul 1999 era cea pe care o solicită reclamanții, și anume pe aliniamentul punctelor A- Mai arată că prin trimiterea cauzei spre rejudecare s-ar proceda la o completare a expertizei, față de această schiță lipsă la momentul întocmirii lucrării.
Mandatarul intimaților pârâți solicită respingerea recursului, menținerea ca legală și temeinică a hotărârilor atacate. Cu cheltuieli de judecată 1000 lei, depune chitanță, bilete călătorie și notă de cheltuieli.
Susține că instanța de apel în mod corect a analizat starea de fapt. Reclamanții solicită ca stabilirea liniei de graniță să se facă pe sub imobilul intimaților, o construcție cu două etaje, cumpărat de aceștia în anul 1975. Mai arată că linia de graniță a fost stabilită convențional de foștii proprietari în urmă cu aproximativ 20 de ani, anterior dobândirii dreptului de proprietate de către reclamanți de la fostul proprietar (). Imobilul cumpărat de reclamanții în anul 1999 fost determinat, aceștia cumpărând în cunoștință de cauză după vizualizare la fața locului, care este varianta actuală.
Față de actele dosarului și cele invocate, instanța lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința civilă nr. 2190/2007 dată de Judecătoria Hunedoaras -a admis acțiunea înaintată de reclamanții - și împotriva pârâților și și s-a stabilit linia de graniță între imobilul proprietatea reclamanților înscris în CF.949-. 1096/3/10 și 1096/210 și imobilul proprietatea pârâților înscris în CF 646-.1096/1/10 pe actualul amplasament gard de sârmă - aflat pe liniamentul punctelor topo 3-6-44-45-13-14-56-58-59-24-61-29-30-64-41-40-39-38 din anexa grafică nr.1 a raportului de expertiză topo.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut că reclamanții au dobândit proprietatea lor prin act autentic de cumpărare în 1999, iar pârâții prin contract autentic în 1975, când 846 mp. au trecut la stat conform Legii 58/1974; că ulterior în 2005 au primit în proprietate această suprafață prin ordin al prefectului. S-a reținut că pârâții au mai cumpărat de la Primărie și 716 mp. în vecinătatea gospodăriei, tot prin act autentic în 2005. S-a mai arătat că la data când reclamanții și-au cumpărat imobilul lor de la nu s-au efectuat măsurători, dar că imobilul era delimitat de proprietățile vecine iar reclamantul are îndoieli privind linia de hotar cu pârâții pe motiv că terenul său are o lățime mai mică și deci o suprafață mai mică decât cea cumpărată.
-//-
S-a arătat apoi că potrivit raportului de expertiză topo efectuată în cauză, suprafața reală de teren a reclamanților este de 2340 mp. cu 55 mp. mai mică decât cea tabulară, iar a pârâților este de 1564,20 mp. respectiv cu 2,20 mp. mai mare decât cea tabulară.
S-a conchis apoi că Cf nu garantează și întinderea proprietății; că reclamanții nu și-au măsurat limitele proprietății când au cumpărat-o, dar cum și atunci existau semne de hotar ce nu au fost modificate de pârâți, linia de hotar ne suferind modificări, trebuie trasată conform anexei grafice nr.1 a raportului de expertiză.
Împotriva sentinței au declarat apel reclamanții și solicitând a se stabili linia de graniță conform dorințelor lor, adică pe aliniamentul A-C, evidențiat cu culoare în raportul de contraexpertiză (efectuat în apel), anexa grafică nr.1 de la fila 165.
În motivarea apelului au arătat că linia de graniță între proprietatea lor și a pârâților trebuie să țină seama de amplasamentul parcelelor la data dezmembrării acestora în 1967, că expertiza topo efectuată în primă instanță a fost contestată de reclamanți cu argumente; că pârâții au încălcat limitele de proprietate de-a lungul timpului, ocupând o parte din terenul reclamanților. Au mai invocat faptul că ei nu au solicitat grănițuirea și față de terenul cumpărat de pârâți de la primărie deoarece acesta nu se învecinează cu terenul lor și că este depășită linia de graniță înspre reclamanți de construcția pârâților.
Prin decizia civilă nr. 208/A/2009 Tribunalul Hunedoaraa admis ca fondat apelul introdus de reclamanții și împotriva sentinței civile nr. 2190/2007 pronunțată de Judecătoria Hunedoara, județul H, pe care a modificat-o parțial în sensul că a stabilit linia de graniță între imobilele părților pe aliniamentul punctelor 3-12-13-13 - A, marcat cu culoare roșie în anexa grafică nr.1 a raportului de contraexpertiză, întocmit în apel.
Au fost compensate cheltuielile de judecată ale părților în apel, obligând pe intimații și să plătească statului suma de 450 lei reprezentând cost parțial expertiză iar apelanților 450 lei cu același titlu.
Pentru a pronunța această decizie instanța de apel a reținut și motivat următoarele:
Linia de graniță între nr. top. 1096/2/1, 1096/3/10 aparținând reclamanților și nr. top. 1096/1 aparținând pârâților este evidențiată cu culoare roșie în anexa grafică nr.1 a raportului de contraexpertiză și este delimitată prin punctele 3-12-13-13- A, fiind cea propusă de experți a demarca proprietățile învecinate ale părților. Pe acest aliniament, experții au arătat că se află construcții, însă pe acesta se regăsesc și punctele vechi ce marcau granița între proprietăți. Cum prin stabilirea graniței pe aliniamentul prevăzut în sentință, proprietatea reclamanților a fost diminuată nejustificat cu aproximativ 50 mp. s-a apreciat de prima instanță ca fiind fondat apelul reclamanților care s-a admis cu modificarea parțială a sentinței.
-//-
Astfel, linia de demarcație propusă de raportul de contraexpertiză, înlătură diminuarea suprafeței aflată în proprietatea reclamanților, prin includerea în aceasta a porțiunii aferente punctelor A-25 -25-27, respectiv a unei suprafețe de aproximativ 30,5 mp. Între punctele 13-5-C traseul liniei de graniță între proprietăți este irelevant în realitate și poate fi evidențiat doar grafic, căci în orice variantă el trece pe sub construcțiile părților, ori acestea nu pot fi mutate ca amplasament pentru a se respecta linia de graniță. Prin urmare traseul acestei linii evidențiat cu roșu în planșa anexă grafică nr.1 contraexpertizei (f 165 dosar) este cel mai corect, urmând atât vechile semne de hotar cât și amplasamentul actual al construcțiilor pârâților.
Față de aceste considerente, tribunalul a modificat parțial sentința în sensul că limita de graniță între imobilele învecinate ale părților a fost cea propusă de raportul de contraexpertiză, pe aliniamentul punctelor 3-12-13-13 -A și marcată cu roșu în anexa grafică 1 raportului. Acest aliniament se identifică parțial cu cel evidențiat cu și cerut ca linie separatoare de reclamanți, acesta din urmă fiind însă irelevant cum s-a arătat, deoarece trece pe sub construcțiile părților și practic nu poate avea vreo consecință juridică.
În conformitate cu art. 276.pr.civ. intimații au fost obligați să plătească apelanților, după compensarea cheltuielilor de judecată, suma de 450 lei cu acest titlu iar statului suma de 450 lei în temeiul art. 18 din OUG 51/2008
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții invocând în drept prev. art. 304 pct. 7 și 9 Cod pr. civ. și au solicitat în principal casarea deciziei cu trimiterea spre rejudecare iar în subsidiar modificarea deciziei în sensul stabilirii liniei de graniță pe aliniamentul A-C conturat cu culoare în raportul de contraexpertiză și obligarea pârâților intimați să lase în deplină proprietate și posesie suprafața de 4,31 mp, respectiv 80,5 mp.
În expunerea criticilor, după expunerea pe larg a situației de fapt, se arată următoarele:
1. - Singura variantă legală de stabilire a liniei de hotar este cea care ține seama de dezmembrările inițiale ale imobilului care s-au făcut potrivit înscrisurilor autentice și schițelor depuse la dosar. Este neîndoielnic că intimații au construit peste zidul casei reclamanților astfel încât soluția aleasă de instanța de apel știrbește dreptul de proprietate al acestora atât în ceea ce privește terenul ocupat cât și construcția. Planul de situație a imobilului ce a stat la baza emiterii autorizației de construcție în 1990 nu a putut fi pus la dispoziția experților - deși s-a solicitat a se efectua adrese în acest sens, solicitare respinsă nemotivat de instanță. Astfel, proba cu expertiza topografică a fost lipsită de un element important. Toate acestea impun casarea cu trimitere pentru completarea raportului de contraexpertiză topografică.
2. - Este improprie motivarea instanței de apel care a apreciat că oricum varianta solicitată nu poate produce consecințe juridice în condițiile în
-//-
care se încalcă proprietatea recurenților și se legitimează edificarea unei construcții cu încălcarea acestei proprietăți și care prin dimensiunile pe care le are ar pune în pericol locuința reclamanților.
Recurenții arată că obiectul acțiunii introductive l-a constituit strict cererea de grănițuire fără a pune în discuție și chestiunea demolării construcției pârâților.
- instanța de apel nu s-a pronunțat cu privire la relevanța înscrisurilor depuse de reclamant la dosar și din care rezultă linia de hotar inițial stabilită cu ocazia dezmembrării. Nu a fost analizat de instanța de apel nici înscrisul aflat la fila 33 proces verbal din 1991, act avut în vedere de experți.
În expunerea criticilor întemeiate pe disp. art. 304 pct. 9 Cod pr. civ. se arată următoarele:
3. - Prin decizia pronunțată instanța de apel a urmărit să diminueze suprafața cu care intimații au încălcat proprietatea și nu să analizeze probele administrate. grănițuirii promovată nu ține neapărat de suprafața ocupată ci de protejarea dreptului de proprietate și consecințele nefaste pe care le poate produce încălcarea proprietății.
- decizia este nelegală și prin aceea că nu a dat curs solicitării reclamanților de a fi obligați pârâții să lase în deplină posesie și proprietate suprafața ocupată, deși aceste pretenții nu au fost explicit enunțate încă din momentul cererii de chemare în judecată. Însă în cuprinsul cererii introductive s-a precizat că în măsura în care raportul de expertiză va identifica eventuale încălcări se va preciza cererea și sub acest aspect, ori expertiza topo efectuată în fața primei instanțe s-a dovedit a fi departe de o lucrare științifică.
Intimații prin întâmpinare au solicitat respingerea recursului ca nefondat.
În recurs s-a depus copia autorizației de construcție nr. 12/5.11.1990 și a planului de situație.
Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate, Curtea constată recursul nefondat pentru următoarele considerente:
Solicitarea recurenților formulată în principal de casare a deciziei atacate cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare în fața instanței de apel nu poate fi primită.
Potrivit disp. art. 312 alin 5 Cod pr. civ. în cazul în care instanța a cărei hotărâre este recurată a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului ori judecata s-a făcut în lipsa părții care nu a fost legal citată atât la administrarea probelor cât și la dezbaterea fondului, instanța de recurs, după casare trimite cauza spre rejudecare instanței care a pronunțat hotărârea casată sau altei instanțe de același grad.
Or, în cauză, recurentul nu invocă nici unul din aceste două motive de casare cu trimitere a hotărârii, motive ce de altfel nu se regăsesc în speță.
Astfel criticile ce se vor a fundamenta solicitarea formulată în principal de recurenți sunt de neprimit, și nu se încadrează în dispozițiile legale citate mai sus.
-//-
Cu privire la motivele declarației de recurs e de menționat că recurenții susțin că la efectuarea raportului de expertiză nu s-a avut în vedere planul de situație aferent emiterii autorizației 12/1990, că intimații pârâți au construit casa peste zidul casei reclamanților, că instanța de apel nu s-a pronunțat cu privire la relevanța unor înscrisuri depuse la dosar și că prin hotărârea criticată nu s-au analizat probele administrate.
Astfel, rezultă cu evidență că se afirmă practic netemeinicia hotărârii, or, în condițiile în care pct. 10 și 11 ale art. 304 Cod pr. civ. au fost expres abrogate (art. I pct. 1/1 din OUG 138/2000 și art. I pct. din OUG 138/2000) controlul judiciar efectuat de către instanța de recurs este limitat la aspectele de nelegalitate ale hotărârii recurate.
Instanța de recurs verifică modul în care s-a interpretat și aplicat legea de procedură și legea substanțială unei situații de fapt cu certitudine stabilite prin hotărârile instanțelor de fond.
Or, în speță, împrejurările de fapt esențiale au fost lămurite prin hotărârea atacată, în urma analizării și sintezei unui vast probatoriu constând în înscrisuri, depoziții de martori, concluziile raportului de expertiză și contraexpertiza tehnică judiciară.
Recurenții invocă ca și motive de nelegalitate prev. art. 304 pct. 7 Cod pr. civ. arătând că decizia instanței nu cuprinde motivele pe care se sprijină și, că, în egală măsură motivele reținute sunt contradictorii, fără însă a justifica acest motiv de recurs.
Singura referire la acest motiv de recurs este critica privitoare la motivarea "improprie" a instanței de apel privitoare la varianta solicitată de reclamanți și care nu poate produce consecințe juridice, critică ce este de neprimit.
Analizând decizia atacată prin prisma motivelor de nelegalitate prev. de art. 304 pct. 7 Cod pr. civ. se constată că acest motiv nu este incident întrucât instanța de apel a arătat pe larg considerentele ce au stat la baza soluției pronunțate și nu există contradictorialitate între acestea.
Reclamanții au investit instanța de judecată cu o acțiune având un singur capăt de cerere, respectiv stabilirea liniei de hotar care desparte proprietatea lor de cea a pârâților intimați.
Este adevărat că în motivarea acțiunii reclamanții au învederat faptul că-și rezervă dreptul de a preciza acțiunea, funcție de concluziile raportului de expertiză cu o acțiunea în revendicare.
Însă reclamanții nu au precizat acțiunea, nu au formulat cerere de revendicare pe tot parcursul procesului civil. Abia prin concluziile scrise depuse odată cu dezbaterea cauzei în fața instanței de apel (pag. 103), au solicitat obligarea pârâților la lăsarea în deplină folosință și posesie suprafața ocupată de 4,31 mp și 30,5 mp, cerere formulată tardiv contrar tuturor dispozițiilor legale, respectiv dispozițiilor art. 132 Cod pr. civ. și 294 Cod pr. civ.
-//-
Instanța de apel, întrucât această solicitare s-a formulat practic prin concluziile scrise, în mod corect nu a luat-o în considerare și oricum față de disp. art. 294 Cod pr. civ. care statuează că în apel nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot face alte cereri noi, cererea era inadmisibilă.
Astfel că, reiterarea ei în recurs apare, la fel, inadmisibilă.
Potrivit art. 584 Cod civ. orice proprietar poate obliga pe vecinul său la grănițuirea suprafeței lipite de a sa; cheltuielile grănițuirii vor fi suportate pe
Astfel, acțiunea în grănițuire este acea acțiune prin care reclamantul cerere instanței de judecată ca în cadrul unui proces să determine, prin semne exterioare, linia despărțitoare dintre cele două fonduri învecinate.
Dreptul fiecărui proprietar de a-l obliga pe vecinul său la grănițuire este o facultate, iar în raport cu titularii dreptului real asupra celor două fonduri vecine, grănițuirea este, pe de o parte, o obligație reală, și, pe de altă parte, este un atribut al dreptului real, un atribut esențial al dreptului de proprietate ocrotit de legea civilă prin disp. art. 480 Cod civ.
În situația în care unul din titularii fondurilor vecine nu este de acord cu grănițuirea, ea poate fi hotărâtă numai de instanța competentă, care are obligația, în conformitate cu prev. art. 584 Cod civ. de a stabili linia de graniță dintre cele două fonduri vecine.
În prezenta cauză, stabilirea liniei de graniță, față de obiectul cererii de chemare în judecată, nu se poate realiza, decât potrivit folosinței faptice.
O acțiune în grănițuire privind stabilirea liniei de hotar pe un alt amplasament decât cel al folosinței faptice, și care implică și revendicarea unei suprafețe de teren, în lipsa unui atare capăt de cerere, față de disp. art. 584 Cod civ. raportat la art. 480 și urm. Cod civ. este de neprimit.
Prin urmare, față de lipsa unui capăt de cerere în revendicare formulat de către recurenți, instanța de apel nu putea stabili linia de graniță conform raportului de contraexpertiză prin care se include în suprafața aflată în proprietatea și posesia reclamanților aprox. 30,5 mp.
Însă, față de disp. art. 316 Cod pr. civ. text conform cărora dispozițiile de procedură privind judecata în apel se aplică și în instanța de recurs în măsura în care nu sunt potrivnice celor cuprinse în capitolele referitoare la recurs, în cauză este incident principiul non reformatio in pejus, consacrat legal prin dispozițiile art. 296 Cod pr. civ.
Astfel, recurenților, în propria cale de atac nu li se poate înrăutăți situația, prin stabilirea liniei de graniță conform folosinței.
Prin urmare, toate criticile ce se subsumează criticii referitoare la linia de graniță stabilită de instanța de apel, față de cele reținute mai sus, sunt vădit nefondate.
Pentru cele ce preced, întrucât în cauză nu sunt incidente motivele de nelegalitate prev. de art. 304 pct. 7 și 9 Cod pr. civ. Curtea, în temeiul disp. art. 312 Cod pr. civ. va respinge ca nefondat prezentul recurs.
-//-
(continuarea deciziei civile 434/2009 dată în dosar -)
Față de disp. art. 274 Cod pr. civ. recurenții vor fi obligați la plata cheltuielilor de judecată efectuate și justificate de intimați cu înscrisuri la dosar, respectiv onorariu apărător și contravaloare transport. Suma de 300 lei solicitată de intimați, reprezentând costul zilelor de muncă nu va fi acordată față de lipsa vreunei dovezi în acest sens.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanții și împotriva deciziei civile nr. 208/A/2009, pronunțată de Tribunalul Hunedoara.
Obligă recurenții să plătească intimaților și suma de 876 lei, cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 30.10.2009.
Președinte, - - - | Judecător, - - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red.
Tehn. 6 ex/30.11.2009
-,
-
Președinte:Cristina Gheorghina NicoarăJudecători:Cristina Gheorghina Nicoară, Mihaela Florentina Cojan
