Actiune in granituire fara revendicare. Decizia 47/2010. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - grănițuire -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA NR. 47
Ședința publică din 23 februarie 2010
PREȘEDINTE: Andrieș Catrinel
JUDECĂTOR 2: Timofte Cristina
JUDECĂTOR 3: Ciută Oana
Grefier - -
Pe rol judecarea recursului declarat de reclamanții domiciliată în comuna, sat., județul S, domiciliată în D,-,. 22, județul B, domiciliat în D,-,. 10, județul B, împotriva deciziei civile nr. 194 din 19 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Botoșani în dosarul nr-.
La apelul nominal au răspuns reclamanții recurenți și, și pârâta intimată, asistată de avocat
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, constatându-se atașată la dosar, prin Serviciul arhivă al instanței, cererea recurenților, privind suspendarea judecării cauzei de față până la soluționarea dosarului nr-, aflat pe rolul Judecătoriei Dorohoi, cerere formulată oral la termenul de judecată din data de 26 ianuarie 2010.
Instanța pune în discuția părților cererea de suspendare formulată în temeiul art. 244 pct. 1 Cod procedură civilă.
Reclamanții recurenți insistă în cererea de suspendare formulată, solicitând admiterea acesteia, motivând că ei au deținut terenul și înainte și după colectivizare și au titlu de proprietate pentru acest teren.
Avocat, pentru pârâta intimată, arată că cererea de suspendare este complet neîntemeiată, solicitând respingerea acesteia, motivând că soluționarea cauzei de față nu atârnă de dezlegarea pricinii ce se judecă la D, recurenții neavând în proprietate parcela nr. 1471, integral ci divizată, respectiv 1471/1 (fila nr. 34 dosar recurs), parte a acesteia - 1471/5 fiind inclusă în titlul de proprietate emis pe numele (fila 54 dosar fond).
Instanța respinge cererea de suspendare formulată de recurenți în temeiul art. 244 pct. 1 cod procedură civilă și, văzând că nu mai sunt alte cereri de formulat, constatând recursul în stare de judecată, acordă cuvântul la dezbateri.
Recurenta solicită admiterea recursului în sensul motivelor prezentate în scris și obligarea pârâtei intimate la plata cheltuielilor de judecată (cheltuieli de transport, conform biletelor de călătorie pe car ele depune la dosar).
Reclamanții recurenți și solicită admiterea recursului, așa cum a fost formulat.
Avocat, pentru pârâta intimată, solicită respingerea recursului ca neîntemeiat și obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată, conform decontului pe care îl depune la dosar odată cu un extras din practica judiciară. Față de motivele de recurs formulate reclamanți, apreciază că acestea sunt pe lângă motivarea instanței de apel și a celei de fond, nefiind motive de nelegalitate pentru a se solicita casarea, fie cu trimitere, fie cu reținere. Mai arată că dosarul a mai avut o casare și, în rejudecare, instanța de fond urmând indicațiile deciziei instanței de control și, procedând la administrarea probei cu cercetarea locală, a stabilit linia de hotar pe care se află amplasată o fântână, însăși reclamanții recunoscând existența fântânii, ce aparținuse numitului.
În replică, recurenții arată că fântâna se află pe terenul lor, dobândit prin contract de vânzare cumpărare. În momentul deplasării instanței la fața locului nu au solicitat demolarea grajdului intimatei, amplasat pe terenul lor, intimata urmând a ceda teren în schimb, lucru ce nu s-a mai realizat.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin sentința civilă nr. 1681 din 24 octombrie 2008 Judecătoriei Dorohoi, a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanții, și în contradictoriu cu pârâta, s-a stabilit linia de hotar între proprietățile părților pe aliniamentul punctelor 18, 19,20, 21,22 și 23 care reprezintă vechiul hotar, conform schiței din anexa 1 raportului de expertiză, a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea în revendicare și au fost obligați reclamanții să plătească pârâtei cheltuieli de judecată în sumă de 1.250 lei, reținându-se că reclamanții sunt moștenitorii lui, căruia i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru 3,0801 hectare, din care 8.501. teren intravilan în 1471/1, iar pârâta este cumpărătoare de la moștenitorii defunctei cu act sub semnătură privată a unei suprafețe de 7.600. teren, o casă și o fântână.
S-a reținut că terenul cumpărat de pârâtă provine de la defunctul G și că moștenitorilor acestuia li s-a eliberat titlul de proprietate nr. - pentru o suprafață de 8.691. în intravilan, că proprietățile părților se învecinează, reclamanții susținând că pârâta le ocupă 786. p. S-a arătat că dobândirea terenului de către pârâtă s-a perfectat prin sentința civilă 14667/12.12.2005 a Judecătoriei Botoșani, pentru 0,76 hectare, că prin expertiza efectuată s-a identificat o suprafață de 786 mp dobândită de pârâtă de la reclamanți, fapt explicabil prin aceea că prin act sub semnătură privată a cumpărat mai mult decât s-a înscris în titlul vânzătorilor și că, indiferent de suprafața de teren menționată în actele de proprietate, la grănițuire este relevant vechiul hotar ce a fost identificat în cauză, atât prin expertiză, cât și la cercetarea locală după semne vechi
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel reclamanții, apreciind că este incorectă hotărârea deoarece stabilește incomplet linia de hotar dintre proprietățile învecinate, au criticat faptul că nu s-a ținut cont de vechile amplasamente și nici de titlurile emise în aplicarea Legii nr. 18/1991, astfel că, deși reclamanții au titluri de proprietate recunoscute pentru o suprafață de 8.501. dețin ca efect al sentinței atacate doar 7.345. cu un minus de 1.156. Au solicitat apelanții să se modifice în tot hotărârea instanței de fond, să se trimită cauza spre rejudecare la prima instanță pentru a se efectua un supliment de expertiză care să stabilească linia de hotar în totalitate pe vechiul amplasament sau să se rețină cauza și să se efectueze un supliment de expertiză în apel, să se modifice sentința instanței de fond în sensul de a se stabili în totalitate linia de hotar.
Motivele de apel au fost precizate prin memoriul depus la fila 13-15 prin care s-a arătat că, rejudecând după o casare anterioară, instanța de fond a fost îndrumată să stabilească granița în funcție de hotarele vechi, iar în lipsa acestora să măsoare suprafețele din titlurile părților și că, deși nu s-a putut stabili amplasamentul real al vechiului hotar s-a dat hotărârea în acest sens, în loc de a se urma a doua indicație și a se remăsura proprietățile, astfel că reclamanții au pierdut 1.156. ca urmare a gestului pârâtei de a muta hotarul în interiorul proprietății lor.
Prin decizia civilă nr. 194 din 19 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Botoșani, a fost respins ca nefondat apelul.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de apel a reținut că este investită cu judecarea unei petiții de apel în materie de grănițuire și revendicare, formulată în baza art. 282-298 Cod procedură civilă și 584 Cod civil. Apelul a fost apreciat ca fiind nefondat, deoarece în ceea ce privește linia de hotar între terenurile aparținând părților, precum și ocuparea vreunei suprafețe a reclamanților de către pârâtă, instanța de fond a efectuat cercetări complete, din cercetarea la fața locului și depozițiile de martori rezultând existența unor semne de hotar vechi pe aliniamentul reținut - gard și fântână, iar pe de altă parte, din raportul de expertiză a rezultat că titlurile de proprietate ale părților constituie pentru pârâtă, respectiv reconstituie prin echivalent pentru reclamanți, teren avut anterior în alte amplasamente și, în plus, hotărârea ce constituie pârâtei dreptul de proprietate este dată în baza unui act olograf cu mențiuni greșite. Prin urmare, în ceea ce privește hotarul, acesta a fost identificat corect, astfel că grănițuirii i s-a dat o rezolvare corectă. În privința revendicării, instanța a considerat că părțile urmează a-și confrunta titlurile în litigiu separat, unde se va verifica proveniența terenurilor, întinderea dreptului, posesia exercitată, în acel cadru fiind posibil să se rezolve și problema ocupării terenului.
În ce privește stabilirea liniei de hotar pe toate laturile, s-a apreciat că aceasta este o cerere ce excede cadrului fixat prin cererea introductivă de instanță din 10.06.2005 (fila 1), în care s-a solicitat doar linia de hotar dintre terenurile intravilane situate în 1471/1 din satul, de altfel singura existentă, astfel că nu mai era util în apel să se remăsoare proprietățile. Ceea ce se impune a fi verificat pentru stingerea litigiului însă, în cadrul adecvat al revendicării, revizuirii ori modificării titlului de proprietate în raport de pârâții corespunzători, este emiterea corectă a titlurilor de proprietate în favoarea celor două părți pe suprafețele cuvenite.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții care au arătat că în mod greșit instanța a lăsat nesoluționată cererea de revendicare pe care au formulat-o în prezenta cauză, cauza nefiind cercetată sub acest aspect. Motivarea instanței de apel este contradictorie în raport de cele reținute de prima instanță, care a respins acțiunea în revendicare ca neîntemeiată. Soluția pronunțată asigură pârâtei posesia unei suprafețe mai mari decât cea înscrisă în actele de proprietate, în timp ce reclamanții rămân cu un deficit de 1.156 mp teren față de titlul de proprietate.
Analizând, recursul, ale cărui motive se încadrează la art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă, instanța îl constată ca fiind întemeiat din următoarele considerente:
Prin acțiunea formulată inițial, cât și prin cererile adresate instanțelor pe parcursul judecării cauzei, reclamanții au solicitat atât stabilirea hotarului ce desparte proprietatea lor de terenul aparținând pârâtei, cât și identificarea suprafeței de teren pe care aceasta a ocupat-o abuziv din suprafața de teren reconstituită și obligarea acesteia la predarea către reclamanți. Reclamanții au investit astfel instanța și cu acțiune în revendicare a suprafeței de 1156 mp teren intravilan.
Prin decizia recurată, instanța de apel lasă nesoluționată această cerere a reclamanților, îndrumându-i pe aceștia să promoveze o nouă acțiune în cadrul căreia să fie rezolvate pretențiile acestora. De asemenea, instanța ignoră propriile indicații date ca instanță de apel prin decizia civilă nr. 181 din 17 septembrie 2007, în care a impus primei instanțe să fixeze linia despărțitoare dintre cele două proprietăți pe vechiul hotar, iar în lipsa acestuia să procedeze la o remăsurare a ambelor proprietăți, în vederea comparării titlurilor de proprietate prezentate de părți.
Instanța de recurs constată că primul capăt de cerere formulat de reclamanți vizează grănițuirea celor două proprietăți, iar linia de hotar a fost stabilită de prima instanță doar parțial prin raportare la semne mai vechi de hotar, expertul menționând că nu poate preciza vechimea gardului luat ca reper, iar pentru restul liniei de hotar arată că nu există semne de hotar (fila 94 dosar fond). În aceste condiții, conform propriilor rețineri din decizia citată anterior (decizie irevocabilă, în condițiile în care nici una dintre părți nu a formulat recurs), instanțele aveau obligația de a proceda la o identificare a terenului aparținând părților în funcție de actele de proprietate prezentate. Eventualele erori comise cu ocazia emiterii titlurilor de proprietate se impuneau a fi analizate de instanță și identificarea liniei corecte a hotarului dintre părți. În contextul alăturării acțiunii în grănițuire a unei acțiuni în revendicare a reclamanților, cu atât mai mult de impuneau a fi efectuate aceste verificări privind fondul pretențiilor cu care instanța a fost sesizată, în baza titlurilor de proprietate prezentate.
Apreciind că instanța de apel nu a analizat fondul cauzei cu care a fost sesizată în integralitatea sa, în baza art. 312 al. 5 raportat la art. 304 pct. 9, art. 129 al. 6 din Codul d e procedură civilă, urmează a fi admis recursul, casată în totalitate decizia recurată și trimisă cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, urmând a se pronunța cu privire la toate capetele de cerere formulate de reclamanți.
Pentru aceste motive,
În numele Legii
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanții domiciliată în comuna, sat., județul S, domiciliată în D,-,. 22, județul B, domiciliat în D,-,. 10, județul B, împotriva deciziei civile nr. 194 A din 19 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Botoșani în dosarul nr-.
Casează decizia nr. 194 din 19 octombrie 2009 Tribunalului Botoșani și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 23 februarie 2010.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Tehnored.
Nr.ex.2/31.03.2010
Jud. apel: /
Jud. fond:
Președinte:Andrieș CatrinelJudecători:Andrieș Catrinel, Timofte Cristina, Ciută Oana
