Actiune in granituire fara revendicare. Decizia 488/2009. Curtea de Apel Craiova

DOSAR NR-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CRAIOVA

SECȚIA I CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

INSTANȚĂ DE RECURS

DECIZIE Nr.488

Ședința publică de la 09 aprilie 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Tatiana Rădulescu

JUDECĂTOR 2: Paula Păun

JUDECĂTOR 3: Paraschiva Belulescu

Grefier - - - -

*****

Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamantul împotriva deciziei civile nr. 465 din 14 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr- prin care s-a respins apelul impotriva sentinței civile nr.5056 din 26 iunie 2008 pronunțată de Judecătoria Tg.J în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă, având ca obiect grănițuire.

La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns recurentul reclamant, asistat de avocat și intimata pârâtă, asistată de avocat.

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;

Avocat, pentru recurentul reclamant, a depus înscrisurile dispuse de instanță la termenul anterior, constând în copie legalizată de pe adresa nr.209/15.01.2009 emisă de Primăria comunei la care se află anexată o xerocopie după planul cadastral de încadrare în zonă, fișa bunului imobil și un set de planșe fotografice.

Avocat, pentru intimata pârâtă, a depus împuternicire avocațială nr.51, chitanța nr.23 din 25.03.2009, în cuantum de 600 lei, reprezentând onorariu avocat.

Instanța, constatând că nu mai sunt cereri de formulat și excepții de invocat, a apreciat cauza în stare de soluționare și a acordat cuvântul asupra recursului de față.

Avocat, pentru recurentul reclamant, a susținut motivele de recurs invocate în scris, pe care le-a dezvoltat oral, în raport de care a solicitat admiterea recursului, modificarea în totalitate a deciziei civile atacate, în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată. A depus concluzii scrise.

Avocat, pentru intimata pârâtă, a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea deciziei civile atacate, ca temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată. A depus concluzii scrise.

CURTEA:

Asupra recursului de față;

1. Prin sentința civilă nr.5056 din 26.06.2008 pronunțată de Judecătoria Tg. J în dosarul civil nr- a fost respinsă excepția privind lipsa de calitate procesuală pasivă a pârâtei.

A fost respinsă acțiunea civilă formulată de reclamantul, domiciliat în comuna, județul G, în contradictoriu cu pârâta, domiciliată în comuna, județul G și obligat reclamantul să plătească pârâtei suma de 300 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, s-a reținut că, acțiunea civilă de față nu are ca obiect constituirea unui drept de servitute, ci conservarea dreptului de servitute, invocându-se faptul că pârâta ar fi îngrădit drumul de acces, respectiv DC 401.

Instanța a respins excepția privind lipsa de calitate procesuală pasivă invocată de pârâtă, pe motiv că nu este singurul proprietar al terenului din titlul de proprietate nr.-/11.11.1999.

Din probatoriul administrat în cauză, instanța a reținut că acțiunea civilă de față este neîntemeiată pentru următoarele considerente:

Așa cum rezultă din raportul de expertiză întocmit în cauză, coroborat cu declarațiile martorilor audiați în cauză, amplasamentul drumului comunal 401, pentru care se solicită conservarea servituții de trecere, așa cum este poziționat în planul cadastral al zonei, nu este inclus în titlul de proprietatenr.-/11.11.1999, deținut de pârâtă( fiind vecin în partea de nord cu suprafața de teren de 1920. cuprinsă în titlu ) și nu este îngrădit de către pârâtă.

De asemenea, așa cum a rezultat0 din declarațiile martorilor audiați în cauză, ulița respectivă nu era îngrădită de pârâtă nici la data introducerii acțiunii.

Mai mult decât atât, terenul reclamantului se învecinează cu terenul mamei acestuia, în prezent decedată, care are ieșire la calea publică, iar reclamantul este singurul moștenitor al acesteia, așa cum rezultă din răspunsurile la interogatoriu.

Față de considerentele expuse mai sus, văzând și dispozițiile art.576 și următoarele civ.instanța a respins acțiunea civilă de față ca neîntemeiată.

În baza art.274 proc.civ. instanța a obligat reclamantul să plătească pârâtei suma de 300 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat.

Împotriva sentinței a declarat apel, apelantul reclamant susținând că,pârâta a ridicat porțile pe care le edificase la intrarea pe DC 401 de la capătul DJ 674, în timpul judecării cauzei,după ce a primit citația astfel că, a fost împiedicat la momentul introducerii acțiunii să intre pe acel drum către proprietatea sa.

A motivat că, nu are posibilitatea să treacă pe terenul mamei sale datorită șanțului care traversează proprietățile, astfel că nu are cum să ajungă la proprietatea sa de 11400. și solicită să fie obligată intimata pârâtă să nu mai închidă DC 401.

Prin întâmpinare, intimata pârâtă a solicitat respingerea apelului ca nefondat și obligarea apelantului reclamanta la cheltuieli de judecată în apel.

În apel au formulat cerere de intervenție în interes propriu, interveniții I și, susținând că,pârâta se comportă ca un proprietar îngrădind dreptul de acces la proprietățile intervenienților în interes propriu.

Prin cererea depusă în dosarul de apel și aflată la fila 31, intimata pârâtă a solicitat respingerea cererilor de intervenție în interes propriu susținând că, acestea se puteau face doar în fata primei instanțe și înainte de închiderea dezbaterilor, iar în apel cererea se poate face doar cu învoirea pârtilor, ori intimata pârâtă nu este de acord cu încuviințarea în principiu a acestor cereri. Prin concluziile scrise depuse de către apărătorul apelantului pârât s-a solicitat încuviințarea în principiu a cererilor de intervenție în interes propriu, susținându-se că pârâta aridicat porțile înainte cu două zile înainte de ase prezenta expertul la fața locului.

S-a mai arătat de către apelantul reclamant în concluziile scrise că deși rezultă din declarațiile martorilor că nu are altă ieșire la calea publică, instanța a respins acțiunea în mod greșit, fără să seama că, există un canal pe care curge apa pluvială și împiedică trecerea.

Că, drumul este un drum de utilitate publică ce datează încă din anul 1919 conform actelor de la dosar,astfel că se impunea admiterea acțiunii în baza art. 623,636 și 642 Cod civ.

2. Prin decizia civila 465 din 14 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr- s-a respins ca nefondat apelul declarat de apelantul reclamant, împotriva sentinței civile nr. 5056 din 26.06.2008 pronunțată de Judecătoria TG J în dosarul civil nr-.

S-a respins în principiu cererile de intervenție în interes propriu formulate de către intervenienții I și.

A obligat pe apelantul reclamant la 300 lei cheltuieli de judecată în apel, reprezentând onorariul avocat față de intimata pârâtă.

Pentru a se pronunța astfel tribunalul a avut în vedere următoarele considerente de fapt și de drept:

Conform concluziilor raportului de expertiză, pentru ca reclamantul să ajungă la terenul său din drumul județean utilizează în prezenta accesul prezentat în schița anexa 1 contur delimitat de punctele 1-2-12-24-60.41-42-61-62-63-64-40-31-32-34-66-29-28-27-16-15-1. După cum se poate observa din schița anexă la raport, pe o lungime de 77,61 măsurată de la drumul județean spre vest, accesul folosit în prezent de reclamant pentru a ajunge la terenul cumpărat de la se face pe DC 401. drum care figurează ca vecini la Nord pentru terenul de 1290. reconstituit pârâtei și care nu este înscris în titlul său de proprietate, în continuare accesul utilizat în prezent de reclamant deviază spre Sud față de drumul DC 401 și pe o lungime de 24.(lungime aliniament puncte 60-66)actualul acces se face pe teren reconstituit pârâtei prin titlu de proprietate, iar în continuare spre Vest accesul se face pe teren, care în prezent nu este reconstituit(porțiunea delimitată de punctele 66-61-62-63-64-40-31-32-34-66).

Din terenul reconstituit pârâtei prin titlu de proprietate actualul acces folosit de către reclamant se face pe o porțiune de 81.(contur delimitat de punctele 60-41-42-61-66-29-60)devierea spre față de DC 401 pe tronsonul sus menționat datorându-se bazinului indicat pe schiță, dar si faptului că reclamantul a împrejmuit cu gard si teren care în planurile cadastrale figurează ca amplasament (pe aliniamentul determinat de punctele 27-28-29-66-34.) conform schiței anexe la raportul de expertiză.

Ca atare, reclamantul nu poate invoca propria culpă cât privește acest tronson, observându-se în schița anexă 1 că, începând de la punctul notat cu 27 în schița anexă, gardul reclamantului deviază spre sud față de limita de nord a DC 401 așa cum aceasta este reprezentată în planul cadastral al zonei. Nefondate sunt si celelalte motive de apel, invocate de către apelantul reclamant, nerezultând din nici o probă că la data introducerii acțiunii ulița era închisă cu porți de către pârâtă.

Dimpotrivă, toți cei patru martori audiați în cauză, și au precizat că ulița nu este închisă de către pârâtă, aspect confirmat și de către expert cu prilejul efectuării măsurătorilor.

Așadar, tribunalul a conchis in sensul ca instanța de fond a stabilit starea de fapt ca fiind ceea rezultată din probe și a aplicat corect legea, nefiind dovedit de către reclamant că la data introducerii acțiunii existau pe DC 401 porțile invocate de către acesta ca fiind amplasate de către pârâtă pentru a obstrucționa trecerea reclamantului pe DC 401 de la DJ 674 spre terenul său.

Impotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul in termen, motivat si timbrat.

Criticile in recurs sunt in esenta urmatoarele: instanta a interpretat gresit actul juridic ddedus judecatii, schimband natura si intelesul vadit neindoielnic al acestuia; hotararea pronuntata a fost data cu incalcarea si aplicarea gresita a legii.

In sustinerea acestor critici, recurentul arata urmatoarele: drumul comunal a existat inainte de infiintarea CAP, dar si dupa, potrivt declaratiilor martorilor audiati in cauza. Terenul cumparat de bunicul paratei in anul 1919 se invecina cu ulita satului, actual DC 401. Mai mult, din actele depuse la dosar, rezulta ca ulita satului s-a facut pe terenul ce a apartinut mamei reclamantului,. Contrar celor retinute de instanta, parata a montat porti la intrarea in drum si le-a demontat mai inainte de venirea expertului, ramanand stalpii - asa cum rezulta din declaratiile celor patru martori, din fotografii, fapt recunoscut chiar de parata. In mod gresit, instantele au stabilit ca parata nu a inchis drumul si nu a incercat sa-l ia in stapanire, dar si faptul ca reclamantul ar avea acces la calea publica pe terenul mostenit de la mama sa si nuau fost luate in considerare cererile de interventie formulate de inca doua persoane ce au terenuri in zona si se folosesc de drum pentru acces la acestea.

In ceea ce priveste accesul la calea publica pe care l-ar avea reclamantul prin terenul mostenit de la mama sa, recurentul arata ca instanta de apel a gresit, deoarece expertul a intocmit schitele eronat, afirmand ca impreuna cu ceilalti proprietari de terenuri ar folosi o trecere pe o latime de 6 m si o lungime de 24 m, pe terenul proprietatea paratei. In realitate terenul reconstituit paratei nu este inchis pe o lungime de 81 m, este liber si nu l-a folosit nimeni niciodata. din cauza bazinului CAP este de aprox. 10 mp, acesta nefiina amplasar in vecinatatea paratei.

Solicita admiterea recursului, modificarea deciziei si pe fond admiterea actiunii asa cum a fost formulata, cu cheltuieli de judecata.

In drept, invoca disp. art. 304 pct. 8 si 9 Cod procedura civila.

Recurentul reclamant, a depus înscrisuri, constând în copie legalizată de pe adresa nr.209/15.01.2009 emisă de Primăria comunei la care se află anexată o xerocopie după planul cadastral de încadrare în zonă, fișa bunului imobil și un set de planșe fotografice.

Intimata parata a formulat intampinare, a solicitat respingerea recursului ca nefondat si mentinerea deciziei atacate ca fiind legala si temeinica.

Recursul de fata este nefondat si se va respinge ca atare, pentru considerentele ce se vor arata in continuare:

Prin actiunea introductiva de instanta, reclamantul nu a cerut stabilirea unei servituti de trecere si nici nu a solicitat, invocand existenta unui drept recunoscut de acces la calea publica, schimbarea continutului acestei servituti, ci a cerut pe calea actiunii da fata apararea dreptului de trecere, in raport cu parata despre care sustine ca a impiedicat exercitarea nestingherita a acestui drept prin ingradirea si inchiderea DC 401 cu o poarta, acest drum fiind la nord de proprietatea paratei, terenul cumparat invecinandu-se la est cu proprietatea acesteia.

Prin urmare, in cauza nu erau necesare verificari cu privire la indeplinirea cerintelor privind reclamarea dreptului de trecere prevazute de art. 616 Cod civil, referitoare la existenta locului infundat.

Asadar, orice apreciere legata de imprejurarea ca reclamantul ar avea acces la calea publica, prin alt loc, pe terenul mostenit de la mama sa si care se invecineaza cu terenul cumparat de reclamant prin contractul 6086/2001, nu are legatura cu cererea introductiva de instanta si cu obiectul cauzei, fiind nerelevanta astfel si orice apreciere legata de traversarea terenului reclamantului de un canal de scurgere a apelor.

De asemenea, orice discutie legata de regimul juridic si de o apartenenta in proprietate a Dc 401, alta decat in domeniul public, este nerelevanta si nu poate fi purtata in cadrul procesual de fata, avand in vedere obiectul cererii.

De asemenea, o respingere a actiunii asa cum a fost formulata, in niciun caz nu este de natura sa creeze sau sa consolideze vreun drept in favoarea paratei in ceea ce priveste terenul pe care se afla in prezent Dc 401, pozitionat in planul cadastral al zonei inafara titlului de proprietate al paratei si vecin la nord cu terenul acesteia.

In ceea ce priveste cazurile de incetare a servitutii invocate de catre parata, in sensul ca starea de fapt s-a schimbat si reclamantul ar avea acces la calea publica pe terenul mostenit de la mama sa, potrivit disp. art. 636 Cod civil, acestea nu pot fi invocate de parata ci numai de proprietarul terenului pe care s-a stabilit dreptul de trecere. Or, s- retinut ca drumul de trecere este drum comunal, fiind in domeniul public de interes local, al comunei.

Asadar, in cauza a fost necesar sa se stabileasca starea de fapt, respectiv realitatea imprejurarilor invocate de reclamant in sensul ingradirii si inchiderii cu o poarta a drumului comunal de catre parata.

Aceste elemente reprezinta aspecte exclusive ale starii de fapt, iar atributia de a le stabili revine instantelor de fond, judecatorie si tribunal, pe baza probelor administrate in cauza: martori si expertiza.

In calea de atac extraordinara a recursului nu este posibilă analizarea unor motive ce vizează netemeinicia unei hotărâri judecătorești, controlul judiciar urmând a se exercita numai din perspectiva motivelor de nelegalitate, care corespund situațiilor expres și limitativ prevăzute de art. 304 pct. 1 - 9 cod procedură civilă.

Or, criticile invocate de recurent, desi sunt motivate in drept prin aratarea cazurilor de recurs de modificare prev. de art. 304 pct. 8 si 9 Cod procedura civila, vizeaza exclusiv greșeli de fapt, decurgând dintr-o apreciere eronată a probelor administrate sau nepronuntarea asupra unor dovezi administrate, care erau hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii.

Astfel, in ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 Cod procedură civilă, Curtea constată că indicarea acestuia s-a făcut in mod formal, întrucât din dezvoltarea criticilor aduse deciziei atacate nu rezultă că se invocă greșia interpretare a vreunui act juridic dedus judecății, ori schimbarea naturii ori înțelesullui lămurit și vădit neîndoilenic al acestuia, ci interpretarea eronată a unor probe, ce constituie chestiuni de fapt care nu justifică invocarea cazului de modificare invocat.

In concluzie, statuarea asupra elementelor de fapt, pe baza probatoriului administrat cade exclusiv în sarcina instanțelor fondului, în recurs putând fi valorificate doar aspecte de nelegalitate, respectiv în ce măsura instanța a aplicat corect legea la situația de fapt detereminată.

De aceea criticile in legătură cu modalitatea în care instanța de apel a apreciat probele și a determinat situația de fapt, exced conținutului motivelor de nelegalitate expres și limitativ prevăzute de art 304 pct. 1 - 9 Cod procedura civila.

Nici inscrisurile noi depuse in recurs potrivit art. 305 Cod procedura civila, nu sunt de natura sa conduca la o reconfigurare a starii de fapt si de drept care sa justifice o eventuala schimbare de solutie, acestea nedovedind vreo impiedicare prin ingradire sau inchidere cu poarta de catre parata, in exercitarea dreptului de trecere al reclamantului pe DC 401.

Pentru toate aceste motive, fata de starea de fapt definitiv retinuta de instanta de apel si de concluzia ce s-a despins din aceasta, in sensul ca nu s-a facut dovada potrivit art. 1169 cod civil a celor aratate de reclamant in cererea de chemare in judecata cu privire la ingradirea si inchiderea cu o poarta a caii de acces DC 401 de catre parata, solutia de respingere a actiunii de aparare a servitutii de trecere, este pe deplin justificata si legala.

Acestea sunt considerentele potrivit carora se va respinge recursul de fata ca nefondat, in baza art. 312 alin. 1 teza II Cod procedura civila, nesubzistand cazurile de recurs de modificare invocate prev. de art. 304 pct. 8 si 9 Cod procedura civila si neexistand nici motive de recurs de ordine publica ce se invoca si din oficiu si se pun in dezbaterea partilor potrivit art. 306 alin. 2 Cod procedura civila.

Vazand solutia pronuntata, culpa procesuala si disp. art. 274 Cod procedura civila, va fi obligat recurentul reclamant catre intimata parata la cheltuieli de judecata in recurs, reprezentand onorariu de avocat, in limita a ceea ce s-a cerut si dovedit.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:

Respinge recursul declarat de reclamantul împotriva deciziei civile nr. 465 din 14 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr- prin care s-a respins apelul impotriva sentinței civile nr.5056 din 26 iunie 2008 pronunțată de Judecătoria Tg.J în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă.

Obligă recurentul reclamant la 600 lei cheltuiueli de judecată către intimata pârâtă.

Decizie irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică de la 09 aprilie 2009.

Președinte,

- -

Judecător,

- -

Judecător,

- -

Grefier,

- - -

Red.

2 ex/08.05.09

Tehn.red.

Președinte:Tatiana Rădulescu
Judecători:Tatiana Rădulescu, Paula Păun, Paraschiva Belulescu

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Actiune in granituire fara revendicare. Decizia 488/2009. Curtea de Apel Craiova