Actiune in granituire fara revendicare. Decizia 492/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 492
Ședința publică din data de 29.10.2009
PREȘEDINTE: Romeo Jirlăeanu
JUDECĂTOR 2: Elena Romila
JUDECĂTOR 3: Gabriela Baciu
Grefier - -
La ordine fiind soluționarea recursului civil formulat de reclamanții și domiciliați în com. Sării, jud. V, împotriva deciziei civile nr. 93 din 23.04.2009 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți și domiciliați în com. Sării, sat. jud. V în acțiunea civilă având ca obiect grănițuire.
La apelul nominal a răspuns recurentul asistat de avocat care răspunde și pentru recurenta lipsă, intimații asistați de avocat.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
Nemaifiind cereri de formulat, curtea constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Apărătorul recurenților solicită să se ia act de renunțarea la judecarea recursului, renunțare exprimată de recurenta, la termenul anterior.
Cu privire la recursul formulat de recurentul solicită admiterea acestuia, în principal, casarea deciziei de apel și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru administrarea probelor cu cercetarea locală și respectiv pentru lămurirea contradicțiilor din rapoartele de expertiză și în subsidiar solicită admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii dată în apel în sensul de a se admite acțiunea reclamanților așa cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată.
Arată că pârâții prin modificarea temeliei casei au acaparat o parte din terenul proprietatea reclamanților, aspect dovedit de concluziile raportului de expertiză efectuat de expert. Astfel că ambele instanțe în mod greșit au reținut că pârâții nu au acaparat din proprietatea reclamanților și că modificările aduse construcției nu ar fi depășit aliniamentul propus și că picătura streșinii imobilului nu ar cădea pe proprietatea reclamanților.
Apărătorul intimaților solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea celor două hotărâri ca fiind legale și temeinice cu cheltuieli de judecată.
Arată că motivul invocat nu se încadrează în condițiile prevăzute de disp. art. 304 pct. 9 cod proc.civilă, ci sunt doar aprecieri ale reclamanților, de altfel incorecte. Mai precizează că reclamanților li s-a cerut să indice suprafața de teren acaparată, aceștia având obligația de a face dovezi în acest sens.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele;
Prin cererea înregistrată sub nr- la Judecătoria Focșani reclamanții și au chemat în judecată pe pârâții și și au solicitat ca-n baza probelor ce se vor administra în cauză să se pronunțe o hotărâre prin care să se stabilească linia de hotar dintre proprietățile lor și să se respecte dreptul de proprietate asupra suprafeței de teren pe care le-au acaparat-o din proprietatea lor.
Reclamanții au arătat că sunt proprietarii suprafeței de 1126 mp teren, din care 142,08 mp construită, cu vecinii, drum și proprietatea pârâților și că aceștia din urmă prin ridicarea unei construcții au ocupat și hotarul despărțitor prejudiciindu-le exercițiul normal al dreptului lor de proprietate.
Pârâții au formulat întâmpinare prin care au arătat că în anul 2004 au cumpărat locuința în discuție și terenul aferent, iar în 2006 au efectuat reparații și consolidat peretele grajdului dinspre proprietatea reclamanților care se află la distanța de 67 cm de hotar.
Au mai arătat că în 2004 au construit gardul și poarta de la DN2 Focșani - și l-a lipit de peretele grajdului proprietatea lor, motiv pentru care, cu ocazia reparării grajdului său s-a retras cu 1 metru în curtea sa deoarece se efectuează lucrări de lărgirea drumului.
Prin sentința civilă nr.255/16ș.01.2009 a Judecătoriei Focșanis -a admis în parte acțiunea, s-a stabilit linia de hotar între proprietățile părților pe aliniamentul 1-2-3-4-5-109-128 trasat cu linie roșie pe schița anexă la raportul de expertiză topometrică ing., s-a constatat că pârâții nu au ocupat nici o suprafață de teren din proprietatea reclamanților și s-a respins ca neîntemeiat capătul de cerere având ca obiect obligație de a face și revendicare.
S-a dispus obligarea pârâților la din contravaloarea cheltuielilor de judecată privind grănițuirea respectiv 275 lei, respingându-se ca neîntemeiată cererea privind obligarea pârâților la restul cheltuielilor de judecată.
În motivare s-a reținut că prin sentința civilă nr. 4173/27.11.2007, pronunțată de Judecătoria Focșani în dosarul civil 4787/2006, s-a perfectat vânzarea -cumpărarea intervenită între cumpărătorii reclamanți și, având ca obiect material suprafața de 1126 mp teren intravilan pe care se află construite casa de locuit și anexele gospodărești, imobil ce se învecinează pe o latură cu proprietatea pârâților compusă din casă și anexe amplasate pe suprafața de 660 mp din care 488 mp curți+construcții și 172 mp arabil dobândit în proprietate prin contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 490/29.01.2004, aflat la fila 30 din dosar, imobil înscris în Cartea Funciară sub nr. 183 prin încheierea nr. 1106 din 02.02.2004, fila 29.
Pârâtului i s-a eliberat autorizația de construcție nr. 4/15.02.2007 prin care acesta este autorizat să execute lucrări de modificare șarpantă la imobilul proprietate sa situat în satul, comuna - Sării ce se învecinează pe o latură cu imobilul reclamanților, fila 28 din dosar, moment în care au apărut neînțelegerile dintre părți reclamanții pretinzând că, cu această ocazie, reclamanții, le-ar fi acaparat o suprafață din terenul lor.
Din raportul de expertiză a reținut că imobilul în litigiu, respectiv C4 proprietatea pârâților se află pe vechiul amplasament, că prin consolidarea fundației cu lățimea de 0,25 mc s-a ajuns pe linia hotarului dintre proprietățile părților din prezenta cauză numai în partea din față, paralelă cu DN2 și că această clădire nu respectă distanța față de limita hotarului dintre cele două proprietăți deși prin obiectivul stabilit de instanță i s-a fixat expertului numai dacă construcția este edificată pe același amplasament.
Din raportul de expertiză topometrică efectuat de expertul, refăcut și completat de două ori la solicitarea instanței, aflate la filele 136, 153 și 166 din dosar a reținut că pârâții nu au acaparat din proprietatea reclamanților vreo suprafață de teren.
Din același raport de expertiză a rezultat că pârâții nu au ocupat nici o suprafață din proprietatea reclamanților, că temelia construită de pârâți nu depășește aliniamentul propus și că picătura streșinii imobilului (magazinului) pârâților nu cade pe proprietatea reclamanților, iar linia de hotar dintre cele două proprietăți se află pe aliniamentul 1,2,3,4,5,109 și 128, trasat cu linie roșie pe schița la completarea la raportul de expertiză topometrică aflată la fila 167 din dosar.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel pârâții și criticând sentința sub aspectul modului de calcul a cheltuielilor judiciare.
În motivare au arătat că din însumarea taxelor judiciare de timbru și a onorariile de expert rezultă că reclamanții au efectuat cheltuieli în sumă de 650 lei.
Pârâții au efectuat cheltuieli în sumă de 700 lei conform chitanței seria - nr.-, suma reprezentând onorariu de avocat.
Instanța trebuia să compenseze cheltuielile de judecată, așa cum a și menționat în dispozitiv, părțile urmând să suporte fiecare din cheltuielile efectuate.
Aceeași sentință a fost criticată și de reclamanții și, aceștia declarând la rândul lor apel.
În motivare au arătat că sentința este nelegală și netemeinică întrucât prin autorizația de construire nr.4 din 15.02.2007 eliberată de Consiliul local al com. Sării pârâtul a fost autorizat să efectueze lucrări de modificare șarpantă la imobilul proprietatea sa, imobil ce se învecinează cu proprietatea apelanților reclamanți, însă aceștia au modificat exclusiv temelia casei, acaparând astfel o suprafață cu lățimea de 0,25 mp, așa cum rezultă din raportul de expertiză construcții.
Acest raport de expertiză intră în contradicție cu raportul de expertiză, instanța de fond neținând seama de această situație și nici de depozițiile martorilor audiați în cauză care au confirmat aceeași situație de fapt.
Prin întâmpinarea din data de 20.03.2009 apelanții intimați și au solicitat respingerea apelului formulat de și motivat de faptul că nu există nici o contradicție între cele 2 rapoarte de expertiză iar martorul, audiat la solicitarea reclamanților a făcut declarații ce nu se coroborează cu rapoartele de expertiză și cu înscrisurile depuse la dosar.
Instanța de fond a pus în vedere reclamanților în mai multe rânduri să precizeze suprafața de teren care se pretinde că a fost acaparată, însă aceștia nu s-au conformat obligației.
Prin decizia civilă nr. 93 din 23.04.2009 Tribunalul Vranceaa admis apelul declarat de pârâții și împotriva sentinței civile nr. 255/16.01.2009 pronunțată de Judecătoria Focșani.
A schimbat în parte sentința și în rejudecare a compensat cheltuielile de judecată și a obligat pârâții să plătească reclamanților suma de 25 lei cu acest titlu.
A respins ca nefondat apelul declarat de reclamanții și împotriva aceleași sentințe.
A obligat pe apelanții reclamanți la 1000 lei cheltuieli de judecată către apelanții pârâți.
S-a reținut în motivarea deciziei că instanța de fond avea obligația să compenseze cheltuielile de judecată efectuate de părți așa cum a menționat și în dispozitivul sentinței situație în care suma de plată ar fi fost de 25 lei și nu 250 lei cum greșit s-a consemnat.
În ceea ce privește apelul reclamanților acesta este nefondat întrucât în mod corect s-a reținut că nu există nici o contradicție între raportul expertului constructor și raportul expertului topo.
Din concluziile de la fila 137 dosar fond rezultă că frontul la drum al terenului reclamantului de 12,82 depășește dimensiunea frontului din schița terenului, care este de 12,72 situație în care este clar că reclamanții stăpânesc mai mult teren decât au în proprietate astfel că acțiunea în revendicare nu se justifică.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții și criticând-o pentru nelegalitate pentru următoarele motive:
- în mod eronat instanța de apel a constatat că nu există contradicții între cele două rapoarte de expertiză;
- în mod nejustificat instanța de apel a respins proba cu cercetarea locală solicitată de reclamanți, solicitare care nu a fost consemnată în încheierea de ședință.
La termenul din 8.10.2009 prezentă în instanță recurenta a precizat că înțelege să renunțe la judecarea recursului.
Prin întâmpinare pârâții intimați au solicitat respingerea recursului ca nefondat întrucât hotărârea instanței de apel este temeinică și legală și judicios motivată.
Recursul declarat de recurentul este nefondat.
Cele două rapoarte de expertiză efectuate de experții (expert constructor) și (expert topo) concluzionează că pârâții nu au acaparat din proprietatea reclamanților vreo suprafață de teren care să justifice acțiunea în revendicare.
Concluzia expertizei că respectiva construcție edificată de pârâți pe vechiul amplasament nu respectă distanța față de limita hotarului dintre cele două părți nu este în contradicție cu concluzia expertului că pârâții nu au ocupat nici o suprafață de teren.
De altfel reclamanții nu au putut preciza la instanța de fond care este suprafața de teren pretins acaparată de pârâți (vezi adresa formulată către reclamanți pentru termenul din 16.01.2009 la care aceștia nu au răspuns).
În ceea ce privește al doilea motiv de recurs așa cum rezultă din încheierea din 2.04.2009 în dosarul - al Tribunalului Vrancea se consemnează solicitarea apelanților reclamanți de a se efectua o cercetare locală având în vedere contradicțiile dintre cele două rapoarte de expertiză.
Asupra acestei cereri instanța de apel se pronunță prin aceeași încheiere respingând proba solicitată cu motivarea că nu se impune o cercetare la fața locului, față de probele administrate în cauză și față de recunoașterea părților în ceea ce privește vechiul semn de hotar.
Pentru aceste considerente în conformitate cu disp. art. 312 alin. 1 cod proc.civilă se va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul împotriva deciziei civile nr. 93/23.04.2009 a Tribunalului Vrancea.
În conformitate cu disp. art. 246 cod proc.civilă se va lua act de renunțarea recurentei reclamante la judecarea recursului.
Iar în baza disp. art. 274 cod proc.civilă urmează a fi obligat recurentul la plata cheltuielilor de judecată către intimatul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Ia act că reclamanta domiciliată în com. Sării, jud. V, a renunțat la judecata recursului declarat împotriva deciziei civile nr. 93 din 23.04.2009 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul cu același număr.
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul domiciliat în com. Sării, jud. V împotriva deciziei civile nr. 93 din 23.04.2009 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-.
Obligă recurentul să plătească intimatului suma de 1300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 29.10.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR PTR.JUDECĂTOR
- - - - - -
Conf.art.261 cod proc.civ.
PREȘEDINTE
Grefier
- -
Red.RJ/16.11.2009
Dact.IS/6ex.23.11.2009
Fond.
Apel./
Președinte:Romeo JirlăeanuJudecători:Romeo Jirlăeanu, Elena Romila, Gabriela Baciu
