Drepturi salariale (banesti). Decizia 1184/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 1184/
Ședința publică din 28 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Virginia Filipescu
JUDECĂTOR 2: Marioara Coinacel
JUDECĂTOR 3: Mihaela Neagu
GREFIER - -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursurilor declarate de pârâtele, împotriva sentinței civile nr.116/5.02.2009 pronunțată de Tribunalul Brăila, în contradictoriu cu intimata - reclamantă - SA B, cu sediul în B, nr.239, sector 1.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 26 octombrie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință din aceeași dată când instanța având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea cauzei la data de 28 octombrie 2009.
CURTEA
Asupra recursului privind conflictul de drepturi de față:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Brăila sub nr.608/113/14.02.2007 reclamanta - SA ( B) a chemat în judecată pe pârâta pentru a fi obligată la plata sumei de 1.169.400.000 lei ROL reprezentând contravaloare prejudiciu, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
Prin cererea înregistrată sub nr.609/113/14.02.2007 aceeași reclamantă a chemat în judecată pe pârâta pentru a fi obligată să îi plătească suma de 852.400.000 lei ROL cu titlu de contravaloare prejudiciu și cheltuielile de judecată.
În motivarea acțiunilor reclamanta a arătat că pârâta a fost salariata SA în funcția de tehnician merceolog, cu atribuții de gestionare a bonurilor valorice pentru carburant auto () onorate în stațiile B, iar a fost gestionară.
Prin decizia nr.248/8.11.2005 s-a constituit o comisie având ca obiect de activitate inventarierea onorate de B în perioada 1.01.2004-31.10.2005, prin confruntarea seriilor și numerelor de pe -urile onorate cu cele înscrise în borderourile stațiilor care le-au onorat.
Conform procesului-verbal nr.1061/10.03.2006 întocmit în urma inventarului s-a înregistrat un prejudiciu total de 2.021.800.000 lei ROL, din care prejudiciul constatat datorită lipsei efective a bonurilor valorice din gestiunea pârâtei este de 1.169.400.000 lei ROL, iar prejudiciul constatat datorită înregistrării eronate a vânzării pe bonuri valorice în raportul de gestiune de către gestionara este de 852.400.000 lei ROL.
Reclamanta a susținut că, întrucât cele două salariate nu și-au îndeplinit atribuțiile de serviciu ce le reveneau cu privire la bonurile valorice, acestea răspund patrimonial.
Astfel, în ce o privește pe pârâta a arătat că potrivit fișei postului avea ca atribuții verificarea bonurilor valorice onorate din stațiile, verificarea, păstrarea, arhivarea și casarea bonurilor valorice onorate prin stațiile ce aparțin județului B, precum și atribuții de casier în condițiile în care responsabilul postului lipsește din sucursală.
Reclamanta a mai arătat că în fișetul pârâtei au fost găsite bonuri neanulate în valoare de 26.800.000 lei ROL și că valoarea bonurilor negăsite de către comisia de inventariere a fost de 918.950.000 lei ROL pentru anul 2004 și de 250.450.000 lei pentru anul 2005.
În ce o privește pe pârâta a precizat că și ea avea atribuții de serviciu legate de livrarea carburanților auto pe bază de bonuri valorice. Conform acestor atribuții, avea obligația ca în raportul de gestiune zilnic să înscrie suma totală provenită din vânzarea carburanților din ziua respectivă, sumă care era defalcată în cea provenită din bonuri valorice (detaliat evidențiată în borderoul însoțitor al BV onorate în acea zi) și cea provenită din numerar (evidențiată în monetarul depus de gestionar și în chitanța primită de acesta de la casier).
Reclamanta a susținut că pârâta a întocmit eronat borderourile însoțitoare ale BV, mai exact a înșiruit BV onorate, dar suma înscrisă era mai mare decât cea reală și nu a indicat seria, deși atribuțiile de serviciu îi impuneau verificarea concordanței cu valorile predate casierului colector.
Ca urmare, a concluzionat că pârâta a avut cunoștință despre fraudă și mecanismul de producere a ei, iar faptul că pârâta nu a sesizat neregulile în calitate de casier colector sau de tehnician merceolog nu o exonerează de răspundere, deoarece pârâta era cea care întocmea și răspundea de corectitudinea actelor de evidență primară a vânzărilor din stație (raport de gestiune, borderou pentru BV predate). A mai apreciat că faptul că total general vânzare corespundea carburantului vândut dovedește că suma declarată în plus în borderoul de BV acoperea minusul din depunerea în numerar, pârâta recunoscând că nu primea chitanță întotdeauna.
În drept reclamanta și-a întemeiat acțiunile pe prevederile art.270 Codul muncii, art.998-999 Cod civil, art.274 Cod procedură civilă și art.23-25 din Legea nr.22/1969.
În dovedirea celor susținute a depus înscrisuri, respectiv copie de pe actele privind inventarierea, contractele individuale de muncă ale pârâtelor și actele adiționale la acestea, fișa postului ocupat de pârâte, precum și nota explicativă și obiecțiunile formulate de și o convenție pentru acoperirea prejudiciului, dar nesemnată de aceasta.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care s-a apărat arătând că verificările și inventarierea nu s-au putut face, așa cum s-a dispus prin decizia de inventariere, prin confruntarea seriilor și numerelor de pe onorate cu cele înscrise în borderourile stațiilor care le-au onorat și că între borderourile stațiilor și borderoul centralizator nu s-au constatat diferențe valorice.
A mai arătat că nu se poate reține că a adus vreo pagubă reclamantei, deoarece aceasta a încasat contravaloarea -urilor la data punerii lor în circulație. În acest sens a precizat că, prin aplicarea ștampilei de către stațiile care le onorau, -urile se anulau instantaneu și chiar și cele neanulate prin aplicarea ștampilei nu mai prezentau valoare economică pentru reclamantă, dată fiind încasarea prealabilă a contravalorii lor.
La rândul său pârâta a depus întâmpinare prin care a invocat faptul că la stația la care a lucrat era gestiune colectivă cu 4 gestionari și un șef de stație, fiecare gestionar întocmind și trimițând zilnic la sediul societății un raport de gestiune și un borderou cu evidența bonurilor valorice alimentate în cadrul stației și anulate.
Întrucât primea dispoziție de la să îi predea diferite sume de bani din vânzările stației, în varianta hotărâtă de aceasta pentru a-i da descărcare valorică pentru aceste sume, se proceda la majorarea numărului de bonuri valorice și în total era înscrisă și suma din vânzările zilnice predate. Faptul că formal nu s-au întocmit chitanțe de încasare este justificat prin aceea că totul depindea de, care avea obligația legală în acest sens, deoarece pârâta practic, prin raportul de gestiune și borderou informa corect contabilitatea și conducerea de totalul vânzărilor din stație.
A mai susținut că în fapt paguba este constată la gestiunea lui de la sediul societății și nu în gestiunea ei, astfel că întrucât a făcut dovada că a predat valorile înscrise prin borderouri nu operează răspunderea ei patrimonială, paguba nefiind produsă din vina sa.
Pârâta a contestat legalitatea, modalitatea de motivare și cuantumul pretențiilor reclamantei deoarece stabilirea pagubei nu s-a făcut cu respectarea prevederilor Legii contabilității nr.82/1994 și a normelor de inventariere, neefectuându-se un inventar de control și de predare-primire în cadrul stației, iar decizia de constituire a comisiei pentru valorificarea inventarului nu privește gestiunea ei, ci pe a lui.
Totodată, a invocat nestabilirea corectă și legală a răspunderii patrimoniale și în sarcina altor salariați.
La termenul de judecată din 30.05.2007 instanța a dispus conexarea celor două dosare.
La solicitarea părților în cauză s-a administrat proba cu înscrisuri și interogatorii și s-a efectuat o expertiză tehnică contabilă la care au participat și experți aleși de părți și cu privire la care și-a exprimat punctul de vedere auditorul de calitate din partea
Ținând seama de concluziile expertizei, la data de 22.10.2008 reclamanta și-a modificat câtimea pretențiilor, majorându-le la suma de 1.635.150.000 ROL față de și micșorându-le la suma de 448.000.000 lei față de.
Prin Sentința Civilă nr. 116/05.02.2009 Tribunalul Brăila a admis acțiunile conexe formulate de reclamanta, a obligat-o pe pârâta să plătească reclamantei suma de 163.515 lei RON (1.635.150.000 lei ROL) și pe pârâta să plătească reclamantei suma de 44.800 lei RON (448.000.000 lei ROL) cu titlul de despăgubiri.
Le-a obligat pe pârâte să plătească reclamantei și suma de 1700 lei RON reprezentând cheltuieli de judecată.
În motivare instanța reține următoarele:
șa cum reiese din contractul individual de muncă (filele 26-27 dosar -), pârâta a fost angajată la - SA ( B) în funcția de lucrător comercial, beneficiind de spor gestiune de 20%. Ulterior, prin actul adițional la acest contract (filele 22-25 dosar -) felul muncii a fost schimbat în tehnician merceolog.
Potrivit fișei postului (filele 28-30 dosar -), aceasta avea ca atribuții de serviciu verificarea bonurilor valorice onorate din stațiile (valabilitate, anulare cu ștampila stației, verificarea cantitativă și valorică a borderoului cu raportul de gestiune), completarea borderourilor cu carburanți auto a județelor care s-au alimentat în stațiile Sucursalei B, întocmirea centralizatorului carburanților onorați prin stațiile, întocmirea lunară a facturilor la bonuri valorice, verificarea și vizarea bonurilor valorice care vin din țară și date la biroul contabilitate spre decontare, verificarea, păstrarea, arhivarea și casarea bonurilor valorice onorate prin stațiile ce aparțin județului B și aprovizionarea depozitelor cu bonuri valorice "albe".
De asemenea, pârâtei îi reveneau și atribuții de casier în condițiile în care responsabilul postului lipsea din sucursală.
În ce o privește pe pârâta, din contractul individual de muncă și actul adițional încheiate cu reclamanta (filele 33 și 37-38 dosar -) reiese că a fost angajată în funcția de lucrător-gestionar.
Printre atribuțiile de serviciu prevăzute în fișa postului (filele 34-36 dosar -) se număra respectarea reglementărilor legale privind desfășurarea activității de desfacere cu amănuntul, inclusiv a celor privind livrarea carburanților auto pe baza de BV, cunoașterea și respectarea riguroasă a modalităților de vânzare a produselor petroliere (cu numerar, cu BV carburant auto etc.), verificarea din punct de vedere al valabilității bonurilor valorice preluate de la vânzătorii din sa și înregistrarea corectă în borderouri a bonurilor onorate, precum și stabilirea vânzării cu numerar și bonuri valorice și a valorii serviciilor prestate pe sa și verificarea concordanței cu valorile predate casierilor colectori.
Pârâta mai avea obligația de a informa șeful serviciului prin intermediul gestionarului cu atribuții de coordonare (șefului de stație) ori direct, în lipsa acestuia, despre orice neregulă, defecțiune, anomalie sau situație care poate genera pericol pentru buna desfășurare a activității.
Prin decizia nr.250/16.11.2005 (fila 7 dosar -) reclamanta a dispus inventarierea bonurilor valorice (BV) onorate în stațiile sucursalei B în perioada 1.01.2004-31.10.2005 și confruntarea seriilor și numerelor de pe BV onorate cu cele înscrise în borderourile stațiilor care le-au onorat.
Rezultatul acestui inventar a fost consemnat în procesul-verbal nr.1061/10.03.2006 (filele 10-12 dosar -), din care reiese că în perioada supusă verificării s-a constatat o lipsă totală de 1.169.400.000 lei din cauza lipsei efective a bonurilor valorice din gestiunea pârâtei.
Potrivit procesului-verbal, cu ocazia inventarierii comisia a sesizat și a verificat faptul că la stația, pe turele gestionarei, pe borderoul de predare al bonurilor valorice, după ce erau enumerate ca număr bonurile valorice onorate, când se totaliza vânzarea pe bonuri suma era trecută eronat, în plus ca vânzare, fără să se predea bonuri pentru aceasta. Din declararea eronată vânzării pe bonuri valorice în raportul de gestiune de către gestionara s-a constatat o lipsă de 852.400.000 lei.
În procesul-verbal se menționează că nu s-au putut verifica seriile bonurilor valorice deoarece borderourile întocmite în stații nu conțineau decât numărul bonului, fără serie.
Având în vedere cele constatate, s-a emis decizia nr.44/27.03.2006 (fila 9 dosar -) prin care s-a dispus valorificarea inventarului și stabilirea răspunderii patrimoniale a salariaților implicați în crearea prejudiciului.
Din procesul-verbal nr.1374/31.03.2006 al comisiei de valorificare a inventarului (fila 31 dosar -) reiese că deși cele două salariate au fost convocate pentru a explica motivele producerii acestui prejudiciu, s-a prezentat doar, fiind în concediu medical începând cu data de 17.10.2005.
Comisia a stabilit că răspunderea patrimonială pentru prejudiciul de 852.400.000 lei cauzat de declararea eronată a vânzării pe bonuri valorice de către gestionara revine integral acesteia, iar pentru prejudiciul de 1.169.400.000 lei cauzat de bonurile valorice lipsă în gestiunea lui răspunde patrimonial integral aceasta.
S-a mai hotărât să se întocmească convenții pentru recuperarea prejudiciului, dar pârâta nu a semnat convenția (filele 42-43 dosar nr.-), iar prin precizările și obiecțiunile formulate către conducerea societății (filele 39-41 dosar nr.-) a contestat existența prejudiciului în gestiunea sa și faptul că ar fi vinovată de producerea lui.
În aceste împrejurări reclamanta a promovat cele două acțiuni în răspundere patrimonială.
În cauză s-a efectuat o expertiză contabilă care a stabilit că evidența onorate era asigurată prin borderourile zilnice în care bonurile valorice erau înscrise bon cu bon, cu specificarea de către gestionarii stațiilor a numărului de bon și a valorii nominale, dar modelul borderourilor tipizate de - SA și utilizate efectiv în stațiile nu corespundea celui prevăzut de Ordinul nr.231/1999 pentru aprobarea instrucțiunilor privind tipărirea, primirea, eliberarea, gestionarea și circulația bonurilor de valoare pentru carburanți auto, în sensul că nu prevedea numărul bonului valoric onorat și nici sucursala județeană care l-a emis.
În ce o privește pe pârâta, aceasta trebuia să întocmească borderourile onorate, rapoartele de gestiune și foile de vărsământ și chitanțe pentru numerarul încasat, însă pentru bonurile valorice primite și onorate în cadrul Stației, în care și-a desfășurat activitatea, nu era organizată o evidență specială.
Expertiza a evidențiat numeroase erori în modul de întocmire al documentelor justificative, erori care au avut consecințe asupra reflectării corecte a situației gestiunii stației și a numerarului rezultat din vânzări.
Astfel, au fost situații în care valoarea însumată a -urilor înscrise în borderourile zilnice în cadrul stației era inferioară față de totalul valoric al borderourilor respective; în anumite zile, cu toate că borderourile privind onorate erau corect calculate matematic, valoarea reprezentând vânzări de carburanți pe bonuri valorice preluată în raportul de gestiune era mai mare; s-au identificat și zile în care anumite bonuri valorice decontate au fost omise din borderourile întocmite, nefiind luate în calcul de comisia de inventariere atunci când a stabilit diferențele la inventariere. De asemenea, s-a constatat că au existat zile în care borderourile întocmite în stație pentru bonurile onorate prezintă modificări, în sensul tăierii unor poziții de bonuri, corecturi necertificate prin semnătură nici de către predător, nici de către primitor.
Concluzia desprinsă în urma expertizei a fost că descărcarea din gestiune se făcea cu cantități mai mari de carburanți decât acelea care ar fi corespuns valorii reale ale onorate anexate.
Pentru stabilirea lipsei în gestiune care a făcut obiectul expertizei nu a existat un inventar de control și de predare-primire, conform normelor legale, deoarece imputația în sarcina pârâtei nu reprezintă cantități lipsă de carburanți, ci numerar rezultat din vânzări nepredat la bancă sau la casieria societății. Scăzând din totalul vânzărilor o valoare mai mare decât cea reală rezultată din însumarea bonurilor valorice, se diminua valoarea numerarului de predat.
Experții contabili au stabilit că paguba produsă în patrimoniul reclamantei la stația prin declararea eronată a vânzării de carburanți efectuată pe bonuri valorice cu diminuarea corespunzătoare a numerarului din vânzări este în sumă totală de 85.085 RON.
Din acest total pârâta a întocmit rapoarte de gestiune în vederea descărcării de gestiune pentru o valoare de 44.800 RON, pentru restul de valoare de 40.285 RON documentele de descărcare din gestiune fiind întocmite de alți gestionari de la stația.
Cu privire la prejudiciul imputat pârâtei expertiza a stabilit că valoarea onorate în stațiile B nu este consecința însumării valorii fiecărui onorat. Diferențele constatate au rezultat ca urmare a faptului că valorile borderourilor întocmite de stații și cele centralizatoare întocmite de pârâta nu sunt justificate în totalitate de numărul -urilor care au fost anexate la borderouri.
S-a mai stabilit că întrucât pârâta nu înscria în borderourile privind seria și numărul fiecărui bon valoric acestea nu au fost întocmite corect și complet, în special cele emise de sucursala De asemenea s-a constatat că borderourile centralizatoare cu pe sucursale nu purtau viza controlului financiar și nu erau semnate nici de persoana care le întocmea.
Experții contabili, cu excepția celui desemnat de pârâta, au concluzionat că bonurile valorice onorate reprezintă un bun care trebuia arhivat și păstrat până la casare și că există diferențe în minus între numărul bonurilor înscrise pe borderouri și numărul efectiv al acestor bonuri anexate la borderouri, valoarea bonurilor lipsă fiind imputată pârâtei.
Au mai precizat că verificând lucrările întocmite de comisia de inventariere s-a stabilit o diferență valorică de 465.750.000 ROL.
De asemenea, au arătat că nu au identificat fișe de magazie sau de altă evidență din care să rezulte intrările, ieșirile și soldul bonurilor valorice onorate și au apreciat că pârâta trebuia să se încarce în gestiunea sa pe baza borderourilor primite de la stațiile la care erau anexate bonurile valorice înscrise în acestea, iar descărcarea gestiunii trebuia să se facă pe baza documentelor privind casarea. Chiar dacă pârâta nu a condus evidența onorate primite în fapt odată cu borderourile de la stațiile, acestea trebuiau verificate atât cantitativ, cât și valoric cu raportul de gestiune și păstrate până la aprobarea casării lor.
Sub acest aspect experții au stabilit că, deși era încadrată ca tehnician merceolog conform fișei postului, în ce privește bonurile valorice pârâta îndeplinea atribuții de gestionar în sensul prevăzut de art.1 și 2 din Legea nr.22/1969.
Aceiași experți au mai constatat că -urile identificate la controlul comisiei de inventariere și la expertiză au fost încasate cu certitudine de sucursala B și de celelalte sucursale, însă cele constatate lipsă nu prezintă garanția punerii lor în circulație și a încasării atât timp cât nu se identifică fizic și au fost utilizate doar la descărcarea gestiunii carburanților și la diminuarea numerarului încasat. Consecința economică aop arte din onorate este că aceste bonuri mai puteau fi folosite în același scop, dar nu au fost constatate situații de onorare repetată a unor deja onorate.
Cu privire la -urile constatate fizic existente, dar neștampilate de stațiile care le-au onorat, au precizat că nu au fost incluse în valoarea prejudiciului stabilit în sarcina pârâtei.
Au mai constatat că valorile -urilor lipsă au fost stabilite cu certitudine chiar dacă în borderourile întocmite de stații s-au trecut doar numerele lor fără serie, deoarece comisia de inventariere a întocmit situația diferențelor în plus și în minus ținând cont de numărul de bonuri și de valoarea lor nominală, fără serie și număr.
Concluziile acestor experți sunt în contradicție cu cele ale expertului desemnat de pârâta, care a susținut că potrivit Ordinului 231/1999 bonul valoric are valoare numai dacă este întreg, nemaiputând fi reutilizat dacă nu are și cotorul (talon) și că valoarea nominală a bonului în integralitatea lui nu este egală cu o parte din imprimat (vârf), care are numai valoare reziduală de deșeu de hârtie și nu mai poate fi pretins cu titlu de despăgubire.
Expertul a mai susținut că prin gestiunea pârâtei nu au circulat niciodată -uri neonorate ca imprimat întreg ( și vârf), pârâta nu are partidă deschisă ca gestiune, nu are constituită garanție materială și dosar de gestionar în înțelesul Legii nr.22/1969 modificată prin Legea nr.54/1994, astfel că neexistând o gestiune nu avea cu ce acte justificative să fie încărcată și descărcată.
A mai arătat că existau nereguli în chiar formularele de borderou ce trebuiau completate de stațiile și că reprezentanții legali ai societății și organele de control externe și interne nu s-au implicat să verifice modul de utilizare a bonurilor valorice, ceea ce creează dificultăți cu privire la stabilirea valorii reale a lipsă.
Expertul a concluzionat că în lipsa înscrierii pe borderouri a seriei și numărului de către gestionarii stațiilor de distribuție nu se poate reține nici o consecință economică asupra gestionării valorice a acestora, atât timp cât nu s-a probat că vreun bon valoric a fost onorat de mai multe ori.
Punctul de vedere al auditorului de calitate infirmă însă aceste concluzii, susținându-le pe ale celorlalți experți în sensul că activitatea desfășurată de pârâta este una gestionară, că pârâta trebuia să se încarce în gestiune pe baza bonurilor primite de la stațiile la care erau anexate bonurile valorice, iar descărcarea gestiunii trebuia făcută pe baza documentelor de casare a și că dacă aceasta și-ar fi îndeplinit sarcinile de serviciu verificând borderourile pe care la primea de la stații s-ar fi evitat prejudicierea B de către gestionara stației.
Față de cele expuse instanța reține că reclamanta a suferit un prejudiciu de 44.800 lei aferent gestiunii pârâtei și că aceasta se face vinovată de producerea lui deoarece și-a încălcat atribuțiile de serviciu, declarând în rapoartele de gestiune sume provenite din vânzarea de numerar mai mici decât cele reale, iar lipsurile mascându-le prin declararea unor sume mai mari provenite din vânzarea de combustibil pe bonuri valorice.
În ce privește prejudiciul imputat pârâtei, instanța reține că din cuprinsul Ordinului nr.231/1999 al Ministerului Industriei și Comerțului pentru aprobarea instrucțiunilor privind tipărirea, primirea, eliberarea, gestionarea și circulația bonurilor de valoare pentru carburanți auto reiese că aceste bonuri au regimul unor titluri de valoare și sunt obiect de gestiune.
Ori, atât timp cât în fișa postului pârâtei s-a prevăzut că avea obligația să aprovizioneze depozitele cu bonuri valorice "albe", să verifice bonurile valorice onorate din stațiile sub aspectul valabilității, anulării cu ștampila stației, verificării cantitative și valorice a borderoului cu raportul de gestiune și să păstreze, arhiveze și caseze bonurile valorice onorate prin stațiile ce aparțin județului B, se constată că atribuțiile acesteia sunt specifice activității de gestionare, obiectul gestiunii constituindu-l -urile.
Așa cum rezultă din expertiză, pârâta nu și-a îndeplinit corect aceste atribuții, consecința fiind că în gestiunea ei s-a creat un prejudiciu de 1.635.150.000 lei ROL, reprezentat de lipsa efectivă a bonurilor valorice și care este distinct de cel stabilit în sarcina pârâtei.
Chiar dacă printre neregulile constatate de experți se numără și faptul că formularele tipizate de borderouri emise de - SA nu prevedeau numărul bonului valoric onorat și nici sucursala județeană care l-a emis, acest aspect nu este de natură să exonereze pe pârâtă de neevidențierea corectă a datelor privind -urile, deoarece în vederea exercitării atribuțiilor încredințate trebuia să depună toate diligențele pentru a asigura corectitudinea operațiunilor cu.
Neîndeplinirea acestor atribuții îi este imputabilă pârâtei, ceea ce atrage răspunderea ei materială.
Răspunderea pârâtei pentru prejudiciul constatat reiese și din art.29 din Ordinul nr.231/1999 pentru aprobarea instrucțiunilor privind tipărirea, primirea, eliberarea, gestionarea și circulația bonurilor de valoare pentru carburanți auto. Conform acestuia, persoana care verifică și certifică realitatea datelor înscrise în documentele privind poartă deplina responsabilitate pentru eventualele nereguli și diferențe constatate de către organele de control financiar de gestiune.
Art.270 alin.1 Codul muncii prevede că salariații răspund patrimonial, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor.
Ținând seama că din probele administrate în cauză reiese atât existența prejudiciilor imputate celor două pârâte, cât și culpa acestora, ca salariate, în producerea pagubelor, instanța constată că acțiunile conexe, așa cum au fost precizate, sunt fondate.
În temeiul art.274 Cod procedură civilă pârâtele au fost obligate să plătească reclamantei și cheltuieli de judecată în sumă de 1700 lei, reprezentând onorariul pentru expert achitat de aceasta.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs pârâtele solicitând modificarea ei și respingerea acțiunilor ca nefondate.
În motivarea recursului său pârâta a arătat că hotărârea a fost dată cu încălcarea legii, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9.pr civilă.
Consideră că nu se face vinovată de existența prejudiciului reținut în sarcina sa, iar instanța a interpretat greșit probele administrate.
Expertiza contabilă a stabilit o serie de nereguli organizatorice în sarcina reclamantei, respectiv:
Modelul borderourilor tipizate de - SA și utilizate efectiv în stațiile nu corespundea celui prevăzut de Ordinul nr.231/1999
Nu era organizată o evidență specială în cadrul Stației, cu rapoartele de gestiune, foile de vărsământ și chitanțele pentru numerarul încasat și predat prin casierii colectori (se predau sume fără chitanțele de descărcare, pentru asigurarea plafonului de casă al casieriei).
Expertiza a evidențiat numeroase erori în modul de întocmire al documentelor justificative, erori care au avut consecințe asupra reflectării corecte a situației gestiunii stației și a numerarului rezultat din vânzări.
S-a constatat că în mod nelegal, pentru stabilirea lipsei în gestiune din cadrul acestei stații, conducerea societății (filialei), nu a efectuat în prealabil un inventar de control și de predare - primire, conform normelor legale, deoarece imputația făcută în sarcina sa, nu reprezenta cantități lipsă de carburanți, ci numerar din vânzări nepredat la bancă sau la casieria societății.
Neorganizarea evidenței, bonurilor valorice pe fișe de magazie, pentru a se evidenția legal situația intrărilor, ieșirilor și soldul bonurilor valorice onorate, cum era legal, bazați pe o încredere subiectivă în copârâta.
Nepăstrarea și nearhivarea în totalitate a borderourilor cu bonurile valorice consumate, în vederea verificării acestora, cantitativ și valoric, de către.
Consideră că paguba nu s-a produs din vina sa și ar fi trebuit imputată persoanelor cu răspundere în luarea de măsuri organizatorice și de verificare a copârâtei, care dirija cum dorea activitatea în cadrul stațiilor.
În motivarea recursului său pârâta invocă dispozițiile art. 304 pct. 9 și 8.
Consideră că instanța și-a însușit probele depuse de reclamanta și nu a avut în vedere apărările care s-au făcut în cauză. De asemenea a înlăturat punctul de vedere al consilierului expert prin opinia auditorului, care a susținut punctul de vedere al expertului desemnat de instanță.
Tribunalul Brăila nu a avut în vedere toate probele administrate în cauză.
Astfel, la interogatoriul luat reclamantei de către pârâtă a recunoscut la întrebarea nr. 4 că metoda de efectuare a inventarierii dispusă de către conducere nu a fost corespunzătoare.
Acest aspect confirmat este consemnat și la întrebarea nr.5, de asemenea la întrebările 7,8,9.
Reclamanta nu a contestat nici un moment aspectul privind onorarea -urile prin stațiile se comunicau și se încorporau în unitatea de calcul de la Biroul Desfaceri și se centralizau în contabilitatea reclamantei.
Contrar punctului de vedere al expertului desemnat de instanță, reclamanta confirmă situația potrivit căreia -urile care aveau aplicată ștampila stației de onorare se anulau instantaneu.
La nivelul conducerii reclamantei nu s-au înregistrat diferența valorice dintre borderourile stațiilor și borderoul centralizator (răspunsul la întrebarea nr.13)
Ca exemplu de mecanism al circuitului al -urilor, reclamanta confirmă la întrebările nr. 14 și 15 situațiile privind încasarea anticipată a punerii în circulație a c/val. acestora cât și pentru cele care nu aveau aplicată ștampila stației de onorare.
Tot reclamanta este aceea care confirmă că postul său a fost acela de tehnician merceolog.
Dar fiindcă expertul desemnat a apreciat în raportul de expertiză că ar fi desfășurat activități de gestionare, instanța de fond și-a însușit acest punct de vedere.
Însuși experții, desemnat de instanță și cel ales de reclamantă, recunosc după o perioadă de 9 luni de la data raportului de expertiză, la solicitarea subsemnatei că au greșit cu privire la calculul eventualului prejudiciu atribuit ei.
Tribunalul Brăila nu a avut în vedere aspectul rezultat din probe în sensul că evidența contabilă a reclamantei era condusă în cadrul compartimentului financiar - contabil al Sucursalei
Toate rapoartele de expertiză evidențiază faptul că personalul stațiilor de livrare a carburantului nu avea o evidență corectă a livrărilor. De asemenea descărcarea de gestiune în stațiile de livrare s-a făcut cu cantități mai mari de carburanți decât acelea corespunzătoare valorii reale a -urilor onorate.
Apărarea sa din întâmpinare este confirmată atât la interogatoriu, întrebările 14,15 cât și în toate rapoartele de expertiză, în sensul că valoarea -urilor onorate de stațiile B se regăsesc în contul "venituri realizate în avans".
Raportul de expertiză realizat de expertul desemnat de instanță, confirmă de asemenea aspectul potrivit căruia rezultatul borderourilor centralizatoare se regăsesc în calculatoarele reclamantei (18.19).
Analiza înscrisurilor existente la sediul reclamantei a evidențiat vizele controlului financiar propriu.
Un aspect esențial privind valoarea -urilor ca bonuri valorice - așa cu, sunt și denumite și nu de bonuri de valoare cu regimul unor titluri de valoare catalogate ca obiect de gestiune, este lămurit de Ordinul 231/1999.
Astfel, ordinul precizează că bunul valoric este format din două părți denumite talon sau și vârf, el fiind eligibil la onorare numai dacă este întreg.
În urma onorării bonului valoric numai vârful se anexează la borderoul stației pentru justificare în gestiune, talonul după aplicarea ștampilei stației restituindu-se beneficiarului.
În acest mod este infirmată susținerea instanței de fond cât și a raportului de expertiză întocmit de expertul desemnat, potrivit căruia după onorare puteau fi recirculate.
Ori reclamanta a solicitat despăgubiri pentru vârfurile detașate de talon ce alcătuiau bonurile valorice, vârfuri care au fost apreciate ca fiind lipsă de către reclamantă.
Din probe a rezultat cu certitudine că niciodată nu a primit spre centralizare și introducere în calculatoare -uri întregi neonorate.
Instanța de fond omologhează raportul de expertiză întocmit de expertul desemnat în totalitate, necenzurând printre altele aspectul potrivit căruia calculul presupusei pagube a rezultat nu prin identificarea seriilor și numerelor bonurilor considerate lipsă, ci prin deducții economice.
Instanța de fond nu a avut în vedere și nu a cenzurat rezultatul comisiei numită prin decizia nr. 250 din 16 ianuarie 2005, care precizează că nu a putut respecta metodologia și numerele bonurilor constatate lipsă.
Instanța de fond față de constatările probate ale raportului de expertiză G, nu a avut un punct de vedere contrat față de concluzia acestuia în sensul că prin modalitățile detaliat descrise în privința circulației modalității -urilor nu se poate reține nici o consecință economică asupra gestionării valorice a acestora.
De asemenea, instanța de fiind nu a avut un punct de vedere cu privire la precizarea din raportul de expertiză a expertului asistent al său, în sensul că -urile cumpărate în perioada 2004 - 2005 s-au derulat printr-o altă gestiune a reclamantei, a cărui gestionar a întocmit facturi de vânzare pentru -uri întregi diverșilor beneficiari care au achitat anticipat c/val. bonurilor valorice. Iar prin poziția reclamantei tinde să se încaseze a doua oară c/val. bonurilor valorice negăsite de comisia de mai sus.
Sentința instanței de fond este dată cu încălcarea prev. art. 304 pct.8 Cod procedură civilă.
Instanța de fond în mod nelegal a apreciat că a desfășurat și activități ocazionale de gestionar de bunuri.
Fișa postului care este specifică postului pe care efectiv l-a ocupat și exercitat, acela de tehnician merceolog este interpretată în mod forțat la Cap. Atribuții, activitatea de verificare cantitativă și valorică a borderoului cu raportul de gestiune.
La data de 18.05.2009 recurenta și-a completat motivele de recurs, susținând că și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu în mod corect, nu a creat nici o pagubă și nu și-a însușit nici o sumă de bani.
Arată că primea dispoziție de la să îi predea diverse sume de bani din vânzările stației pentru care nu primea chitanță, în schimb se proceda la majorarea numărului de bonuri, iar în total era înscrisă și suma din vânzările zilnice predate.
Intimata nu a formulat întâmpinare.
Examinând recursurile declarate prin prisma motivelor invocate de recurente, cât și în conformitate cu dispozițiile art.304 și 3041.pr.civ. Curtea apreciază că acestea sunt nefondate față de următoarele considerente:
Pentru a exista răspundere patrimoniala este necesar sa fie îndeplinite cumulativ următoarele condiții de fond: calitatea de salariat la angajatorul păgubit a celui ce a produs paguba, fapta ilicita a salariatului, săvârșită în legătura cu munca sa, prejudiciul cauzat patrimoniului angajatorului, raportul de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu, vinovăția salariatului.
În speță sunt îndeplinite toate aceste condiții față de ambele pârâte, așa cum în mod corect a reținut instanța de fond.
Astfel, pârâta și-a încălcat atribuțiile de serviciu, declarând în rapoartele de gestiune sume provenite din vânzarea de numerar mai mici decât cele reale, iar lipsurile le-a acoperit prin declararea unor sume mai mari provenite din vânzarea de combustibil pe bonuri valorice.
Această faptă este recunoscută de pârâtă chiar prin completarea la motivele de recurs, unde se arată că primea dispoziție de la să îi predea diverse sume de bani din vânzările stației pentru care nu primea chitanță, în schimb se proceda la majorarea numărului de bonuri.
Prin această faptă reclamanta a suferit un prejudiciu de 44.800 lei aferent gestiunii pârâtei, iar aceasta se face vinovată de producerea lui.
Nu se poate reține că prejudiciul nu este cert sau că nu există vinovăția salariatei, datorită nerespectării unor modele de borderouri, proceduri de inventariere, sau erori de întocmire a actelor contabile, atât timp cât recurenta recunoaște că nu a ținut corect gestiunea stației și nu a evidențiat în mod real sumele de bani provenite din vânzarea de combustibil.
Referitor la pârâta, fapta acesteia a constat în nerespectarea atribuțiilor din fișa postului, respectiv verificarea bonurilor valorice onorate din stațiile sub aspectul valabilității, anulării cu ștampila stației, verificării cantitative și valorice a borderoului cu raportul de gestiune și păstrarea și arhivarea bonurilor valorice onorate prin stațiile ce aparțin județului
În mod corect s-a reținut că aceste bonuri au regimul unor titluri de valoare și sunt obiecte de gestiune, iar prin lipsa acestora s-a creat un prejudiciu de 1.635.150.000 lei ROL.
Susținerea recurentei că nu a avut nici funcția nici atribuțiile unui gestionar de bunuri, așa cum rezultă din fișa postului, este irelevantă față de dispozițiile art. 31 din Legea 22/1969, care prevăd că angajatul care primește, păstrează și eliberează bunuri fără a avea calitatea de gestionar în înțelesul articolului 1 răspunde integral, aplicându-i-se în mod corespunzător prevederile prezentului capitol.
Existența și certitudinea prejudiciului produs de salariate este dovedită prin expertiza contabilă efectuată în cauză.
În mod corect instanța de fond a înlăturat părerea expertului contabil G, propus de pârâta, fără a mai argumenta asupra celor susținute de acesta, atât timp cât opinia expertului numit de instanța a coincis cu a celorlalți experți, fiind confirmată și de auditorul de calitate al -filiala
Este evident că instanța nu are cunoștințe aprofundate în domeniul contabilității, scopul expertizei fiind tocmai lămurirea unor situații de fapt de către un specialist în domeniu.
În consecință, în baza art. 312 Cod de procedură civilă, instanța va respinge ambele recursuri ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâtele, domiciliată în B,-, -.227și, domiciliată în B, str. -, -.9, împotriva sentinței civile nr.116/5.02.2009 pronunțată de Tribunalul Brăila.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică, azi 28 Octombrie 2009.
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
: /30.11.2009
:DC/2 ex/07.12.2009
Fond: /
Asistenți judiciari:/
Președinte:Virginia FilipescuJudecători:Virginia Filipescu, Marioara Coinacel, Mihaela Neagu
