Actiune in granituire fara revendicare. Decizia 580/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.580/
Ședința publică de la 16 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Luminita Cristea
JUDECĂTOR 2: Simona Bacsin
JUDECĂTOR 3: Anica Ioan
Grefier - -
Pentru astăzi fiind amânată soluționarea recursului civil declarat de reclamantul, cu domiciliul în comuna jud.V împotriva deciziei civile nr.152/30.06.2009 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul civil nr-.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 07.12.2009, când, instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 16.12.2009, când,
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința civilă nr. 113 din 22 ianuarie 2009, Judecătoria Adjuda admis acțiunea civilă pentru grănițuire înregistrată la nr-, formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâtul.
Instanța a stabilit linia de hotar dintre proprietatea reclamantului (suprafața de 2000 mp.teren - 1549 mp.la măsurătoare situat în T 102, 3259, 3260 cu vecinii; drum, ) și proprietatea pârâtului (suprafața de 4000 mp.intravilan comuna, Jud.V, 102, 3255-3258 cu vecinii:, drum, Gh.G, pășune primărie) potrivit aliniamentului menționat și materializat în culoare roșie pe schiță pe nr.1.
Pârâtul a fost obligat în baza art.274 și 584 cod civil să plătească J din cheltuielile de jude4cată de 350 lei către reclamant.
Pentru a hotărî astfel, instanța a motivat că potrivit contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 224/6 martie2006 reclamantul este proprietarul suprafeței de 2000 mp. suprafața totală găsită la măsurătoare fiind de 1549 mp. Proprietarul anterior al acestei suprafețe de teren, a dobândit dreptul de proprietate prin cumpărare de la moștenitori def. G cel din urmă fiind proprietar de asemenea a suprafeței de 2000 mp. potrivit -/octombrie 1998.
Conform titlului de proprietate nr.9082/2 iulie 1993, pârâtul este proprietarul suprafeței de teren vecine cu a reclamantului.
Deși pârâtul a arătat că între cele două proprietăți există un gard despărțitor construit cu mai bine de 30 de ani în urmă, din depozițiile martorilor propuși de acesta nu rezultă cu certitudine data edificării gardului.
Din raportul de expertiză efectuat în cauză, instanța a reținut aliniamentul dintre proprietăți.
Față de aceste probe, instanța a apreciat că voința proprietarului inițial al terenului a fost să vândă reclamantului suprafața de 2000 mp.
Apărarea pârâtului că acțiunea în grănițuire ar fi inadmisibilă pentru motivul că între proprietăți există un gard despărțitor de peste 30 de ani a fost înlăturată de prima instanță pentru considerentul că prin depozițiile martorilor nu s-a indicat cu certitudine data construirii gardului iar titlurile de proprietate ale părților au fost emise în anul 1993 pentru pârât și în anul 1998 pentru autorul reclamantului.
Pe temeiul art.584 cod civil instanța a considerat că prin grănițuire proprietarii vecini urmăresc să stabilească repere materiale cu privire la linia de hotar a fondurilor urmând a se stabili întinderea reală a acestora în funcție de actele de proprietate deținute de părți.
In esență, prima instanță a motivat că pârâtul nu a contestat dreptul de proprietate al reclamantului pentru suprafața de 2000 mp. astfel cum a fost înstrăinată succesiv așa cum rezultă din titlul de proprietate eliberat pe numele defunctului G, pasivitatea acestuia din urmă care stăpânea în fapt doar 1549 mp.nu conferă pârâtului un drept de proprietate asupra suprafeței deținute în plus, întrucât nu s-a împlinit termenul de uzucapiune de 30 de ani.
Împotriva acestei hotărâri în termen legal a declarat recurs pârâtul, cale de atac calificată de instanță pe temeiul art.282 cod proc.civilă apel.
Critica apelantului privește greșita apreciere probelor din care rezultă că față de suprafața de 2000 mp. din contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 224/2006, la măsurătoare fiind găsit suprafața de 1549 mp. In contractul anterior de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2173/2004 apare aceiași situație respectiv cumpărat scriptic 2000 mp. găsiți la măsurătoare 1549 mp. Martorii audiați în cauză au declarat că cele două proprietăți există un gard vechi de peste 30 de ani.
Confuzia mare a făcut-o expertul care a întocmit două variante de grănițuire în funcție de posibila acoperire cu acte, greșeală făcută și de Comisia locală, care la reconstituire nu a măsurat efectiv terenul.
Intimatul a formulat întâmpinarea prin care a solicitat respingerea apelului cu motivarea că transmisiunea dreptului său de proprietate a operat în patrimoniul său pentru suprafața de 2000 mp. în condițiile în care autorul inițial a fost proprietarul suprafeței de 2000 mp. transmisă cumpărătorului.
Prin decizia civilă nr.152/2009 a Tribunalului Vranceas -a admis apelul, s-a schimbat sentința în sensul că s-a stabilit linia de hotar între proprietățile părților după linia de culoare albastră din schița nr.1 a raportului de expertiză întocmit de expert -.
Pentru a se pronunța această decizia s-au reținut următoarele:
Cererea în grănițuire reglementată de art.584 cod civil, este admisibilă chiar și în situația în care linia de hotar dintre proprietățile învecinate nu s-a modificat ci este numai controversată de părți.
Pentru stabilirea liniei de hotar părțile litigante nu sunt obligate să dovedească dreptul de proprietate sau întinderea acesteia, ci numai împrejurări de fapt existența sa modificarea liniei de hotar.
Compararea titlurilor de proprietate opuse de părți ca și dovada deposedării reprezintă condiții ale acțiuni în revendicare.
In speță, prima instanță a fost investită cu acțiune în grănițuire, astfel încât trebuia să se pronunțe în limita investirii.
Contrar dispozițiilor art.112 cu referire la art.130 cod proc.civilă, instanța de fond fără a fi investită s-a pronunțat deghizat pe acțiune în revendicare după o reală comparare a titlurilor de proprietate, cu deosebire a titlului de proprietate al reclamantului și concluzie a deposedării reclamantului de către pârât.
Analiza probelor testimoniale coroborată cu expertiza tehnică efectuate în cauză și cenzurate de instanță în limitele acțiunii în grănițuire cu care a fost investită demonstrează cert că între proprietăți există un gard despărțitor de peste 30 de ani care nu a fost modificat.
Instanța nu a fost investită de nici una din părți cu cerere în constatare uzucapiune astfel încât să concluzioneze față de împrejurarea că martorii nu au fost în măsură săindice data construirii gardului,că nu au trecut 30 de ani de la edificarea acestuia.
Apărarea pârâtului că posedă terenul în limitele existente nu poate fi considerată ca cerere în constatarea uzucapiunii raportată de prima instanță și la data emiterii titlurilor de proprietate.
Pasivitatea defunctului G astfel cum a fost reținută de prima instanță - care a stăpânit 1549 mp. cum au fost măsurați și nu 2000 - este explicabilă dată fiind trecerea în neființă a autorului inițial și realitatea rezultată din contractele de vânzare-cumpărare încheiate succesiv prin care de la autorul inițial și până la reclamant se transmite în fapt 1549 mp. teren.
Impotriva deciziei civile nr.152/2009 a Tribunalului Vranceaa declarat recurs reclamantul considerând-o nelegală prin prisma disp.art.304 pct.9 din Codul d e procedură civilă.
Astfel, din probele administrate în cauză respectiv contractele de vânzare-cumpărare nr.2173/26.11.2004 și 224/06.03.2006, rezultă că este proprietarul a 2000 mp. cu atât mai mult cu cât această suprafață se regăsește integral în titlul de proprietate al autorului vânzărilor, respectiv defunctul
Conform art.584 cod civil "orice proprietar poate îndatora pe vecinul său la grănițuirea proprietății lipite cu a sa ".
Legea nu face nici o distincție între situația de fapt și cea de drept. Cum toate acestea, în mod nejustificat instanța de apel a făcut distincție între aceste împrejurări, încălcând regula "ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus".
A reținut că ar fi dobândit în fapt doar 1549 mp. și că linia de hotar dintre proprietăți este amplasată la această limită.
Examinând actele și lucrările dosarului se constată că recursul este fondat.
Recurentul-reclamant în dovedirea dreptului său de proprietate a depus copia titlului de proprietate al lui G, copia contractului de vânzare-cumpărare dintre G și și copia contractului de vânzare-cumpărare dintre și. In toate aceste acte se face dovada transmiterii dreptului de proprietate asupra a 2000 mp. teren: vie (1700 mp -PC 3259) și curți-construcții (300 mp-). Se face mențiunea că la măsurătoare s-au găsit doar 1549 mp.
Instanța de apel a apreciat că această ultimă mențiune nu dă dreptul recurentului-reclamant să solicite grănițuirea proprietății sale cu a intimatului-pârât în funcție de suprafața de drept la care are dreptul.
O astfel de apreciere este eronată pentru că transmiterea-n fapt a unei suprafețe mai mici decât a celei din drept în nici un caz nu determină pierderea dreptului.
Conform art.557 cod civil neexercitarea dreptului de uz timp de 30 de ani determină pierderea dreptului de proprietate. Însă în speță discutăm de un drept reconstituit în baza Legii 18/1991 conform titlului lui G ceea ce demonstrează faptul că termenul de 30 de ani nu a avut cum să se împlinească.
Ca atare, recurentul-reclamant pe bună dreptate solicită ca la grănițuirea proprietăților să se ia-n calcul suprafața de 2000 mp.
In această ipoteză expertul desemnat în cauză a precizat că delimitarea proprietății trebuie realizată conform marcajului roșu de pe schița nr.1 ce însoțește raportul de expertiză.
De menționat că raportul de expertiză extrajudiciar depus în recurs nu schimbă cu nimic cele reținute de expertul - - cel ce a întocmit expertiza în prezenta cauză, - confirmând încă o dată că recurentul-reclamant face dovada dreptului de proprietate pentru 2000 mp. și deține mai puțin iar intimatul-reclamant face dovada dreptului de proprietate pentru 4000 mp. și deține mai mult.
Cum grănițuirea se face în funcție de dreptul de proprietate al părților urmează a se admite recursul, a se modifica decizia dată-n apel în sensul respingerii ca nefondate a apelului declarat de pârât și menținere a sentinței date de judecătorie.
Văzând și disp.art.274 Cod pr.civ. și 584.Civ. teza finală urmează a obliga părțile să suporte din cheltuielile de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul civil declarat de reclamantul, cu domiciliul în comuna jud.V împotriva deciziei civile nr.152/30.06.2009 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul civil nr-.
Modifică decizia civilă nr.152/2009 a Tribunalului Vrancea astfel:
Respinge apelul ca nefondat.
Obligă pe intimat către recurent la plata a 800 lei reprezentând din cheltuielile de judecată din apel și recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 16.12.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - -
Grefier,
- -
Red.LC-11.01.2010
Dact.MH-12.01.2010/4 ex.
Fond:
Apel:C- -
Președinte:Luminita CristeaJudecători:Luminita Cristea, Simona Bacsin, Anica Ioan
