Actiune in granituire fara revendicare. Decizia 598/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 598/R/2009
Ședința publică din 16 martie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Carmen Maria Conț
JUDECĂTORI: Carmen Maria Conț, Silvia Nicorici Traian
-
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâții, și împotriva deciziei civile nr. 81/A din 16 decembrie 2008 Tribunalului Sălaj, pronunțată în dosar nr-, privind și pe reclamanții intimați, având ca obiect grănițuire.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă reprezentanta reclamanților intimați, avocat, din Baroul Cluj, pârâții recurenți și, lipsă fiind reclamanții intimați și pârâta recurentă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, la prima strigare a cauzei, reprezentanta reclamanților intimați depune împuternicire avocațială.
Pârâta recurentă arată că o reprezintă și pe pârâta recurentă, sens în care depune o procură sub semnătură privată la dosar.
Instanța restituie pârâtei recurente această procură și aduce acesteia la cunoștință prevederile art. 68, art. 69. proc. civ. conform cărora pentru a putea reprezenta interesele pârâtei recurente, este necesară o procură autentică întocmită la biroul unui notar public.
Curtea constată că prin registratura instanței, la data de 10 martie 2009, reclamanții intimați au depus întâmpinare, prin care, în principal, solicită respingerea recursului ca inadmisibil, iar în subsidiar, solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea hotărârii recurate ca fiind legală și temeinică, cu obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată. Totodată, constată că la întâmpinare a fost anexată chitanța care atestă plata onorariului avocațial de 400 lei și împuternicire avocațială pentru avocat, din Baroul Sălaj. De asemenea, constată că la data de 10 martie 2009, pârâta recurentă a depus la dosar un script la care a fost atașată chitanța care atestă plata taxei judiciare de timbru în cuantum de 53 lei și timbre judiciare în valoare de 1,8 lei, recursul fiind timbrat conform mențiunilor de pe citații.
Curtea comunică pârâților prezenți azi în instanță un exemplar din întâmpinarea formulată de reclamanții intimați.
Curtea constată că timbrajul datorat de către fiecare dintre părți pentru fondul cauzei, apel și recurs este insuficient, deoarece prin cererea introductivă de instanță, reclamanții au indicat o valoare de 1000 lei noi pentru terenul revendicat, însă, această valoare a fost contestată de către pârâți, care, prin întâmpinarea de la 21 dosar fond, au arătat că în zonă valoarea terenului este mai mare, respectiv 30 Euro/mp. situație în care valoarea terenului în litigiu ar fi de 7000 lei noi, această valoare nefiind contestată de către reclamanți, sau de către reprezentanta reclamanților ulterior depunerii la dosar a întâmpinării formulate de către pârâți. În consecință, Curtea urmează să stabilească taxa judiciară de timbru raportat la valoarea de 7000 lei noi și aduce la cunoștința reprezentantei reclamanților că pentru fondul cauzei aceștia mai datorează, ținându-se seama de taxa de timbru deja achitată, conform chitanței de la fila 3 dosar fond, o diferență de 400 lei taxa judiciară de timbru și 3 lei timbrul judiciar, sub sancțiunea dării în debit, iar pentru apel aceiași reclamanți mai datorează o diferență de taxa judiciară de timbru de 199,52 lei și o diferență de 3,2 lei timbrul judiciar sub sancțiunea dării în debit, având în vedere că aceștia au achitat pentru apel un timbru judiciar de 1,8 lei și o taxă judiciară de timbru de 52,48 lei, conform chitanței de la fila 12 dosar apel.
În ceea ce-i privește pe pârâții recurenți, aceștia mai datorează pentru recursul pe care l-au promovat o taxă judiciară de timbru în sumă de 199 lei și un timbru judiciar de 3,2 lei.
Pârâții recurenți, prezenți azi în instanță, arată că plătesc azi diferența de taxă judiciară de timbru și de timbru judiciar pentru recurs.
Curtea, după deliberare, dispune lăsarea cauzei la a doua strigare, pentru ca recurenții să poată achita diferența de taxă judiciară de timbru și de timbru judiciar pentru recurs, urmând ca până la a doua strigare a cauzei să poată lectura întâmpinarea.
La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentanta reclamanților intimați, avocat, pârâții recurenți și, lipsă fiind reclamanții intimați și pârâta recurentă.
Pârâții recurenți prezenți în instanță depun la dosar chitanța care atestă plata diferenței de taxă judiciară de timbru în cuantum de 199 lei și chitanța care atestă plata diferenței de timbru judiciar în cuantum de 4 lei.
Reprezentanta reclamanților intimați și pârâții recurenți și arată că nu au de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat.
Nefiind de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat, Curtea, după deliberare, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Pârâții recurenți și solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat în scris. Apreciază că terenurile nu sunt corect măsurate, deoarece prima măsurătoare s-a făcut manual, iar a doua masurătoare s-a efectuat cu aparatură specială, ieșind o lipsă la mai multe suprafețe de teren din zonă. Arată că, atunci când s-a edificat gardul ce despărțea proprietățile părților, proprietatea reclamanților aparținea domnului, iar edificarea gardului a fost făcută cu acordul proprietarului, și apreciază că ar trebui să se facă o nouă măsurătoare asupra tuturor terenurilor. Precizează că din anul 1991 au folosit terenul tot așa cum îl folosesc și în prezent. Solicită obligarea reclamanților intimați la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
Reprezentanta reclamanților intimați solicită, în principal, respingerea recursului ca inadmisibil, iar în subsidiar, solicită respingerea recursului ca nefondat, și menținerea hotărârii recurate ca fiind legală și temeinică, inclusiv a expertizei efectuate în cauză, cu obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată și depune la dosar chitanța care atestă plata onorariului avocațial în cuantum de 300 lei. Arată că pârâții au invocat și motive de recurs care se circumscriu pct. 10 și 11 din art. 304.pr.civ. care în prezent sunt abrogate.
În replică, pârâta recurentă arată că, între proprietatea domnului și proprietatea pârâților recurenți a fost construit un gard, iar când domnul a vândut suprafața de teren reclamanților, aceștia au desfăcut gardul.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 1463/07.05.2008, pronunțată de Judecătoria Zalău în dosar nr-, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții și împotriva pârâților, și și, în consecință, s-a stabilit linia despărțitoare dintre proprietățile părților, situate în Z pe str. -, ca fiind linia F-C, potrivit raportului de expertiză aflat la fila 40 din dosar; s-a respins capătul de cerere în revendicare ca nefondat; pârâții au fost obligați să le plătească reclamanților suma de 350 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut în considerentele sentinței faptul că reclamanții au devenit proprietari asupra terenului ce se învecinează cu terenul pârâților, prin două contracte autentice, unul de donație și altul de vânzare-cumpărare, încheiate în anii 2002 și 2006, dreptul lor de proprietate fiind întabulat în CF sub nr. top 894/1/8/1 și 894/1/7, în timp ce pârâții sunt proprietari asupra nr. top 894/1/6, prin cumpărare și moștenire, dreptul lor de proprietate fiind întabulat în anii 1994 și 1996.
Pornind de la principiul conform căruia de regulă, înscrierea în cartea funciară nu garantează întinderea suprafeței menționate în CF, ci doar existența dreptului real ce a făcut existența înscrierii, precum și faptul că la momentul la care reclamanții au dobândit terenul învecinat cu proprietatea pârâților, între cele două proprietăți exista un gard, s-a apreciat că linia de hotar dintre cele două proprietăți este linia propusă de pârâți, întrucât aceasta a demarcat proprietățile părților și anterior acestui proces.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel, în termen legal, reclamanții și, solicitând să se stabilească linia de hotar dintre proprietățile părților pe aliniamentul E-D, conform anexei 1 din expertiză, motivat pe faptul că reclamanții folosesc cu 106 mp. teren mai puțin decât suprafața înscrisă în CF, iar pârâții folosesc, în plus față de suprafața întabulată, 56 mp. teren.
Tribunalul Sălaj, prin decizia civilă nr. 81/16.12.2008, pronunțată în dosar nr-, a admis apelul reclamanților, a schimbat în parte sentința apelată, în sensul stabilirii liniei de hotar dintre terenurile părților conform aliniamentului E - D, din expertiza efectuată de expertul și a schiței de la 40, dosar fond, care face parte integrantă din decizie; a dispus obligarea intimaților, și la a le preda apelanților suprafața de 57 mp. teren, conform aceleiași expertize; au fost obligați intimații la plata sumei de 54,28 lei reprezentând cheltuieli de judecată în apel, către apelanți; au fost păstrate restul dispozițiilor sentinței apelate.
Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul a reținut în considerentele deciziei faptul că prima instanță nu a avut în vedere constatările expertului, conform cărora, apelanții folosesc cu 106 mp. mai puțin teren decât suprafața înscrisă în CF nr. 1337 Z și CF nr. 2216 Z, în timp ce intimații folosesc cu 57 mp. teren mai mult decât suprafața înscrisă în CF nr. 1946 Z, fiind evident că terenul ocupat de intimați face parte din proprietatea apelanților.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs, în termen legal, pârâții, și, solicitând instanței, ca în temeiul art. 304 pct. 8 și 9. proc. civ. să admită recursul, să modifice decizia recurată, în sensul respingerii apelului reclamanților și a menținerii sentinței primei instanțe.
În motivarea recursului a fost făcut un scurt istoric al cauzei, prin evidențierea momentului la care fiecare dintre părți a dobândit terenurile în litigiu, precum și a titlului cu care a fost dobândit respectivul teren, subliniindu-se faptul că î momentul încheierii contractelor de vânzare-cumpărare a fost măsurat terenul la fața locului, manual, prin delimitare cu Ť. la acel moment neexistând nici un fel de obiecțiuni cu privire la suprafețe de teren existente în fapt. S-a mai arătat de către recurenți că linia de hotar trebuia stabilită doar raportat la suprafața parcelei cu nr. top 894/1/7, cu care se învecinează terenul proprietatea recurenților, iar nu cu suma celor două proprietăți ale reclamanților intimați. Recurenții au arătat că instanța de apel a ignorat depoziția martorului, care a asistat la momentul în care s-a făcut gardul dintre proprietăți și care a arătat că nu au existat nici un fel de probleme de vecinătate între recurenți și fostul proprietar, aceste probleme apărând doar după cumpărarea imobilului de către reclamanții.
Recurenții au susținut, prin recursul promovat, că expertiză topografică efectuată în fața primei instanțe nu poate fi luată în considerare, întrucât nu este nici reală, nici completă, având în vedere că nu s-a ținut seama de faptul că înscrierile în cartea funciară garantează doar dreptul real ce a făcut obiectul înscrierii, dar nu și întinderea acestuia. În plus, la stabilirea liniei de hotar ar fi trebuit să se țină seama de elementele faptice ce se regăsesc la fața locului și care permit reconstituirea hotarului la origine nelitigios.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, reclamanții intimați au solicitat să se constate că recursul este în principal inadmisibil și în subsidiar nefondat, întrucât, deși pârâții își întemeiază recursul pe prevederile art. 304 pct. 8 și 9. proc. civ. totuși, motivarea acestuia vizează aspecte de netemeinicie a hotărârii, iar în ceea ce privește fondul cauzei, trebuie avută în vedere expertiza topografică, care a evidențiat faptul că pârâții ocupă 57 mp. din terenul reclamanților.
Recursul este fondat.
Art. 584.civ. și care constituie sediul legal al acțiunii în grănițuire, prevede că orice proprietar poate obliga pe vecinul său la grănițuirea proprietății lipite de a sa, grănițuirea fiind o operațiune de determinare prin semne exterioare a limitei dintre două fonduri vecine care aparțin unor titulari diferiți, urmând ca toate cheltuielile ocazionate de grănițuire să fie suportate pe J de către cei doi coproprietari.
Desigur, în regim de carte funciară, unde proprietățile învecinate sunt evidențiate clar, prin înscrierea numerelor topografice aferente fiecărui imobil în cartea funciară, în favoarea fiecăruia dintre proprietarii învecinați, s-ar părea că grănițuirea reprezintă o operațiune extrem de simplă, ce ar implica stabilirea liniei de demarcație dintre numerele topografice învecinate, prin raportare și la hărțile topografice sau cadastrale ale zonei respective.
Însă, în realitate, chiar și în regim de carte funciară grănițuirea exactă a două imobile cu numere topografice distincte, aparținând unor proprietari diferiți, este dificil de făcut, dat fiind că, de regulă, cartea funciară nu garantează exactitatea suprafeței înscrisă în evidențele de carte funciară cu suprafața faptică existentă în realitate.
Este știut faptul că ceea ce garantează cartea funciară este existența dreptului real înscris în evidențele de carte funciară, iar nu și o corespondență exactă între suprafața existentă efectiv în realitate și suprafața scriptică înscrisă în CF.
Așa fiind, este de preferat ca atunci când se procedează la grănițuirea unor proprietăți învecinate, înscrise sub numere topografice diferite, aparținând unor proprietari diferiți, să se pornească de la verificarea exactității suprafeței faptice de teren aparținând fiecărui număr topografic, cu suprafața scriptică înscrisă în CF pentru fiecare din respectivele numere topografice.
Pe de altă parte, este necesar ca atunci când se procedează la grănițuirea a două proprietăți învecinate să se țină seama și de realitatea faptică a locului, respectiv, să fie avute în vedere eventuale semne de hotar vechi, existente anterior solicitării de stabilire a unei noi linii de hotar, întrucât, în ipoteza în care au existat astfel de semne de hotar vechi, în stabilirea actualei linii de hotar trebuie să se țină seama și de vechile semne de hotar, fiind foarte posibil că actuala linie de hotar să reconstituie practic vechiul hotar nelitigios.
Prin prisma acestor argumente anterior expuse, Curtea constată că nici prima instanță și nici instanța de apel nu au lămurit judicios situația faptică a terenurilor în litigiu, iar Tribunalul, atunci când s-a limitat la a aprecia că apelul reclamanților este întemeiat, pentru simplul fapt că expertul arată că pârâții ocupă 57 mp. teren din terenul reclamanților, a pronunțat o soluție nelegală, ce intră sub incidența art. 304 pct. 9 raportat la art. 312 alin. 5. proc. civ.
În aprecierea incidenței în cauză a dispozițiilor mai sus indicate, Curtea a avut în vedere, pe lângă considerațiile precizate mai sus, și următoarele:
Inițial, imobilele în litigiu, atât terenurile proprietatea reclamanților, cât și terenurile proprietatea pârâților au aparținut acelorași proprietari, respectiv, și, pârâții dobândind imobilul cu nr. top 894/1/6 în anul 1994, printr-un contract de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 3054/23.06.1994 ( 30 dosar fond).
Astfel, prin acest contract de vânzare cumpărare, cumpărătorii și au cumpărat de la vânzătorii și, imobilul cu nr. top 894/1/6, nr. serial, în suprafață de 576 mp. înscris în CF nr. 1946 Z, iar ulterior, ca urmare a decesului lui, asupra porțiunii de proprietate a acestuia, în aceeași carte funciară s-a întabulat dreptul de proprietate al moștenitorilor, și, în anul 1996 ( 6 dosar fond).
De la data cumpărării acestui imobil, pârâții au folosit imobilul așa cum l-au cumpărat, însă, în realitate, aceștia se aflau în stăpânirea de fapt a terenului de la o dată anterioară încheierii contractului de vânzare cumpărare, terenul fiind delimitat prin gard de la acea dată și până în prezent, aspect confirmat de clauza inserată în cuprinsul contractului de vânzare cumpărare, de interogatoriul reclamantului ( 44 dosar fond) și de declarațiile martorilor și ( 51, 52 dosar fond), depoziții testimoniale care au evidențiat faptul că terenul pârâților, cumpărat de la foștii proprietari, și care s-a învecinat cu terenul proprietarului, dobândit apoi prin cumpărare de către reclamanții, era delimitat de acest din urmă teren prin Ť.
La rândul lor, reclamanții au dobândit, prin două contracte autentice, unul de vânzare-cumpărare și unul de donație, pe de o parte, terenul în suprafață de 1139 mp. aferent nr. top 894/1/8/1, asupra căruia și-au întabulat dreptul de proprietate în CF nr. 1337 Z, cu titlu de donație, în anul 2002, iar pe de altă parte, terenul în suprafață de 454 mp. aferent nr. top 894/1/7, asupra căruia și-au întabulat dreptul de proprietate în CF nr. 2226 Z, în anul 2006, cu titlu de cumpărare ( 4,5 dosar fond), acest din urmă imobil fiind terenul care se învecinează efectiv cu terenul proprietatea pârâților.
Din încheierea de CF nr. 16625/30.10.2006, rezultă faptul că reclamanții au cumpărat terenul cu nr. top 894/1/7, din CF nr. 2226 Z, grădină în suprafață de 454 mp. de la numiții, și, care, la rândul lor au dobândit proprietatea asupra acestui imobil prin moștenire, după autorul ( 5-9 dosar apel).
Având în vedere că de la momentul dobândirii de către fiecare dintre părți a acestor terenuri și până în prezent, terenurile au fost îngrădite cu gard, iar între terenul cu nr. top 894/1/6 - proprietatea pârâților - și terenul cu nr. top 894/1/7 - proprietatea reclamanților a existat o delimitare clară, prin gard și Ť. este de prezumat în sensul că a existat o linie de hotar între cele două imobile și că, raportat la această linie veche de hotar, în realitate, terenurile nu au în fapt aceeași suprafață ca și cea menționată în cărțile funciare.
Pentru lămurirea acestui aspect se impune, fie completarea raportului de expertiză de către același expert, fie efectuarea unei alte expertize în cauză, expertiză care să stabilească distinct, pentru fiecare număr topografic în parte, cu exactitate, dacă fiecare din numerele topografice 894/1/7, 894/1/8/1 și 894/1/6 are în realitate aceeași suprafață de teren ca și cea menționată în cartea funciară, prin precizarea distinctă, pentru fiecare din cele trei numere topografice, a suprafeței de teren faptice, existente la fața locului. Apoi, după ce se va stabili exact ce suprafață de teren are în realitate fiecare număr topografic, se va putea proceda și la stabilirea liniei de hotar dintre imobilul cu nr. top 894/1/6 și 894/1/7, la stabilirea acestei linii de hotar urmând să se țină seama și de vechile semne de hotar existente.
De asemenea, se impune depunerea la dosar a cărților funciarein extensonr. 1946, nr. 2226 și nr. 1337 Z, precum și verificarea împrejurării dacă autorii părților, de la care fiecare din acestea a dobândit terenurile în litigiu, au fost sau nu beneficiarii reconstituirii dreptului de proprietate în baza Legii nr. 18/1991, în caz afirmativ se impune a se verifica dacă, cu ocazia punerii în posesie a beneficiarilor acestor reconstituiri, s-a respectat în teren amplasamentul topografic al celor trei numere topografice, prin raportare la hărțile cadastrale ale zonei, și aceasta pentru că pârâții au susținut că Primăria a fost cea care a făcut prima punere în posesie în anul 1991, în favoarea proprietarilor inițiali ai terenurilor, această susținere a pârâților nefiind contestată de către reclamanți ( 20 dosar tribunal).
De asemenea, se impune verificarea cu temeinicie a susținerii pârâților, conform cărora gardul care delimita proprietățile părților, a fost construit cu consimțământul vechiului proprietar, întrucât, într-o atare ipoteză, reclamanții sunt ținuți de respectarea semnelor vechi de hotar, având în vedere faptul că, în raport cu titularii dreptului real asupra fondurilor învecinate, grănițuirea este pe de o parte o obligație reală de a face (propter rem), iar pe de altă parte, privită exclusiv din punctul de vedere al celui care o solicită, este un atribut al dreptului real. Or, este știut faptul că obligațiilepropter remsunt sarcini reale care decurg din stăpânirea unor bunuri și obligă numai în legătură cu acele bunuri, astfel încât, fiind accesorii ale stăpânirii unui anumit bun, ele se transmit odată cu bunul, fără să fie necesară nici o formalitate specială de publicitate imobiliară.
Cu ocazia rejudecării, instanța de rejudecare va putea administra orice alte probe va considera necesar pentru justa soluționare a cauzei.
Pe cale de consecință, pentru toate considerentele anterior expuse, constatându-se că Tribunalul a judecat cauza fără a intra în cercetarea fondului cauzei, în temeiul art. 312 alin. 5. proc. civ. se va admite recursul, conform dispozitivului prezentei decizii.
Cheltuielile de judecată ocazionate părților vor fi avute în vedere de către instanța de rejudecare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâții, și, împotriva deciziei civile nr. 81 din 16 decembrie 2008 Tribunalului Sălaj, pronunțată în dosar nr-, pe care o casează și trimite cauza aceluiași Tribunal pentru rejudecarea apelului pe fond.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 16 martie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
--- - - - -
Red./dact.MM
3ex./17.03.2009
Jud.apel: /
Jud.fond:
Președinte:Carmen Maria ConțJudecători:Carmen Maria Conț, Silvia Nicorici Traian
