Actiune in granituire fara revendicare. Decizia 610/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.610/
Ședința publică din 04 iunie 2009
PREȘEDINTE: Carmina Orza
JUDECĂTOR 2: Trandafir Purcărița
JUDECĂTOR 3: Lucian Lăpădat
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de către reclamanta, împotriva deciziei civile nr. 507 din 3 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații, Primăria, și, având ca obiect grănițuire.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au fost lipsă părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
Recursul declarat a fost legal timbrat cu 4 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar mobil.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, instanța constată faptul că prezentul recurs s-a declarat împotriva unei hotărâri irevocabile pronunțată de Tribunalul Timiș în materia revizuirii.
Instanța va respinge cererea de amânare formulată de către intimații și, având în vedere obiectul recursului declarat.
După închiderea dezbaterilor în cauză, dar nu înainte de ridicarea ședinței de judecată s-a prezentat .
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin decizia civilă nr. 968/R/03.09.2008, pronunțata de Tribunalul Timiș in dosarul nr-, s-a respins recursul declarat de recurenta - reclamantă împotriva sentinței civile nr.808/12.12.2007 pronunțată de Judecătoria Deta în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații - pârâți, ( prin pretinși moștenitori și ), Primăria și intimații - chemați în garanție și, s-a respins cererea recurentei privind acordarea cheltuielilor de judecată si a fost obligata recurenta la plata către intimatul a sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
Pentru a pronunța aceasta soluție, instanța de recurs a reținut ca nemenționarea în hotărârea recurată a domiciliului sau reședinței părților și a numelui mandatarului nu atrage nulitatea de drept a acesteia, după cum a apreciat recurenta. Este adevărat că art. 261 pr.civ. stipulează că hotărârea va cuprinde și aceste mențiuni, însă nici o dispoziție legală nu sancționează cu nulitatea hotărârea judecătorească în cazul în care aceste mențiuni nu sunt incluse în cuprinsul ei. Chiar în cazul în care s-ar accepta că lipsa acestor mențiuni ar conduce la nulitatea hotărârii, această nulitate ar fi una relativă, operând în condițiile art. 105 alin. 2 pr.civ. respectiv sub condiția pricinuirii în persoana părții a unei vătămări ce trebuie dovedită de parte și care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea hotărârii; or, în speță, recurenta nu a dovedit întrunirea acestor condiții, deși sarcina probei îi incumba potrivit art. 1169 civ.
Tribunalul a înlăturat si susținerile reclamantei privind încălcarea de către prima instanță a dreptului la apărare al acesteia sau a liberului acces la justiție.
Analizând dosarul de fond sub acest aspect, tribunalul a constatat că la primul termen în fața Judecătoriei Deta, după casarea cu trimitere, respectiv 12.09.2007, reclamanta a solicitat amânarea pentru a-și angaja avocat, cerere admisă de către instanță, fiind acordat termen la 03.10.2007. La al doilea termen de judecată, 03.10.2007, pricina a fost din nou amânată, dându-se eficiență cererii de amânare pentru imposibilitate de prezentare formulată de avocatul reclamantei, motivată prin aceea că are de susținut cauze la alte instanțe; a fost acordat termen de judecată la 14.11.2007. La al treilea termen de judecată, 14.11.2007, s-a formulat o nouă cerere de amânare de către apărătorul reclamantei, întemeiată pe aceleași motive, respectiv susținerea unor cauze la alte instanțe, cerere care a fost din nou admisă, acordându-se termen la 12.12.2007. La al patrulea termen de judecată, 12.12.2007, avocatul reclamanților a depus o nouă cerere de amânare pentru imposibilitate de prezentare, invocând același motiv al necesității susținerii unor cauze la alte instanțe.
Astfel fiind, la termenul din 12.12.2007, instanța în mod corect nu a mai dat eficiență juridică cererii de amânare formulată de apărătorul reclamantei, chiar dacă reclamanta a formulat concluzii de admitere a acestei cereri, având în vedere prev. art. 156 pr.civ.
Se impune a fi subliniat faptul că pentru nici unul dintre aceste termene la care pricina a suferit amânări repetate în fața primei instanțe apărătorul reclamantei nu a făcut dovada imposibilității de prezentare, respectiv a susținerii unor cauze la alte instanțe, după cum a pretins. De asemenea, apărătorul reclamantei nici nu a arătat prin vreo cerere adresată primei instanțe că ar înțelege să formuleze cereri în probațiune, a mai arătat instanța de recurs.
Faptul că, potrivit practicalei hotărârii recurate, după constatarea de către prima instanță a finalizării cercetării judecătorești și dispunerea de către aceeași instanță a judecării cauzei în fond, reclamanta a solicitat amânarea judecării pricinii, conform cererii formulate de apărătorul său, nu semnifică încălcarea de către judecătorie a principiului contradictorialității dezbaterilor și a dreptului la apărare al reclamantei, cătă vreme aceasta avea posibilitatea să formuleze concluzii orale asupra fondului în fața instanței sau să solicite amânarea pronunțării pentru a depune concluzii scrise; aceasta cu atât mai mult cu cât, astfel cum am arătat, domnia sa a beneficiat de amânări repetate ale cauzei la fiecare dintre termenele anterioare, motivate pe lipsa de apărare.
În lipsa unei cereri exprese a părții de amânare a pronunțării pentru a formula concluzii scrise în condițiile respingerii cererii de amânare pentru lipsă de apărare, instanța nu avea obligația de a amâna pronunțare, conform art. 156 alin. 2 pr.civ.
Astfel fiind, nu poate fi primită cererea recurentei de casare a hotărârii recurate și de constatare a nulității absolute a procesului civil, a arătat aceeași instanța de recurs.
Susținerea recurentei conform căreia cercetarea judecătorească nu putea fi considerată încheiată întrucât existau solicitări de probatorii, interogatorii, expertize, a fost apreciata ca fiind contrazisă de ansamblul înscrisurilor existente la dosarul cauzei.
Astfel, instanța de recurs a arătat ca, în fața Judecătoriei Deta, după casarea cu trimitere, reclamanta nu a formulat nici un fel de cereri în probațiune, apărătorul său solicitând în mod repetat și nemotivat amânarea judecării pricinii sub pretextul imposibilității de prezentare.
În fața Curții de Apel Timișoara, în dosarul nr. 3359/2005, reclamanta a solicitat interogatoriul pârâților - intimați și, și, audierea martorilor și, efectuarea unei cercetări la fața locului și a unei expertize tehnice topografice, toate probele fiind solicitate pentru a dovedi că pârâții au mutat semnele de hotar.
Curtea de Apel Timișoaraa admis proba cu interogatoriul pârâților probă care a fost administrată de către instanța de apel a Tribunalului Timiș, în dosarul nr. 9927/2005 - filele 21, 22 dosar), respingând cererea de audiere a martorilor, cerere de efectuare a unei cercetări locale și cererea de luare a interogatoriului pârâților și și prorogând cererea de efectuare a unei expertize tehnice după luarea interogatoriului pârâților.
Dispunându-se casarea deciziei civile nr. 7/A/2006 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr. 9927/C/2005 de către Curtea de Apel Timișoara prin decizia civilă nr. 2507/23.11.2006 și trimiterea cauzei pentru a fi judecată ca recurs de către Tribunalul Timiș, cererea de efectuare a unei expertize tehnice în calea de atac formulată de către recurenta a devenit inadmisibilă, prin prisma dispozițiilor art. 305 pr.civ. reclamanta nu a formulat în fața Judecătoriei Deta ca instanță de trimitere vreo cerere de efectuare a unei expertize tehnice, după cum trebuia să procedeze în cazul în care stăruia în administrarea acestei probe. Chiar în cazul imposibilității de prezentare a apărătorului ales,acesta avea posibilitatea de a solicita în scris suplimentarea probatoriului de către prima instanță cu probele pe care le aprecia ca fiind pertinente, concludente și utile pentru o justă, soluționare a cauzei. în lipsa unei astfel de cereri de suplimentare a probatoriului, prima î instanță nu avea obligația de a dispune din oficiu, conform art. 129 pr.civ. suplimentarea raportului de expertiză în condițiile în care s-a socotit lămurită prin expertiza efectuată în cauză în primul ciclu procesual și prin răspunsurile date de către expert la obiecțiuni, potrivit art. 212 alin. 1 pr.civ.
De menționat în acest sens că la termenul de judecată din 05.05.2004 în fața Judecătoriei Deta în primul ciclu procesual expertul a depus la dosar raportul de expertiză, pricina fiind amânată la data de 19.05.2004 pentru ca părțile să ia cunoștință de conținutul acestui raport. Pentru termenul din 19.05.2004 reclamanta a depus obiecțiuni, acordându-se termen la 09.06.2004 pentru ca expertul să răspundă la acestea. La termenul din 09.06.2004 expertul a depus răspunsul la obiecțiunile formulate de reclamantă, acesta fiind comunicat părților și amânându-se pricina la 16.06.2004, pentru ca părțile să i-a cunoștință de conținutul răspunsului la obiecțiuni. La termenul acordat, reclamanta a formulat obiecțiuni față de răspunsul la obiecțiuni al expertului, amânându-se judecata pentru ca expertul să răspundă la acestea. Pentru termenul din 15.09.2004 expertul răspunde obiecțiunilor. La termenul din 29.09.2004 reclamanta a formulat din nou obiecțiuni față de răspunsul expertului la obiecțiunile anterioare, invocând aceleași nemulțumiri legate de concluziile raportului de expertiză cu cele deja analizate de către expert prin răspunsurile la obiecțiunile anterioare.
Prima instanță a putut avea o optică de ansamblu atât asupra raportului de expertiză cât și asupra nemulțumirilor reclamantei legate de acest raport, cărora expertul le-a răspuns prin repetatele răspunsuri la obiecțiuni, a arătat completul de recurs.
Tribunalul a constatat de asemenea că prin raportul de expertiză întocmit în cauză și prin răspunsul la obiecțiunile reclamantei, expertul a lămurit atât problema liniei de hotar între imobilul reclamantei și cel aparținând pârâților, cât și a servituții de vedere între cele două imobile, concluzionând totodată că diferența de teren lipsă din terenul reclamanților nu se regăsește în terenul pârâților, criticile aduse de către recurentă hotărârii primei instanțe sub acest aspect fiind apreciate ca neîntemeiate. Deși recurenta - reclamantă a beneficiat de asistență juridică specializată nu a solicitat în fața instanței competente suplimentarea probatoriului, s-a arătat in hotărârea instanței de recurs.
S-a mai învederat de către instanța de recurs ca faptul ca hotărârea pronunțată de Judecătoria Deta în urma casării cu trimitere reproduce în parte dispozitivul sentinței civile nr. 597/01.11.2004 a Judecătoriei Deta, casată ulterior nu poate duce, prin sine însuși, la modificarea sau casarea noii hotărâri, ținând cont de faptul că, potrivit deciziei civile nr.468/R/20.04.2007 a Tribunalului Timiș, sentința civilă nr. 597/2004 a Judecătoriei Detaa fost casată doar pentru că instanța de fond a omis să se pronunțe asupra cererii de chemare în
garanție a numiților și.
Nici faptul că în prezent recurenta se află în proces penal cu expertul nu a fost considerat de natură a conduce la admiterea recursului, cătă vreme aceasta avea posibilitatea recuzării expertului, instituție de care nu a înțeles să uzeze.
Cât privește neluarea în seamă a probatoriului administrat de reclamantă, inclusiv a răspunsului intimatului la interogatoriul luat de instanța de apel, în care recurenta pretinde că intimatul a recunoscut drepturile sale, și aceste susțineri ale recurentei au fost apreciate ca nefondate. Prima instanță a analizat ansamblul materialului probator administrat în cauză iar din lecturarea răspunsului intimatului la interogatoriul depus la filele 21 și 22 din dosarul 9927/2005 al Tribunalului Timiș nu reiese vreo recunoaștere a drepturilor reclamantei.
Prima instanță a dispus în mod corect grănițuirea imobilului reclamantei și cel aparținând pârâților și, respectiv casa cu nr. 613, curte și grădină proprietatea anterioară a chemaților în garanție și, pe care pârâții și au avut-o în vedere la încheierea contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 3345/259/12.10.2000 de către BN - din D; chiar dacă acest imobil proprietatea pârâților este înscris sub un număr top greșit în cartea funciară ( 1232-1233/a în loc de 1232-1233/b), după cum a arătat expertul în concluziile raportului de expertiză, cele două numere topografice fiind inversate, acest aspect nu impietează cu nimic asupra substanței dreptului de proprietate al pârâților asupra imobilului, fiind vorba despre o eroare ce poate fi îndreptată pe calea rectificării cărții funciare, a arătat instanța de recurs.
Totodată, măsurând parcela pârâților, expertul a stabilit că diferența de teren pretinsă de reclamanți nu se regăsește în parcela acestor pârâți, ci în alte parcele învecinate, ai căror proprietari nu au fost însă chemați în judecată de către reclamantă, aceasta precizând în mod expres în fața primei instanțe atât oral cât și în scris, că înțelege să se judece doar cu pârâții, față de care solicită stabilirea liniei de hotar și de la care pretinde diferența de teren lipsă.
Având în vedere aceste considerente, în temeiul art. 312 alin.l pr.civ. tribunalul a respins recursul ca nefondat.
Recurenta aflându-se în culpă procesuală și căzând în pretenții, în baza art. 274 alin. 1 pr.civ. a fost respinsă cererea sa privind acordarea cheltuielilor de judecată și fost obligată la plata către intimatul a sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs; aceste cheltuieli de judecată reprezintau onorariul avocațial dovedit de chitanța de plată depusă la dosar, tribunalul reținând că, în ceea ce privește contravaloarea transportului pe ruta H - T și retur la trei termene de judecată, apărătorul intimatului nu a făcut dovada faptului că benzina achiziționată i-a profitat domniei lui, nedepunând factură emisă pe numele domniei sale; în plus, două din bonurile depuse la dosar de către apărătorul intimatului sunt emise de o stație din F, localitate care nu se regăsește pe ruta H - T, pretins parcursă de către apărătorul intimatului.
Împotriva acestei hotărâri precum si împotriva sentinței pronunțata in prima instanța de Judecătoria Detaa formulat contestație in anulare, la data de 03.12.2008, contestatoarea, solicitând anularea hotărârilor contestate si reluarea judecații de la cel din urma act rămas valabil, cu cheltuieli de judecata. Totodată, contestatoarea a invederat ca cererea de contestație în anulare este si o cerere de revizuire, pe care urmează sa o precizeze.
In motivarea cererii formulate, recurenta contestatoare a arătat ca nu i-a fost garantat dreptul la apărare si apărător si ca a solicitat amânarea, ședința nu a fost înregistrata, nu s-a ținut seama de competenta contestata a expertului, instanța a omis sa se pronunțe asupra tuturor motivelor de recurs si din oficiu nu a avut in vedere problemele pricinii.
In drept, calea extraordinara de atac a fost intemeiata pe dispozițiile art.317, 318-321, 322 si următoarele
Intimații si au formulat întâmpinare, arătând că cererea de revizuire nu se incadreaza in prevederile art.322 si ca este tardiva potrivit art.324
Prin incheierea de ședința din 06.03.2009, tribunalul a dispus disjungerea cererii de revizuire, aceasta fiind inregistrata ca dosar distinct, sub numărul -.
Restul intimaților nu au formulat intampinari si nici nu s-au prezentat in instanța pentru a-si susține apărarea.
In cererea de revizuire nu au fost solicitate si administrate probe noi.
Tribunalul Timiș prin decizia civilă nr. 507 /R din 3.04.2009 pronunțată în dosar nr- a respins cererea de revizuire formulată de către precum și cererea revizuientei și a intimaților și privind acordarea cheltuielilor de judecată.
În motivarea soluției Tribunalul Timișa reținut următoarele:
Cât privește excepția tardivității cererii de revizuire, câtă vreme motivele invocate în cererea de revizuire nu pot fi circumscrise vreunuia dintre cazurile prevăzute de art. 322.c Cod Penal, nici calculul terenului pentru promovarea acestei cereri nu poate fi făcut prin raportare la dispozițiile art. 324 Cpc, invocat de către intimații în motivarea excepției.
Deliberând asupra cererii de revizuire, Tribunalul retine ca aceasta, fiind o cale extraordinara de atac, de retractare, este deschisa exclusiv pentru situațiile reglementate expres si limitativ in dispozițiile art.322 Or, motivele invocate de către contestatoare vizând negarantarea dreptului la apărare si solicitarea amânării, neinregistrarea ședinței de judecata si neluarea in seama a competentei contestate a expertului nu se incadreaza in cazurile prevăzute de lege pentru promovarea revizuirii.
Cat privește nepronuntarea de către instanța asupra tuturor motivelor de recurs, revizuenta nu a precizat care sunt motivele de recurs asupra cărora instanța a omis sa se pronunțe, iar din lecturarea hotărârii pronunțate in recurs nu reiese vreo asemenea omisiune.
Referitor la cererea de revizuire care, potrivit susținerilor revizuentei, vizează si soluția data in prima instanța de Judecătoria Deta, Tribunalul apreciază ca, in cazul unor nemulțumiri legate de hotărârea primei instanțe, revizuenta avea deschisa calea de atac a recursului impotriva acesteia, prin care sa invoce respectivele critici, acestea neputand fi invocate pe calea cererii de revizuire, dupa cum rezulta din dispozițiile art.322 al.l
Având in vedere aceste considerente, in temeiul art.326 c Cod Penal, Tribunalul va respinge cererea de revizuire.
Revizuenta aflându-se în culpă procesuală, în baza art. 274 alin. 1.pr.civ. a fost respinsă cererea sa privind acordarea cheltuielilor de judecată.
In baza aceluiași articol a fost respinsa si cererea intimaților si privind obligarea revizuentei la plata cheltuielilor de judecata, Tribunalul reținând că, în ceea ce privește contravaloarea transportului, intimații nu a făcut dovada faptului că benzina achiziționată le-a profitat domniilor lor pentru deplasarea la termenele de judecata, nedepunând factură emisă pe numele domniilor lor.
Împotriva deciziei civile nr. 507 din 3 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr- a declarat recurs susținând că nu i s-a acordat termen în vederea angajării unui apărător și precizând că va dezvolta ulterior motivele de recurs.
În drept recurenta a făcut trimitere la dispozițiile art. 304, 305, 306 /2 și art. 312 Cod procedură civilă.
Examinând recursul prin prisma celor arătate și în condițiile prev. de art. 304 rap.la art. 306 și art. 312 Cod pr.civilă se reține că acesta este inadmisibil.
Recurenta a atacat cu recurs o decizie irevocabilă a Tribunalului Timiș pronunțată în materia contestației în anulare.
Potrivit disp.art. 299 Cod pr.civilă hotărârile irevocabile nu pot fi atacate cu recurs, iar hotărârea asupra revizuirii, în condițiile art. 328 Cod pr.civilă este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită.
Ca atare, cererea de recurs, astfel cum a fost formulată și motivată, nu poate fi primită de către instanța de recurs, în temeiul textelor de lege menționate, aceasta urmând a fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de către, împotriva deciziei civile nr. 507 din 3 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi, 04 iunie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red. LL/ 22.06.2009
Dact NF/22.06.2009
Ex.2
Tribunalul Timiș Președinte,
Judecători,
Președinte:Carmina OrzaJudecători:Carmina Orza, Trandafir Purcărița, Lucian Lăpădat
