Actiune in granituire fara revendicare. Decizia 645/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 645
Ședința publică de la 13 Mai 2009
PREȘEDINTE: Mariana Mudava
JUDECĂTOR 2: Mihaela Loredana Nicolau Alexandroiu
Judecător: - - -
Grefier: -
Pe rol, judecarea recursurilor formulate de reclamanții, și de pârâtul, împotriva deciziei civile nr. 18/A din 27 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți, având ca obiect grănițuire.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns recurentul pârât, personal și recurenții reclamanți, personal, lipsind intimații pârâți și,.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat instanței depunerea de către recurentul pârât a dovezii de achitare a taxei judiciare de timbru în cuantum de 9,5 lei și timbru judiciar de 0,15, aferente recursului declarat în cauză, după care;
Recurentul reclamant a depus la dosar concluzii scrise.
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra recursului.
Recurenții reclamanți și, având pe rând cuvântul, au solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat și respingerea recursului declarat de recurentul pârât ca nefondat.
Recurentul pârât a solicitat admiterea recursului, potrivit motivelor formulate în scris și respingerea recursului formulat de recurenții reclamanți, ca nefondat.
CURTEA
Asupra recursurilor civile de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei M la 20.03.2006, reclamantul a chemat în judecată pe pârâtul, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se stabilească linia de demarcație între proprietățile părților pe aliniamentul existent de peste 50 de ani, să fie obligat pârâtul să închidă ferestrele casei care au vedere înspre proprietatea sa și să ia măsuri pentru a împiedica scurgerea apelor de pe acoperișul casei sale pe terenul reclamantului, iar în caz contrar, să fie autorizat el să execute aceste lucrări pe cheltuiala pârâtului, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a susținut că proprietatea sa se învecinează cu proprietatea pârâtului de peste 50 de ani, iar linia de demarcație dintre proprietățile lor a existat pe același amplasament dintotdeauna, însă în cursul anului 2005, după ce a decedat tatăl sau, pârâtul a contestat linia de demarcație dintre proprietăți, motiv pentru care a doborât gardul pe toată lungimea de 22 metri, și pentru acest motiv solicită ca linia de demarcație dintre proprietățile lor să fie stabilită prin hotărâre judecătorească, pe baza aliniamentului existent dintotdeauna și în conformitate cu schițele întocmite de Primăria Comunei și de Postul de Poliție, Județul
A arătat de asemenea, că pârâtul a construit o casă cu etaj la aproximativ 0,90 de gardul despărțitor și are ferestre cu vedere înspre gospodăria sa, motiv pentru care a solicitat închiderea acestora, întrucât încalcă dispozițiile art.612-613 Cod civil; casa nu este dotată cu jgheaburi și burlane de scurgere a apei, astfel încât apa din ploi și topirea zăpezilor se scurge pe gardul despărțitor și pe terenul său, iar zăpada care alunecă de pe casa pârâtului cade pe casa sa, spărgându-i nenumărate Ť.
Reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art.584,612-613 Cod civil.
Pârâtul a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii, arătând că imobilul a fost construit de tatăl sau, iar până în prezent nu s-a dezbătut succesiunea de pe urma tatălui.
Că, reclamantul sub pretextul îndepărtării gardului despărțitor, a ocupat din proprietatea părinților săi o de aproximativ 1. și J, la unul dintre capete.
La termenul din 08.06.2006, reclamantul a depus la dosar o precizare a acțiunii introductive, prin care a solicitat introducerea în cauză a numiților în calitate de reclamantă, numele corect al acestuia fiind și în calitate de pârâți, alături de pârâtul inițial, menționând că fratele reclamantului, înscris în titlul de proprietate la rubrica moștenitorilor a decedat, neavând moștenitori.
De asemenea, pârâta a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii formulată de reclamant față de aceasta, ca fiind inadmisibilă și neîntemeiată, motivând faptul că acțiunea se referă la proprietarii unor imobile învecinate și în consecință au un caracter strict individual, neputându-se extinde și la alte categorii de persoane, respectiv la pârâtă, care are domiciliul în Municipiul Dr.Tr.S, astfel că aceasta nu poate avea calitate procesuală pasivă în această cauză.
În ședința publică din 09.11.2006, instanța a pus în discuția părților excepțiile invocate de către pârâții și privind lipsa calității procesuale pasive a acestora, la care apărătorul reclamantului a învederat instanței să pârâții au calitate procesuală pasivă, datorită faptului că se află în indiviziune, astfel că instanța a unit excepția invocată cu fondul.
Judecătoria M prin sentința civilă nr. nr.1007/ 21 mai 2008, respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților și, a admis acțiunea civilă având ca obiect "servitute, grănițuire și obligația de a face", formulată de reclamanții și.
Au fost obligați pârâții să închidă cele 4 ferestre de vedere aflate pe fațada sudică a casei la parter și etaj, cu vederea spre reclamanți și să monteze pe acoperiș jgheaburi și burlane, pentru preluarea apelor pluviale, astfel ca apa din precipitații și zăpada să se scurgă pe terenul pârâților, în caz contrar, a fost autorizat reclamantul să facă astfel de modificări, pe cheltuiala pârâților.
A admis acțiunea civilă având ca obiect grănițuire, formulată de reclamanții și, împotriva pârâților, și, a stabilit linia de hotar între cele două proprietăți între punctele 2-4, urmând ca proprietatea reclamanților în suprafață de 865 mp să fie delimitată de punctele 1-2-4-5-6, cu vecinii la: moșt. și, la :, la: Ds, iar proprietatea pârâților în suprafață de 1397 mp să fie delimitată de punctele 2-4-8-7, cu vecinii la :, la :, la: moșt. si V: Ds. în intravilanul comunei, județul
Pârâții au fost obligați să achite reclamanților suma de 1096,5 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut că sunt îndeplinite condițiile art.584 cod civil, deoarece, din probele administrate a rezultat că prin refacerea gardului de către pârât în anul 1994 nu s-a respectat vechiul amplasament, întrucât între cele două proprietăți nu există o linie dreaptă de demarcație, fără nici o deviere.
De asemenea s-a mai reținut că cele patru ferestre de vedere existente pe fațada sudică a casei pârâților nu respectă dimensiunile prevăzute de lege, respectiv distanța de 19 dcm.
S-a apreciat ca fiind întemeiat și capătul de cerere având ca obiect obligație de a face, respectiv obligarea pârâților la montarea pe acoperiș de jgheaburi și burlane pentru preluarea apelor pluviale, astfel ca apa din precipitații și zăpadă să se scurgă pe terenul pârâților iar, în cazul refuzului acestora să fie autorizat reclamantul să facă astfel de modificări, pe cheltuiala pârâților.
S-au avut în vedere în acest sens, concluziile expertului judiciar, care a constatat inexistența sistemelor de colectare pentru scurgerea apelor și zăpezii.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților, instanța a apreciat-o ca nefondată, reținând că, potrivit actelor de stare civilă depuse la dosar, aceștia au calitatea de descendenți de gradul I față de autorul, care este proprietarul construcției și terenului aferent ce se învecinează cu cel al reclamanților.
Împotriva sentinței a formulat apel, pârâtul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
A susținut că în mod greșit s-a apreciat că sunt întrunite cerințele art.612 Cod civil, întrucât cele patru ferestre amplasate spre proprietatea reclamantului nu constituie ferestre de vedere, ci deschideri pentru aer și lumină.
Astfel, o fereastră este amplasată pentru aerisire la baie, o alta în capătul scărilor pentru iluminarea treptelor ce urcă la etajul I și două ferestre la cele două dormitoare de la etaj folosite numai pentru oaspeți,iar linia de hotar stabilită între cele două proprietăți nu este clară, deoarece expertiza s-a făcut în lipsa sa, nefiind măsurate toate laturile proprietății.
Prin decizia civilă nr.18/A din 27 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, s-a admis apelul civil declarat de pârâtul, în contradictoriu cu intimații reclamanți și și intimați pârâți, și.
A fost schimbată parțial sentința, în sensul că s-au respins petitele având ca obiect servitute și grănițuire și a fost obligat pârâtul la 758,5 lei cheltuieli de judecată, în loc de 1096,5 lei.
S-au menținut dispozițiile sentinței, privind petitul având ca obiect obligație de a face.
S-a luat act că apelantul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a decide astfel, tribunalul a reținut că prin sentința ce face obiectul apelului, instanța de fond a stabilit linia de hotar cele două proprietăți, raportându-se la suprafața de teren identificată de expert ca fiind lipsă, din terenul proprietatea intimaților, respectiv suprafața de 8.
Că, prin stabilirea liniei de hotar în acest mod, instanța a dispus și lăsarea în proprietate intimaților a suprafeței de teren constatată lipsă, în raport de titlul de proprietate, deși prin acțiune instanța a fost sesizată numai cu grănițuirea, nu și cu revendicarea.
Tribunalul a reținut că grănițuirea s-a dispus greșit, atâta vreme cât nu s-a solicitat revendicarea.
În raport de răspunsul la interogatoriu al intimatului, din care rezultă că ferestrele aflate la parterul casei sunt ferestre de lumină și aerisire, în mod greșit au fost apreciate ca fiind ferestre de vedere și a dispus închiderea acestora.
Analizându-se suplimentul la raportul de expertiză și fotografiile depuse la dosar, instanța de apel a apreciat că vederea lor este obstrucționată spre proprietatea intimaților de zidul și acoperișul casei acestora, că, deși aceste ferestre sunt de vedere și nu se află la distanța legală conform art. 612 Cod civil, nu aduc nici un prejudiciu reclamanților.
Împotriva deciziei, în termen legal au declarat recurs reclamanții și pârâtul, susținând că sunt nelegale.
Criticile aduse deciziei de către reclamanți, vizează următoarele aspecte:
- greșit s-a respins acțiunea în grănițuire, atâta vreme cât s-a solicitat stabilirea liniei de demarcație pe vechiul amplasament, existența unei suprafețe de teren în plus sau în minus la proprietari, reprezentând un aspect subsidiar, accesoriu grănițuirii;
- că, hotărârea este dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor art. 612 Cod civil, referitoare la servitutea de vedere;
În drept, recursul de întemeiază pe dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod pr. civilă.
Pârâtul a susținut în motivele de recurs, că nu s-au efectuat schițele cadastrale ale celor două proprietăți, că nu s-au luat în calcul schițele întocmite de Primăria, ci doar cele întocmite de expert.
În același timp, pârâtul a criticat cuantumul cheltuielilor de judecată.
Recursurile sunt fondate.
Instanțele au fost investite de reclamantul cu o acțiune în grănițuire, servitute de vedere și obligație de a face, în contradictoriu cu pârâtul.
Cadrul procesual stabilit inițial a fost extins prin introducerea în cauză a numitei, în calitate de reclamantă și a numiților, în calitate de pârâți, alături de pârâtul.
Pe baza probelor administrate, instanța de fond a admis acțiunea astfel cum a fost precizată, cu toate petitele solicitate și în contradictoriu cu toți pârâții, excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâții și, fiind respinse, întrucât toți pârâții se află în indiviziune asupra terenului moștenit de la autorul, teren învecinat cu cel al reclamantului.
Instanța de apel a schimbat parțial sentința și a respins petitele având ca obiect servitute și grănițuire.
Critica privind aplicarea greșită a legii, invocată de reclamanți, referitoare la servitutea de vedere, este neîntemeiată.
Potrivit art. 612 Cod civil, nimeni nu poate avea vedere sau ferestre spre vedere, nici balcoane sau alte asemenea asupra proprietății îngrădite a vecinului său, fără respectarea distanței legale ( 1,90. ).
Dispozițiile legale citate instituie o garanție asupra exercitării depline a dreptului de proprietate, independent de existența sau nu a prejudiciului care, în condițiile nerespectării distanței legale sau în lipsa consimțământului vecinilor, nu trebuie dovedit.
Instanța de apel a apreciat corect că ferestrele de la parterul casei pârâtului sunt de aerisire și lumină și se pot practica la orice înălțime și distanță de fondul vecin, iar cele de la etajul casei au vederea obstrucționată de zidul și acoperișul casei reclamanților și nu le aduc acestora nici un prejudiciu, astfel că, în mod corect a fost respins petitul privind servitutea de vedere.
Este întemeiată însă, critica reclamanților privind respingerea petitului referitor la grănițuire.
Potrivit art. 584 Cod civil, " orice proprietar poate obliga pe vecinul său la grănițuirea proprietăților lipite de a sa, cheltuielile grănițuirii se vor face pe J".
Acțiunea în grănițuire își justifică rațiunea atât în cazul inexistenței unei delimitări între proprietăți, cât și în situația în care astfel de semne există, dar nu au fost stabilite prin înțelegerea părților sau prin hotărâre judecătorească și sunt contestate de părți.
În speța dedusă judecății, astfel de delimitare a existat, însă se pretinde că a fost modificată și este contestată de părțile litigante.
În cadrul acțiunii în grănițuire, părțile trebuie să producă dovezi pentru stabilirea traseului pe care urmează să se fixeze semnele exterioare dintre fondurile învecinate, fără a fi însă obligate a dovedi însăși existența dreptului asupra porțiunilor de teren pentru care se stabilește hotarul.
În practica judiciară s-a decis în mod constant că dreptul la acțiune bazat pe art. 584 Cod civil, semnifică posibilitatea pentru proprietar sau orice altă persoană ce este titularul unui drept real asupra fond limitat, de a pretinde vecinului său, printr-o asemenea acțiune în justiție, restabilirea hotarului ce separă terenurile învecinate și marcarea acestora prin semne materiale vizibile.
Într-o astfel de acțiune, judecătorul nu are a se pronunța asupra întinderii dreptului de proprietate, ci asupra formei terenului, în partea din litigiu al cărui contur este fixat decisiv prin linia hotarului despărțitor, determinată prin semne vizibile.
În cauza dedusă judecății, reclamanții nu au revendicat vreo porțiune de teren, ci au solicitat doar grănițuirea, fiindcă hotarul este contestat, petit pe care tribunalul nu l-a cercetat, aspect ce echivalează cu necercetarea fondului privind grănițuirea.
Întrucât și criticile pârâtului au vizat petitul privind grănițuirea, se apreciază că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 312 alin.5 Cod pr. civilă, cu consecința admiterii recursurilor, casării deciziei și trimiterii cauzei la tribunal, pentru rejudecarea apelului în ceea ce privește grănițuirea.
Celelalte dispoziții ale deciziei civile nr.18/A din 27 ianuarie 2009, privind servitutea, urmează a fi menținute.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile formulate de reclamanții, și de pârâtul, împotriva deciziei civile nr. 18/A din 27 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți, și .
Casează decizia civilă cu privire la capătul de acțiune în grănițuire și trimite cauza pentru rejudecarea apelului la Tribunalul Mehedinți.
Menține restul dispozițiilor deciziei civile.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 13 Mai 2009
Președinte, - - | Judecător, - - - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red.Judec. -
Tehn./4 ex.
02.06.2009
Jud.apel
Președinte:Mariana MudavaJudecători:Mariana Mudava, Mihaela Loredana Nicolau Alexandroiu
