Actiune in granituire fara revendicare. Decizia 652/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 652
Ședința publică de la 18 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Stela Popa
JUDECĂTOR 2: Ionela Vîlculescu
JUDECĂTOR 3: Maria Cumpănașu
Grefier - -
Pe rol, rezultatul dezbaterilor din ședința publică de la data de 11 mai 2009, privind judecarea recursului formulat de reclamantul împotriva deciziei civile nr. 43 din 26 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul pârât, având ca obiect grănițuire - revendicare.
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 11 mai 2009, care face parte integrantă din prezenta decizie, când instanța, pentru a da posibilitatea intimatului pârât prin intermediul apărătorului angajat, să depună concluzii scrise, a dispus amânarea pronunțării pentru data de azi 18 mai 2009.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
La data de 24.09.2007, reclamantul a chemat în judecată pârâtul pentru ca instanța, prin hotărârea ce o va pronunța, să stabilească linia de hotar care desparte proprietățile părților și să oblige pârâtul să-i respecte dreptul de proprietate și posesie asupra fâșiei de teren pe care pârâtul a acaparat-o din proprietatea sa.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că este proprietarul terenului situat în intravilanul localității, strada -, învecinat cu terenul pârâtului și că acest teren a aparținut autorului său, reclamantul fiind singurul moștenitor conform certificatului de moștenitor nr.133/17.07.2002.
Reclamantul a mai arătat că terenul are suprafața de 926 mp. și, prin decizia civilă nr.2192/1994 a Tribunalului Dolj, i s-a recunoscut dreptul de proprietate asupra acestui teren, în contradictoriu cu pârâtul, dar că, în august 2007, pârâtul a ridicat un gard despărțitor în lungime de 42 metri, ocupând terenul proprietatea reclamantului pe o lățime de aproximativ 2- 3 metri și lipsindu-l, în acest mod, de folosința unei suprafețe de teren de aproximativ 100-120.
La data de 08.10.2007, pârâtul a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii ca nefondată, cu motivarea că este titularul rolului fiscal înregistrat sub nr. 3335, iar vânzătorul său, a dobândit terenul în anul 1962 de la CAP.
La solicitarea reclamantului, instanța a încuviințat proba cu expertiza tehnică în specialitatea topografie, având ca obiective individualizarea terenului în litigiu în raport de actele deținute de părți și clarificarea aspectului dacă pârâtul ocupă din terenul reclamantului, iar, în caz afirmativ, ce suprafață ocupă.
Prin sentința civilă nr.9823 din 13 iunie 2008, pronunțată de Judecătoria Craiova, în dosarul nr-, a fost admis acțiunea formulată de reclamantul, împotriva pârâtului.
A fost obligat pârâtul să lase reclamantului, în deplină proprietate și liniștită posesie, terenul în suprafață de 107,09. situat în orașul,-, județul D, delimitat de punctele 2-12-13-5-11-10-9-2 din schița-anexă nr. 1 la raportul de expertiză întocmit de expert -.
A fost stabilită linia de hotar dintre proprietățile părților pe aliniamentul punctelor 12-13, pe o lungime de 41,25. și la o distanță de 22,60. față de limita vestică (1-8-7-6), atât pe latura de Nord (pct. 1-2-12), cât și pe latura de Sud (pct. 6-5-13), la o distanță de 0,33. față de colțul de Nord-Vest al construcției C1, proprietatea pârâtului și de 0,57. față de colțul de Sud-Vest al aceleiași construcții.
A fost obligat pârâtul, către reclamant, la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 819 lei.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că reclamantul și-a fundamentat acțiunea pe decizia civilă nr. 2192/20.05.1994 a Tribunalului Dolj, prin care i s-a recunoscut - cu putere de lucru judecat - dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 926. situat în orașul, strada -. -, nr. 9, în contradictoriu cu pârâtul din prezenta cauză, prin aceeași hotărâre, pârâtul fiind obligat să lase reclamantului, în deplină proprietate și liniștită posesie, terenul menționat mai sus, cu obligația corelativă de a demola construcțiile edificate pe teren fără autorizație de construire, pe când pârâtul a opus reclamantului un înscris sub semnătură privată încheiat la data de 29.12.1987, apreciind ca preferabil titlul reclamantului.
Împotriva sentinței civile nr.9823/13.06.2008, pronunțată de Judecătoria Craiovaa declarat recurs pârâtul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului, pârâtul a arătat că instanța de fond a apreciat în mod greșit că reclamantul a făcut dovada dreptului de proprietate asupra suprafeței revendicate prin decizia civilă nr.2192/20.05.1994 a Tribunalului Dolj, fără a avea în vedere că starea de fapt din prezent nu mai corespunde starea de fapt de la data pronunțării acestei decizii.
A menționat pârâtul că, în prezent, reclamantul nu deține titlul de proprietate pentru terenul în cauză, deoarece nu a făcut cerere de reconstituire a dreptului de proprietate în baza legilor fondului funciar, astfel încât temeiurile care au stat la baza pronunțării deciziei civile nr.2192/20.05.1994 a Tribunalului Dolj nu mai pot fi luate în considerare.
A mai susținut că, pentru aceleași motive, decizia menționată nu are nici putere de lucru judecat asupra cauzei de față, dar în situația în care instanța de fond aprecia că operează autoritatea de lucru judecat, nu se mai putea pronunța pe fond asupra cererii de față, ci trebuia să pună în discuția părților excepția și să se pronunțe în raport de aceasta.
În ședința publică din 26.01.2009, calea de atac exercitată în cauză a fost calificată drept apel, conform art.282 ind.1 pr.civ. având în vedere că unul dintre capetele de cerere, respectiv cel în grănițuire, nu are un caracter patrimonial.
Prin decizia civilă nr.43 din 26 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr.- s-a admis apelul, s-a schimbat în totalitate sentința și s-a respins acțiunea - fiind obligat intimatul reclamant,către apelantul pârât la 10 lei cheltuieli de judecată.
Instanța de apel a motivat că reclamantul nu a depus înscrisuri cu valoarea unui titlu de proprietate și că în mod greșit prima instanță a apreciat că decizia civilă nr.2192/1994 a Tribunalului Dolj - constituie titlu de proprietate pentru reclamant întrucât a fost pronunțată în soluționarea unei acțiuni în revendicare menită să apere un drept de proprietate existent, iar nu să reprezinte titlu constitutiv de drepturi.
S-a mai arătat că, în raport de acea decizie, se putea invoca cel mult autoritatea de lucru judecat în prezenta cauză - dar că în prezent situația de fapt nu mai este aceeași cu cea de la data soluționării primei acțiuni întrucât dreptul reclamantului asupra suprafețelor de teren înscrise în registrul agricol - ce au fost avute în vedere de către expertul ce a individualizat terenul în prima revendicare nu s-a confirmat ulterior prin reconstituirea dreptului în temeiul legilor fondului funciar.
Instanța de apel a mai argumentat că ulterior pronunțării deciziei civile nr.2192/1994 a Tribunalului Dolj - practica judecătorească s-a cristalizat în ceea ce privește regimul probatoriu în revendicarea terenurilor cooperativizate, în sensul că dovada dreptului de proprietate se face doar cu titlul de proprietate eliberat în urma parcurgerii procedurii de reconstituire prevăzute de legea fondului funciar.
Privitor la capătul de cerere în grănițuire - tribunalul a motivat că nu poate fi admis în lipsa titlului reclamantului, care să stabilească limitele proprietății acestuia.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul, solicitând modificarea deciziei în sensul respingerii apelului și menținerii sentinței.
Recurentul a susținut în esență că și-a dovedit dreptul său de proprietate asupra terenului în litigiu în cadrul primului ciclu litigios - precizând că suprafața revendicată face parte din terenul în privința căruia s-a stabilit - prin hotărâre irevocabilă că aparține reclamantului și că neeliberarea titlului de proprietate nu trebuie interpretată ca o renunțare a reclamantului la reconstituirea dreptului de proprietate.
În acest sens a arătat că a depus la dosar înscrisuri ce reprezintă acte premergătoare emiterii titlului, acte ce probează reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului - iar situația terenului de bun litigios a împiedicat emiterea titlului.
A mai susținut reclamantul că a accepta considerentele deciziei înseamnă a nega efectele unei hotărâri judecătorești irevocabile.
Recurentul a depus, ca înscrisuri noi în recurs, probă admisibilă conform art.305 pr.civ. adeverința nr.2636 din 13.XI.1991 a Primăriei Comunei și adresa nr.1667 din 28.04.1992 - acte privitoare la reconstituirea dreptului de proprietate reclamantului asupra terenului în litigiu.
Recursul este fondat.
Instanța de apel a reținut greșit că prima instanță a acordat forța probantă a unui titlu de proprietate pentru reclamant - deciziei civile nr.2192/1994 pronunțată de Tribunalul Dolj în litigiul anterior având ca obiect revendicarea unei suprafețe mai mari de teren.
Din motivarea sentinței rezultă că Judecătoria nu a considerat decizia ca fiind titlul reclamantului ci a reținut puterea de lucru judecat a acelei decizii în privința titularului dreptului de proprietate asupra terenului.
Prima instanță a făcut distincția ce se impune între autoritatea de lucru judecat și puterea lucrului judecat.
Puterea de lucru judecat a unei hotărâri judecătorești semnifică faptul că o cerere nu poate fi judecată în mod definitiv decât o singură dată și că hotărârea judecătorească este prezumată a exprima adevărul și nu trebuie să fie contrazisă de o altă hotărâre.
Principiul puterii lucrului judecat împiedică nu numai judecarea din nou a unui proces finalizat având același obiect, aceeași cauză și intervenit între aceleași părți, ci și contrazicerea între două hotărâri - adică infirmarea constatărilor făcute într-o hotărâre judecătorească definitivă printr-o altă hotărâre ulterioară.
În speță nu s-a reținut autoritatea de lucru judecat a deciziei întrucât nu este întrunită întocmai tripla identitate cerută de art.1201 civ. - acțiunea de față având doar parțial identitatea de obiect - cu cea anterioară - reclamantul invocând ocuparea unei suprafețe mai mici din terenul revendicat de autorul său în prima acțiune și solicitând și grănițuirea proprietăților.
Nu se pot însă nesocoti aspectele clarificate prin hotărârile judecătorești pronunțate anterior - privitoare la titularul dreptului de proprietate al terenului revendicat.
Cu alte cuvinte, decizia nr.2192/1994 a Tribunalului Dolj are putere de lucru judecat în prezenta cauză sub aspectul stabilirii proprietarului terenului.
Nu se poate reține că au intervenit schimbări esențiale în privința titularului dreptului de proprietate al terenului litigios - de la data pronunțării deciziei susmenționate.
Dimpotrivă, cu înscrisurile noi depuse în recurs reclamantul întărește starea de fapt și de drept stabilită prin hotărârile judecătorești pronunțate anterior, în privința reconstituirii dreptului de proprietate asupra terenului.
Cât privește grănițuirea, aceasta s-a stabilit pe vaza limitelor proprietăților părților așa cum au fost stabilite în primul litigiu.
Pe de altă parte trebuie avută în vedere și jurisprudența CEDO constantă în sensul că dreptul de proprietate odată stabilit prin hotărâre judecătorească irevocabilă, este un bun în sensul art.1 din protocolul nr.1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului și trebuie să se bucure de protecția cerută de Convenție( Cauza Crețu împotriva României, Hotărârea din 9 07 2002 cu referire și la cauza Brumărescu).
O altă interpretare a efectelor hotărârilor judecătorești irevocabile ar constitui o privare de bun și o încălcare a art.1 din Protocolul nr.1 la Convenție.
Față de aceste considerente se constată că sentința civilă nr.9823/2008 a Judecătoriei Craiova este temeinică și legală astfel că soluția ce se impunea în apel era de respingere a căii de atac formulată de pârât și de menținere a sentinței.
Văzând și dispozițiile art.274 Cod procedură civilă și dovezile depuse în recurs privind cheltuielile de judecată suportate de reclamant în această fază a procesului;
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul împotriva deciziei civile nr. 43 din 26 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul pârât.
Modifică decizia menționată, în sensul că respinge apelul declarat de pârâtul Predus împotriva sentinței civile nr.9823 din 13.06.2008, pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr.-, pe care o menține.
Obligă intimatul la 1500 lei cheltuieli de judecată în apel și recurs.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 18 Mai 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
29.05.2009
Red.jud.-
Tehn.MC/4 ex.
Președinte:Stela PopaJudecători:Stela Popa, Ionela Vîlculescu, Maria Cumpănașu
