Actiune in granituire fara revendicare. Decizia 671/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 671
Ședința publică de la 02 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Emilian Lupean
JUDECĂTOR 2: Alexandrina Marica
JUDECĂTOR 3: Dan Spânu
Grefier: - - -
Pe rol judecarea recursului formulat de reclamantul G împotriva deciziei civile nr. 133 din data de 6 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Olt în dosar nr- și a sentinței civile nr. 180 din data de 11 februarie 2008 pronunțată de Judecătoria Corabia în dosar nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât, având ca obiect grănițuire.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul reclamant G asistat de avocat, lipsind intimatul pârât.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care;
Instanța constatând că nu mai sunt cereri de formulat sau excepții de invocat, apreciază cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat pentru recurentul reclamant G, susține oral motivele de recurs întemeiate pe dispozițiile art. 304 alin. 1 pct. 7 și 9, art. 312 și art. 274 Cod procedură civilă, arătând că, hotărârile pronunțate de instanța de fond și apel sunt lipsite de temei legal, întrucât au fost date cu aplicarea greșită a legii, denaturând în mod vădit probele administrate în cauză.
Solicită în principal admiterea recursului, modificarea hotărârilor atacate în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată iar în subsidiar casarea ambelor hotărâri și trimiterea spre rejudecare la Judecătoria Corabia.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința civilă nr. 180 din 11.02.2008,pronunțată de Judecătoria Corabia în dosarul civil nr-, a fost admisă în parte acțiune reclamantului G împotriva pârâtului, stabilindu-se hotarul despărțitor dintre părți pe actuala linie de hotar, respingându-se capătul de cerere privind revendicarea unei porțiuni de teren de 350 mp.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a avut în vedere că între terenurile părților există un gard despărțitor cu semne vizibile, necontestate de părți, având o vechime de peste 50 ani și în continuare un gard din sârmă de asemenea necontestat, graniță care însă este degradată.
În ce privește terenul revendicat, instanța a stabilit că suprafața de teren intravilan și extravilan a reclamantului se încadrează în liniile stabilite prin titlul de proprietate, nedovedindu-se că pârâtul ocupat ilegal terenul proprietatea reclamantului - lipsa de teren rezultând din nerespectarea dimensiunilor drumului de exploatare de către proprietarii de pe latura de vest, unde nu există gard despărțitor.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamantul G, criticând soluția pentru interpretarea eronată a probatoriilor testimoniale, interpretarea eronată a expertizei și suplimentului acesteia cu raportare la memoriul tehnic și schița cadastrală, a ignorării propunerilor expertizei pentru terenul extravilan și a faptului că efectiv, instanța nu s-a pronunțat asupra grănițuirii, expertiza fiind întocmită de un expert agricol, și nu de un expert topo.
Prin decizia civilă nr.133 din 06 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, s-a respins ca nefondat apelul declarat de apelantul reclamant G, împotriva sentinței civile nr. 180 din 11.02.2008 pronunțată de Judecătoria Corabia în dosarul nr-.
Pentru a se pronunța astfel, s-a reținut că, față de probele administrate, hotarul despărțitor s-a stabilit în raport de semnele de hotar mai vechi, apreciindu-se ca fiind legală și temeinică hotărârea atacată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul G, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivele de recurs s-a susținut, în esență, că hotărârile pronunțate sunt lipsite de temei legal și nu cuprind motivele pe care se sprijină, în condițiile în care nu s-au avut în vedere concluziile expertizei efectuate care a stabilit că minusul existent în suprafața de teren proprietatea reclamantului se datorează plusului de teren deținut de pârât, expertul propunând retragerea gardului de către pârât pe o lungime de 0,70m.
S-a criticat decizia și în privința nepronunțării instanței asupra depozițiilor martorilor audiați la instanța de fond, care au evidențiat deposedarea reclamantului, cât și în privința interpretării concluziilor raportului de expertiză referitor la terenul extravilan deținut în plus de către pârât.
Recursul s-a întemeiat pe dispozițiile art.304 pct. 7 și 9 Cod pr. civilă.
Recursul este nefondat.
Examinând decizia atacată în raport de motivele de recurs, se constată că hotărârea s-a pronunțat cu aplicarea corectă a legii.
Acțiunea promovată de reclamant a avut ca obiect grănițuirea proprietăților limitrofe aparținând părților precum și revendicarea unei suprafețe de teren ce a fost ocupată abuziv de către pârât.
Acțiunea s-a întemeiat atât pe dispoz. art. 584 cod civil în raport de care orice proprietar poate obliga pe vecinul său la grănițuirea proprietății lipite de a sa, cât și pe dispozițiile art.480 Cod civil.
Probele administrate în cauză au evidențiat că reclamantul și pârâtul dețin în proprietate suprafețele de teren învecinate în baza titlurilor de proprietate necontestate de acestea.
Expertiza tehnică efectuată la fond a concluzionat că pârâtul nu a ocupat din terenul reclamantului nici o suprafață de teren, neconcordanța existentă între posedarea în fapt de către reclamant a unei suprafețe mai mici și posedarea de către pârât unei suprafețe mai mari, datorându-se modului de amplasare a drumului de exploatare 1721 ce limitează proprietățile în partea de vest, care prezintă o curbură înspre terenul reclamantului.
Depozițiile martorilor audiați nu se coroborează cu celelalte probe administrate, respectiv cu expertiza tehnică și constatările efectuate în prezența părților și a reprezentantului primăriei cu ocazia cercetării la fața locului, dat fiind faptul că în raport de semnele vechi de hotar față de care este amplasată actuala linie de hotar ce nu a fost contestată nici de autoarea reclamantului în timpul vieții și de faptul că nu s-a făcut dovada unei deposedări a reclamantului nu se poate concluziona că pârâtul ar ocupa teren de la reclamant.
Sunt nefondate și criticile din apel referitoare la interpretarea propunerilor din raportul de expertiză, având în vedere că, atât prin raportul inițial, cât și în suplimentul la raport, s-a evidențiat că neconcordanța între suprafețele de teren posedate și cele menționate în actele de proprietate se datorează drumului de exploatare ce limitează proprietățile părților. Expertul a propus ca hotarul despărțitor din intravilan să rămână pe actualul amplasament, precizând consecințele pe care l-ar avea recuperarea terenului reclamantului de la pârât, respectiv mutarea gardului în interiorul curții pârâtului cu 0,70m.
În considerentele deciziei instanța de apel a expus detaliat motivele pe care se sprijină hotărârea, nefiind întemeiate nici aceste critici din recurs.
Față de considerentele expuse, constatând că în cauză nu sunt incidente prevederile art.304 pct.7 și 9 Cod pr. civilă invocate în recurs, în temeiul art.312 alin.1 Cod pr. civilă se va respinge ca nefondat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de reclamantul G, împotriva deciziei civile nr. 133 din data de 6 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Olt în dosar nr- și a sentinței civile nr. 180 din data de 11 februarie 2008 pronunțată de Judecătoria Corabia în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 02 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.Judec.-
Tehn./2 ex.
23.09.2008
Jud.fond Năvală
Jud.apel
Președinte:Emilian LupeanJudecători:Emilian Lupean, Alexandrina Marica, Dan Spânu
