Actiune in granituire fara revendicare. Decizia 681/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 681
Ședința publică de la 25 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Cumpănașu
JUDECĂTOR 2: Stela Popa
JUDECĂTOR 3: Ionela Vîlculescu
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursului formulat de reclamanții . și împotriva deciziei civile nr. 16 din 23 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr- și a sentinței civile nr.2944 din 17 septembrie 2008 pronunțată de Judecătoria Tg.C în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți moștenitori, și având ca obiect grănițuire.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul reclamant ., personal și asistat de avocat, recurenta reclamantă reprezentată de același apărător și intimata pârâtă moștenitoare, personal și asistată de avocat care reprezintă și pe intimații pârâți moștenitori, și.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care:
Instanța, constatând că nu mai sunt cereri de formulat sau excepții de invocat acordat cuvântul asupra recursului.
Avocat pentru recurenții reclamanți, a susținut motivele scrise pe care le-a dezvoltat oral, în raport de care a solicitat admiterea recursului, modificarea ambelor hotărâri, în sensul admiterii în totalitate a acțiunii, stabilirea liniei de hotar dintre proprietățile părților între punctele de aliniament A-B-C-D-E și obligarea pârâților să lase în deplină proprietate suprafața de 217, delimitată de punctele C-D-F-G, cu dimensiunile și vecinătățile precizate în schița anexă la raportul de expertiză efectuat de expert, cu cheltuieli de judecată.
Avocat, pentru intimații pârâți moștenitori, a susținut că ambele hotărâri pronunțate în cauză sunt legale și temeinice, solicitând respingerea recursului ca nefondat, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Tg C sub nr-, reclamanții -. și au chemat în judecată pe pârâții C, și, pentru ca prin sentința ce se va pronunța, să se stabilească linia de hotar ce desparte proprietatea lor de proprietatea pârâților din punctul -, pe lungime de 275 - 300 până la răsărit în dreptul unui nuc ce este în mejdină, cu cheltuieli de judecată.
Prin întâmpinarea formulată în cauză pârâții, în baza art. 166 din Codul d e procedură civilă și art. 1201 din Codul civil, au invocat excepția autorității de lucru judecat cu privire la porțiunea de teren cu lungimea de 54,91 ce pleacă spre est din șoseaua Tg.-C -, fiind pronunțată sentința civilă nr. 2325/ 13.10.2006, rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr. 1012/19.09.2007 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr-. Au mai arătat că în ceea ce privește aceeași porțiune de teren s-a pronunțat și sentința civilă nr. 3104/19.10.1989, definitivă și irevocabilă, în dosarul nr. 2544/1989 al Judecătoriei Tg-
Prin sentința civilă nr.2944/17.09.2008 a Judecătoriei Tg-C pronunțată în dosarul nr-, a fost admisă excepția autorității de lucru judecat invocată de către pârâți cu privire la porțiunea de teren cu lungimea de 54,91 ce pleacă spre est din șoseaua Tg.C -.
S-a respins acțiunea în ceea ce privește grănițuirea pentru stabilirea liniei de hotar ce desparte proprietățile părților pe lungimea de 54,91, transpusă în raportul de expertiză prin linia, ce pleacă din șoseaua Tg.C - - spre est.
A fost admisă în parte acțiunea formulată de -. și, în contradictoriu cu pârâții C, și .
S-a stabilit linia de hotar ca fiind linia ce desparte proprietățile părților pe lungimile AB și DE, conform raportului de expertiză, linia AB începând din unde se află punctul A în care lățimea terenului pârâților este de 6,10, iar lățimea terenului reclamanților este de 18,20 și mergând până în punctul B la Șoseaua Județeană Tg.C - -, în care lățimea terenului pârâților este de 6,30, iar lățimea terenului reclamanților este de 16,20, iar linia DE, începând de la puncutul D în care lățimea terenului pârâților este de 7, iar lățimea terenului reclamanților este de 18,40, continuându-se spre până în punctul E în care lățimea terenului pârâților este de 7, iar a terenului reclamanților este de 35.
S-a respins capătul de cerere privind revendicarea, fiind obligați pârâții în solidar la plata către reclamanți a sumei de 259,65 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință s-a reținut că părțile au în proprietate terenuri învecinate în comuna, sat, jud. G, pârâții fiind moștenitorii autorului.
Cu privire la excepția autorității de lucru judecat invocată de către pârâți, s-a constatat că prin sentința civilă nr. 2325 din 13.10.2006 pronunțată de Judecătoria Tg.C în dosarul nr. 3069/2006, rămasă definitivă prin decizia nr. 1012/2007 Curții de Apel Craiova, s-a stabilit linia de hotar între proprietățile părților pe lungimea de 54,91 mp, începând cu drumul județean, materializată de gardul despărțitor deja existent, aceeași situație rezultând și din sentința civilă nr. 3104/19.10.1989 pronunțată de Judecătoria Tg.C în dosarul nr. 2544/1989 prin care a fost respinsă acțiunea în revendicare formulată de reclamantul împotriva pârâtului și cererea de intervenție în interes propriu de către intervenientul, reținându-se că părțile dețineau suprafețele de teren în cauză, în același mod, din anii 1953-1955.
Instanța a constatat identitate de părți, obiect și cauză în ceea ce privește grănițuirea pe porțiunea de teren cu lungimea de 54,91 ce pleacă din șoseaua Tg.C - spre, admițând excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâți și respingând acțiunea în ceea ce privește grănițuirea pentru stabilirea liniei de hotar ce desparte proprietățile pe lungimea de 54,91, transpusă în raportul de expertiză prin linia, ce pleacă din Șoseaua Tg. C - - spre.
Pentru restul suprafețelor de teren instanța a admis în parte acțiunea și a stabilit linia de hotar conform concluziilor raportului de expertiză, ca fiind linia ce desparte proprietățile părților pe lungimile AB și DE, linia AB începând din unde se află punctul A în care lățimea terenului pârâților este de 6,10, iar lățimea terenului reclamanților este de 18,20 și mergând până în punctul B la Șoseaua Județeană Tg. C - -, în care lățimea terenului pârâților este de 6,30, iar lățimea terenului reclamanților este de 16,20, iar linia DE, începând de la puncutul D în care lățimea terenului pârâților este de 7, iar lățimea terenului reclamanților este de 18,40, continuându-se spre până în punctul E în care lățimea terenului pârâților este de 7, iar a terenului reclamanților este de 35.
Instanța a constatat că în cauză nu sunt întrunite condițiile de admisibilitate a acțiunii în revendicare, aceasta fiind acțiunea prin care proprietarul care a pierdut posesia unui bun individual determinat cere instanței să i se stabilească dreptul de proprietate asupra bunului și să redobândească posesia de la cel care îl stăpânește fără a fi proprietar.
Împotriva sentinței au declarat apel reclamanții, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie susținând că în mod eronat instanța de fond a reținut excepția autorității de lucru judecat în ceea ce privește stabilirea liniei de hotar pe lungimea de 54,91 p, neexistând îndeplinirea triplei condiții cerută de prevederile art. 1201.civil și art. 166 pr.civilă, din probele administrate în cauză rezultând că începând cu anul 1989 și până în prezent starea de fapt și posesia terenurilor pe lungimea de 54,91 m, s-a modificat.
Un alt motiv de apel invocat de apelanți reclamanți se referă la faptul că instanța de fond nu a acordat toate cheltuielile de judecată efectuate, conform dispozițiilor art. 274.pr.civilă.
Prin decizia civilă nr.16 din 23 ianuarie 2009, Tribunalul Gorja respins ca nefondat apelul, reținând că aspectele invocate de apelanți nu sunt întemeiate, instanța de fond apreciind corect că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1201 civil în ceea ce privește grănițuirea proprietăților, părțile din dosarul 3069/2006 în care s-a pronunțat sentința civilă 2325/2006, fiind aceleași ca în prezentul litigiu, constatându-se identitate de părți, obiect și cauză în ceea ce privește grănițuirea pe porțiunea de teren de 54,91, ce pleacă din șoseaua Tg-C - spre est.
Nici celălalt aspect invocat de către apelanți prin care a arătat că martorii audiați au declarat că s-a modificat starea de fapt și posesia terenurilor pe lungimea de 54,91m nu este întemeiat, martorii G, și ce au fost audiați la instanța de fond, declarând că aliniamentul gardului amplasat între terenurile în litigiu nu s-a modificat.
De asemenea, prin raportul de expertiză întocmit de inginer s-a concluzionat că linia de hotar pe lungimea de 54,91 a fost stabilită prin sentința civilă nr. 2385/2006, fiind reprezentată în planul anexă la raportul de expertiză, prin punctele F,D,G, rezultând că pârâții nu ocupă din terenul reclamantului suprafața de 217 mp.
Cât privește cheltuielile de judecată, tribunalul a apreciat că, nici această critică nu este întemeiată, având în vedere disp. art. 274.civ.Cod Penal, potrivit căreia " partea care cade în pretenție, va fi obligată la cerere să plătească cheltuielile de judecată".
Împotriva ambelor hotărâri au declarat și motivat recurs în termen reclamanții considerându-le ca fiind nelegale.
Într-o primă critică recurenții invocă pronunțarea instanțelor pe ceea ce nu s-a cerut, respectiv stabilirea liniei de hotar ce desparte proprietățile părților pe un aliniament nesolicitat (F-G-D), respingând o cerere inexistentă pe excepția autorității de lucru judecat, precum și nepronunțarea pe cererea care viza aliniamentul A-B-C-D-
Se mai susține de recurenți că admițându-se pretinsa excepție a autorității de lucru judecat pentru aliniamentul F-G-D, ambele instanțe au ignorat și nu au interpretat actele depuse de recurenți, precum și celelalte probe aflate la dosarul cauzei, cu care au făcut dovada că lățimea front stradal la răsărit DJ trebuie să fie de 21,18. pe care nu o posedă.
Precizează că această lățime rezultă din sentința civilă nr.281/2004 a Jud.Tg.C și din contractul de schimb autentificat sub nr.844 din 15 mai 2007 la BNP " -", act încheiat ulterior pronunțării sentinței civile nr.2325 din 13 oct.2006 pe care instanțele au avut-o în vedere când au stabilit existența autorității de lucru judecat.
Susțin recurenții că față de aceste acte, de toate aceste elemente noi existente în actele de proprietate apărute după pronunțarea hotărârilor judecătorești anterioare, reiese că intimații pârâți ocupă abuziv o porțiune de 217 mp.reprezentând trapezul C-F-G-
Recursul este nefondat.
Din verificarea actelor și lucrărilor cauzei prin prisma criticilor formulate de recurenții reclamanți se constată că instanțele de fond și de apel prin hotărârile pronunțate anterior în cauză au dat o judicioasă rezolvare pricinii deduse judecății, neexistând niciunul din motivele de casare sau de modificare prevăzute de art.304 pct.1-9 pr.civ.
Astfel, soluționarea cauzei s-a făcut de către instanța de fond după administrarea întregului probatoriu necesar stabilirii unei corecte stări de fapt, respectiv proba cu acte, proba testimonială și proba cu expertiza tehnică de specialitate.
Se constată că este nefondată susținerea recurenților în sensul că instanțele s-ar fi pronunțat pe ceea ce nu s-a solicitat, respectiv pe o linie de hotar materializată în raportul de expertiză pe aliniamentul F-G-D; în realitate nemulțumirea acestora vizează faptul că instanțele făcând aplicațiunea dispoz.art.166 pr.civ. și art.1201 civ. au constatat existența autorității de lucru judecat, deoarece părțile s-au mai judecat pentru grănițuirea terenului de pe acest amplasament, fiind pronunțată nr.2325 din 13 oct.2006, existând deci identitate de părți, obiect și cauză.
Totodată, este lipsită de temei legal susținerea recurenților reclamanți în sensul că grănițuirea nu s-a dispus de către instanța de fond pe aliniamentul solicitat, A-B-C-D-E, întrucât prin sentința pronunțată, Judecătoria Tg.C confirmând raportul de expertiză întocmit în cauză a stabilit linia de hotar ce desparte proprietățile părților, pe lungimile A-B și D-E, linia A-B începând din matca Licuri unde se află punctul A, în care lățimea terenului pârâților este de 6,10, iar lățimea terenului reclamanților este de 18,20. și mergând până în pct.B la șoseaua județeană Tg.C--, în care lățimea terenului pârâților este de 6,30. iar lățimea terenului reclamanților este de 16,20. linia de E începând de la pct.D în care lățimea terenului pârâților este de 7. iar lățimea terenului reclamanților este de 18,40. continuându-se spre până în pct.E în care lățimea terenului pârâților este de 7. iar a terenului reclamanților este de 35
De menționat că la raportul de expertiză întocmit în cauză de expert, niciuna dintre părți nu formulat obiecțiuni, aspect ce rezultă din încheierea de ședință din data de 08 sept.2008, ceea ce conduce la concluzia achiesării acestora la mențiunile cuprinse în lucrare.
Referitor la critica recurenților vizând ignorarea de către instanța de fond și de apel a actelor și probelor aflate la dosarul cauzei, se constată că de asemenea este nefondată, grănițuirea proprietăților părților, precum și respingerea petitului privind revendicarea dispunându-se în baza probatoriului existent, avându-se în vedere și actele menționate de recurenți în cadrul acestui motiv de recurs.
Astfel, din examinarea raportului de expertiză se constată că răspunzând la obiectivele trasate de instanță, expertul a precizat că pentru a întocmi lucrarea a procedat la studierea actelor aflate la dosarul cauzei, făcând referire expresă la sentința civilă nr.281 din 12 febr.2004 a Jud.Tg.C, la contractul de schimb nr.844 din 17 mai 2007, la contractul de vânzare cumpărare nr.370/P/1974 și la testamentul nr.367/P/22 febr.1974.
Pronunțând hotărârea, instanța de fond față de actele depuse la dosarul cauzei a constatat că mențiunile cuprinse în raportul de expertiză se coroborează cu proba testimonială, în sensul că terenul reclamantului se învecinează la Nord cu terenul pârâților, terenurile părților având amplasamentul în curele ce merg din hotarul comunei până în hotarul satului Scrada - de la la E - cuprinzând linia de hotar ce trebuie stabilită de la matca pe o lungime de 201. până la nucul situat în mejdină între cele două proprietăți, martorii audiați declarând că gardul despărțitor a fost refăcut în anul 1974 de reclamant pe același aliniament prin construirea unui gard de ciment în locul celui de ulucă și la data edificării nu au existat discuții între părți.
Așa fiind, constatându-se legalitatea hotărârilor pronunțate anterior în cauză, urmează ca potrivit art.312 alin.1 cod proc.civilă recursul declarat să fie respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de . și împotriva deciziei civile nr. 16 din 23 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr- și a sentinței civile nr.2944 din 17 septembrie 2008 pronunțată de Judecătoria Tg.C, în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații pârâți moștenitori, și.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 25 Mai 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.jud.-
Tehn-.MC/2 ex.
11.06.2009
Președinte:Maria CumpănașuJudecători:Maria Cumpănașu, Stela Popa, Ionela Vîlculescu
