Actiune in granituire fara revendicare. Decizia 733/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE
DOSAR NR- CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA Nr. 733
Ședința publică din data de 3 septembrie 2008
PREȘEDINTE: Elena Costea
JUDECĂTOR 2: Constanța Pană C -
JUDECĂTOR 3: Adriana Maria
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamanta, domiciliată în,-, jud. P împotriva deciziei civile nr.251 din data de 05.05.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți, ambii domiciliați în,- A, jud. P și Orașul -prin Primar.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenta reclamanată asistată de avocat din cadrul Baroului B conform împuternicirii avocațiale nr. - din 10 iulie 2007 intimata pârâtă reprezentata de avocat și intimatul pârât, asistat de avocat din cadrul Baroului P,conform împuternicirii avocațiale depusă la dosar, fila 17, lipsind intimatul pârât Orașul prin Primar.
Procedura legal îndeplinită.
Recurs timbrat cu chitanța nr.- din 15 iulie 2008 în valoare de 10,00 lei reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar de 0,5 lei, anulate la dosar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Părțile, având pe rând cuvântul, declară că nu mai au cereri de formulat și solicită cuvântul în fond.
Curtea ia act de declarația părților, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților.
Avocat, având cuvântul, susține oral motivele de recurs depuse în scris la dosar, arătând în esență că în mod greșit Tribunalul Prahovaa păstrat sentința Judecătoriei Câmpina numai cu privire la ieșirea din indiviziune, dar nu și cu stabilirea unei căi de acces care a fost considerată costisitoare. Arată că la cumpărarea terenului a existat o cale de acces, dar aceasta a fost îngrădită de intimați, care nu mai permit accesul recurentei la terenul său. Și din expertiză a rezultat că există cale de acces la terenul recurentei, însă aceasta este îngrădită.
Solicită admiterea recursului, modificarea deciziei tribunalului și menținerea sentinței pronunțate de instanța de fond, care este legală și temeinică. Cu cheltuieli de judecată conform chitanței de la dosar.
Avocat, având cuvântul, arată că motivarea recursului vizează netemeinicia deciziei, neîncadrându-se în prevederile art. 304 pct.9 Cod pr.civilă, care privește critici referitoare la nelegalitatea hotărârii și a fost invocat de recurentă în cererea sa.
Arată că în mod corect în cauză s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 616 și urm. Cod civil, potrivit cărora proprietarul unui loc înfundat, care nu are ieșire la calea publică, poate reclama o trecere pe locul vecinului său pentru exploatarea fondului, cu îndatorirea de a-l despăgubi în proporție cu pagubele ce s-ar ocaziona. Trecerea solicitată de recurentă traversează pe jumătatea terenului intimaților, astfel că nu este realizată nici condiția prevăzută de art.617 civil potrivit căreia trebuie aleasă calea cea mai scurtă pentru aservirea terenurilor. Arată totodată că recurenta nu a solicitat drum de acces la calea publică, ci drum de acces la un teren proprietate privată care, deși asigură accesul proprietarilor din zonă, nu este o cale publică.
Arată că dosarul a fost soluționat într-un termen rezonabil, astfel că solicită respingerea recursului ca nefondat, față de cele învederate prin întâmpinarea depusă. menținându-se ca legală și temeinică soluția pronunțată. Cu cheltuieli de judecată. Depune practică judiciară.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la nr. 1317/2006 pe rolul Judecătoriei Câmpina reclamanta chemat în judecată pe pârâții Orașul prin primar, și, solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să dispună grănițuirea terenului în suprafață de 1600 mp situat în,-, de proprietatea pârâților, crearea unei căi de acces la terenul proprietatea reclamantei și obligarea pârâților la desființarea gardului construit în mod abuziv pe de acces.
În motivarea acțiunii reclamanta a susținut că a cumpărat o suprafață de 2900 mp. situată în -, dovedindu-se ulterior că vânzătorul a vândut mai mult decât avea, iar prin sentința civila nr. 774/2005 s-a constatat nulitatea absoluta parțială a contractului de vânzare - cumpărare pentru suprafața de -1300 mp. reclamanta rămânând în continuare proprietara suprafaței de 1600 mp. iar între reclamanta și pârâții nu s-a făcut grănițuirea, terenul proprietatea reclamantei fiind înfundat, neavând ieșire la calea publica.
In dovedirea acțiunii s-a administrat proba cu acte, interogatoriu, martori si expertiza.
Prin sentința civila nr. 2103/04.07.2007 Judecătoria Câmpinaa admis în parte acțiunea și a dispus grănițuirea proprietății reclamantei față de terenul proprietatea parților și crearea unui căi de acces la proprietatea reclamantei conform variantei a II din expertiza - completare cu obligarea pârâților de a desființa gardul care împiedică accesul la calea de acces și s-a admis excepția calității procesuale pasive a Orașului - prin primar invocată de pârâți.
La pronunțarea soluției, instanța de fond a reținut că se impunea stabilirea cu certitudine a hotarului dintre proprietățile părților deoarece schița de plan aferentă contractului de vânzare-cumpărare al reclamantei nu corespunde situației juridice a terenurilor, stabilind astfel modalitatea de grănițuire acceptată de ambele părți pe aliniamentul A- B- conform raportului de expertiza și schiței de plan anexa întocmită de expert și a reținut că terenul reclamantei este loc înfundat fără ieșire la calea publică constituindu-i-se o servitute de trecere conform variantei a II din expertiză, prin care se pricinuiește paguba cea mai punctului aservit.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel pârâții susținând că prin alegerea variantei a II propusa de exp. instanța a stabilit o servitute de trecere nu la calea publica ci la un teren aflat în proprietate privata care este folosit pentru acces, varianta având în vedere interesul reclamantei în timp ce apelanților pârâți le creează prejudicii fiind cea mai împovărătoare pentru aceștia, întrucât nu este în concordanță cu disp. art. 617 Cod civil, întrucât nu reprezintă calea de acces cea mai scurtă către drumul public fiind obligați la desființarea gardului deși acesta nu are drept scop blocarea accesului reclamantei la Intrarea -.
Prin decizia nr. 621/25.10.2007 Tribunalul Prahovaa admis apelul declarat de pârâți, a desființat sentința civilă nr. 2103/04.07.2007 și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond pentru a se pune în discuția părților necesitatea soluționării cauzei și în contradictoriu cu proprietarii fondurilor pe care a stabilit expertul căile de acces potrivit variantelor 3, 4 și 5.
Împotriva deciziei a declarat recurs reclamanta invocând disp. art. 304 pct.9 si 6 Cod pr. civilă susținând că în mod greșit a fost trimisă cauza spre rejudecare pentru a fi introduși în cauza Dobrescu, și, deoarece niciuna din părțile din dosar nu a solicitat judecarea în contradictoriu cu aceștia, soluția instanței de apel însemnând nerespectarea cadrului procesual, liber ales de părți.
Curtea de APEL PLOIEȘTI prin decizia nr. 242/29.02.2008 a admis recursul declarat de reclamanta a casat decizia nr. 621/2007 a Tribunalului Prahova și a trimis cauza la aceasta instanță pentru soluționarea pe fond a apelului reținând la pronunțarea soluției că instanța de apel a încălcat principiul disponibilității, desființarea sentinței și trimiterea cauzei la instanța de fond pentru lărgirea cadrului procesual în urma punerii în discuția părților a necesității soluționării cauzei și în contradictoriu cu proprietarii fondurilor pe care expertul a stabilit căile de acces potrivit variantelor 3, 4 si 5 fiind nelegală.
Cauza s- reînregistrat pe rolul Tribunalului Prahova sub nr- administrându-se proba cu acte.
Tribunalul Prahova, prin decizia civilă nr. 251 din 5 mai 2008 a admis apelul, a schimbat în parte sentința apelată, în sensul că a respins capătul de cerere privind crearea unei noi căi de acces la proprietatea reclamantei pe terenul apelanților pârâți și desființarea porților de acces - gardul care împiedica accesul la calea de acces stabilită, a menținut în rest dispozițiile sentinței și a obligat intimata la 3179 lei cheltuieli de judecată după reducere către apelant, reținând în fapt următoarele:
Dispozițiile art. 616 cod civil prevăd că proprietarul al cărui loc este înfundat care nu are nici o ieșire la calea publica poate reclama o trecere pe locul vecinului sau pentru exploatarea fondului cu obligația de al despăgubi în proporție cu pagubele ce s-ar putea ocaziona.
Locul înfundat reprezintă în accepțiunea textului de lege precizat terenul care este înconjurat de alte proprietăți fără ca titularul dreptului de proprietate asupra fondului dominant să aibă vreo alta posibilitate de ieșire la calea publica.
Din cuprinsul raportului de expertiza întocmit de expert rezulta ca în varianta a II omologată de instanță se asigura calea de acces reclamantei nu la drumul public ci la o cale de acces creată din proprietățile particulare învecinate, împrejurare atestată și prin adresa nr.6612/30 mai 2007.
Rezultă că, prin omologarea variantei a II a întocmită de expertul instanța de fond a instituit o servitute care grevează terenul proprietatea apelanților pârâți nu pentru a ieși la strada - care este o cale publică ci pentru a asigura ieșirea intimatei reclamante la o cale de acces folosită de mai mulți proprietari apărând ca fondată critica formulata de apelanți sub acest aspect.
În ceea ce privește critica prin care se susține ca în mod greșit instanța de fond a dispus obligarea pârâților la desființarea gardului se constata ca este întemeiată deoarece gardul nu are ca scop blocarea accesului ci delimitează proprietatea acestora, experții desemnați în cauză precizând că variantele 3, 4 si 5 asigură accesul la drumul public însa acestea grevează si alte proprietăți nu numai a pârâților.
Potrivit schiței de plan anexa la raportul de expertiza cele 3 variantei asigura accesul la drum pe linia de hotar al proprietăților unor persoane care nu au fost introduse in cauza, considerente față de care sunt întemeiate criticile formulate de pârâți.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că instanța de apel a analizat din nou numai susținerile pârâților fără a ține seama de ansamblul probator care a fost administrat, apreciindu-se eronat și concluziile raportului de expertiză topo.
Arată recurenta-reclamantă că în mod greșit instanța de apel a reținut că variantele propuse de către expertul topo sunt greșite deoarece ele vizează terenul altor persoane decât cele care au calitatea de părți, din moment ce există varianta nr. 2 care corespunde cu situația existentă de peste 50 de ani și care nu a fost împovărătoare în toată această perioadă pentru apelanții-pârâți.
Instanța de fond a apreciat corect asupra situației de fapt deduse judecății în sensul că reclamanta a preluat o servitute existentă de peste 50 de ani, odată cu dobândirea terenului spre deosebire de instanța de apel care și-a depășit atribuțiile cu care a fost învestită prin cererea de chemare în judecată.
Se solicită pentru motivele invocate admiterea recursului, modificarea deciziei din apel cu menținerea hotărârii instanței de fond.
Intimații-pârâți au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat răspunzându-se punctul tuturor criticilor invocate.
Tot prin întâmpinare se arată că în motivarea făcută recurenta-reclamantă nu a invocat motive de nelegalitate ci mai degrabă de netemeinicie care ar fi putut fi incluse în motivul de nulitate prevăzut de dispozițiile art.304 pct.10 Cod pr.civilă, care însă a fost abrogat.
Se face în continuare în cuprinsul întâmpinării referire la textele de lege incidente în soluționarea cauzei precum și la practica judiciară în materia servituților (filele 12-16 recurs).
Curtea, examinând decizia recurată prin prisma criticilor invocate, actelor și lucrărilor dosarului, dispozițiilor legale ce au incidență în soluționarea cauzei, constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Prin cererea de chemare în judecată reclamanta a solicitat în contradictoriu cu pârâții ca prin hotărârea ce va fi pronunțată să se dispună grănițuirea terenului de 1600. proprietatea sa din orașul - de cel al pârâților, crearea unei căi de acces la terenul său și obligarea pârâților la desființarea gardului construit în mod abuziv pe calea de acces, cerere admisă de instanța de fond în parte, dispunându-se grănițuirea conform variantei nr. 2 raportului de expertiză și desființarea gardului de către pârâți.
-se cauza în apel, a fost admis apelul pârâților, schimbată în parte sentința în sensul respingerii acțiunii reclamantei, soluție pe care curtea o apreciază ca legală deoarece s-a făcut o corectă aplicare a textelor legale ce guvernează materia servituților de trecere, precum și probatoriilor administrate în cauză.
Astfel, potrivit dispozițiilor art.616 Cod civil, proprietarul al cărui loc este înfundat care nu are nici o ieșire la calea publică poate reclama o trecere pe loul vecinului său pentru exploatarea fondului, cu o despăgubire proporțională cu pagubele ce s-ar putea ocaziona.
În speța de față însă recurenta-reclamantă a solicitat instituirea unei servituți pe terenul intimaților-pârâți nu pentru a ieși la calea publică, respectiv la str. -, ci la un teren proprietate privată care aparține în coproprietate persoanelor ce au proprietăți în jurul său, neexistând asupra lui o servitute de trecere în favoarea reclamantei.
Este știut însă că potrivit disp. art. 617 Cod civil, trecerea la calea publică trebuie făcută pe partea ce ar scurta calea proprietarului fondului închis, ori în cauza de față crearea unei servituți asupra terenului intimaților-pârâți ar încălca aceste dispoziții deoarece nu reprezintă calea cea mai scurtă la drumul public ci se asigură un acces deviat prin intrarea -.
De asemenea, la constituirea unei servituți de trecere trebuie să se țină seamă și de interesul celui care urmează să suporte consecințele și nu numai de cel al persoanei care urmează să beneficieze de acest drept, ori variantele propuse de către expert aduceau prejudicii intimaților-pârâți, cum corect a reținut și instanța de apel.
Verificând expertiza completare efectuată de către expertul, ca de altfel și expertiza inițială se poate constata că expertul face precizarea că atât varianta 1 cât și 2 (aceasta din urmă fiind omologată de instanța de fond) sunt împovărătoare în ceea ce privește folosința terenului curți-construcții și fărâmițarea terenului intimaților-pârâți (filele 196, 197, 198 dosar fond) astfel că și sub acest aspect criticile recurentei reclamante sunt nefondate.
Pentru considerentele mai sus-expuse, curtea, în baza dispozițiilor art.312 alin.1 cod pr.civilă va respinge recursul ca nefondat.
Făcându-se aplicarea disp. art. 274 Cod pr.civilă recurenta-reclamantă va fi obligată să plătească intimaților-pârâți 2561 lei cheltuieli de judecată.
Pentru aceste motive
In numele legii
Decide:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta, domiciliată în,-, jud. P împotriva deciziei civile nr.251 din data de 05.05.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți, ambii domiciliați în,- A, jud. P și Orașul -prin Primar.
Obligă recurenta-reclamantă să plătească intimaților-pârâți 2561 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 3 septembrie 2008.
Președinte, Judecători,
C
Grefier,
Red. CP
Tehnored.NM
2ex/8.09.2008
f- Judecătoria Câmpina
a- Tribunalul Prahova
,
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120
Președinte:Elena CosteaJudecători:Elena Costea, Constanța Pană, Adriana Maria
