Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 1593/2008. Curtea de Apel Ploiesti

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ

DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIA NR.1593

Ședința publică din data de 3 septembrie 2008

PREȘEDINTE: Traian Logojan

JUDECĂTORI: Traian Logojan, Cristina Mihaela Moiceanu Ioana

: - - -

Grefier:

Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta SC "" SA - Membru GRUP, prin reprezentanți legali, cu sediul în B, Calea, nr.239, sector 1 și cu domiciliul procesual ales în B, dul - -, nr.4- 8, House, sector 1 - la Societatea Civilă de Avocați și Asociații, împotriva sentinței civile nr.806 din 13 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul-reclamant domiciliat în comuna, sat de, județul

La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.

Procedura legal îndeplinită.

Se referă instanței de grefierul de ședință că recursul este declarat și motivat în termen, scutit de plata taxei de timbru, iar la fond, prin acțiune, s-a solicitat de reclamant judecarea cauzei în lipsă. Se mai învederează că s-a depus la dosar din partea recurentei-pârâte, prin serviciu registratură, note de ședință, solicitându-se judecarea cauzei în lipsă, precum și un set de acte, în copii, respectiv: dovada de înaintare a recursului și confirmarea de primire, precum și împuternicirea avocațială nr.-/2008 a Societății civile de avocați, și Asociații, certificate de grefă eliberate de Curtea de Apel Iași în dosarele nr-, nr-, nr-, nr-, anexa 1 bis la actul adițional la Contractul Colectiv de muncă la nivel SA pentru anul 2008 înregistrat la. B sub nr.8080/23.05.2000, adresa nr.1090/22.02.2008 a Ministerului Muncii - Direcția de Muncă și Protecție Socială a Municipiului B, anexa 2 la contractul colectiv de muncă, raport de expertiză contabilă extrajudiciară întocmit de SC " " SRL.

Curtea, față de actele și lucrările dosarului, având în vedere că părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă, apreciază cauza în stare de judecată și deliberând a pronunțat următoarea decizie.

CURTEA:

Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la ribunalul Dâmbovița sub nr- reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la plata drepturilor bănești reprezentând suplimentări salariale de Paști și C cuvenite și neacordate, în anii 2004, 2005 și 2006, actualizate în raport cu rata inflației, prevăzute de art. 168 alin. 1 din.

În motivarea cerererii reclamantul a arătat că a fost salariatul pârâtei la Baza de Aprovizionare până la data de 23.10.2006, când a fost concediat, iar pe perioada derulării raporturilor juridice de muncă pârâta a încălcat prevederile CCM în sensul că nu i-a acordat suplimentările salariale de Paști și

În drept, au fost invocate prevederile art. 166, 282, 283, 285-291 din Codul muncii și art. 168 alin. 1 din CCM încheiat la nivelul societății.

Reclamantul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.

Pârâta, prin întâmpinare, a solicitat respingerea cererii motivat de faptul că începând cu anul 2003 reprezentanții societății și cei ai au convenit ca drepturile salariale suplimentare de C și de Paști să fie incluse în salariul de bază al fiecărui salariat, că operațiunea includerii acestor drepturi în salarii nu a avut o aplicabilitate limitată, continuând să producă efecte și în anii următori, textul art. 168 din CCM, fiind inclus în versiunile republicate anual în forma rezultată din negocierile din 2005.

S-a mai susținut de către intimată prin întâmpinare, că pentru a se evita orice interpretări contrare în privința intenției reale a părților, Comisia Paritară a adoptat la 31.08.2007 decizia nr. 5140/2007 prin care s-a confirmat faptul că părțile au înțeles ca începând cu anul 2003 suplimentările salariale prevăzute la art. 168 alin.1 să fie incluse în salariul lunar de bază al angajaților, iar începând cu anul 2004 articolul 168 alin.1 a rămas fără obiect deoarece primele erau parte a salariului de bază ca întreg.

În ceea ce privește modalitate de calcul invocată în susținerea acțiunii s-a arătat de către intimată că este greșită atâta timp cât se raportează la nivelul salariului mediu brut pe societate și nu la salariul de bază mediu ale cărui valori la nivelul anilor 2004-2007 au fost diferite față de valorile prezentate de către reclamant, fiind stabilite prin adresa 2022/04.09.2007, iar promovarea acțiunii este prematură deoarece dreptul de a formula acțiune nu se poate considera născut atâta timp cât nu au avut loc negocierile în baza cărora cuantumul exact al sumelor ar fi trebuit stabilit.

S-a solicitat proba cu înscrisuri, precum și orice altă probă a cărei necesitate ar rezulta din dezbateri.

S-au anexat întâmpinării copii de pe următoarele acte: Actul adițional la CCM încheiat în anul 2003, CCM- 2004, CCM - 2005, CCM - 2006, CCM - 2007, anexa nr. 2 la CCM, decizia Comisiei Paritare nr. 3793/18.06.2007, nota Comisie Paritare nr.5140/31.08.2007, sentința civilă 684/16.04.2005, adresa 2022/04.09.2007.

S-a admis la cererea părților proba cu înscrisuri, iar la cererea pârâtei proba cu expertiză tehnică contabilă care să stabilească dacă suplimentările salariale de C și Paști au fost introduse în salariu începând cu anul 2004, iar în eventualitatea în care acestea nu au fost introduse în salarii să se calculeze drepturile cuvenite reclamantului.

S-au mai depus la dosar de către pârâtă precizări referitoare la distincția care trebuie făcută între salariul de bază mediu și salariul mediu brut, ambele fiind salarii brute, ultimul cuprinzând și eventualele sporuri adăugate salariului negociat, atașându-se acestor precizări adresele nr. 830/05.02.2008 și nr. 831/05.02.2008 care cuprind cuantumul salariului de bază mediu pe în intervalul 2003-2007, precum și modul de calcul al acestora.

După administrarea probatoriilor, Tribunalul Dâmbovița prin sentința civilă nr. 806 din 13 mai 2008 a admis în parte cererea, a obligat pârâta să plătească reclamantului suplimentările salariale prevăzute de art. 168 (1) din de Paști și de C, calculate conform raportului de expertiză de 6425 lei din care suma de 795 reprezintă actualizarea la inflație a drepturilor salariale neacordate.

S-a luat act că reclamantul nu a solicitat cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:

Reclamantul a solicitat drepturi salariale restante, cuvenite și neacordate pe începând cu anul 2004 și până la data încetării contractului individual de muncă actualizate cu indicele de creștere a prețurilor, drepturi prevăzute de art. 168 alin.1 din Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anii 2004, 2005, 2006.

Potrivit art. 168 alin.1 din, înregistrat la Direcția și Solidarității Sociale B la 23.05.2000 salariații urmau să beneficieze de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP, valorile concrete, modalitățile de acordare, criteriile și beneficiarii urmând să fie negociate cu minim 15 zile înainte de fiecare eveniment.

În alineatul 2 al articolului 168 din renegociat în anul 2003 s-a prevăzut că suplimentările de la alin.1 " vor fi introduse" în salariul de bază al fiecărui salariat conform modalității negociate cu, articol modificat ulterior prin acte adiționale, în anul 2005, în sensul că în anul 2003 suplimentările salariale prevăzute la art. 168 alin.1 "au fost introduse" în salariul de bază al fiecărui salariat.

Susținerea pârâtei din întâmpinare referitoare la faptul că aceste modificări ale articolului 168 alin.2 din au fost introduse pentru a se prevedea cu certitudine că operațiunea includerii drepturilor salariale în salariul de bază nu a avut aplicabilitate limitată, doar pentru anul 2003, continuând să producă efecte și în anii următori, nu a fost primită deoarece această concluzie nu rezultă din folosirea la timpul trecut a verbului " au fost introduse", dimpotrivă, întărește convingerea că introducerea în salariul de bază a suplimentărilor salariale de Paști și Caa vut loc doar în anul 2003.

De asemenea, nu a fost acceptată nici concluzia Comisiei Paritare a SA exprimată în "Nota asupra precizării situației primelor de Paști și C prevăzute în art. 168 din al SA din 31.08.2007", care interpretează retroactiv prevederile art.168 alin.1 și 2, stabilind că începând cu anul 2003, până la data la care părțile convin în mod expres altfel, suplimentările salariale prevăzute la alin.1 l art. 168 vor fi incluse în salariul lunar de bază al angajaților și vor fi acordate sub această formă.

Această interpretare a voinței părților referitoare la art. 168 din adoptată de Comisia Paritară, constituie de fapt o modificare cu efecte retroactive a legii părților, respectiv a Contractului colectiv de muncă la nivel de unitate.

Această modalitate este contrară prevederilor titlului 7 din Codul muncii referitor la contractele colective de muncă și în principal prevederilor art. 244 din Codul muncii, care stabilesc că părțile pot modifica clauzele contractului colectiv de muncă pe parcursul executării lui, în condițiile legii, ori de câte ori convin acest lucru.

Modificarea la care face referire art. 244 din Codul muncii urmează să producă efecte pentru viitor, concluzie care rezultă din aplicarea principiului neretroactivității legii civile prevăzut de art. 1 din Codul civil, precum și din dispozițiile art. 236 alin.4 din Codul muncii în raport de care contratele colective de muncă încheiate cu respectarea condițiilor legale constituie legea părților.

În ceea ce privește invocarea prematurității introducerii cererii de chemare în judecată pentru lipsa negocierii în vederea stabilirii cuantumului exact al sumelor care ar fi trebuit acordate, invocată de pârâtă, tribunalul constată că aceasta este o apărare de fond care vine în contradicție cu susținerile din întâmpinare în care se precizează că drepturile solicitate au fost acordate fiind incluse în salariu. Pe de altă parte pârâta invocă propria sa culpă deoarece fiind una din părțile contractului colectiv de muncă putea declanșa negocierile anuale pentru stabilirea valorii concrete, a modalității de acordare, a criteriilor, condițiilor și beneficiarilor.

La termenul de judecată din 16.11.2007 instanța a respins excepția prescripției dreptului la acțiune apreciind că sunt aplicabile prevederile art. 283 alin.1 lit. c din Codul muncii.

iza a concluzionat că reclamantul avea dreptul la suplimentarea drepturilor salariale de C și de Paști prevăzute de art. 168 alin.1 din însă pârâta nu le-a acordat împrejurare ce rezultă din analiza statelor de plată pe perioada analizată, că aceste drepturi se ridică la suma de 6425 lei din care suma de 795 lei reprezintă actualizarea la inflația drepturilor salariale neacordate.

S-au formulat obiecțiuni față de concluziile raportului de expertiză de către pârâtă care au fost admise, referitoare la precizarea la modului de calcul al drepturilor salariale, iar în ipoteza în care au fost incluse în salariul din 2003 să se calculeze diferențele ce ar trebui acordate.

ul a răspuns la obiecțiuni, arătând că începând cu anul 2004 suplimentările salariale de C și de Paști trebuiau acordate separat pe statul de plată cu 15 zile înaintea fiecărui eveniment, neexistând o negociere cu în sensul că ar fi incluse în salariu.

Împotriva acestei sentințe pârâta a declarat recurs, criticând soluția ca netemeinică și nelegală în sensul că în mod greșit instanța de fond nu a reținut excepția de prematuritate a acțiunii, deoarece sumele ce trebuiau achitate cu titlu de primă puteau fi plătite numai în condițiile negocierilor cu sindicatele care urmau să aibă loc cu 15 zile calendaristice anterior celor două evenimente și așa cum s-a dovedit aceste negocieri nu au avut loc.

Cea de-a doua critică a recursului se referă la greșita respingere a excepției de prescripție a acțiunii, motivat de faptul că, fiind vorba de drepturi prevăzute de CCM în cauză este incident termenul de prescripție de 6 luni prev. de art. 283 alin. 1 lit. e Codul muncii.

Un alt motiv de recurs se referă la faptul că acțiunea trebuia respinsă ca neîntemeiată, deoarece sumele pretinse de reclamanți au fost deja încasate ca urmare a includerii acestor prime în salariu începând cu anul 2003.

Sub acest aspect, recurenta arată că potrivit art. 9 CCM interpretarea clauzelor acestui contract se face prin consens, iar potrivit art.10 soluționarea problemelor invite privind executarea contractului revine unei Comisii paritare, organ care a confirmat includerea în salariu a primelor solicitate prin acțiune.

În fine, se pretinde de către recurentă că în mod greșit instanța de fond a acordat prime care reprezintă echivalentul salariului mediu pe unitate în condițiile în care în conformitate cu art. 168 alin.1 CCM baza de calcul o reprezintă salariul de bază mediu brut pe unitate.

Examinând soluția prin prisma actelor și lucrărilor de la dosar a criticilor formulate de recurentă, precum și a dispozițiilor legale incidente în cauză, Curtea constată că nu este afectată legalitatea și temeinicia acesteia, așa după cum se va arăta în continuare:

În mod corect tribunalul a respins excepția de prematuritate invocată de recurentă câtă vreme aceasta prin apărările de fond a susținut că sumele solicitate de reclamanți au fost deja achitate, ori dacă acestea au fost plătite nu se mai pune problema că nu s-a născut dreptul la acțiune.

Referitor la cealaltă excepție vizând prescripția dreptului material la acțiunea, Curtea reține că instanța de fond a făcut o interpretarea justă a disp. art. 283 Codul muncii stabilind că în cauză sunt incidente prevederile de la lit. c și nu cele de la lit. e pentru că în materia drepturilor salariale neacordate există un termen unic de prescripție de 3 ani fiind de neconceput ca pentru drepturile salariale să existe mai multe termene de prescripție în raport cu natura actului în care acestea își au izvorul.

Legat de fondul cauzei, Curtea va reține că apărările recurentei nu au fost înlăturate de plano, aceasta având posibilitatea să facă dovada că sporurile salariale solicitate au fost incluse în salariu așa cum s-a pretins și că sub acest aspect cele reținute de Comisia paritară corespuns adevărului.

Pe aceeași linie de idei nu trebuie uitat faptul că în raport cu art. 287 Codul muncii sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, respectiv recurentei.

Cu privire la ultima critică a recursului Curtea va constata că aceasta nu are fundament în probatoriul administrat la dosar, deoarece expertul contabil atunci când a stabilit întinderea drepturilor reclamanților a avut în vedere salariul de bază mediu brut pe unitate așa cum se prevede în art. 168 CCM.

Față de aceste considerente recursul se privește ca nefondat și urmează a fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC "" SA - Membru GRUP, prin reprezentanți legali, cu sediul în B, Calea, nr.239, sector 1 și cu domiciliul procesual ales în B, dul - -, nr.4- 8, House, sector 1 - la Societatea Civilă de Avocați și Asociații, împotriva sentinței civile nr.806 din 13 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul-reclamant domiciliat în comuna, sat de, județul

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi 03 septembrie 2008.

PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Traian Logojan, Cristina Mihaela Moiceanu Ioana

- - --- - --- -

GREFIER,

-

Operator de date cu caracter personal

Nr. Notificare 3120

Tehnored./SȘ

2 ex./11.12.2008

f- Tribunalul Dâmbovița

G

Președinte:Traian Logojan
Judecători:Traian Logojan, Cristina Mihaela Moiceanu Ioana

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 1593/2008. Curtea de Apel Ploiesti