Actiune in granituire fara revendicare. Decizia 791/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 791
Ședința publică din data de 16 septembrie 2008
PREȘEDINTE: Elisabeta Gherasim
JUDECĂTORI: Elisabeta Gherasim, Eliza Marin Rodica Duboșaru
- - -
Grefier - - -
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de pârâtul -, domiciliat în comuna, județ, împotriva deciziei civile nr. 139 din 11 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamantul domiciliat în comuna, Transformator nr. 14, județ P și pârâtele Comisia Locală de Fond Funciar, județ P și Comisia Județeană de Fond Funciar, cu sediul în P,--4, județ
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședință publică din data de 9 septembrie 2008, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta.
Curtea pentru a da posibilitatea recurentului pârât - și intimatului reclamantul, prin apărători, de a depune concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 16 septembrie 2008, când a dat următoarea decizie.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului civil de față, reține următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la udecătoria Câmpina sub nr-, reclamantul a chemat in judecata pe paratul -, solicitând să se dispună grănițuirea proprietății situate în comuna, pct. 42, 1325/11 în suprafață de 987. si obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecata.
In motivarea acțiunii, reclamantul a arătat ca este proprietarul suprafeței de 987. situata în com. pct. "" pe care îl deține de la tatăl său, conform certificatului de moștenitor nr.1601/1994, iar acesta l-a dobândit prin reconstituirea dreptului de proprietate conform titlului nr.59/2002.
Acesta a mai arătat ca între terenul său si terenul proprietatea paratului nu exista o linie de hotar fixata prin semne externe si vizibile si acest lucru a generat neînțelegeri cu pârâtul.
Pârâtul a precizat ca pentru terenul în litigiu, s-a eliberat certificatul de moștenitor nr.1040/1979, nu a fost membru CAP, iar Primăria, în mod greșit i-a repartizat reclamantului suprafața de teren ce nu a făcut obiectul Legii 18/1991 și a solicitat respingerea acțiunii în grănițuire.
Pârâtul a solicitat să se constate nulitatea absoluta parțiala a titlului de proprietate emis reclamantului întrucât terenul în suprafață de 1600. îl folosește din anul 1979 si i-a rămas ca moștenire de la părinți.
Judecătoria Câmpina, prin sentința civilă nr.1084/18.04.2007, a admis acțiunea formulata de reclamant și a dispus grănițuirea proprietăților părților, pe aliniamentul CD, conform variantei I (întâi)din raportul de expertiza topometrica efectuat de expertul.
A fost respinsa ca neîntemeiată cererea reconvenționala formulata de pârât care a fost obligat sa plătească reclamantului suma de 209,65 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța aceasta sentință, instanța de fond a reținut că potrivit certificatului de moștenitor nr.1061/1994, la data de 16.09.1994 a decedat autorul reclamantului -, iar de pe urma acestuia, a rămas în calitate de moștenitor, reclamantul căruia i-a revenit întreaga masă succesorală.
Autorul reclamantului a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate prin cererea nr.359/13.03.1991, din copia registrului agricol rezultând că autorul său a figurat înscris în evidențele agricole cu suprafața de 0,42 ha si 0,05 ha livada, terenuri cu care s-a înscris in CAP conform cererii din 14 februarie 1962.
Instanța de fond a reținut că autorul pârâtului a deținut suprafața de 0,38 ha din care 0,10 ha arabil în pct. si, 0,06 la fâneață în pct.V Satului, 0,16 ha teren neproductiv in pct. Runca si 0,06 ha curți-construcții în V Satului.
Primăria com. a emis adresa nr.280/16.01.2007 din care rezulta ca terenul de 1600. ce a fost moștenit de pârât nu a făcut obiectul Legii nr.18/1991 și nu a fost înscris în CAP, dar, din registrul parcelar întocmit in anul 1972, rezultă ca terenul de 1600. situat in 42, 1325 a fost comasat.
Din adresele nr.6919/16.01.2007 si nr.2899/08.07.2005 emise de Primăria com. rezulta ca terenul de 1600. fâneață situat in 42, 1325 aparține CAP și a figurat în perimetrul fostului CAP la data de 01.01.1990.
A mai reținut instanța că în cauză sunt aplicabile disp.art.16 al.1 din Legea nr.18/1991 republicata care prevăd că în situația comasării în fostele cooperative a unor terenuri care au aparținut unor proprietari particulari și dacă acestea nu au preluat în compensație alte terenuri, vor fi repuși în proprietate și li se vor restitui suprafețele în cota echivalentă, fiind aplicabile disp.art.14 al.2 si 3 din Legea nr.18/1991 în sensul ca atribuirea se face de regulă, în zona colinară, pe vechile amplasamente.
În concluzie, s-a motivat că în mod corect au fost aplicate dispozițiile Legii 18/1991 pentru reconstituirea dreptului de proprietate autorului reclamantului care a deținut teren in pct., l-a înscris în CAP, la data de 01.01.1990 acest teren era deținut de CAP.
Impotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul criticând-o ca fiind nelegală si netemeinică.
O prima critica se refera la faptul ca în ceea ce privește calea de atac, aceasta este apelul si nu recursul, disp.art.2821pr.civ. prevăzând expres cauzele care nu sunt supuse apelului.
Tribunalul a calificat calea de atac ca fiind apelul întrucât acțiunea principala vizează grănițuirea proprietății părților, iar cererea reconvenționala este supusa aceleiași căi de atac ca si cererea principală.
Apelantul pârât critică sentința, arătând ca în mod nelegal instanța de fond a admis acțiunea reclamantului și a respins cererea reconvenționala deoarece conținutul celor doua adrese emise de Primăria com. este contrazis de adresa nr.280/16.01.2007 emisă de aceeași primărie, prin care se comunica ca terenul de 1600. moștenit de acesta nu a fost înscris in CAP, nu a făcut obiectul Legii 18/1991, dar a fost comasat.
Apelantul menționează că instanța de fond era obligata să solicite Primăriei com. să comunice actul de comasare încheiat potrivit legii.
Critică apelantul pârât sentința arătând că instanța de fond nu s-a preocupat să analizeze probele propuse de acesta, faptul că din terenul său, respectiv cei 536. nu au făcut parte din CAP și deci, parțial, titlul de proprietate al autorului reclamantului, este nul.
Arată apelantul ca a învederat instanței că terenul a fost stăpânit de părinții săi care au plătit anual impozitele si taxele pentru acest teren.
In apel, a fost efectuată expertiza tehnică topografică de către expert.
Tribunalul Prahova prin decizia civilă nr. 139 din 11 martie 2008, a respins ca nefondat apelul declarat de pârâtul - și l-a obligat pe acesta la 900 lei cheltuieli de judecată către.
Pentru a pronunțat această decizie, tribunalul a reținut că susținerea apelantului în sensul ca din adresa nr.280/2007 reiese ca terenul de 1600. a fost comasat nu poate fi avută în vedere, deoarece nu exista acte de comasare a terenului în litigiu. Acest aspect este relevat de expertiza tehnica efectuata in cauza, expertiză din care rezultă că la data de 01.01.1990 terenul in litigiu a fost folosit ca lot în folosință.
Terenul în suprafață de 1600. ce a fost moștenit de pârât conform certificatului de moștenitor nr.1040/1979 nu a fost înscris în CAP și nu a făcut obiectul legilor fondului funciar, dar nu există niciun act de comasare.
Nu au fost reținute concluziile din finalul expertizei întocmită în cauză în sensul ca apelantul pârât este proprietarul unei suprafețe de teren de 1600. situată in 42, deoarece certificatul de moștenitor nu constituie titlu de proprietate, ci, doar constată calitatea de moștenitor, cota si masa succesorală.
Împotriva deciziei civile nr. 139/11.03.2008 pronunțată de Tribunalul Prahovaa declarat recurs pârâtul, întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.7 și 9 Cod pr.civilă, criticând decizia pentru nelegalitate.
Un prim motiv de recurs este acela că soluția instanței de apel este nelegală nefiind motivată.
Astfel, potrivit art.261 pct.5 Cod pr.civilă hotărârea instanței de apel trebuie să cuprindă motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților însă Tribunalul Prahovaa motivat pe scurt că apelul este nefondat. Acesta a reținut greșit că apelanții au susținut că din adresa nr. 280/2007 emisă de primăria comunei, reiese că terenul de 1600 mp. proprietatea sa a fost comasat, dimpotrivă susținând că terenul nu a fost comasat, împrejurare constatată și de expertul.
Un alt motiv de recurs este acela că toate probele și susținerile conduc la concluzia admiterii acțiunii principale conform variantei a II-a din raportul de expertiză și admiterea cererii reconvenționale. Astfel, certificatul de moștenitor nu reprezintă un titlu de proprietate, dar acesta, eliberat fiind în 1979 atestă că pe timpul CAP-ului a dobândit prin moștenire terenul în litigiu. La vecini se precizează că se învecinează cu, cu 536 mp.,iar la dosarul de fond există depusă schema cadastrală a terenului din litigiu de 1600 mp. înconjurată de teren CAP, efectuată pentru obținerea de către acesta a preluării terenului în baza art.46 din Legea nr. 59/1974 care era în vigoare în 1979.
De asemenea, din înscrisurile de la dosar rezultă că autorul reclamantului în 1962-1963, fără să apară punctul, avea la rolul agricol suprafața de 4200 mp. s-a înscris în CAP cu 4700 mp. iar titlu de proprietate s-a eliberat pentru o suprafață dublă de teren, împrejurare inadmisibilă.
Pe de altă parte, recurentul învederează că adresa de la fila 38 din dosarul de fond, atestă în prima parte în mod real că terenul de 1600 mp. moștenit de acesta nu a făcut obiectul Legii nr. 18/1991 și nu a fost înscris de autorul său în CAP, iar primăria și Comisia Locală nu au depus nici un act de comasare și nici expertul nu a identificat vreun act de comasare încheiat potrivit art.3-6 din decretul nr.151/1950 în vigoare în 1962.
Aceasta fiind situația, recurentul precizează că rezultă clar că titlul de proprietate emis pentru autorul reclamantului este un act de bună voință a Comisiei Locale și Comisiei Județene P, prin care în loc să-i atribuie reclamantului 543 mp. cât avea dreptul, i-a atribuit în plus 536 mp. care fac parte din cei 1600 mp. teren proprietatea sa.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului, motivele de recurs și dispozițiile legale în materie, urmează să respingă recursul ca nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Cu privire la primul motiv de recurs, Curtea constată că în cauză nu au fost încălcate dispozițiile art.261 pct.5 Cod pr.civilă, deoarece decizia civilă nr. 139/2008 a Tribunalului Prahova cuprinde motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, iar împrejurarea că examinarea propriu-zisă a apelului cuprinde mai puține rânduri decât restul considerentelor deciziei, nu are relevanță deoarece aceasta este clară și concisă, clarificând situația de fapt dedusă judecății.
Astfel, instanța de apel a reținut că terenul în litigiu la 1.01.1990 era lot în folosință, că terenul de 1600 mp. ce a fost moștenit de pârât conform certificatului de moștenitor nr. 1040/1979 nu a fost înscris în CAP și nu a făcut obiectul legilor fondului funciar și că pentru acesta nu există acte de comasare.
S-a motivat legal că, certificatul de moștenitor nu reprezintă titlu de proprietate.
Cu privire la motivul numărul doi de recurs și anume că probele nu au fost corect analizate, că acestea duc la concluzia admiterii acțiunii conform variantei II din raportul de expertiză și la admiterea reconvenționalei și acesta este nefondat.
Astfel, însuși recurentul precizează că tatăl reclamantului a avut teren în zona respectivă, însă motivează că ar fi primit mai mult decât s-ar fi cuvenit, respectiv dublu.
Instanța însă, este investită să soluționeze numai situația terenului în litigiu și anume a suprafeței suprapuse de 536 mp. și nu a suprafeței totale de 0,8130 ha. cât s-a reconstituit autorului reclamantului.
În privința analizării probatoriului, instanțele au avut în vedere câteva elemente esențiale și anume: terenul în litigiu figura ca lot în folosință la 1.01.1990, deci în patrimoniul fostului CAP, iar terenul pârâtului evidențiat în certificatul de moștenitor nr.1040/1979 nu a fost înscris în CAP și nu a făcut obiectul legilor fondului funciar.
Așa fiind, văzând și dispozițiile art.312 (1) Cod pr.civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
În baza art.274 Cod pr.civilă, va respinge ca neîntemeiată cererea intimatului reclamant de acordare a cheltuielilor de judecată, ca nedovedită.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECI DE:
Respinge ca nefondat, recursul declarat de pârâtul -, domiciliat în comuna, județ, împotriva deciziei civile nr. 139 din 11 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamantul domiciliat în comuna, Transformator nr. 14, județ P și pârâtele Comisia Locală de Fond Funciar, județ P și Comisia Județeană de Fond Funciar, cu sediul în P,--4, județ
Respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată,ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 16 septembrie 2008.
Președinte, JUDECĂTORI: Elisabeta Gherasim, Eliza Marin Rodica Duboșaru
- - - - - -
Grefier,
- -
Red. RD/BA
2 ex./18.09.2008
f- Jud.Câmpina
a- Trib.
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120/2006
Președinte:Elisabeta GherasimJudecători:Elisabeta Gherasim, Eliza Marin Rodica Duboșaru
