Actiune in granituire fara revendicare. Decizia 802/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 802
Ședința publică de la 08 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Paraschiva Belulescu
JUDECĂTOR 2: Sorin Drăguț
JUDECĂTOR 3: Stela Popa
Grefier - -
Pe rol, rezultatul dezbaterilor din ședința publică de la data de 08 octombrie 2008, privind judecarea recursului formulat de pârât împotriva deciziei civile nr. 219 din 21 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj și a sentinței civile nr.13844 din 23 octombrie 2007, pronunțată de Judecătoria Craiova, în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații reclamanți și, având ca obiect grănițuire La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile din ședința publică de la 08 octombrie 2008 au fost consemnate într-o încheiere separată ce face parte integrantă din prezenta.
CURTEA
Asupra cauzei de față;
La data de 05.12.2006, a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Craiova cererea de chemare în judecată formulată de reclamantele și împotriva pârâtului, prin care s-a solicitat să se stabilească linia de hotar între proprietățile părților și obligarea pârâtului să ridice gardul de beton și bordura de ciment lipite de imobilul proprietatea reclamantelor.
În motivarea acțiunii, s- arătat că între terenul proprietatea reclamantelor și terenul proprietatea pârâtului nu a existat un gard care să marcheze hotarul, părțile respectând voluntar limita proprietăților.
La data de 08.03.2007, pârâtul a depus întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii și obligarea reclamantelor la plata cheltuielilor de judecată.
În apărare, pârâtul a arătat că atât fundația cât și gardul se află pe proprietatea sa, și nu pe hotar așa cum ar fi fost normal, fiind edificate conform cadastrului, fără a afecta terenul proprietatea reclamantelor.
Prin sentința civilă nr. 13844 din 23 octombrie 2007, pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr-, a fost admisă acțiunea.
fost stabilit linia de hotar între terenul proprietatea reclamantelor și terenul proprietatea pârâtului între punctele 2 (situat la sud, la 10 de limita estică a proprietății reclamantelor și la 9,93 de limita vestică a proprietății pârâtului) și 7 (situat la nord, la 10,05 de limita estică a proprietății reclamantelor și la 9,93 de limita vestică a proprietății pârâtului), conform schiței anexă la raportul de expertiză întocmit în cauză de expertul. A fost obligat pârâtul să ridice gardul de beton și bordura de ciment lipite de imobilul reclamantelor și la plata către reclamante a sumei de 739 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că reclamantele sunt proprietarele imobilului situat în C,-, conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2822/02.11.1999, certificatului de moștenitor nr. 662/09.04.1991 și actelor de stare civilă, iar pârâtul este proprietarul imobilului din C,-, fiindu-i atribuit prin sentința civilă nr. 1317/07.02.2007, pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr-.
Instanța a reținut din declarațiile martorilor audiați în cauză la propunerea reclamantelor, că inițial, cele două imobile au fost despărțite de un gard de lemn, astfel amplasat încât între acesta și casa reclamantelor era o distanță de cel puțin 50 cm și se putea trece pe lângă casă, dar că ulterior, pârâtul a demolat acest gard, realizând un altul din beton, precum și o bordură de ciment, lipite de imobilul reclamantelor încălcând proprietatea reclamantelor, fără acordul acestora.
S-a mai reținut, pe baza raportului de expertiză întocmit în cauză, că terenul reclamantelor măsoară în fapt 299,81 mp, deși, conform actelor de proprietate, suprafața acesta ar trebui să fie de 300 mp iar în ceea ce îl privește pe pârât, instanța a avut în vedere că prin raportul de expertiză s-a stabilit că pârâtul, deși deține un teren care, potrivit actelor, are suprafața de 300. în fapt măsoară 290. expertul concluzionând că acesta ocupă din terenul reclamantelor o suprafață de 2,79.
Cele două proprietăți au fost delimitate prin realizarea de către pârât a unui gard de plasă metalică fixat pe bordură de ciment (în prima J dinspre stradă a hotarului) și a unui gard zidit de beton, cu o grosime de 0,31 în a doua J (dinspre nord) a hotarului, la limita nordică hotarul trebuind corectat cu 0,19 înspre pârât, pentru a se restabili hotarul dintre proprietățile părților.
Cu privire la cererea de obligare a pârâtului la ridicarea gardului de beton și a bordurii de ciment realizate cu încălcarea proprietății reclamantelor, prima instanță a apreciat că pârâtul, în calitate de subiect pasiv nedeterminat al dreptului real de proprietate al reclamantelor, avea obligația negativă de a nu face nimic de natură a stânjeni existența și exercițiul acestui drept, obligație pe care a încălcat-o, însă, astfel că s-au apreciat aplicabile disp. art.1076 civ.
Împotriva sentinței civile nr.13844/23.10.2007, a declarat apel pârâtul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului, pârâtul a arătat că prima instanță a reținut, în mod eronat, că gardul din beton și bordură de ciment sunt lipite de imobilul reclamantelor, în condițiile în care, în realitate acestea se află la circa 30- 50 cm. de gardul din beton.
A mai susținut apelantul că expertul nu a făcut corect măsurătorile, întrucât nu a avut în vedere că gardul ce desparte proprietatea sa de cea a vecinului de la vest are o grosime de 31 cm. și a inclus în totalitate suprafața pe care este amplasat acest gard în terenul său, aspect pe care l-a învederat și la prima instanță sub forma obiecțiunii ridicate la raportul de expertiză.
De asemenea, apelantul a invocat faptul că prima instanță a reținut, în mod greșit, că ocupă suprafața de 2,79. din terenul reclamantelor, suprafață pe care, fără nici o motivare, a fost obligat să o lase acestora, instanța neluând în considerare că din măsurătorile efectuate a rezultat că reclamantele au în proprietate o suprafață de 300 mp. și dețin 299,81 mp. în fapt, iar dacă la această suprafață deținută în fapt s-ar aduna cei 2,79 mp. reclamantele ar avea cu 2,60 mp. mai mult decât în acte.
Ca o ultimă critică, apelantul a susținut că gardul ce a fost obligat a-l demola, beneficiază ambelor proprietăți limitrofe și că are grosime de 0,31. ocupând cel mult 0,19. din terenul reclamanților, în a doua J, aspecte pe care prima instanță nu le-a avut în vedere.
Față de motivele invocate, apelantul a solicitat schimbarea sentinței civile atacate, în sensul respingerii ca neîntemeiată a acțiunii formulate de reclamanți.
În susținerea apelului, pârâtul a solicitat efectuarea unei noi expertize, probă respinsă de către instanța de apel, pentru motivele expuse în practicaua prezentei hotărâri și care urmează a fi dezvoltate în continuare.
Prin decizia civilă nr.219 din 21 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, s-a respins apelul formulat de către pârât. A fost obligat apelantul pârât la 1100 lei, cheltuieli de judecată către intimatele reclamante. S-a constatat că apelantul nu a solicitat efectuarea unei noi expertize pentru motivul enunțat de art.212 alin.1 pr.civ. acela că ar fi rămas nelămurite anumite aspecte pentru care erau necesare cunoștințele expertului, ci pentru a combate constatările de fapt și concluziile expertului cu privire la vecinătatea de vest și măsurătorile efectuate la terenul pârâtului, ceea ce echivalează cu o contraexpertiză. Or, o astfel de expertiză contrarie nu a fost cerută motivat în ședința publică din 23.10.2007, imediat după depunerea lucrării, în termenul prevăzut de art.212 alin.2 pr.civ..
Pe de altă parte, cererea de efectuare a unei noi expertize, se bazează exclusiv pe declarația extrajudiciară a numitului A-, vecin în partea de vest cu terenul pârâtului.
Legat de forța probantă a acestei declarații, tribunalul a apreciat că ea nu este de natură a înlătura concluziile formulate de expert pe baza constatărilor și măsurătorilor efectuate în teren, această declarație neavând o valoare științifică egală cu raportul de expertiză.
Cât privește susținerea apelantului conform căreia prima instanță, fără nici o motivație ar fi dispus ca el să lase reclamantelor suprafața de 2,79 mp. s-a constatat că sentința atacată nu cuprinde astfel de dispoziții și, de altfel, prima instanță, nici nu se putea pronunța în acest sens, în condițiile în care nu a fost învestită cu o acțiune în revendicare.
Referitor la susținerea apelantului, în sensul că gardul despărțitor ar beneficia ambelor proprietăți, aceasta ar putea fi considerată întemeiată, dacă gardul ar fi fost construit pe aliniamentul vechiului gard și amplasat pe linia de hotar, astfel cum a fost delimitată între cele 2 proprietăți, dar nu și ipoteza de față, când gardul a fost edificat dincolo de linia de hotar, pătrunzându-se pe terenul reclamantelor.
De asemenea, prezintă mai puțin relevanță dacă gardul de beton este lipit de imobilul reclamanților sau este situat la 0,30 - 0,50. de acesta, conform susținerilor apelantului, din moment ce din raportul de expertiză a rezultat că acesta este amplasat pe terenul reclamantelor, afectându-le proprietate, respectiv pe suprafața de 2,79 mp. acesta fiind și motivul pentru care s-a dispus obligarea pârâtului la ridicarea respectivului gard.
Împotriva deciziei și a sentinței a declarat recurs pârâtul, solicitând modificarea acestora în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată. În motivarea recursului recurentul a susținut, în esență, că la soluționarea litigiului nu a fost avut în vedere faptul că gardul despărțitor pe care l-a edificat are o grăsime de 30- 31 cm. și că în mod firesc J din această grosime afectează terenul reclamantelor. Astfel fiind în mod greșit instanțele de fond și apel au constatat că gardul nu este pus pe hotar și trebuie mutat cu circa 19 cm în interiorul curții recurentului. A precizat că gardul nu se poate muta ci numai demola.
Recursul este fondat. Sunt incidente în cauză prevederile art. 304 pct 9 Cod pr. civilă. Instanțele au aplicat greșit prevederile art. 584 Cod civil.
Observându-se dispozitivul sentinței pronunțate la instanța de fond Curtea constată că linia de hotar dintre proprietățile părților a fost stabilită în conformitate cu schița anexă la raportul de expertiză întocmit de expertul. Potrivit acestei schițe și raportului de expertiză, gardul din beton construit de recurent ocupă în partea de nord o suprafață de 0,19 din terenul intimatelor reclamante. Acest gard, însă, are o grosime de 31 cm, astfel cum a constatat și expertul, restul grosimii de 0,12m afectând terenul recurentului pârât. În condițiile în care zidul din beton are rolul de gard despărțitor, fiind edificat în vederea delimitării celor două proprietăți învecinate, acesta profită și intimatelor reclamante. Astfel fiind, este just ca amplasarea gardului să fie făcută în asemenea mod încât axul acestuia (și nu limita exterioară a zidului) să fie situat pe linia de hotar.
În speță Curtea constată că axul gardului din beton se află situat pe linia de hotar dintre cele două proprietăți, cu o deviație de circa 3 cm numai în extremitatea de nord a terenului. În restul terenului, treptat, gardul despărțitor este amplasat în principal pe terenul recurentului, astfel încât, în partea de sud, limita exterioară a gardului - și nu axul acestuia - este situată pe linia de hotar. Această deviație, în partea de nord pe terenul reclamantelor iar în sud pe terenul pârâtului, se încadrează în categoria erorilor admisibile în raport de dimensiunea totală a laturilor (putând constitui și eroare de măsurătoare săvârșită de expert).
În raport de cele expuse, Curtea reține că linia de hotar stabilită de instanța de fond este corectă. Gardul despărțitor amplasat de pârât respectă, însă, această linie de hotar, afectând în mod firesc (în limitele impuse de grosimea acestuia) atât proprietatea reclamantelor cât și a pârâtului. Astfel fiind se constată că în mod greșit s-a dispus demolarea gardului.
În temeiul art. 312 Cod pr. civilă,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul împotriva deciziei civile nr. 219 din 21 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj, în contradictoriu cu intimații reclamanți și.
Modifică decizia.
Admite apelul declarat de pârâtul împotriva sentinței civile nr.13844 din 23.10.2007 pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr-.
Schimbă în parte sentința în sensul că respinge capătul de cerere referitor la ridicarea gardului de beton și a bordurii de ciment.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Ia act că recurentul nu solicită cheltuieli de judecată.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 08 Octombrie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.
Tehn./2 ex
20.10.2008
Președinte:Paraschiva BelulescuJudecători:Paraschiva Belulescu, Sorin Drăguț, Stela Popa
