Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 801/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 801
Ședința publică de la 08 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Paraschiva Belulescu
JUDECĂTOR 2: Sorin Drăguț
JUDECĂTOR 3: Stela Popa
Grefier - -
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 6 octombrie 2008, care face parte integrantă din prezenta decizie, și când instanța, pentru a da posibilitatea recurenților pârâți, prin intermediul apărătorului angajat, să depună concluzii scrise, a dispus amânarea pronunțării pentru data de 13 octombrie 2005.
CURTEA
Asupra cauzei de față;
La data de 7 septembrie 2007, reclamanții G și au chemat în judecată pe pârâții și, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună evacuarea acestora din imobilul situat în municipiului B,-, jud.
În motivarea acțiunii s-a arătat că sunt proprietarii imobilului casă și teren, așa cum rezultă din sentința civilă nr. 198/20.02.2007, pronunțată de Judecătoria Băilești, și din sentința civilă nr. 745/26.06.2007 și că pârâtul este fiul lor și l-au tolerat în imobil.
Au arătat că pârâții, cu timpul, au început să aibă o atitudine violentă fizică și psihică asupra lor și că au fost alungați de aceștia din imobilul proprietatea lor, fiind nevoiți să locuiască la adventistă.
Cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 480 cod civil și art. 21 din Legea nr. 114/1996.
La data de 4.10.2007 pârâții au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea acțiunii. Au motivat că, în realitate, reclamanții au plecat de bună voie din imobilul situat în mun. B,-, în urmă cu circa 2 ani, locuind o perioadă la niște rude în com. și că nu a existat niciodată un conflict între ei. De asemenea, au precizat că reclamanții au mai solicitat evacuarea lor din imobil pe calea ordonanței președințiale, așa cum atestă sentința civilă nr. 1099/5.12.2006 pronunțată de Judecătoria Băilești.
Prin sentința civilă nr. 1396 din 29 noiembrie 2007, pronunțată de Judecătoria în dosarul nr-, a fost respinsă acțiunea civilă în evacuare și au fost obligați reclamanții la 300 lei cheltuieli de judecată către pârâți.
S-a reținut că pârâții și reclamanții s-au gospodărit împreună, iar în urmă cu circa 2 ani reclamanții au părăsit de bună voie imobilul situat în mun. B,-, locuind o perioadă la niște rude în com. iar în prezent locuiesc într-o clădire aparținând bisericii adventiste. Deși pârâții le-au solicitat de mai multe ori să se întoarcă în imobil, aceștia au refuzat. Nu s-a demonstrat că pârâții i-ar fi izgonit pe reclamanți din domiciliu și nici faptul că reclamanții sunt proprietari exclusivi ai imobilului din care solicită evacuarea. Relațiile dintre părți sunt tensionate ca urmare a faptului că reclamanta nu o agreează pe nora sa, pârâta.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel reclamanții G și solicitând modificarea în tot a acesteia, în sensul admiterii cererii. Au arătat că au făcut dovada că sunt proprietarii exclusivi ai imobilului din- din orașul B, lucru stabilit prin sentință civilă definitivă și irevocabilă.
O altă critică vizează faptul că prima instanță nu a reținut în considerentele hotărârii multe din probele ce au fost administrate în cauză. Astfel, deși în dosar a fost administrată proba testimonială nu se face nici un fel de referire la acestea. Martorii au arătat faptul că pârâtul are o atitudine violentă și că este cunoscut ca având un temperament violent, mai ales pe fondul băuturii.
Prin decizia nr. 208 din 18 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul cu nr-, s-au admis apelurile declarate de reclamanți. A fost schimbată în tot sentința în sensul că s-a admis acțiunea și s-a dispus evacuarea pârâților din imobil. Au fost obligați pârâții la cheltuieli de judecată.
S-a reținut că deși la dosar se află sentința civilă nr. 745/26.06.2007 pronunțată de Judecătoria Băilești în dosarul nr- prin care s-a constatat în mod definitiv și irevocabil dreptul de proprietate al reclamanților asupra imobilului compus din casă cu 4 camere, bucătărie și hol situat în B,-, ca urmare a uzucapiunii de 30 de ani, instanța a reținut, în mod surprinzător, că reclamanții nu au făcut dovada proprietății exclusive asupra acestui imobil, întrucât pârâții nu au avut calitatea de părți în dosarul menționat și, ca urmare, hotărârea nu le este opozabilă.
În speță, deși reclamanții sunt proprietari ai imobilului, aceștia sunt împiedicați de pârâți, prin violență, să exercite unul din atributele dreptului de proprietate - dreptul de folosință, fiind nevoiți de circa doi ani să părăsească imobilul ce le aparține, acțiunea în evacuare urmărind să apere tocmai acest atribut.
Faptul că au fost nevoiți să părăsească imobilul - proprietatea lor ca urmare a comportamentului abuziv al pârâților rezultă din depozițiile martorilor și, depoziții potrivit cărora pârâtul obișnuiește să consume alcool și atunci devine violent cu reclamanții. S-a concluzionat, deci, că reclamanții au făcut dovada comportamentului abuziv al pârâților și a imposibilității de conviețuire.
În termenul legal reglementat de art. 301 Cod pr.civilă au declarat recurs în cauză pârâții și.
În ce privește motivele de recurs, Curtea a pus în discuție nulitatea recursului în temeiul art. 306 Cod pr. civilă. La ultimul termen de judecată recurenții au prezentat la dosar copie după un înscris ce conține motivele de recurs și care poartă primirea aceluiași judecător care a primit cererea de declarare a recursului. Întrucât nu s-a solicitat a fi efectuate verificări iar acest înscris constituie un început de dovadă pentru motivarea în termen a recursului, Curtea urmează să soluționeze recursul fără a reține incidența dispozițiilor art.306 alin.1 Cod pr.civilă, prin care este reglementată sancțiunea nulității pentru nemotivarea în termen a recursului.
Prin motivele depuse recurenții au susținut că greșit s-a dispus evacuarea lor în condițiile în care în realitate intimații reclamanți au părăsit de bună voie imobilul fără a fi forțați în vreun fel de recurenți. În ce privește temeiul juridic s-a susținut că acțiunea formulată este o acțiune în revendicare situație în care în mod greșit au fost aplicate dispozițiile legale din materia locațiunii, între părți neexistând raporturi locative.
Recursul este nefondat.
În ce privește calificarea juridică a acțiunii este de observat că reclamanții au susținut și instanțele au reținut că pârâții locuiesc în imobil ca urmare a tolerării lor în spațiu de către reclamanți (respectiv folosesc imobilul cu acordul reclamanților fără însă a achita vreo sumă de bani pentru această folosință). În aceste condiții în mod corect instanțele au apreciat că între părți există raporturi locative, chiar dacă nu este percepută chirie. Astfel fiind nu se impune modificarea sau casarea hotărârilor prin prisma acestei critici.
Referitor la cealaltă critică formulată Curtea constată că sunt vizate aspecte de fapt, care nu pot fi reluate pe calea recursului, întrucât nu se încadrează în exigențele impuse prin art.304 Cod. pr. civilă.
Văzând și dispozițiile art.274 Cod pr. civilă;
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de pârâții și împotriva deciziei civile nr.208 din 18 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți G,.
Obligă recurenții la 500 lei cheltuieli de judecată către intimații reclamanți.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 08 Octombrie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.
Tehn.2 ex
20.10.2008
Președinte:Paraschiva BelulescuJudecători:Paraschiva Belulescu, Sorin Drăguț, Stela Popa
