Actiune in granituire fara revendicare. Decizia 89/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(2017/2007)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A III A CIVILĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.89
Ședința publică de la 26.01.2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Simona Gina Pietreanu
JUDECĂTOR 2: Mirela Vișan
JUDECĂTOR 3: Bianca
GREFIER -
* * * * * * * * * *
Pe rol se află soluționarea cererii de recurs formulată de recurenții-pârâți și, împotriva deciziei civile nr.674 A din 21.05.2007, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, și.
Cauza are ca obiect - revendicare și grănițuire.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurenții-pârâți și, prin avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.60052 din 08.10.2007, emisă de Baroul București și intimații-reclamanți, și, prin avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.- din 16.11.2009, emisă de Baroul București.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul intimaților-reclamanți depune la dosar o cerere prin care invocă excepția de litispendență și solicită acordarea unui termen în vederea conexării dosarului nr- aflat pe rolul Tribunalului București, cu termen de judecată la 29.01.2010, la prezentul dosar, având în vedere că există identitate de părți și identitate parțială sub aspectul obiectului în ceea ce privește cererea de grănițuire.
Apărătorul recurenților-pârâți solicită acordarea unui termen scurt în vederea solicitării dosarului de la Tribunalul București pentru discutarea excepției de litispendență.
Curtea, după deliberare, având în vedere înscrisurile depuse la dosar, constată că nu există identitate totală de obiect între cele două cauze, urmând a respinge cererea de amânare formulată de părți și constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de recurs.
Apărătorul recurenților-pârâți solicită admiterea recursului, astfel cum a fost formulat, fără cheltuieli de judecată.
Arată că hotărârea recurată este netemeinică și nelegală, întrucât instanța de apel în mod greșit a respins cererea de refacere a expertizei tehnice judiciare efectuată în fața instanței de fond și de administrare a probelor cu martori și interogatorii, cu motivarea că reclamanții dețin un titlu de proprietate valabil și care este superior procesului-verbal de punere în posesie a pârâților de către Comisia Locală de Aplicare a Legii Fondului Funciar.
Apărătorul intimaților-reclamanți solicită respingerea recursului, ca nefondat, și menținerea hotărârii recurate ca fiind legală și temeinică, întrucât criticile invocate în motivele de recurs nu vizează motive de nelegalitate ale hotărârii pronunțate în faza de apel, ci sunt aspecte legate de temeinicie, administrare de probe, de omologarea sau neomologarea unui raport de expertiză în vederea dovedirii unui titlu de proprietate și, ca atare, nu pot fi primite conform dispozițiile art.304 coroborat cu art.301 indice 1 pct.c Cod procedură civilă, care prevăd în mod clar că modificarea și casarea unei hotărâri se poate solicita numai pentru motive de nelegalitate.
CURTEA,
Deliberând asupra cererii de recurs de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Buftea la data de 02.06.2006 sub nr.4371/02.06.2006 (nr.unic -), reclamanții, și au solicitat, în contradictoriu cu pârâții și -, stabilirea liniei de hotar ce desparte proprietățile părților, obligarea pârâților să lase în deplină proprietate și posesie fâșia de teren lată de 0,60 și lungă de 116 pe care au ocupat-o abuziv, să ridice gardul actual edificat pe terenul reclamanților în termen de o lună de la rămânerea definitivă și irevocabilă a hotărârii, sau încuviințarea reclamanților de a-l ridica pe cheltuiala lor; obligarea pârâților să repare și să ridice acoperișul în așa fel încât apa și zăpada să nu mai cadă în curtea reclamanților; cu cheltuieli de judecată.
In fapt, reclamanții au arătat că sunt proprietarii terenului de 2778 mp situat în com.Vidra,-, jud. I, conform contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere autentificat sub nr.3468/23.05.1995, iar pârâții cu care se învecinează pe latura de sud au ocupat abuziv o din teren, plasând un gard confecționat din plasă de sârmă.
In drept, au fost invocate dispozițiile art. 584,480 și urm. și 615 Cod civil.
Pârâții și au OG formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată pentru următoarele considerente: gardul care desparte proprietățile și pe care l-au refăcut este situat pe același amplasament stabilit de autorii lor în anul 1959; în prezent, au luat măsura reparării acoperișului astfel încât pe terenul reclamanților nu se scurge apa din ploaie și zăpadă. Au mai precizat pârâții că sunt proprietarii suprafeței de 1442 mp prin moștenire de la părinți, teren care se învecinează cu proprietatea reclamanților și că nu au mai avut litigii anterior cu niciunul dintre proprietarii care au deținut terenul cumpărat în prezent de reclamanți. In drept au invocat dispozițiile art.115 Cod de procedură civilă. În susținerea întâmpinării au depus la dosar înscrisuri.
La termenul de judecată din data de 03.10.2006, după legitimare, instanța a luat act că pârâta se numește și nu.
Prin sentința civilă nr.6328/12.12.2006 pronunțată de Judecătoria Bufteaa fost admisă cererea de chemare în judecată, au fost obligați pârâții să lase reclamanților în deplină proprietate și posesie suprafața de 101,50. a fost stabilită linia de hotar între proprietățile acestora, a fost omologat raportul de expertiză topografică întocmit de expertul; pârâții au fost obligați să ridice gardul existent pe suprafața de 101,50. în termen de o lună de la rămânerea irevocabilă a hotărârii judecătorești, iar în caz contrar au fost autorizați reclamanții să ridice gardul, pe cheltuiala pârâților.
De asemenea, au fost obligați pârâții să ridice acoperișul locuinței lor la nivelul de 0,28 față de imobil și să plătească reclamanților suma de 1.031,54 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin contractul de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere autentificat sub nr.3468/23.05.1995 la notariatul de Stat, reclamantele, căsătorită și, căsătorită, au dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului situat în com.Vidra, compus din teren intravilan de 2.778 mp si construcția edificată pe acesta.
La rândul său, pârâtul a făcut dovada cu certificatul de moștenitor legal și testamentar nr.241/28.07.2006 coroborat cu procesul verbal de punere în posesie nr.1957/28.04.1996 emis în condițiile Legii nr.18/1991 ca deține imobilul situat în com.Vidra, satul Vidra, jud.I, compus din teren de 1.442 mp și construcția aferentă.
Potrivit concluziilor raportului de expertiză în specialitatea topografie, instanța a reținut că, în fapt, reclamanții dețin o suprafață de 2656 mp cu un minus de 122 mp față de acte, iar pârâții o suprafață de 1542 mp cu un plus de 100 mp față de acte.
Totodată, prin stabilirea liniei de hotar între cele două proprietăți pe aliniamentul 12-11-B-C-8, s-ar reconfigura amplasamentul celor două terenuri cât mai aproape de suprafețele rezultate din acte, respectiv reclamanții - 2756 mp cu un minus de 22 mp față de acte, iar pârâții - 1442 mp, exact suprafața deținută din acte.
Ca atare, instanța a reținut că o suprafață de 101,50 mp din terenul reclamanților a fost ocupată de pârâți, în timp ce 1,50 mp din terenul acestora din urma se regăsește la reclamanți (anexa nr.2 din raport).
Totodată, s-a constatat din schițele anexe la raportul de expertiză că sunt întemeiate celelalte capete de cerere, întrucât pe suprafața ce urmează a fi retrocedată reclamanților se observă că pârâții au edificat un gard, iar streașina locuinței pârâților se află deasupra terenului reclamanților pe o suprafața ce variază între 0,28 si 0,47 ( anexa nr.2 din raport - 92).
Pentru aceste considerente, în baza art.480 Cod civil, prima instanță a admis acțiunea formulată de reclamanți si a obligat pârâții să lase reclamanților în deplină proprietate și posesie suprafața de 101,50 mp cuprinsă în perimetru B; 10; 9; 8;
In temeiul art.584 Cod civil, pentru reglementarea juridică a graniței dintre cele două proprietăți, s-a stabilit linia de hotar între terenul proprietatea reclamanților și terenul proprietatea pârâților pe aliniamentul A-12-11-B-C-8.
Au fost obligați pârâții să ridice gardul existent pe suprafața de 101,50 mp, în termen de 1 lună de zile de la rămânerea definitivă și irevocabilă a prezentei hotărâri; în caz contrar, au fost autorizați reclamanții să ridice gardul, pe cheltuiala pârâților, precum și acoperișul casei ce le aparține, pe lungimea acesteia, la nivelul de 0,28 față de imobil.
Reținând culpa procesuală a pârâților, în temeiul art.274 Cod de procedură civilă, aceștia au fost obligați, în solidar, să plătească reclamanților suma de 1.031,54 lei, reprezentând cheltuieli de judecată, respectiv onorariu de expert, taxa judiciară și timbru judiciar.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs la data de 16.02.2007 pârâții și, cale de atac ce a fost calificată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, la data de 23.04.2007 ca fiind apel.
Apelanții au criticat soluția primei instanțe arătând că prin omologarea raportului de expertiză efectuat în cauză, pârâților li se încălcă dreptul de proprietate garantat de art.44 alin.2 din Constituție, prin raportare la vechiul aliniament existent între terenurile învecinate.
S-a arătat și faptul că nu au fost luate în considerare planurile cadastrale existente la Primărie și nici nu a fost administrată proba testimonială solicitată de pârâți, prin care se urmărea să se dovedească faptul că actualul hotar nu a fost mutat din anul 1959.
Intimatii-reclamanți, și au formulat, la data de 18.04.2007, întâmpinare, solicitând respingerea căii de atac ca nefondată, deoarece proba dreptului de proprietate a fost făcută de către reclamanți prin înscrisurile depuse, înscrisuri ce nu pot fi răsturnate prin administrarea probei cu martori, iar faptul că gardul s-ar afla pe același aliniament este lipsit de relevanță, deoarece asta nu ar însemna decât că pârâții încalcă dreptul de proprietate al reclamanților de mai mult timp.
Sub aspect probatoriu, tribunalul a respins cererea apelanților-pârâți privind administrarea probei testimoniale ca nefiind utilă față de teza probatorie susținută (faptul că gardul despărțitor se află pe vechiul amplasament), deoarece în condițiile în care părțile invocă titluri de proprietate, urmează a se compara titlurile părților, administrarea probei testimoniale putând fi utilă doar în măsura în care reclamanții ar fi înțeles să învestească instanța cu o cerere având ca obiect despăgubiri pentru lipsa de folosință asupra terenului, sub aspectul culpei în ocuparea terenului. În ceea ce privește proba cu expertiză,
având în vedere că nu au fost propuse alte obiective decât cele stabilite în fața primei instanțe, tribunalul a constatat că nu este necesară efectuarea unei noi expertize. Faptul că raportul de expertiză nu a ținut cont de planurile parcelare, va fi analizat ca și critică în privința sentinței.
Prin decizia civilă nr.674/A/21.05.2007 Tribunalul București - Secția a III-a Civilă a respins apelul, ca nefondat, și i-a obligat pe apelanți la plata către intimați a sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut că, prin raportare la obiectul cererii de chemare în judecată, probele cu interogatoriu și testimonială nu sunt utile soluționării cauzei. Raportat la faptul că reclamanții au prezentat un titlu de proprietate valid și necontestat (contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.3468/23.05.1995 de fostul Notariat de Stat ), translativ de proprietate și opozabilerga omnes, iar pârâții au prezentat numai procesul verbal de punere în posesie nr.1957/28.07.2006 eliberat în condițiile Legii nr.- (care potrivit Deciziei nr.I/1997 pronunțată de Curtea Supremă de Justiție în recursul în interesul legii, nu constituie titlu de proprietate), în mod corect a fost efectuată expertiza dispusă în cauză, deoarece numai una dintre părți a făcut dovada dreptului său de proprietate. Sub acest aspect, susținerea apelanților în sensul că expertul nu a avut în vedere planurile cadastrale ale zonei este neîntemeiată, deoarece, în primul rând expertul este dator să răspundă obiectului acțiunii în revendicare pe baza titlurilor de proprietate ale părților și, subsecvent, deoarece, din punct de vedere procedural, expertul este ținut să aibă în vedere exclusiv proba cu înscrisuri administrată de părți în fața instanței.
În consecință, raportat la dispozițiile art. 584 și 480 Cod civil, în mod corect a fost admisă cererea reclamanților, deoarece aceștia au făcut dovada dreptului de proprietate asupra suprafeței de teren, consecința firească a atributelor dreptului de proprietate, fiind obligarea apelanților la a le lăsa intimaților în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața ce le aparține. Soluția adversă ar fi de natură a aduce atingere dreptului de proprietate al intimaților-reclamanți, care la rândul lor beneficiază de garanțiile constituționale ale acestui drept.
Împotriva acestei decizii au formulat recurs, în termenul prevăzut de art.301 Cod de procedură civilă, recurenții-pârâți și, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei pronunțată de Tribunalul București și trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului.
În motivarea cererii de recurs întemeiată în drept pe dispozițiile art.304 pct.6 și 9 Cod de procedură civilă, recurenții-pârâți au arătat că în mod greșit instanța de apel a respins cererea de refacere a expertizei tehnice judiciare efectuate în cauză la prima instanță și de administrare a probelor cu martori și interogatoriu pentru considerentul că intimații-reclamanți dețin un titlu de proprietate valabil (contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.3468/23.05.1995), care este superior procesului verbal de punere în posesie a recurenților-pârâți de către Comisia Locală de aplicare a Legii Fondului Funciar a Comunei Vidra.
Pornind de la această premiză, Tribunalul Bucureștia considerat că intimații-reclamanți "au făcut dovada dreptului de proprietate asupra suprafeței de teren".
Este evident nelegală soluția instanței de apel, deoarece, și în ipoteza în care s-ar accepta că intimații-reclamanți au un titlu de proprietate care le dă dreptul la o suprafață de teren mai mare decât aceea pe care o dețin în momentul de față, este necesar să se facă dovada că această suprafață de teren care lipsește se regăsește în suprafața deținută de către intimații-pârâți.
Mai mult decât atât, chiar și în cazul în care prin expertiza judiciară topo efectuată în faza fondului s-a stabilit că recurenții-pârâți dețin o suprafață de teren mai mare decât au dreptul, este obligatoriu să se stabilească dimensiunile și amplasamentul exact al suprafeței de teren deținute fără drept de către pârâți.
Or, acest lucru nu se putea dovedi decât prin administrarea probei cu martori și interogatoriile părților, în caz contrar propunerea făcută de către expertul judiciar având un caracter unilateral, arbitrar și abuziv; deși reclamanții au revendicat o suprafață de teren cu limitele de 116. x 0,6. (adică 69,6.), expertul tehnic a făcut propunerea ca pârâții să își retragă gardul doar pe o lungime de aproximativ 45. dar pe o lățime care variază între 0,1 - 6. (suprafață amplasată strict în capătul grădinii).
Caracterul arbirar și abuziv al propunerii făcute prin raportul de expertiză nu poate fi contestat, deoarece expertul judiciar nu a justificat în nici un fel de ce a ales ca noul hotar să fie așezat pe aliniamentul A-12-11-B-C-8, și nu pe un altul, mai ales că suprafața de 101. cuprinsă în perimetrul B-10-9-8-C este foarte fertilă, aflată în imediata vecinătate a râului, și are o valoare economică foarte mare, fiind ideal pentru exploatare agricolă (de altfel, așa cum rezultă și din constatările expertului, această suprafață este acoperită de un solar construit de către recurenții-pârâți în grădina proprietatea lor în urmă cu peste 30 de ani).
Prin soluția, adoptată, recurenții apreciază că li s-a încălcat în mod grav dreptul la proprietate, aceasta având un caracter abuziv, al unei exproprieri mascate, cu scop reparatoriu (pentru simplul motiv că reclamanții dețin o suprafață mai mică de teren, iar pârâții o suprafață mai mare), deoarece, în cazul în care reclamanții au revendicat o suprafață de teren cu limitele de 116. x 0,6. (adică 69,6.), instanța era obligată să acorde ceea ce s-a cerut (adică suprafață ocupată de pârâți prin mutarea gardului).
Cererea de recurs a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 16 lei achitată cu chitanța nr.-/09.10.2007 eliberată de -; s-a aplicat timbru judiciar în valoare de 1 leu.
Intimații-reclamanți au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea recursului, ca nefondat întrucât în cauză a fost administrată procedural proba cu expertiză judiciară topografică pentru stabilirea liniei de hotar între cele două proprietăți, în funcție de actele de proprietate pe care părțile de dețin, iar proba cu martori nu îndeplinește condițiile de a fi utilă, pertinentă și concludentă în cauză, întrucât există înscrisuri care atestă întinderea dreptului de proprietate al părților.
În ședința publică de la 09.10.2007 s-a dispus suspendarea judecării recursului, în temeiul art.244 alin.1 pct.1 proc.civ. până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr- al Judecătoriei C, având ca obiect cererea de constatare a dreptului de proprietate asupra suprafeței de aproximativ 100. teren situat în com.Vidra, șos.-, nr.251, jud.I (din suprafața totală de 1542.), cerere formulată de și în contradictoriu cu, și.
Cererea de recurs a fost repusă pe rol, la cererea intimaților reclamanți la data de 17.11.2009 pentru considerentele expuse în încheierea de ședință de la acea dată.
Analizând decizia recurată prin prisma criticilor formulate, susținerile părților și dispozițiile legale incidente în speță, Curtea reține că recursul nu este fondat și urmează să-l respingă pentru următoarele considerente:
Reclamanții au învestit instanța cu o cerere de grănițuire a proprietății lor de cea a pârâților, de revendicare a unei porțiuni de teren, de ridicare a gardului și de reparare și ridicarea acoperișului.
Aceștia a înfățișat două acte autentice, respectiv contractul de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere autentificat sub nr.3468/23.05.1995 la fostul Notariat de Stat al Sectorului Agricol I, prin care au dobândit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 2778. situat în com.Vidra, Sectorul Agricol I, 34, parcelele 3354, 3355, 3356 și 3357 și Titlul de proprietate nr.41228/23.10.1998 emis de Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor a Județului
De asemenea, reclamanții au depus un proces-verbal de punere în posesie întocmit de Primăria Comunei Vidra la data de 27 februarie 1995.
Pârâții au înfățișat procesul-verbal de punere în posesie întocmit de Primăria Comunei Vidra la 28.04.1996 pentru 1442. teren și certificatul de moștenitor nr.241/28.07.2006 eliberat de.
Pe baza situației de fapt reținută de instanțele de fond din raportul de expertiză judiciară topografică întocmit la judecata în primă instanță, s-a reținut că față de actele de proprietate exhibate, reclamanții dețin 2656. teren (mai puțin cu 122. decât cea menționată în actele de proprietate) în vreme ce pârâții dețin în fapt 1542. (față de 1442. cât prevede actul lor de proprietate).
Curtea reține că înscrisurile autentice se bucură de o prezumție de validitate și sunt opozabileerga omnes.
Întrucât actele de proprietate ale părților erau însoțite de schițe oficiale, Curtea apreciază că proba cu martori nu îndeplinea condiția de a fi admisibilă împotriva înscrisurilor autentice.
În raport de teza probatorie expusă de apelanții-pârâți, conform mențiunilor cuprinse în practicaua deciziei civile nr.674/A/21.05.2007 pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, respectiv identificarea terenurilor învecinate și stabilirea liniei de hotar, nici proba cu interogatoriu nu este admisibilă, întrucât aceasta trebuie să tindă la dovedirea unor fapte personale.
În ceea ce privește proba cu expertiză tehnică judiciară topografică, se reține că această probă îndeplinește condițiile de admisibilitate, însă, potrivit dispozițiilor art.295 alin.2 Cod de procedură civilă, instanța de apel are posibilitatea de a dispune refacerea sau completarea probelor administrate la prima instanță atunci când apreciază necesar.
În speță, instanța de apel a apreciat că proba cu expertiză judiciară întocmită la prima instanță este lămuritoare, astfel că a respins în mod procedural cererea de refacere a acestei probe în apel.
Susținerile recurenților referitoare la situația de fapt și interpretarea probatoriului administrat nu pot face obiect de analiză în recurs, având în vedere caracterul recursului de cale extraordinară de atac.
Curtea reține că instanța de apel a făcut corecta interpretare și aplicare a dispozițiilor procedurale care vizează încuviințarea probelor, iar împrejurarea că prin hotărâre judecătorească pronunțată pe baza analizării titlurilor de proprietate ale părților, recurenții-pârâți sunt obligați să lase în proprietate intimaților-reclamanți suprafața de 101,50. determinată conform sentinței pronunțată de Judecătoria Buftea, nu are semnificația unei exproprieri mascate, întrucât aceștia nu și-au justificat dreptul de proprietate asupra terenului în litigiu, în vreme ce intimații-reclamanți dețin acte autentice care le consfințesc dreptul de proprietate.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art.312 alin.1 Cod de procedură civilă, Curtea va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenții pârâți și împotriva deciziei civile nr.674/A/21.05.2007 pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - reclamanți, și.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 26 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - - -
GREFIER
Red.
Tehnored.
2 ex/25.02.2010
------------------------------------------
- Secția a III-a -
-
Jud.B -
Președinte:Simona Gina PietreanuJudecători:Simona Gina Pietreanu, Mirela Vișan, Bianca
