Actiune in granituire fara revendicare. Decizia 965/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie-
Dosar nr-
DECIZIA NR. 965
Ședința publică din data de 25 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Aurelia Popa
JUDECĂTORI: Aurelia Popa, Elena Staicu Mioara Iolanda
- - -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta - SRL, cu sediul în P,-, -.4, parter, cod poștal -, județul P,împotriva deciziei civile nr.32 din 15 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Prahova,în contradictoriu cu intimata reclamantă - SRL, cu sediul în P,-, cod poștal -, județul P, pârâta, domiciliată în P,-.A,.141.H,.1,.4, cod poștal -, județul P și cererea de intervenție în interesul recurentei formulată de intervenienții, ambii domiciliați în comuna, sat. nr.136, cod poștal -, județul P și, domiciliat în P,-,.101,.36, cod poștal -, județul
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenta pârâtă - SRL reprezentată de avocat din cadrul Baroului P, intimata reclamantă - SRL reprezentată de avocat din cadrul Baroului P, intervenienții asistat de avocat și reprezentată de același avocat, lipsind intimata pârâtă și intervenientul .
Procedura legal îndeplinită.
Recursul este timbrat cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20,00 lei, nr.-/14.10.2009 și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, iar cererea de intervenție este timbrată cu taxă judiciară de timbru în valoare de 20,00 lei, potrivit chitanței nr.-/14.10.2009 și timbrul chitanțele
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
Avocat, pentru recurenta pârâtă și intervenienți, depune la dosar un număr de cinci planșe foto, comunicate și părții adverse și solicită admiterea în principiu a cererii de intervenție, precizând că acele contracte de vânzare-cumpărare le-a depus în susținerea cererii de intervenție.
Avocat, având cuvântul pentru intimata - SRL, declară că lasă la aprecierea instanței cu privire la admisibilitatea, în principiu, a cererii de intervenție.
De asemenea, declară că nu mai susține excepțiile invocate, referitoare la netimbrarea recursului și a cererii de intervenție, precum și cea referitoare la tardivitatea formulării recursului și inadmisibilității cererii de intervenție.
Curtea ia act de declarația apărătorului intimatei - SRL în sensul că nu mai susține excepțiile invocate prin întâmpinare, referitoare la netimbrarea recursului și a cererii de intervenție, precum și cea referitoare la tardivitatea formulării recursului și inadmisibilității cererii de intervenție, admite, în principiu, cererea de intervenție formulată de intervenienții, și, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în susținerea și dezbaterea recursului.
Avocat, având cuvântul pentru recurenta pârâtă și intervenienți, susține oral motivele de recurs întemeiate pe dispozițiile art.304 pct.7 și 9 cod pr.civilă, în sensul că s-au încălcat dispozițiile legale atunci când s- stabilit grănițuirea și revendicarea suprafeței de teren în cauză.
Astfel, apreciază că decizia atacată este nemotivată, deoarece tribunalul face referire la câteva fraze cu generalități, fără a se referi punctual la motivele de apel și la dispozițiile legale în materie, apreciind că aceasta echivalează cu o nemotivare a soluției pronunțate.
De asemenea, arată că instanța de apel a încălcat dispozițiile art.480 cod civil privind proprietatea și modul în care se soluționează o cerere de revendicare, referindu-se numai cu privire la probele și înscrisurile depuse la dosar de intimată, fără a analiza în mod corect și actele de proprietate ale recurentei pe linie ascendentă, oprindu-se la momentul stabilirii dreptului de proprietate obținut de autorul recurentei, în baza unei sentințe civile, acte pe care ambele instanțe nici nu le amintesc, deși au fost depuse la dosar mai multe acte.
Precizează recurenta că din analiza acestor acte rezultă clar că recurenta stăpânește o suprafață de teren care este aceeași cu cea a autorilor săi, deci prin acel transfer, în timp, al proprietății, suprafața deținută de recurentă nu s-a modificat, spre deosebire de intimata pârâtă care, așa cum rezultă și din raportul de expertiză întocmit în cauză, stăpânește cu 11 mp mai mult decât are în actele de proprietate.
Recurenta menționează că un alt aspect criticat este acela al încercării motivării admiterii acțiunii, în lipsa tuturor probelor, în baza dispozițiilor Legii7/1996 a publicității imobiliare, deoarece nu se poate invoca dobândirea unui drept de proprietate doar pe baza unei simple înscrieri în cadastru, fără a se analiza și celelalte condiții de dobândire a proprietății.
Solicită, în principal, admiterea recursului și a cererii de intervenție, modificarea ambelor hotărâri în sensul respingerii acțiunii, iar în subsidiar, în cazul în care se apreciază că este necesară completarea probatoriilor în cauză, solicită casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Avocat, având cuvântul pentru intimata - SRL, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârilor pronunțate în cauză, ca legale și temeinice, având în vedere că ambele instanțe au analizat toate actele și probele administrate de părți și a reținut în mod corect, în baza planului anexat la raportul d expertiză cât și a planului anexă al actului de vânzare cumpărare, că suprafața de teren în litigiu nu a fost niciodată proprietatea recurentei.
Solicită respingerea recursului ca nefondat, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea formulată și înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești la data de 23.03.2005 sub nr. 3824/2005, reclamanta -. SRL a chemat în judecată pe parata, solicitând instanței ca în contradictoriu cu aceasta și pe baza probelor ce se vor administra, să dispună stabilirea liniei de hotar care desparte proprietățile celor două părți, situate în P, str. -, nr. 1, respectiv nr. 1, jud. P, și ca urmare a stabilirii liniei de hotar, pârâta să fie obligată să respecte dreptul de proprietate al reclamantei asupra fâșiei de teren pe care a acaparat-o din proprietatea sa, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că este proprietara terenului în suprafață de 611 mp, situat în P, str. -, nr. 1, jud. P, care se învecinează pe laturile de nord și sud cu Primăria Municipiului P, pe latura de vest cu str. -, și pe latura de est cu proprietatea numiților și -. Între terenul acesteia și terenul pârâtei nu există o linie de hotar fixată prin semne externe și vizibile, motiv pentru care solicită să se stabilească linia de hotar dintre cele două proprietăți, precum și să fie obligată pârâta să respecte dreptul de proprietate asupra suprafeței de aproximativ 4 mp de teren, pe care a acaparat-o din terenul proprietatea reclamantei.
În drept reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe prev. art. 584. civ. și pe prevederile cod pr. civilă.
Prin sentința civilă nr. 5241/17.06.2005, instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei, invocată de aceasta prin întâmpinare, și a respins acțiunea formulată de reclamantă ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală procesuală pasivă.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamanta, arătând că în mod greșit instanța de fond a apreciat că terenul în litigiu nu se învecinează pe nicio latură cu terenul pârâtei, întrucât proprietățile celor două părți sunt situate una în prelungirea celeilalte și se află pe străzi diferite, aspecte care ar fi putut fi ușor lămurite prin efectuarea unei expertize topo în cauză.
Prin Decizia civilă nr. 762/01.11.2005, Tribunalul Prahova - Secția Civilă a admis apelul formulat de apelanta reclamantă, a desființat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare Judecătoriei Ploiești, pentru introducerea în cauză a -. SRL și pentru soluționarea de fond a acțiunii.
Cauza a fost înregistrtată pe rolul Judecătoriei Ploiești la data de 16.12.2005 sub nr-.
La termenul de judecată din 20.01.2006, instanța a dispus introducerea în cauză a - SRL în calitate de pârâtă, conform dispozițiilor deciziei civile nr. 762/01.11.2005 pronunțată de Tribunalul Prahova - Secția Civilă.
La termenul din 21.04.2006, pârâta - SRL a formulat întâmpinare, prin care a arătat că este de acord cu stabilirea liniei de hotar ce desparte proprietățile celor două părți, însă nu consideră că a acaparat vreo suprafață de teren aflată în proprietatea reclamantei.
În dovedirea acțiunii, instanța a încuviințat reclamantei proba cu înscrisuri, și proba cu expertiză topo. În apărare a încuviințat pârâtelor proba cu înscrisuri, interogatoriul reclamantei și proba cu expertiză topo.
Prin sentința civilă nr. 1010/05.02.2008 Judecătoria Ploiești a admis acțiunea și a obligat pârâtele să lase, în deplină proprietate și posesie reclamantei, terenul în suprafață de 5,30 mp. situat în P, str. -, nr.1, delimitat cu linia ce unește punctele 5,6,9,10,5 conform schiței de plan anexă la raportul de expertiză topometrică efectuat în cauză de expert și a stabilit linia de hotar dintre proprietatea reclamantei și imobilul proprietatea pârâtelor pe linia ce unește punctele 4-5-10-9-8 identificată prin culoarea roșiei, conform schiței de plan 2 anexă la raportul de expertiza, topografică completare și a omologat varianta a II- a raportului de expertiză, din raportul de expertiză completare efectuată de expert.
La pronunțarea soluției instanța de fond a reținut că reclamanta este proprietara unui teren de 611 mp. situat în P, str. -, nr.1, conform contractului de vânzare autentificat la nr.4459/04.05.2004, încheiat între aceasta și C SA P, terenul ce face obiectul prezentului litigiu, intrând în proprietatea vânzătoarei - SA P, conform Hotărârii Consiliului Local al Municipiului P nr.14/1995, iar după cum rezultă din înscrisurile de la dosar pe întreaga perioadă în care terenul respectiv s-a aflat în proprietatea - SA P nu au fost făcute modificării în sensul edificării de construcții sau înstrăinării totale sau parțiale a terenului către alte persoane.
Instanța de fond a reținut, totodată, că din concluziile raportului de expertiză topometrică efectuat de expert, rezultă că titlurile de proprietate ale părților, contractul de vânzare cumpărare nr.4459/2004 și contractul de vânzare - cumpărare nr.7475/2003, se suprapun în privința unei fâșii de teren, în suprafață de 7,20 mp care, în prezent, este ocupată de părți, reclamanta ocupând o suprafață de 1,90 mp, iar pârâta o suprafață de 5,30 mp, delimitată pe schița de plan prin linia ce unește punctele 5,6,9,10,5.
S- mai reținut de instanța de fond că comparând drepturile autorilor de la care provin cele două titluri, are câștig de cauză cel care a dobândit de la autorul al cărui drept este preferabil, în speță reclamanta, întrucât autoarea acesteia - SA și-a înscris cu prioritate dreptul de proprietate asupra terenului în Cartea funciară, având drept consecință opozabilitatea dreptului real înscris față de terț și dobânditorii ulteriori ai aceluiași imobil cum este și pârâta.
Împotriva sentinței pronunțate a declarat apel pârâta - SRL, susținând că este nelegală și netemeinică deoarece este rezultatul unei greșite aprecieri a probelor administrate și eronatei aplicări a dispozițiilor normative incidente, întrucât instanța investită cu acțiunea în revendicare, având ca cerere accesorie grănițuirea unor proprietăți vecine, deși ambele părți au titlu de proprietate și a reținut că se impune compararea acestora, urmând a decide care este preferabil, nu a avut în vedere că în cuprinsul contractului de vânzare - cumpărare autentificat la nr.8276/1998 este menționat modul de dobândire a dreptului de proprietate terenului în suprafață de 35,20 mp de către vânzător, dreptul de proprietate dobândit de cumpărătorii din acest contract -, și a fost transcris în registrul de transcripțiuni la nr.3715, fiind înscris pentru prima data la 09.07.2002 în baza încheierii nr.5220 a Biroului de Carte funciară de pe lângă Judecătoria Ploiești.
Dezvoltând motivele de apel invocate, pârâta a mai susținut că întrucât înscrierile în cartea funciară nu pot fi privite ca prevalând celor din fostele registre de transcripțiuni, inscripțiuni, prima instanță, ignorând a analiza înscrierile succesive ale dreptului de proprietate asupra terenului sau s-ar raporta la o dată eronată, determinată, pentru a face compararea titlurilor autoarei reclamantei - intimate în baza unui schimb efectuat cu Consiliul Local al Municipiului P în urma măsurătorilor efectuate în vederea intabulării s-a constatat o diferență de 6oo mp.
În cadrul acelorași motive de apel, pârâta a susținut că, ignorând cercetarea modului de transmitere a dreptului de proprietate din autor în autor, precum și înscrierea acestuia spre opozabilitate față de terți, judecătorul fondului a ignorat că ulterior intrării în vigoare a Legii nr.7/1996, publicitatea imobiliară a fost ținută în doua sisteme, terenul apelantei cat si al reclamantei intimate fiind situate in zona geografica pentru care evidenta si publicitatea imobiliara au fost ținute în registrele de transcripțiuni, dreptul de proprietate pentru terenul aparținând reclamantei nefiind înscris în evidențele de publicitate imobiliară decât la 14.01.2000.
S-a solicitat admiterea apelului, schimbarea sentinței în sensul respingerii acțiunii, întrucât cel mai îndepărtat moment al înregistrării, pentru care apelanta a făcut probațiunea apreciată doctrinar ca diabolică este anul 1948, când sub nr.223 a fost transcris de fosta grefă a Tribunalului Prahova, actul autentificat la nr.47/1948.
Intimata a formulat întâmpinare prin care solicitat respingerea apelului, ca nefondat, obiectul litigiului fiind suprafața de teren de 32,50 mp. deținută în P, str. -, nr.1, județul P, iar atât din planul anexat raportului de expertiză cât și planul anexă al actului de vânzare cumpărare nr.614/1948 rezultă clar că terenul în litigiu nu a fost proprietatea apelantei.
După examinarea sentinței apelate, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului, precum și a dispozițiilor ce au incidență în soluționarea cauzei, Tribunalul Prahova prin decizia nr.32 din 15 ianuarie 2009 respins apelul declarat de pârâta - SRL, împotriva sentinței civile nr.1010/05.02.2008 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimata reclamantă - SRL P și intimata pârâtă, ca nefondat, reținând următoarele considerente:
Din înscrisurile depuse în cauză rezultă că intimata reclamantă - SRL este proprietara terenului în suprafață de 611 mp, situat în P, str.- nr.1, potrivit contractului de vânzare - cumpărare nr. 4459/04.05.2004, terenul în litigiu intrând în proprietatea vânzătoarei - SA P în baza Hotărârii Consiliului Local al Municipiului P nr. 14/03.03.1995 prin care s-a aprobat schimbul a doua terenului în suprafață de 600 mp, identificate prin planul de situație anexat hotărârii.
Apelanta pârâtă, potrivit probelor cu înscrisuri depuse, este proprietara imobilului situat în P str. - nr.1A, fosta - -, nr. 12, având ca vecinătăți Primăria Municipiului P, Cofetărie și pe două dintre laturi, imobilul fiind cumpărat la data de 25.11.2003 de la - Com SRL prin contractul de vânzare cumpărare autentificat la nr. 7479/2003.
Comparând drepturile autorilor de la care provin cele două titluri de proprietate tribunalul a reținut că în mod corect prima instanță a apreciat că este preferabil titlul reclamantei deoarece autoarea acesteia și-a înscris, cu prioritate, dreptul de proprietate asupra terenului în Cartea funciară pentru opozabilitatea dreptului față de terț.
Faptul că o parte din terenul dobândit de reclamanta prin contractul nr. 4459/04.085.2004 are o suprafață de 5,30 mp, este în prezent ocupat de pârâtă, rezultă din cuprinsul raportului de expertiză întocmit în cauză de expert.
Criticile formulate de pârâta - apelantă în sensul că prima instanță a apreciat greșit probele administrate și a aplicat eronat dispozițiile normative nu au fost reținute, nefiind întemeiate deoarece după cum rezultat din concluziile raportului de expertiză întocmit de expert, titlurile de proprietate ale părților - contractul de vânzare cumpărare nr.4459/04.05.2004 și contractul de vânzare - cumpărare nr.7475/25.11.2003 se suprapun în privința unei fâșii de teren în suprafață de 7,20 mp care în prezent este ocupată de părți.
În ceea ce privește contactul de vânzare cumpărare nr.8276/1998 s-a reținut că prin acest înscris a înstrăinat către și terenul în suprafață de 35,20 mp, apelanta pârâtă cumpărând acest teren.
Susținerile apelantei pârâte inserate în cuprinsul motivelor de apel sunt neîntemeiate, considerente față de care, în baza dispozițiilor art.296 cod pr. civilă, tribunalul a respins apelul ca nefondat.
Împotriva aceste decizii a formulat recurs pârâta - SRL, criticând-o pentru nelegalitate, arătând că, în primul rând, legat de modul în care este motivată decizia tribunalului și anume în câteva fraze generalizate și fără a face referire punctual la motivele de apel și la dispozițiile legale în materie, apreciază că această împrejurare echivalează cu o nemotivare a soluției pronunțate, respectiv după ce se menționează situația de fapt se concluzionează că motivele de apel sunt neîntemeiate și se respinge apelul, fiind incidente, în acest sens, dispozițiile art.304 pct. 7 cod pr.civilă.
Recurenta menționează că un al doilea aspect este acela al încălcării dispozițiilor art.480 cod civil privind proprietatea și modul în care se soluționează o cerere de revendicare, cât și încălcarea dispozițiilor art.584 cod civil.
În acest sens, precizează că instanțele, pornind la analiza titlurilor de proprietate prezentate de părți, au mers cu analiza pe linie ascendentă a titlurilor de proprietate a autorilor părților până la primul proprietar al imobilelor numai în ceea ce privește titlul de proprietate al intimatei, iar în ceea ce privește proprietatea recurentei s-a oprit la momentul stabilirii dreptului de proprietate al autorului acestei, în baza unei sentințe civile, deși în cauză s-au depus mai multe acte, inclusiv cele ale proprietarilor de la care a dobândit, acte ce nu au fost amintite în nici un fel de către instanțe.
Din analiza acestor acte rezultă clar că recurenții au dobândit o suprafață de teren pe care o și stăpânesc, în aceeași suprafață ca și autorii lor, deci prin acel transfer în timp al proprietății, suprafața deținută de recurenți și de foștii proprietari nu s-a modificat, așa cum menționează și expertul în lucrarea sa, suprafața de teren fiind conformă cu actele deținute de recurentă și practic nu apare nicio acaparare de teren, iar spre deosebire de recurentă, din raportul de expertiză rezultă cu certitudine că intimata pârâtă stăpânește cu 11 mp mai mult decât în actele de proprietate ale celor de la care a cumpărat, justificând acel plus pe baza unor măsurători cadastrale și nu în baza vreunui act.
Susține recurenta că este evidentă încălcarea dispozițiilor art.304 pct.8-9 cod pr.civilă, în condițiile în care recurenta nu ocupă și nu a ocupat niciodată mai mult decât în act, deține chiar mai puțin și și-a dovedit legal dreptul de proprietate, astfel că, pe baza dispozițiilor art.480 cod civil, nu există nicio explicație a obligării sale să-și micșoreze proprietatea pentru a lăsa intimatei cei 11 mp solicitați.
Mai mult, arată că instanțele au analizat decât probele administrate de intimată, ținând cont doar de varianta din expertiza, care o avantajează pe reclamanta intimată, fără a justifica însă, de ce se preferă această variantă și se înlătură toate actele recurentei și fără a analiza situația și prin prisma celorlalte vecinătăți ale proprietății intimatei, a modificărilor în timp și chiar a modului de stăpânire în timp.
Recurenta arată că al treilea aspect ce trebuie analizat și care reprezintă tot o încălcare a dispozițiilor legale, respectiv art.304 pct.9 cod pr.civilă, este acela de încercare a motivării admiterii acțiunii în lipsa tuturor probelor în baza dispozițiilor legii publicității imobiliare, fără a se indica care este dispoziția din Legea publicității imobiliare care justifică posibilitatea unei persoane care dobândește o suprafață mai mare decât cel de la care a cumpărat și apoi încearcă să obțină în fapt acest lucru, de la vecinul său, care stăpânește conform actului și care a dobândit terenul de la alt proprietar.
Astfel, arată recurenta, că dispozițiile art.32 și art.35 din Legea 7/1996 și următoarele, constituie un argument în favoarea recurentei și nu a intimatei și apreciază că nu se poate invoca dobândirea unui drept de proprietate, pentru un teren ce nu a aparținut celui de la care a cumpărat, doar pe baza înscrierii cu acea proprietate în cadastru și că dacă s-ar merge pe acest mod simplist de apreciere, celelalte dispoziții ale legii ar apărea total nejustificate și fără aplicare, socotind deci, că în mod nelegal s-a încercat justificarea admiterii acțiunii pe dispozițiile Legii 7/1996 și a unui drept oferit de această lege intimatei, în afara tuturor actelor și a situației cu totul deosebite, ce rezultă din actele de proprietate.
În concluzie, recurenta solicită admiterea recursului, modificarea ambelor hotărâri pronunțate în cauză și pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată, iar în subsidiar, în cazul în care se apreciază că este necesară completarea probelor solicită casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru efectuarea altor rapoarte de expertiză și verificarea actelor de proprietate pe linie ascendentă.
Numiții, și au formulat cerere de intervenție în interesul recurentei, arătând că au cumpărat imobilul în litigiu, solicitând admiterea recursului, întrucât rezultă în mod clar că granițele proprietății lor, cât și suprafața nu au fost modificate niciodată, că actele autorilor lor nu au fost analizate și în mod greșit au fost aplicate dispozițiile Legii nr.7/1996.
- SRL a depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de intervenție ca inadmisibilă, întrucât intervenienții nu își susțin interesul față de promovarea acestei acțiuni, a invocat excepția tardivității și netimbrării recursului formulat de - SRL și pe fond a solicitat respingerea recursului acestei părți, având în vedere că decizia tribunalului a fost motivată în mod corespunzător, după examinarea tuturor probelor administrate, cu respectarea legii și a cadrului procesual fixat de către părți.
Fiind prezentă în fața instanței la termenul din data de 25.11.2009, intimata a arătat că renunță la invocarea excepțiilor de tardivitate și netimbrare a recursului formulat de - SRL, precum și excepției de inadmisibilitate a cererii de intervenție formulate de intervenienții în interesul recurentei, și.
Examinând decizia recurată prin prisma motivelor de recurs formulate, raportat la actele și lucrările dosarului și textele legale incidente în cauză, Curtea de Apel constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Hotărârile atacate sunt nelegale, fiind date cu aplicarea greșită a legii, caz în care se constată incidența dispozițiilor art.304 pct.8 și 9 cod pr.civilă având în vedere că au fost încălcate dispozițiile art.480 cod civil privind proprietatea și dispozițiile art.32 din Legea 7/1996, ocazie cu care instanța, interpretând actul juridic dedus judecății a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia.
În acest sens, se constată că instanțele anterioare, pornind la analiza titlurilor de proprietate prezentate de părți, au mers cu analiza pe linie ascendentă a titlurilor de proprietate a autorilor părților până la primul proprietar al imobilelor numai în ceea ce privește titlul de proprietate al intimatei, iar în ceea ce privește proprietatea recurentei s-au oprit la momentul stabilirii dreptului de proprietate al autorului acesteia, în baza unei sentințe civile, nefiind analizate și actele de proprietate ale autorilor de la care acesta dobândit bunul în litigiu.
Detaliind se poate constata că reclamanta este proprietara unui teren de 611 mp. situat în P, str. -, nr.1, conform contractului de vânzare autentificat la nr.4459/04.05.2004, încheiat între aceasta și C SA P, terenul ce face obiectul prezentului litigiu, intrând în proprietatea vânzătoarei - SA P, conform Hotărârii Consiliului Local al Municipiului P nr.14/1995.
Cu toate acestea, analizând hotărârea consiliului local sus menționat se observă că aceasta se referea doar la suprafața de 600 mp și nu 611 mp cu cât autoarea reclamantei s-a înscris în Cartea Funciară, conform încheierii nr.170/2000 a Biroului de Carte Funciară a Judecătoriei Ploiești.
În privința acestei părți, instanțele anterioare nu au verificat dacă diferența de 11 mp găsită în plus cu ocazia măsurătorilor reprezintă, într-adevăr o eroare de măsurare sau o modificare a hotarelor terenului transmis prin hotărârea de consiliu local.
De asemenea, nu s-a verificat, în cazul în care în realitate Consiliul Local al Municipiului Pat ransmis - SA suprafața de 611 mp și nu 600 mp, dacă această suprafață se afla în proprietatea acesteia, câtă vreme autorul pârâtei, numitul, deține o sentință civilă în contradictoriu tocmai cu autorul reclamantei prin care s-a constatat că este proprietarul construcțiilor edificate pe terenul proprietatea sa, situat în P,-, în suprafață totală de 442,73 mp, identificat conform raportului de expertiză și schiței de plan anexă întocmită de către expert.
Prin sentința sus arătată, respectiv sentința civilă nr.8630/1998 a Judecătoriei Ploiești, autoarea reclamantei a fost obligată a respecta dreptul de proprietate al autorului pârâtei asupra unor construcții edificate pe terenul acesteia, dar instanțele anterioare nu au înțeles a verifica dacă, raportat la expertiza întocmită în această cauză și la puterea de lucru judecat ce emană din această hotărâre anterioară, granițele proprietății pârâtei au fost modificate ulterior sau dacă terenul pe care îl posedă în prezent corespunde dreptului său de proprietate.
De altfel, nu au fost verificate nici actele de proprietate ale numitului, câtă vreme terenul în suprafață de 35,20 mp înstrăinat de către acesta familiilor, a fost înstrăinat ulterior în aceeași configurație către - TRANS COM SRL, - CONS SRL, - SRL, - COM SRL și ulterior - SRL.
În acest sens, se constată că în contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.8726 /19.10.1998 prin care a înstrăinat inițial, terenul în litigiu, s- arătat că dreptul de proprietate asupra acestuia a fost dobândit în baza actului de vânzare cumpărare autentificat sub nr.47/1948 și transcris sub nr.223/1948 de fosta grefă a Tribunalului Prahova.
Ori, instanțele anterioare nu s-au preocupat a verifica dacă terenul stăpânit în prezent de pârâtă și intervenienți corespunde ca formă și dimensiuni celui dobândit în anul 1948 de autorul acestora care a îndeplinit cu ocazia încheierii contractului de vânzare cumpărare sus arătat și formele de publicitate imobiliară ce puteau fi îndeplinite la acea dată.
Se poate constata că, este greșită raportat la aceste acte de proprietate, concluzia instanțelor anterioare, precum că reclamanta este cea care a înscris prima dreptul său de proprietate în registrele Biroului de Carte funciară, câtă vreme rezultă faptul că și autorii pârâtei au efectuat această transcriere cel puțin din anul 1948, dar și în anul 1998 când au procedat la transcrierea în registrul de transcripțiuni și inscripțiuni al Judecătoriei Ploieștia contractului de vânzare cumpărare nr.8276/1998, acesta priminând nr.13586/20.10.1998.
Nu este relevant faptul că această transcriere s-a efectuat în registrul de transcripțiuni și inscripțiuni al Judecătoriei Ploiești și nu în registrul Biroului de Carte funciară cum a procedat autoarea reclamantei în anul 2000, câtă vreme la data întocmirii actelor de vânzare sus menționate de către autorii pârâtei nu exista implementat, în regiunea noastră, sistemul de carte funciară, acesta fiind adoptat abia prin Legea 7/1996, care a fost aplicată în mod efectiv abia în anul 1999, în județul
Important este că efectul de opozabilitate față de părți a transcrierii în registrele de transcripțiuni și inscripțiuni a contractelor de vânzare cumpărare încheiate înainte de intrarea în vigoare a Legii 7/1996 este același cu cel al contractelor intabulate în cartea funciară, ulterior adoptării și aplicării efective a acestei legi.
Chiar și în condițiile în care se constată că reclamanta și-a intabulat prima dreptul de proprietate concluzia instanțelor că aceasta îi dă dreptul de a câștiga prezenta acțiune în revendicare, este nelegală, fiind dată cu încălcarea dispozițiilor art. 32 din Legea 7/1996.
Astfel, potrivit art. 32 din legea sus menționată, efectul de opozabilitate al înscrierilor este inoperant cu referire la: suprafața terenurilor, destinația, categoria de folosință, valoarea sau alte asemenea aspecte, precum și la restricțiile aduse dreptului de proprietate prin raporturile de vecinătate, expropriere sau prin prevederi legale privind protecția ecologică, sistematizarea localităților și alte asemenea aspecte.
În aceste condiții, fiind incidente dispozițiile art.304 pct.8 și 9 cod pr.civilă, urmează a fi admis recursul declarat în cauză și constatându-se că mai sunt necesare administrarea unor probatorii care potrivit art.305 cod pr. civilă nu pot fi administrate de către instanța de recurs, Curtea de Apel, în baza dispozițiilor art.312 alin.3 teza a II a cod pr. civilă va trimite cauza spre rejudecare Tribunalului Prahova.
Cu ocazia rejudecării, vor fi analizate toate actele de proprietate ale autorilor părților din prezenta cauză, se va dispune efectuarea unei expertize în specialitatea topografie care să lămurească aspectele sus arătate și după verificarea și compararea dreptului de proprietate al fiecărei părți raportat la actele de proprietate ale autorilor lor, instanța va analiza temeinicia prezentei acțiuni în revendicare.
În ceea ce privește celelalte motive de recurs invocate de către recurentă, respectiv cele prevăzute de art. 304 pct.7 cod pr.civilă, se constată că acestea nu sunt incidente în prezenta cauză, câtă vreme hotărârile anterioare au cuprins motivele pe care s-au sprijinit, acestea nefiind contradictorii sau străine de natura pricinii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta - SRL, cu sediul în P,-, -.4, parter, cod poștal -, județul P, împotriva deciziei civile nr.32 din 15 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata reclamantă - SRL, cu sediul în P,-, cod poștal -, județul P, pârâta, domiciliată în P,-.A,.141.H,.1,.4, cod poștal -, județul P și cererea de intervenție în interesul recurentei formulată de intervenienții, ambii domiciliați în comuna, sat. nr.136, cod poștal -, județul P și, domiciliat în P,-,.101,.36, cod poștal -, județul
Admite cererea de intervenție în interesul recurentei formulată de umiții, și.
Casează decizia sus menționată și trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Prahova.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 noiembrie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Aurelia Popa, Elena Staicu Mioara Iolanda
- - - - - -
Grefier,
Red.tehnored./CC
9 ex.17.12.2009
apel- Tr.
apel.
-
fond- Jud.
fond
operator date cu caracter personal
notificare nr.3120
Președinte:Aurelia PopaJudecători:Aurelia Popa, Elena Staicu Mioara Iolanda
