Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 216/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie-
Dosar nr-
DECIZIA NR. 216
Ședința publică din data de 25 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Elena Staicu
JUDECĂTOR 2: Mioara Iolanda Grecu
Grefier - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI
Pe rol fiind judecarea apelului formulat de reclamantul, domiciliat în Târgoviște, str. -,. 18,. B,. 30, Cod poștal -, Județ D - prin mandatar, domiciliat în Târgoviște, str. - -,. 43,. B,. 16, Cod poștal -, Județ D,împotriva sentinței civile nr.913 pronunțată la 13 aprilie 2009 de Tribunalul Dâmbovița,în contradictoriu cu pârâții ROMÂNIEI - prin Președinte - cu sediul în B,-, sector 6, Cod poștal -, PARLAMENTUL ROMÂNIEI - SENATUL ROMÂNIEI, cu sediul în B, Calea 13, nr. 1-3, sector 5, Cod poștal -, GUVERNUL ROMĂNIEI - prin MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, cu sediul în B,-, sector 5, Cod poștal - și PARLAMENTUL ROMÂNIEI - CAMERA DEPUTAȚILOR, cu sediul în B,-, sector 5, Cod poștal -.
Apelul este scutit de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit apelantul-reclamant, mandatarul, intimații-pârâți Președinția României, Parlamentul României-Senatul României, Guvernul României-prin Ministerul Economiei și Finanțelor și Parlamentul României - Camera Deputaților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței că apelul este nemotivat și că intimații pârâți au solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea apelului ca nefondat, în cauză nefiind incidente dispozițiile art.504 cod pr.penală, nu ne aflăm în fața unei erori judiciare și nu există nicio hotărâre judecătorească care să confirme achitarea sau reabilitarea reclamantului.
CURTEA
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la această instanță sub nr-, reclamantul, a solicitat ca, în contradictoriu cu Președinția României, Parlamentul României și Guvernul României, să se dispună obligarea statului român la plata sumei de 1 milion de euro, reprezentând daune morale pentru perioada cât a fost deținut în temnițele comuniste, cât și pentru perioada de după eliberarea sa.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a fost condamnat penal la o pedeapsă de 7 ani închisoare pentru infracțiunea de uneltire împotriva orânduirii sociale și securității statului. Pe perioada detenției a fost încarcerat în mai multe penitenciare și în toate a fost supus la rele tratamente, în urma cărora a fost transferat pentru tratament de la Spitalul de Psihiatrie Jilava, la Spitalul de Psihiatrie nr.9, fiindu-i suspendată pedeapsa până la însănătoșire, lucru care nu s-a întâmplat, fiind externat după un an și 4 luni, fără însă a fi vindecat.
A mai arătat reclamantul că datorită acestei condamnări nu a putut să urmeze studii în vederea avansării pe o scara socială superioară, nu a putut ocupa un loc de muncă corespunzător, iar starea sa de sănătate nu s-a ameliorat, boala de care suferă nefiind vindecabilă.
În dovedirea cererii au fost depuse o serie de înscrisuri: certificatele medicale care atestă boala de care suferă; cele doua sentințe de condamnare; o adresă emisă de MI prin care se atesta calitatea sa de fost deținut politic, precum și o hotărâre prin care i-au fost recunoscute drepturi în baza Decretului Lege nr.118/1990, ca și persoană persecutată din motive politice.
La dosar au fost depuse întâmpinări prin care au fost invocate excepțiile lipsei calității procesuale pasive a Senatului României, a Camerei Deputaților, a Administrației Prezidențiale, precum și excepția necompetentei teritoriale a Tribunalului Dambovița.
În afară de înscrisurile depuse, reclamantul a mai precizat că nu are alte probe de administrat.
Analizând excepțiile formulate, tribunalul a apreciat că cea referitoare la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor a Senatului României, a Camerei Deputaților și a Administrației Prezidențiale, este întemeiată, textele de lege incidente menționând clar cine anume este răspunzător pentru prejudiciile cauzate prin erori judiciare.
În ceea ce privește necompetența teritorială a Tribunalului Dâmbovița, instanța a reținut că această excepție este nefondata, motivat de faptul că legea a stabilit competența de soluționare a cererilor întemeiate pe dispozițiile art.504 cod procedură penală, ca fiind domiciliul solicitantului.
După analizarea cererii în raport de probele efectuate și de textele de lege incidente, Tribunalul Dâmbovița prin sentința civilă nr.913 din 13 aprilie 2009, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor Președinția României - prin Președinte, Parlamentul României - Senatul României și Parlamentul României - Camera Deputaților și a constatat că aceste pârâte nu au calitate procesuală pasivă.
Prin aceeași sentință, tribunalul a respins excepția necompetentei teritoriale a Tribunalului Dâmbovița și a respins, ca nefondată, cererea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâții Președinția României-prin Președinte, Parlamentul României - Senatul României, Guvernul României - prin Ministerul Economiei și Finanțelor și Parlamentul României - Camera Deputaților, reținând următoarele considerente:
Astfel, Tribunalul Dâmbovițaa apreciat că cererea reclamantului este nefondată, motivat de faptul că în cauză nu ne aflam în fața unei erori judiciare, neexistând nicio hotărâre judecătorească care să confirme achitarea sau reabilitarea reclamantului.
Dispozițiile legale care stabilesc în ce constau erorile judiciare, pentru care poate fi angajată răspunderea statului, sunt dispozițiile art.504 cod procedură penală.
Răspunderea statului este o răspundere directă, limitată doar la prejudiciile cauzate prin erori judiciare săvârșite în procesele penale, ori câta vreme reclamantul nu deține o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă de achitare, răspunderea statului nu poate opera.
A mai reținut tribunalul că, în cauză nu poate opera nici aplicarea dispozițiilor art.998 - 999 cod civil, pentru că astfel s-ar considera că răspunderea statului este nelimitată și necondiționată, situație în care normele legale care reglementează răspunderea statului în alte domenii nu s-ar mai justifica, din moment ce principiile consacrate de art.998 - 999 cod civil sunt general valabile.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamantul prin mandatar fără însă a arăta care sunt motivele de nelegalitate și netemeinicie sentinței atacate, deși i s-a pus în vedere a depune motivele de apel, astfel cum rezultă din dovada de îndeplinire a procedurii de citare primită de către acesta la data 18.09.2009 (fila 12 dosar apel).
Examinând sentința atacată raportat la actele și lucrările dosarului și textele legale incidente în cauză, Curtea de Apel constată că apelul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Deși, apelantul nu a depus motivele pentru care a înțeles să declare calea de atac, Curtea de Apel va face aplicarea dispozițiilor art.292 alin.2 cod pr.civilă, potrivit căruia în cazul în care apelul nu se motivează ori motivarea apelului sau întâmpinării nu cuprind motive, mijloace de apărare sau dovezi noi, instanța de apel se va pronunța în fond numai pe baza celor invocate la prima instanță.
Ca atare, examinând solicitările reclamantului din acțiunea dedusă judecății se poate constata că în mod corect Tribunalul Dâmbovițaa apreciat că în cauză nu ne aflăm în fața unei erori judiciare, întrucât nu există nicio hotărâre judecătorească care să confirme achitarea reclamantului.
Art. 504 cod pr.penală, precum și dispozițiile Constituției României stabilesc posibilitatea răspunderii statului doar în cazul în care se constată o eroare judiciară, răspunderea statului fiind o răspundere directă, dar limitată doar la prejudiciile cauzate prin săvârșirea unor erori judiciare, în procesele penale.
Cazurile care dau dreptul la repararea pagubei potrivit art.504 cod pr.penală sunt cele în care o persoană care a fost condamnată definitiv a fost ulterior achitată în urma rejudecării cauzei și cea care, în cursul procesului penal, a fost privată de libertate ori căreia i s-a restrâns libertatea în mod nelegal.
Cu toate acestea privarea sau restrângerea de libertate în mod nelegal trebuie stabilită, după caz, prin ordonanță a procurorului de revocare a măsurii privative sau restrictive de libertate, prin ordonanță a procurorului de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale pentru cauza prevăzută în art.10 alin. 1 lit. j) ori prin hotărâre a instanței de revocare a măsurii privative sau restrictive de libertate, prin hotărâre definitivă de achitare sau prin hotărâre definitivă de încetare a procesului penal pentru cauza prevăzută în art. 10 alin. 1 lit. j).
De asemenea, are drept la repararea pagubei suferite și persoana care a fost privată de libertate după ce a intervenit prescripția, amnistia sau dezincriminarea faptei.
Raportat la cazurile expres și limitativ prevăzute de textul legal sus arătat, urmează se constata că, deși reclamantul a fost deținut în baza unei sentințe de condamnare acesta nu a făcut dovada, conform dispozițiilor legale în materie, că a suferit un prejudiciu ca urmare a săvârșirii unei erori judiciare.
De altfel, așa cum recunoaște chiar reclamantul în acțiunea dedusă judecății a fost condamnat prin sentința penală nr.150/1954 a Tribunalului Militar Sibiu la pedeapsa de 7 ani închisoare pentru infracțiunea de uneltire împotriva urmăririi sociale și securității statului, în condițiile în care fapta reținută în sarcina sa a fost aceea că la vârsta de 20 ani, aflându-se într-o școală de aviație sportivă a intenționat să fugă din țară la bordul unui avion pe care îl pilota, fiind interceptat și prins la data de 29.05.1953.
În ceea ce privește săvârșirea acestei infracțiuni ce a constat, inclusiv în încercarea de a fura un bun al statului în vederea trecerii frontierei, nu s-a constatat prin nicio hotărâre judecătorească că s-a săvârșit vreo eroare judiciare, astfel că reclamantului nu-i pot fi aplicabile dispozițiile art.504 cod pr. penală raportat la art.52 alin.3 din Constituția României ce reglementează instituția răspunderii statului pentru erorile judiciare săvârșite în procesele penale.
Față de considerentele mai sus arătate și observând că în speță nu pot fi aplicabile nici dispozițiile art.998 - 999 cod civil, având în vedere că nu s-a făcut dovada existenței unui fapt ilicit cauzator de prejudiciu din partea statului și legăturii de cauzalitate dintre condamnarea și deținerea reclamantului și pretinsul prejudiciu expus în acțiunea cu care a investit instanța, Curtea de Apel constată că Tribunalul Dâmbovițaa făcut o corectă stabilire a situației de fapt, aplicând în mod corespunzător dispozițiile legale în materie.
Pe cale de consecință, în baza dispozițiilor art.296 cod pr. civilă va fi respins apelul declarat în cauză, cu consecința menținerii sentinței instanței de fond, ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul formulat de reclamantul, domiciliat în Târgoviște, str. -,. 18,. B,. 30, Cod poștal -, Județ D - prin mandatar, domiciliat în Târgoviște, str. - -,. 43,. B,. 16, Cod poștal -, Județ D,împotriva sentinței civile nr.913 pronunțată la 13 aprilie 2009 de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâții ROMÂNIEI - prin Președinte - cu sediul în B,-, sector 6, Cod poștal -, PARLAMENTUL ROMÂNIEI - SENATUL ROMÂNIEI, cu sediul în B, Calea 13, nr. 1-3, sector 5, Cod poștal -, GUVERNUL ROMĂNIEI - prin MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, cu sediul în B,-, sector 5, Cod poștal - și PARLAMENTUL ROMÂNIEI - CAMERA DEPUTAȚILOR, cu sediul în B,-, sector 5, Cod poștal -.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 noiembrie 2009.
Președinte, Judecător,
- - - - -
Grefier,
- -
Red.tehnored./CC
8.ex. 17.12.2009
fond- Tr.
fond.
operator date cu caracter personal
notificare nr.3120
Președinte:Elena StaicuJudecători:Elena Staicu, Mioara Iolanda Grecu
