Actiune in prestație tabulară jurisprudenta. Decizia 1096/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția Civilă mixtă
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1096/2009-
Ședința publică din 11.06.2009
PREȘEDINTE: Moșincat Eugenia
JUDECĂTOR 2: Stan Aurelia Lenuța
JUDECĂTOR 3: Trif
Grefier:
Pe rol fiind soluționarea contestației în anulare formulată de contestatorul cu domiciliul în, nr. 400, județul B, în contradictoriu cu intimații, cu domiciliul în O, str. -, nr. 15, județul B, cu domiciliul în O,-, - 14,. 1,. 9, județul B, ambii cu domiciliul în O,-, județul B, împotriva deciziei civile nr. 1348/R din data de 01.10.2008, pronunțată de Curtea de APEL ORADEA, în dosar nr-, prin care s-a păstrat în totalitate sentința civilă nr. 5011 din data de 10.09.2007, pronunțată de Judecătoria Oradea, în dosar nr. 3350/2006.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reprezentanta contestatorului, avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. 72 din data de 02.12.2008, emisă de Baroul Bihor - Cabinet Individual, și reprezentanta intimaților, avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. 3 din data de 29.04.2009, emisă de Baroul Bihor - Cabinet Individual, lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare a părților este legal îndeplinită cu părțile.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că procedura de citare a părților este completă, prezenta contestație în anulare este legal timbrată, fiind achitată taxa judiciară de timbru în sumă de 10 lei și timbru judiciar în valoare de 0,3 lei, după care:
Reprezentantele părților arată că nu au alte probe de propus sau cereri de formulat în cauză.
Instanța, nemaifiind de administrat alte probe în cauză, închide faza probatorie și acordă cuvântul asupra contestației în anulare.
Reprezentanta contestatorului solicită admiterea contestației în anulare, anularea deciziei contestate, și rejudecând recursul, să se dispună respingerea acestuia, menținerea ca legală și temeinică hotărârii pronunțate de instanța de apel, cu cheltuieli de judecată în recurs și contestația în anulare. Arată că soluția instanței de recurs este rezultatul mai multor erori materiale săvârșite de către instanța de recurs cu ocazia soluționării recursului. Astfel, instanța de recurs nu a observat că tabelul centralizator nu este din anul 1997 când s-a cumpărat terenul din litigiu, ci este din anul 1998, ori este de notorietate că valoarea terenurilor a crescut de la un an la altul foarte mult. S-a făcut dovada faptului că asupra terenului din litigiu trebuia să li se emită titlul de proprietate atât intervenientei cât și recurentei, ambele în calitate de moștenitoare ale defunctului lor tată, și că adeverința de proprietate dată în anul 1992 în baza Legii nr. 18/1991 este emisă și pe numele recurentei. Instanța de recurs nu a observat că atât recurenta cât și intervenienta au recunoscut la interogatoriu că titlul de proprietate a fost emis doar pe seama intervenientei din eroare. În mod eronat a reținut instanța de recurs că intervenienta nu a putut preciza cu ce titlu a fost primită suma de bani de către recurentă. De asemenea, arată că, reținerea instanței de recurs că declarația martorului a fost luată prin fraudă este o gravă eroare, câtă vreme rezultă fără dubiu că martorul a fost încuviințat în mod procedural și partea adversă nu s-a opus reaudierii acestuia.
Reprezentanta intimaților, și solicită respingerea contestației în anulare ca nefondată, menținerea hotărârii pronunțată de instanța de recurs, cu cheltuieli de judecată în această fază procesuală. Arată că erorile materiale invocate de contestator vizează aspecte ce țin de aprecierea probelor și interpretarea stării de fapt de către instanța de recurs, pentru soluționarea cărora ar fi necesară o reexamina fondului cauzei și o reapreciere a probelor, ceea ce atrage inadmisibilitatea contestației în anulare, nefiind posibil pe această cale a se examina justețea soluției pronunțate de instanța de recurs.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND,
Asupra contestației în anulare de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 5011/2007 pronunțată de Judecătoria Oradea la data de 10.09.2007 s-a respins ca nefondată acțiunea precizată formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții, și și s-a respins cererea de intervenție în interesul reclamantului, formulată de intervenienta.
Împotriva acestei hotărâri în termen legal a formulat apel reclamantul, solicitând modificarea în totalitate a hotărârii atacate, în sensul admiterii acțiunii astfel cum aceasta a fost formulată și precizată.
Prin decizia civilă nr. 199/A din 19 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr- a fost admis ca fondat apelul civil formulat de apelantul domiciliat în nr. 400, județul B în contradictoriu cu intimații domiciliată în O,-, județul B, domiciliată în O,-, -.14,.,.9, județul B, domiciliată în O,-, județul B, domiciliat în O,-, județul B și domiciliată în O,-, -.14,.,.9, județul B împotriva sentinței civile nr. 5011 din 10 septembrie 2007 pronunțată de Judecătoria Oradea, pe care a schimbat-o în totalitate în sensul că:
A fost admisă cererea de chemare în judecată formulată și precizată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții, și și în consecință:
S-a constatat că între reclamant și pârâta de rândul 1 s-a încheiat în anul 1997 un antecontract de vânzare-cumpărare având ca obiect imobilele cu nr.. 1270/2 și 1270/3 înscrise în 1998 în suprafață de 8.424 mp. pentru prețul de 2.600.000 lei achitat în întregime și dispune ca prezenta hotărâre să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare.
S-a dispus întabularea în
A fost admisă cererea de intervenție în interesul reclamantului formulată de.
Au fost obligați intimații, și la cheltuieli de judecată în cuantum de 1.300 lei în favoarea apelanților.
Împotriva deciziei pârâții au formulat recurs solicitând modificarea acesteia în sensul respingerii cererii de chemare în judecată formulată de apelantul, urmând a fi menținută în întregime hotărârea instanței de fond. Această cerere vizează și modul de soluționare a intervenției accesorii formulate de.
Prin decizia civilă nr. 1348/R din data de 01.10.2008, pronunțată de Curtea de APEL ORADEA, în dosar nr-, s-a admis ca fondat recursul civil introdus de pârâții, toți domiciliați O- în contradictoriu cu intimatul reclamant domiciliat nr. 400 și intimata intervenientă domiciliată O- - 14 1. 9 împotriva deciziei civile nr. 199/A din 19 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor pe care a modificat-o și respingând apelul a păstrat în totalitate sentința civilă nr. 5011 din 10 septembrie 2007 pronunțată de Judecătoria Oradea.
A obligat intimatul reclamant la plata sumei de 43 lei cheltuieli de judecată în recurs în favoarea recurenților.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de recurs a avut în vedere următoarele considerente:
Instanța de apel a schimbat în întregime hotărârea instanței de fond și a admis acțiunea reclamantului, pronunțând o hotărâre care ține loc de contract autentic de vânzare cumpărare, considerând că din probele administrate rezultă cu certitudine că o astfel de convenție s-a încheiat între părți, astfel încât refuzul recurentei de a transfera proprietatea în favoarea reclamantului este abuzivă.
Prima problemă care se pune este aceea a aplicării prevederilor art. 1191 cod civil, deoarece părțile nu au încheiat un înscris.
Este adevărat că recurenta nu s-a opus administrării probei testimoniale, și că la interogatoriul luat ea a recunoscut încheierea unei convenții cu intimatul reclamant însă a precizat că suma încasată reprezintă contravaloarea folosinței terenului.
Această poziție de neopunere a pârâtei în ceea ce privește administrarea probelor nici nu mai trebuie analizată practic, în cauză devenind aplicabile prevederile art. 1197 cod civil, date fiind recunoașterile acesteia la interogatoriu, oricum nu poate fi folosită împotriva părții care a dovedit bună credință. Recurenta nu a contestat încasarea sumei și nici că a existat o înțelegere, ci a contestat conținutul convenției și titlul cu care reclamantul a dobândit folosința imobilului.
Potrivit art. 983 cod civil, în caz de îndoială convenția se interpretează în favoarea celui ce se obligă, ori în cauza de față îndoiala poartă asupra obligației asumate de recurentă.
Este discutabil dacă relația de rudenie dintre părți - chiar dacă aceștia s-au aflat în relații foarte bune - este suficient de apropiată pentru a justifica neredactarea unui înscris în cazul înstrăinării unui teren în suprafață de aproximativ 1 hectar, în astfel de cazuri obișnuindu-se să se încheie măcar o chitanță sau să se redacteze un înscris sumar în care să se cuprindă elemente esențiale ale obiectului vânzării.
În al doilea rând, îndoiala legată de convenția părților este indusă de însăși poziția reclamantului raportată la obiectul contractului pretins a fi fost încheiat.
Prin acțiunea introductivă se face afirmația că s-a achitat suma de 2.600.000 lei pentru 10.401. Ulterior reclamantul afirmă și instanța de apel reține că potrivit tabelului cu valoarea terenurilor în perioada respectivă prețul de 2.500.000 lei plătită este valoarea normală pentru cumpărarea imobilului în condițiile în care un hectar de teren avea un preț de circulație de 500 lei.
Instanța a fost în eroare deoarece, tabelul centralizator la care se face trimitere prevede că 450 - 500 lei era prețul de circulație pentru 1. teren, situație în care pentru 10.000. teren prețul ar fi trebuit să fie 4.500.000 - 5.000.000 lei, și nu 2.500.000 lei, iar în cauză nu s-a pus problema unui preț redus determinat de relațiile dintre părți și nici nu se poate pune această problemă în condițiile în care din probele administrate rezultă că în perioada respectivă recurenta a cerut bani cu titlul de împrumut.
Dar obiectul însăși al vânzării ridică semne de întrebare, deoarece în acțiunea inițială sunt trecute 11 parcele, și este indicată suprafața de 10.401. La 7 mai 2007 se depune o precizare de acțiune prin care reclamantul precizează obiect al vânzării, pe lângă parcelele 1270/2 și 1270/3 și parcelele 837 și 838 cuprinse de altfel în contractul de donație încheiat de cu dar extratabular.
La termenul din 3 septembrie 2007 în prezența reclamantului însă reprezentantul acestuia arată că nu mai susține precizarea de acțiune cu motivarea că reclamantul nu dorește să achite avansul pentru expertiza topografică dispusă în cauză.
Reclamantul însă nu dă nici o explicație pentru motivul pentru care renunță la aceste două parcele care însumează aproximativ 1400. fânețe și care afirmativ fuseseră de asemenea cumpărate și incluse în același preț de 2.500.000 lei achitat și reținut de către instanța de apel, această poziție contradictorie reprezentând dovada că nu este foarte clar ce convenție s-a încheiat de fapt între părți.
Instanța de apel a reținut ca un factor important posesia continuă a reclamantului asupra terenului din litigiu, ca un factor determinant pentru admiterea acțiunii. Nu trebuie uitat însă că recurenta nu a devenit proprietară tabulară a imobilelor din litigiu decât cu câteva luni înainte de introducerea prezentei acțiuni, neavând practic nici un mijloc procedural pentru a susține o acțiune în revendicare împotriva oricui ar fi folosit terenul. Fiind lipsită de un astfel de mijloc procedural raportat la faptul că doar la 29 noiembrie 2005 dobândit proprietatea asupra imobilelor respective faptul posesiei reclamantului nu poate fi interpretat ca o pasivitate din partea recurentei.
Intervenția sorei recurentei a atârnat de asemenea greu în balanța argumentelor reținute de instanța de apel. Observând însă mai bine răspunsurile personale ale intervenientei în fața instanței de fond, se constată că acestea nu mai sunt atât de relevante pe cât par a fi în cuprinsul cererii de intervenție formulată în scris. La 13 noiembrie 2006, sora recurentei prezentă personal în instanță, declară că are cunoștință despere existența unei înțelegeri dintre părți însă nu poate preciza obiectul acestora și confirmă că discuțiile nu au fost purtate concomitent cu cele două părți ale raportului juridic.
Declarația martorului este apreciată de către instanța de apel ca având o relevanță importantă deoarece martorul ar fi participat personal la o discuție în cuprinsul căreia recurenta a recunoscut vânzarea imobilului.
Cercetând însă dosarul, s-a constatat că martorul având domiciliul la de B nr. 284 fost audiat și în fața instanței de fond și în fața instanței de apel ( fila 37 dosar fond, respectiv fila 28 dosar apel ) singura deosebire fiind vârsta indicată a martorului care este greșită de către instanța de apel, deoarece martorul nu poate avea 24 de ani în condițiile în care declară că este prieten cu apelantul de 30 de ani.
Se-aconstatat că instanța nu a încuviințat reaudierea martorului, caz în care această reaudiere s-a făcut cu rea credință de către reclamant, iar declarația martorului în fața instanța instanței de apel, este mult mai elaborată decât cea dată în fața instanței de fond, motiv pentru care ea va fi înlăturată în întregime, fiind obținută prin fraudă.
Din coroborarea tuturor acestor probe s-a reținut că nu există suficiente elemente care să determine certitudinea că obiectul convenției încheiat de reclamant cu pârâta recurentă a fost într-adevăr vânzarea unor suprafețe de teren - nici nu se știe cu exactitate în ce suprafață - apărând mult mai reală afirmația recurentei că suma achitată a reprezentat contravaloarea folosinței terenului pentru o perioadă de mai mulți ani.
Nici nu se mai pune în discuție problema a devenit proprietara tabulară a imobilelor pretins înstrăinate la 14 ani după încheierea convenției părților, deoarece în măsura în care probele ar fi fost suficient de concludente s-ar fi putut constata existența unei convenții privind imobilele respective, convenție translativă de proprietate.
Față de toate aspectele relevate instanța făcând aplicarea disp. art. 304 pct. 8 cod pr. civilă combinat cu art. 312 alin. 1 - 3 cod pr. civilă a admis recursul și a modificat decizia în sensul respingerii apelului și menținerii în întregime a hotărârii instanței de fond.
În baza art. 274 cod pr. civilă, intimatul reclamant a fost obligat la 43 lei cheltuieli de judecată în recurs reprezentând taxă timbru.
Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare, solicitând admiterea acesteia, anularea deciziei și rejudecând recursul, a se dispune respingerea acestuia și menținerea deciziei pronunțate de Tribunalul Bihor.
În motivarea contestației în anulare, sunt formulate următoarele critici:
- soluția instanței de recurs este rezultatul unei erori materiale, motiv de contestație în anulare prevăzut de art. 318 alin. 1 Cod procedură civilă, astfel, statuarea instanței de recurs - în sensul că din tabelul privind valoarea terenurilor din perioada când contestatorul a cumpărat terenul rezultă că un ha de teren avea prețul de 4.500.000 - 5.000.000 lei - este bazată pe o eroare, instanța neobservând că tabelul centralizator nu este din anul 1997 când el a cumpărat terenul, ci este din anul 1998, fiind de notorietate că valoarea terenurilor a crescut de la un an la altul foarte mult;
- o altă eroare săvârșită de instanța de recurs, este aceea că a reținut cp recurenta nu a folosit terenul din litigiu, deoarece ea nu a devenit proprietară tabulară a imobilelor decât cu câteva luni înainte de introducerea cererii de chemare în judecată, instanța neobservând că la dosarul de fond există dovezi că asupra terenului trebuia să li se emită titlu de proprietate atât intervenientei cât și recurentei, instanța neobservând nici că acestea au recunoscut că titlul de proprietate a fost emis doar pe seama intervenientei din eroare;
- în mod eronat a reținut instanța de recurs că intervenienta nu a putut preciza cu ce titlu a fost primită suma de bani de către recurentă;
- reținerea instanței de recurs că declarația martorului a fost luată prin fraudă este o gravă eroare, câtă vreme rezultă fără dubiu că martorul a fost încuviințat în mod procedural și partea adversă nu s-a opus reaudierii acestuia.
În drept sunt invocate dispozițiile art. 318 alin. 1 Cod procedură civilă.
Intimații, prin concluziile scrise depuse la dosar, au solicitat respingerea contestației în anulare, cu cheltuieli de judecată.
Intimata deși legal citată, nu s-a prezentat și nici nu și-a comunicat poziția față de contestația în anulare.
Examinând decizia contestată prin prisma motivelor invocate, instanța reține următoarele:
Textul art. 318 teza I din Codul d e procedură civilă are în vedere greșeli materiale cu caracter procedural, greșelile invocate trebuind să fie evidente, în legătură cu aspectele formale ale judecății în recurs, pentru verificarea cărora să nu fie necesară o reexaminare a fondului sau o reapreciere a probelor.
Calea de atac reglementată de textul de lege mai sus menționat tinde la anularea unei hotărâri nu pentru că judecata nu fost bine făcută, ci pentru motivul expres prevăzut de lege. În același context este de adăugat că greșelile instanței de recurs, care deschid calea contestației în anulare nu sunt greșeli de judecată, de apreciere a probelor și de interpretare a dispozițiilor legale, pe această cale nefiind admisibil să se examineze justețea soluției contestate.
Or, în speță, prin contestația în anulare dedusă judecății, sunt invocate fără excepție motive privitoare la aprecierea probatoriului administrat în cauză, aducând în discuție pretinse greșeli de judecată, ceea ce nu poate forma obiectul contestației în anulare specială, având în vedere că dispozițiile legale pe care contestatorul își întemeiază contestația au în vedere erori de fapt, involuntare, de ordin formal, care au determinat o soluție greșită, iar nu greșeli de judecată.
Față de considerentele ce preced, instanța va respinge ca neîntemeiată contestația în anulare, decizia contestată urmând a fi păstrată în totul.
Fiind în culpă procesuală, contestatorul va fi obligat, în baza dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă, la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 500 lei, în favoarea intimaților,.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondată contestația în anulare formulată de contestatorul cu domiciliul în, nr. 400, județul B, în contradictoriu cu intimații, cu domiciliul în O, str. -, nr. 15, județul B, cu domiciliul în O,-, - 14,. 1,. 9, județul B, ambii cu domiciliul în O,-, județul B, împotriva deciziei civile nr. 1348/R din data de 01.10.2008, pronunțată de Curtea de APEL ORADEA, pe care o menține în întregime.
Obligă partea contestatoare să plătească părților intimate, și suma de 500 lei cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 11.06.2009.
Președinte Judecător Judecător Grefier
- - - - - -
- redactat hotărâre în concept - judecător - - - 19.06.2009
- judecător fond -
- judecători apel -,
- judecători recurs - ,
- dact. gref. - 19.06.2009- 2 ex.
Președinte:Moșincat EugeniaJudecători:Moșincat Eugenia, Stan Aurelia Lenuța, Trif
