Obligație de a face. Decizia 1098/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția Civilă mixtă
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1098/2009-
Ședința publică din 11.06.2009
PREȘEDINTE: Moșincat Eugenia
JUDECĂTOR 2: Stan Aurelia Lenuța
JUDECĂTOR 3: Trif
Grefier:
Pe rol fiind soluționarea contestației în anulare formulată de contestator G, domiciliat în B,-, județul B, în contradictoriu cu intimații și, ambii domiciliați în B,-/A, județul B, împotriva deciziei civile nr. 1567/R din 5 noiembrie 2008 pronunțată de Curtea de APEL ORADEA în dosar nr-, prin care s- modificat decizia civilă nr. 226/A din 07.04.2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr- și schimbat în parte sentința civilă nr. 1571 din data de 28.11.2007, pronunțată de Judecătoria Beiuș, în dosar nr. 2405/2006.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă contestatorul personal, intimații și -personal, reprezentantul intimaților, avocat, în baza împuternicirii avocațiale din data de 11.06.2009, emisă de Baroul Bihor - Cabinet Individual.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederând instanței că contestația în anulare este legal timbrată cu suma de 10 lei achitată prin chitanța seria - nr. - din 26.03.2009 și timbru judiciar în valoare de 0,3 lei, după care:
Contestatorul depune la dosar note de ședință, arată că nu are alte probe de propus sau cereri de formulat în cauză.
Reprezentantul intimaților invocă excepția tardivității formulării prezentei contestații în anulare, arătând că, hotărârea dată de instanța de recurs s-a pronunțat în data de 05.11.2008, iar contestația a fost formulată în data de 13.-, cu depășirea termenului legal. Arată că nu are alte probe de propus sau cereri de formulat în cauză.
Instanța, având în vedere că nu sunt alte probe de administrat în cauză, închide faza probatorie și acordă cuvântul asupra excepției de tardivitate a contestației în anulare formulată de reprezentantul intimaților, și asupra contestației în anulare.
Contestatorul solicită respingerea excepției de tardivitate a recursului, admiterea contestației în anulare conform petitului, cu cheltuieli de judecată în cuantum de 20 lei reprezentând cheltuieli de deplasare. Apreciază că, a formulat în termen contestația în anulare.
Reprezentantul intimaților solicită admiterea excepției de tardivitate a contestației în anulare, respingerea contestației în anulare, fără cheltuieli de judecată. Consideră că prezenta contestație în anulare a fost formulată în afara termenului legal prevăzut de lege.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND,
Asupra contestației în anulare de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1571/28.11.2007, pronunțată de Judecătoria Beiuș în dosar nr-, a fost admisă acțiunea reclamanților și, împotriva pârâtului și, în consecință, a fost obligat pârâtul să ridice garajul situat pe terenul reclamanților cu nr. top 878 din CF 739 B, în caz de refuz autorizează reclamanții să ridice garajul pe cheltuiala pârâtului, a fost respinsă cererea reconvențională formulată de reclamantul reconvențional G, împotriva pârâților reconvenționali și și a fost obligat pârâtul să plătească reclamanților suma de 659 lei cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal și timbrat cu 10 lei taxă timbru și 0,15 lei timbru judiciar, a declarat apel pârâtul reclamant reconvențional G, iar prin motivele de apel, a solicitat schimbarea în totalitate a sentinței apelate, în sensul respingerii acțiunii formulate de către reclamanți și admiterea acțiunii reconvenționale, cu cheltuieli de judecată.
Prin decizia civilă nr. 226/A din 7 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, s-a respins ca nefondat apelul civil introdus de apelantul G, în contradictoriu cu intimații și, împotriva sentinței civile nr.1571 din 28 noiembrie 2007, pronunțată de Judecătoria Beiuș, care a fost păstrată în totalitate.
Partea apelantă a fost obligată să plătească părții intimate suma de 349 lei, cheltuieli de judecată în apel.
Împotriva hotărârilor pronunțate în cauză a declarat recurs pârâtul G, solicitând modificarea în întregime a acestora în sensul respingerii acțiunii reclamanților.
Prin decizia civilă nr. 1567/R din 5 noiembrie 2008 pronunțată de Curtea de APEL ORADEA în dosar nr-, s-a admis ca fondat recursul civil introdus de recurentul pârât, domiciliat în B,-, județul B, în contradictoriu cu intimații reclamanți și, ambii cu domiciliul în B,-, județul B, împotriva deciziei civile nr. 226/A din 7 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care a modificat-o și a schimbat în parte sentința civilă nr. 1571 din 28 noiembrie 2007 pronunțată de Judecătoria Beiuș, în sensul că:
S-a respins acțiunea reclamanților și, în contradictoriu cu pârâtul
Au fost menținute dispozițiile privind acțiunea reconvențională.
Au fost obligate părțile intimate și să plătească părții recurente G suma de 416 cheltuieli de judecată în apel și recurs.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de recurs a avut în vedere următoarele considerente:
În anul 1997, obținând certificat de urbanism și autorizație de construire, recurentul a edificat un garaj pe parcelele înscrise în CF nr.297 B, imobil pe care-l deține din anul 1960.
Conform înscrierilor din CF nr. 739 B, reclamanții intimați au dobândit proprietatea parcelelor cu nr. 878 și 879 în anul 1995.
Ulterior edificării construcției, respectiv a garajului care este în prezent în litigiu, și formulează o acțiuni în contradictoriu cu recurentul, pentru a se stabilii linia de hotar dintre proprietățile acestora și a se dispune grănițuirea.
Prin sentința civilă nr. 693/14 aprilie 2000 Judecătoria Beiuș dispune dezalipirea suprafeței de 15 mp. din nr. top. 876 și alipirea acestei suprafețe și alipirea la nr. top. 879, precum de dezalipirea suprafeței de 6 mp. din nr. top. 877 și alipirea acestei suprafețe la nr. 878, ambele dezalipiri făcându-se din terenul recurentului în favoarea intimaților.
Pentru cei 21 mp. teren s-a stabilit dreptul de proprietate cu titlu de uzucapiune-cumpărare.
Atașând dosarul respectiv, instanța a constatat că într-o primă fază, comisia de trei experți numiți în cauză, au stabilit că reclamanții încalcă linia cadastrală diminuând suprafața de teren proprietatea pârâților, pentru ca ulterior reclamanții să-și completeze acțiunea, pe care instanța a admis-o, stabilind un drept de proprietate cu drept de uzucapiune, soluție confirmată de instanțele de control.
Cercetând actele și datele prezentate, s-a constatat așadar că recurentul a edificat garajul, având autorizație de construire, la un moment la care era proprietarului terenului pe care construia, și că ulterior instanța a stabilit că intimații ar fi exercitat o posesie utilă a terenului respectiv pe care l-au atribuit acestora.
Mai mult, în dosar nr. 1018/2006 al Judecătoriei Beiuș, de asemenea atașat, prin sentința civilă nr. 1568/8 decembrie 2006, recurentului i s-a stabilit în contradictoriu cu aceeași intimați, un drept de proprietate asupra garajului de beton lipit de casa sa, instanța reținând cu acel prilej că hotărârea prin care suprafața respectivă de teren a fost pierdută din patrimoniul reclamantului a fost pronunțată la trei ani după eliberarea autorizației de construire.
Hotărârea a rămas irevocabilă prin neapelare.
Față de aceste elemente apare complet nelegală afirmația instanțelor că recurentul a construit pe un teren ce nu-i aparținea, fiind astfel în culpă, deoarece a depășit limitele autorizației, la data construirii el fiind proprietarul terenului pe care a edificat garajul.
Motivarea este reținută și de instanța de apel, care persistă în aceeași eroare a identificării și delimitării celor patru parcele, susținându-se în continuare, în mod nefondat, culpa recurentului.
Recurentul fiind un constructor de bună-credință îi sunt aplicabile prevederile art. 494 al. 3 treza II Cod civil, astfel încât proprietarul pământului nu poate cere ridicarea plantațiilor, clădirilor, având posibilitatea fie de a înapoia valoarea materialelor și a muncii, fie de a plătii o sumă de bani egală cu cea a creșterii valorii fondului.
Recurentul a formulat acțiune reconvențională pentru stabilirea unui drept de superficie, dar instanța va respinge această acțiune deoarece este vorba de un garaj, care poate fi amplasat într-o altă zonă a imobilului acestuia, și care reduce în mod drastic frontul la stradă a imobilului intimaților-reclamanți, care nu au acces auto în propria curte. De aceea, chiar apreciind că recurentul nu are nici o culpă în crearea acestei situații, dar neputând pune în discuție autoritatea de lucru judecat a hotărârilor pronunțate în cauză, și considerând că starea de fapt actuală este extrem de împovărătoare pentru reclamanți, instanța îndrumă părțile spre o negociere, sau în caz contrar spre un litigiu prin care reclamanții, pentru a putea avea posesia deplină asupra suprafeței alipite, să suporte contravaloarea garajului ridicat cu bună-credită de către recurent.
Față de toate cele reținute făcând aplicarea art. 304 pct. 9 combinat cu art. 312 al. 1-3 Cod procedură civilă, instanța admis recursul, a modificat decizia și admițând apelul a schimbat în parte sentința instanței de fond, în sensul respingerii acțiunii reclamanților și păstrării soluției de respingere a acțiunii reconvenționale a pârâtului.
În baza art. 274 Cod procedură civilă, instanța a obligat intimații în favoarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 416 lei în apel și recurs, reprezentând taxă de timbru și onorariu avocațial.
Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare G, solicitând admiterea acesteia și înlăturarea din decizia contestată a dispoziției privind obligarea sa la plata chiriei.
În motivarea contestației în anulare, sunt invocate următoarele:
- avocatul său a formulat cererea reconvențională fără consimțământul contestatorului, iar în cererea respectivă s- strecurat o greșeală inadmisibilă, astfel, avocatul său nu a menționat că el nu este de acord cu plata unei superficii, taxă pe proprietatea sa, terenul de 6 mp fiind obținut de adversari prin fraudă;
- prin înscrisul anexat, dovedește că avocatul a formulat cererea reconvențională fără consimțământul contestatorului.
În drept sunt invocate dispozițiile art. 317 și urm. Cod procedură civilă.
Intimații, prin reprezentantul acestora, au solicitat admiterea excepției de tardivitate a contestației în anulare, iar pe fond, respingerea contestației în anulare, fără cheltuieli de judecată.
Examinând decizia contestată, prin prisma motivelor invocate, instanța reține următoarele:
În primul rând, referitor la excepția privind tardivitatea contestației în anulare, este de reținut că în speță contestația în anulare dedusă judecății, înregistrată la data de 13.01.2009, a fost introdusă înăuntrul termenului instituit de dispozițiile art. 319 alin. 2 teza I din Codul d e procedură civilă, pe cale de consecință, excepția invocată de intimați urmează fi respinsă ca nefondată.
Cât privește motivele invocate de contestator, acestea nu sunt de natură a se constitui într-o eroare materială, ca temei al unei contestații în anulare, în sensul art. 318 din Codul d e procedură civilă.
Astfel, potrivit motivelor învederate de contestator, susținerile acestuia sunt în sensul că avocatul său ar fi depășit limitele mandatului încredințat, aspect care însă vizează raporturile dintre aceștia, nefiind nicidecum vorba despre vreo eroare materială săvârșită de instanța de recurs.
De altminteri, este de observat că, prin decizia sa, instanța de recurs a admis recursul introdus de G cu consecința schimbării în parte a sentinței pronunțate de Judecătoria Beiuș în sensul că respins acțiunea reclamanților și îndreptată împotriva sa. În același context este de adăugat că partea contestatoare a fost prezent la termenul de judecată când au fost formulate concluziile pe fondul recursului, ocazie cu care acesta a susținut inclusiv acțiunea reconvențională.
Nu în ultimul rând este de subliniat că greșeala materială la care se referă art. 318 din Codul d e procedură civilă trebuie să fie esențială, ceea ce înseamnă că în lipsa ei soluția ar fi fost alta, or în speță, contestatorul stăruie asupra înlăturării dispoziției privitoare la respectarea de către el a dreptului de superficie și respectiv cea referitoare la obligarea sa la plata chiriei, însă prin hotărârea contestată nu s-au stabilit atari obligații în sarcina sa, fiind menținute dispozițiile instanței de fond, de respingere a acțiunii reconvenționale.
Pe cale de consecință, nefiind incident niciunul dintre temeiurile unei contestației în anulare, astfel cum acestea sunt reglementate de prevederile art. 317 - 318 din Codul d e procedură civilă, instanța va respinge ca neîntemeiată contestația în anulare.
Se constată că nu s- solicitat de către intimați a se face aplicarea dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția privind tardivitatea contestației în anulare.
Respinge ca nefondată contestația în anulare formulată de contestator G, domiciliat în B,-, județul B, în contradictoriu cu intimații și, ambii domiciliați în B,-/A, județul B, împotriva deciziei civile nr. 1567/R din 5 noiembrie 2008 pronunțată de Curtea de APEL ORADEA, pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 11.06.2009.
Președinte Judecător Judecător Grefier
- - - - - -
- redactat hotărâre în concept - judecător - - - 29.06.2009
- judecător fond -
- judecători apel -,
- judecători recurs - ,
- dact. gref. - 29.06.2009 - 2 ex.
Președinte:Moșincat EugeniaJudecători:Moșincat Eugenia, Stan Aurelia Lenuța, Trif
