Actiune in prestație tabulară jurisprudenta. Decizia 1204/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
completul II recurs |
Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ NR. 1204/2008-
Ședința publică din data de 10 septembrie 2008
PREȘEDINTE: Aurora Popa | - - | - JUDECĂTOR 2: Maria Galeș |
- - | - JUDECĂTOR 3: Dana Cigan | |
- - | - judecător | |
- - | - grefier |
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de recurenta pârâtă, domiciliată în comuna, sat, nr. 6. județul B, în contradictoriu cu intimata reclamantă, domiciliată în comuna, sat, nr. 165, județul B, împotriva deciziei civile nr. 38/A din 17 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, prin care a fost schimbată în totalitate sentința civilă nr. 861 din 13 iunie 2007 pronunțată de judecătoria Beiuș în dosar nr-, având ca obiect: prestație tabulară.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi se prezintă intimata reclamantă -personal și asistată de reprezentantul acesteia, avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. 77 din 3 septembrie 2008 emisă de Baroul Bihor -Cabinet Individual, lipsă fiind recurenta pârâtă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței faptul că prezentul recurs nu a fost timbrat, deși recurenta pârâtă a fost citată cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 37 lei și timbre judiciare în valoare de 3,15 lei, precum și faptul că la dosarul cauzei a parvenit prin Serviciul Registratură, la data de 04.09.2008 întâmpinare din partea intimatei reclamante, după care:
Reprezentantul intimatei reclamante solicită anularea prezentului recurs având în vedere că taxa de timbru aferentă nu a fost achitată, deși recurenta a fost citată cu mențiunea respectivă.
Nefiind cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului de față.
Reprezentantul intimatei reclamante solicită, în principal, anularea recursului declarat de partea adversă, ca netimbrat, iar pe fond, respingerea recursului, ca nefondat, menținerea hotărârii atacate, pe care o apreciază ca fiind legală și temeinică, cu acordarea cheltuielilor de judecată.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.861 din 13 iunie 2007, judecătoria Beiușa respins acțiunea reclamantei împotriva pârâtei și a obligat reclamanta să plătească pârâtei suma de 450 RON cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin înscrisul intitulat contract de vânzare-cumpărare, încheiat la data de 13 aprilie 1974, numitul, ulterior decedat, a vândut numitei - mama reclamantei decedată și ea "partea sa de pământ și pădure din locul numit Dealul " pentru suma de 19.000 lei din care s-a achitat suma de 10.000 lei la încheierea contractului, fiind făcută mențiunea că restul banilor vor fi achitați la sărbătoarea de rusalii, iar la data de 13 octombrie 1976, între aceleași părți, s-a încheiat un alt contract, prin care vinde numitei aria pământul său din locul numit "Deal" toată suprafața pe care o posedă acolo.
Din adeverințele eliberate de Primăria comunei, prima instanță a reținut că numitul figurează în Registrul agricol pe perioada 1959-1975 doar cu teren arabil, fără însă să figureze cu teren cu vegetație forestieră.
Terenul cu vegetație forestieră în litigiu nu s-a aflat în proprietatea defunctului, fiind comasat, astfel că nu putea face obiectul vreunui contract de vânzare-cumpărare. Or, câtă vreme defunctul nu avea în proprietate și folosință terenul cu destinație forestieră în momentul încheierii celor două acte, acesta nu putea să facă acte de dispoziție cu privire la pădurea ce aparținea Statului Român.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat apel în termen legal, timbrat cu 28 lei taxă judiciară de timbru și 0,5 lei timbru judiciar reclamanta, solicitând admiterea lui și schimbarea în totalitate a hotărârii atacate în sensul admiterii acțiunii, cu cheltuieli de judecată.
Prin decizia civilă nr. 38/A din 17 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, s-a admis ca fondat apelul civil introdus de apelanta, în contradictoriu cu intimata, împotriva sentinței civile nr. 861 din 13 iunie 2007 pronunțată de judecătoria Beiuș, pe care a fost schimbată în totalitate în sensul că:
S-a admis acțiunea formulată de reclamanta împotriva pârâtei și în consecință:
S-a constatat că prin contractul de vânzare-cumpărare sub semnătură privată încheiat la data de 13 aprilie 1974, intervenit între, în calitate de vânzător și în calitate de cumpărător, i s-a transmis acestuia din urmă dreptul de proprietate asupra cotei de 12905/48392 părți din imobilul nr. top. 695, cotei de 1266/3799 părți din imobilul cu nr. top. 696, cotei de 3048/9143 părți din imobilul nr. top. 697 și a cotei de 3837/23020 părți din imobilul nr. top. 698 înscris în CF 415.
S-a dispus ca hotărâre să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare și dispune întabularea în Cartea funciară nr. 415 a dreptului de proprietate al defunctei.
S-a stabilit că masa succesorală rămasă în urma defunctei decedată la data de 21 martie 1983 se compune din cota de 12905/48392 părți din imobilul nr. top. 695, cota de 1266/3799 părți din imobilul cu nr. top. 696, cota de 3048/9143 părți din imobilul nr. top. 697 și cota de 3837/23020 părți din imobilul nr. top. 698, înscrise în CF 415.
S-a constatat că reclamanta este unică moștenitoare a defunctei, în calitate de fiică, masa succesorală revenindu- în întregime și s-a dispus întabularea dreptului de proprietate a reclamantei în cartea funciară.
Intimata a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1.284 lei în favoarea apelantei.
Pentru a pronunța în acest mod, instanța de apel a avut în vedere următoarele considerente:
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, instanța de apel reținut că antecesorul pârâtei, numitul, a avut calitate de proprietar în cotă de 1/21 părți din imobilul înscris în CF nr. 415, cu nr. top. 695, 696, 697 și 698, în natură teren cu pădure, arător și pășune situat în postata "Familia ", dreptul său fiind întabulat sub 2.
Prin Titlul de proprietate nr. 69/17 mai 2004, antecesorului pârâtei i s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra imobilului situat în postata "Familia ", după cum urmează: 12905/48392 părți din top. 695, 1266/3799 părți din top. 696, 3048/9143 părți din top. 697 și 3837/23020 părți din top. 698, drept întabulat cu titlu de reconstituire sub 15.
Între antecesorul pârâtei, numitul și antecesoarea reclamantei, a intervenit la data de 13 aprilie 1974 un act sub semnătură privată, în care se specifică că "vinde partea sa de pământ și pădure din locul numit "Dealul " la cu suma de 19.000 lei, din care 10.000 lei s-au achitat la data încheierii actului, iar restul se bani se vor plăti la o dată ulterioară, cel târziu până la.
La data de 17 octombrie 1976 între aceleași părți s-a încheiat un al doilea act sub semnătură privată, care confirmă tranzacția încheiată de părți la data de 13 aprilie 1974, precum și achitarea în totalitate a prețului de vânzare stipulat.
Această înțelegere intervenită între părți este confirmată și de martorul audiat de instanța de fond, martor care a fost prezent la perfectarea celor două acte și a cărui semnătură se află pe acte și care a arătat că înțelegerea părților se referă la întreg terenul situat în "Dealul " pe care vânzătorul l-a moștenit de la părinții săi, inclusiv pădure, că prețul de vânzare a fost achitat în întregime, iar terenurile vândute cu acea ocazie au intrat în folosința cumpărătoarei și ulterior de la decesul acesteia până în prezent au fost folosite de către reclamanta.
În ceea ce privește folosința exercitată de reclamantă asupra terenului împădurit, martorul a arătat că familia reclamantei respectiv reclamanta tăia material lemnos din pădurea respectivă, iar pârâta a cunoscut și a acceptat această situație.
Or, din coroborarea probelor sus arătate, tribunalul a tras concluzia că între antecesorii părților a intervenit un acord de voință în ceea ce privește transmiterea dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu, acord materializat în antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat la data de 13 aprilie 1974 și întrucât suprafața de teren la care se referă înțelegerea părților este clar identificată, respectiv "terenul și pădurea moștenită de vânzător în postata Dealul ", astfel cum este înscrisă în Cartea Funciară nr. 415, iar prețul de vânzare stipulat a fost achitat în întregime vânzătorului, s-a apreciat că acest act îndeplinește condițiile pentru a sta la baza unei acțiuni în prestație tabulară.
Împrejurarea că pârâta a acceptat folosința exercitată în mod notoriu de către reclamantă asupra suprafeței împădurite, constând în tăierea materialului lemnos în folosul său, a fost interpretată de instanță ca o recunoaștere din partea pârâtei a convenției încheiată de antecesorul său.
De asemenea, instanța de apel a apreciat că, chiar dacă în momentul încheierii antecontractului de vânzare-cumpărare, suprafața de teren cu vegetație forestieră era comasată la Ocolul Silvic, după reconstituirea dreptului de proprietate cu privire la acest teren în favoarea vânzătorului și întabularea în cartea funciară, nu există nici un impediment pentru valorificarea pe calea unei acțiunbi în prestație tabulară a dreptului cumpărătoarei, de observat fiind că pârâta intimată în calitate de moștenitoare a vânzătorului este ținută să aducă la îndeplinire obligațiile asumate de antecesorul său cu atât mai mult cu cât a fost prezentă la încheierea actelor.
În raport de cele reținute mai sus, în baza art.24 din Decretul Lege nr. 115/1938 și 1073 Cod civil, instanța a constatat că defuncta a dobândit cu titlu de cumpărare dreptul de proprietate asupra cotei de - părți din imobilul cu nr. top. 695, cotei de 1266/3799 părți din top. 696, cotei de 3048/9143 părți din top. 697 și 3837/23070 părți din top. 698 înscris în CF 415, hotărârea urmând să țină loc de contract autentic de vânzare-cumpărare,iar în temeiul art. 22 din Legea nr. 7/1996 s- dispus înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate al defunctei.
Întrucât actele de stare civilă depuse la dosarul de fond fac dovada raportului de rudenie dintre reclamantă și defuncta cumpărătoare a imobilului, în baza dispozițiilor art. 659 și următoarele Cod civil, instanța a constatat că reclamanta este unica moștenitoare a defunctei, decedată la data de 21 martie 1983, că masa succesorală rămasă în urma defunctei, compusă din imobilul descris mai sus, îi revine reclamantei în calitate de succesoare legală - fiică, iar în temeiul art. 22 din Legea nr. 7/1996, dispunându-se întabularea dreptului de proprietate al reclamantei în CF 415.
Împotriva deciziei pârâta a declarat recurs, solicitând modificarea hotărârii în sensul respingerii apelului reclamantei și menținerii în întregime a hotărârii instanței de fond.
În principal, recurenta apreciază că terenurile care au făcut obiectul convenției perfectate prin hotărâre judecătorească erau scoase din circuitul civil în anul în care se pretinde că au fost cumpărate, caz în care acordul de voință este lovit de nulitate.
În al doilea rând, recurenta invocă faptul că din probele administrate nu rezultă că s-ar fi achitat întreaga sumă stabilită de părți cu titlu de preț, și că din adeverințele eliberate de Primăria rezultă cu certitudine că s-a înstrăinat teren arabil și nu pădure.
Deși instanța a reținut că reclamanta a excitat o posesie utilă, recurenta apreciază că această stare de faptul nu este susținută de loc prin probele administrate, și sub acest aspect hotărârea fiind nelegală.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinarea depusă, intimata reclamantă, a solicitat respingerea recursului, apreciind că nu sunt întemeiate criticile pârâtei, și că aceasta cu rea-credință refuză perfectarea unei convenții încheiate cu antecesorul său și materializată printr-o posesie îndelungată de peste 30 de ani.
Cercetând hotărârea atacată, atât prin prisma motivelor invocate de recurentă, cât și prin prisma nulităților de ordine publică, instanța constată ca aceasta este legală și temeinică, recursul urmând a fi respins.
La fila 6 dosar fond, se află înscrisul constatator prin care antecesorul recurentei precizează că înstrăinează partea sa de pământ și pădure cumpărătoarei, a cărei unică moștenitoare este reclamanta. Părțile au stabilit prețul de 19.000 lei din care 10.000 lei s-au achitat, conform înscrisului, la 13.04.1974, urmând ca diferența să fie plătită cel mai târziu la.
La fila 7, se află înscrisul din 13.10.1976 prin care părțile confirmă primirea diferenței, fără ca vânzătorul să ridice vreo obiecție referitoare la timpul scurs de la semnarea înscrisului anterior, ci, dimpotrivă, făcând trimitere la convenția din 13.04.1974 și făcând declarația solemnă că prezentul târg este încheiat pentru totdeauna.
În CF nr. 415 apare întabulat în 1974 dreptul lui sub 5 în cotă de 1/21 părți din imobilele înscrise în foaia de avere, respectiv 4 parcele (numerele topografice fiind 695, 696, 697 și 698), dintre care trei sunt descrise ca fiind pădure, iar o parcelă fiind descrisă ca fiind arător.
Prin titlu de proprietate nr. 69/17.05.2004 a fost recunoscut dreptul de proprietate al defunctului (antecesorul recurente) asupra unei suprafețe de 21.056 mp. tren cu destinație forestieră, situată pe teritoriul comunei, dreptul său fiind înscris sub 15 în CF nr. 415.
În fața instanței de fond a fost audiat martorul (fila 22), care a declarat că a fost prezent la încheierea convenției din 1974, care a confirmat achitarea întregului preț și chiar prezența recurentei în momentul încheierii tranzacției. Mai mult, martorul a confirmat că de la acea dată și până în prezent cumpărătoarea, iar ulterior fiica acesteia, reclamanta intimată, au avut posesia utilă a imobilului.
Față de această stare de fapt instanța apreciază că reclamanta nu a făcut altceva decât să solicite perfectarea în formă autentică a convenției încheiate în anul 1974 de mama ei cu tatăl recurentei, părțile convenției executându-și obligațiile asumate: cumpărătoarea a achitat în întregime prețul (aspect confirmat prin înscrisuri), iar vânzătorul a predat posesia imobilului.
Câtă vreme vânzătorul are dreptul înscris în cartea funciară și concomitent acest drept i-a fost recunoscut prin Legea nr. 18/1991, mențiunile din adeverințele eliberate de organele administrate sunt înlăturate sub aspectul eficienței probatorii, din coroborarea clauzelor contractuale cu datele de carte funciară fiind evident determinabil imobilul ce a format obiectul înstrăinării.
În raport cu cele reținute, instanța va respinge recursul în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, iar în baza art. 274 Cod procedură civilă va obliga pe recurentă la 1.000 lei cheltuieli de judecată în favoarea intimatei reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Respinge ca nefondat recursul civil declarat de recurenta pârâtă, domiciliată în comuna, sat, nr. 6. județul B, în contradictoriu cu intimata reclamantă, domiciliată în comuna, sat, nr. 165, județul B, împotriva deciziei civile nr. 38/A din 17 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Obligă partea recurentă să plătească părții intimate suma de 1.000 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 10 septembrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - - - -
- judecător fond - G
- judecători apel -
- redactat judecător - - 23.09.2008
- dactilografiat grefier- -23.09.2008-2 ex.
Președinte:Aurora PopaJudecători:Aurora Popa, Maria Galeș, Dana Cigan
