Actiune in prestație tabulară jurisprudenta. Decizia 1250/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA CIVILĂ MIXTĂ
DOSAR NR-
COMPLETUL - I/
DECIZIA CIVILĂ NR. 1250/2009 -
Ședința publică din 13 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Pantea Viorel judecător
- - - - JUDECĂTOR 2: Bocșe Elena
- - - - JUDECĂTOR 3: Trif Doina
- - - - grefier
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de reclamanții și domiciliați în S M,-, în contradictoriu cu intimata intervenientă "" -, prin lichidator judiciar " LJ" - cu sediul în S M,- și intimatul pârât - domiciliat în S M,-, împotriva deciziei civile nr. 85 din 7 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr-, prin care a fost schimbată în întregime sentința civilă nr. 5713 din 9 octombrie 2008 pronunțată de Judecătoria Satu Mare în dosar nr-, având ca obiect: prestație tabulară.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, se prezintă pentru recurenții reclamanți și - ambii lipsă, avocat, în baza împuternicirii avocațiale din 7.05.2009 emisă de Baroul Satu Mare - Cabinete asociate, lipsă fiind intimata intervenientă "" -, prin lichidator judiciar " LJ" - S M, și intimatul pârât -.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că recursul este legal timbrat cu suma de 15,5 lei, achitată prin chitanțele nr. -/24.04.2009 emisă de Primăria S M - Direcția Impozite și Taxe Locale și nr. -/2.10.2009 emisă de Poșta Română - și timbru judiciar de 0,3 lei, intimata intervenientă a depus concluzii scrise, după care:
Nefiind probe ori cereri de formulat, instanța acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta recurenților reclamanți solicită admiterea recursului, modificarea deciziei atacate în sensul respingerii apelului și în consecință, menținerea sentinței instanței de fond, cu obligarea părților intimate la cheltuieli de judecată. În susținerea recursului arată că prima instanță a pronunțat o hotărâre legală, dispunând notarea construcțiilor dobândite de recurenții reclamanți prin adjudecare și respectiv respingând cererea de intervenție cu motivarea că intervenienta nu a făcut dovada dreptului de proprietate asupra acestor construcții. În apel, Tribunalul Satu Mare în mod greșit a apreciat ca fiind răsturnată de probele administrate prezumția instituită de art. 492 Cod civil, probe constând în înscrisuri: autorizație de construire, facturi din care rezultă cumpărarea unor materiale de construcții, etc. nefiind dovedit unde au fost folosite aceste materiale; de asemenea, arată că reaua credință a intimatului pârât rezultă din probele administrate, inclusiv interogatoriul luat, acesta era unicul asociat al societății interveniente, construcțiile executate silit formau proprietatea sa extratabulară, prin urmare rezultă exercitarea abuzivă a drepturilor procesuale. Mai arată că actul de adjudecare nu a fost desființat, contestația la executare a fost retrasă de intervenienta de azi, intrând în puterea lucrului judecat, iar împrejurarea că în urma unei declarații false s-a reținut edificarea construcțiilor de către societatea comercială, nu poate fi imputată părților recurente. În fine, arată că neîntabularea dreptului de proprietate asupra construcțiilor, nu produce efecte față de terți, fiind inadmisibil ca proprietari asupra terenului să fie recurenții reclamanți, iar asupra construcțiilor, societatea comercială intervenientă.
CURTEA DE APEL
deliberând,
Constată că, prin sentința civilă nr. 5713 din 9 octombrie 2008 pronunțată în dosar nr-, Judecătoria Satu Marea admis cererea reclamanților și împotriva pârâtului, și a dispus înscrierea pe terenul cu nr. top. 8032/2 înscris în nr. 56606 SMa construcției cu destinația casă și magazie, compusă din parter, etaj și magazie, respingând ca nefondată cererea intervenientei "" - SMî mpotriva reclamanților; a obligat pârâtul să plătească reclamanților câte 4 lei cheltuieli de judecată și a respins cererea intervenientei privind acordarea de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin actul de adjudecare imobiliară din 31.10.2007, din dosarul execuțional nr. 345/2006 al executorului judecătoresc, reclamanții-adjudecatari au cumpărat terenul cu nr. top. 8032/2 din nr. 56606 S M, proprietatea pârâtului-debitor, împreună cu construcția ridicată pe acest teren, neînscrisă în cartea funciară.
În ceea ce privește competența instanțelor judecătorești privind dispunerea înscrierii în cartea funciară a construcției în cauză, instanța de fond a reținut că ipoteza art. 55 alin. 2 din Legea nr. 7/1996, care atribuie această competență birourilor de carte funciară, are în vedere exclusiv situația când titularul cererii de înscriere a devenit proprietar asupra construcției prin construire, situație care diferă din aceea din prezenta speță, unde reclamanții nu au ridicat ei înșiși construcția și nu dispun ei de autorizație.
În această din urmă ipoteză, biroul de carte funciară neputând înscrie construcția la cererea proprietarului actual (și cu atât mai mult a fostului proprietar) al terenului, devine admisibilă introducerea unei asemenea cereri la instanța judecătorească.
Prin cererea de intervenție voluntară principală formulată în cauză, intervenienta "" - S M, al cărui unic asociat și administrator este pârâtul, a solicitat constatarea dreptului său de proprietate (a intervenientei) asupra construcției, înscrierea construcției în cartea funciară și întabularea dreptului de proprietate asupra construcției în favoarea intervenientei.
S-a arătat în motivarea cererii că "" - SMa ridicat construcția cu acordul proprietarului terenului și este așadar proprietar al construcției. Proprietar al terenului în perioada ridicării construcției a fost pârâtul, care este administrator al intervenientei, astfel încât, în măsura în care construcția s-a ridicat de intervenientă, existând acordul proprietarului terenului, aceasta a devenit superficiar, adică proprietar al construcției. Prin urmare, dreptul de proprietate asupra construcției aparținea aceluia care era orul - pârâtul, persoana fizică sau intimata, persoana juridică "" - S
Nu interesează sub aspectul apartenenței dreptului de proprietate, pentru cine s-a emis autorizația de construcție (aceasta fiind emisă pentru "" - S M, la cererea acesteia), aceasta fiind o problemă de natură administrativ-contravențională. Nu interesează, de asemenea, din materialele cui s-a ridicat construcția, prin încorporarea lor în construcție aceste materiale pierzând individualitatea și devenind parte integrantă al construcției, care este proprietatea, acesta din urmă având posibilitatea ca, dacă este cazul, să se desocotească cu proprietarul materialelor folosite.
Dacă în general este simplu a fi apreciat cine este orul unei clădiri, în cauză această problemă este mai dificilă, întrucât pârâtul persoană fizică este totodată și unic asociat și administrator al intervenientei persoană juridică.
Având în vedere că nu interesează nici cui s-a eliberat autorizație, nici cine a fost proprietarul materialelor și deoarece de facto persoana fizică făcea demersurile construirii, atât pentru ipoteza persoană fizică, cât și pentru ipoteza persoană juridică, decisivă în stabilirea identității este intenția lui, cine (cui) se construiește construcția și cine va fi proprietarul acesteia, persoana fizică sau persoana juridică.
Instanța de fond, reținând din dosarul de executare silită că, construcția respectivă este o casă de locuit, cu parter etaj și magazie, a apreciat că și-a construit pentru el însuși, persoana fizică, acesta din urmă devenind proprietarul construcției. Pe de altă parte, este cu mult mai verosimil că pârâtul a construit lui personal și nu persoanei juridice, care are un patrimoniu distinct.
fiind că alături de teren, pârâtul era proprietar și asupra construcției, proprietatea asupra ambelor imobile s-a transmis prin adjudecare de la pârât la reclamanți, motiv pentru care cererea acestora din urmă a fost admisă, iar cererea intervenientei a fost respinsă.
Împotriva acestei hotărâri, în termenul legal, au declarat apel pârâtul și intervenienta, solicitând admiterea apelului și schimbarea în întregime a sentinței în sensul respingerii acțiunii reclamanților și admiterii cererii de intervenție în interes propriu, cu cheltuieli de judecată în primă instanță și apel.
Prin decizia civilă nr. 85 din 7 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr-, s-au admis apelurile declarate de pârâtul și intervenienta "" - S M, și în consecință a fost schimbată în întregime sentința apelată, după cum urmează: s-a respins acțiunea principală promovată de reclamanți pentru notarea construcțiilor în cartea funciară; s-a admis în fond cererea de intervenție în interes propriu formulată de "" - S, în sensul constatării dreptului de proprietate al acesteia asupra edificiilor existente pe terenul cu nr. top. 2032/2 din nr. 56606 S M și dispunerii întabulării dreptului în cartea funciară; intimații au fost obligați să plătească fiecărui apelant suma de 10,15 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Potrivit considerentelor sentinței, judecătoria a admis acțiunea reclamanților și a respins în fond cererea de intervenție principală cu argumentarea că, sub aspectul apartenenței dreptului de proprietate asupra construcției, nu interesează pentru cine a fost emisă autorizația de construire, după cum nu interesează nici din materialele cui a fost ridicată construcția, căci, prin încorporare, materialele își pierd individualitatea., în această privință, este, potrivit aceluiași raționament, stabilirea identității persoanei căreia construcția îi este destinată. Mai departe, reținând, din dosarul de executare silită, că edificiul în discuție este o casă de locuit, prima instanță a apreciat că proprietarul construcției este pârâtul, iar nu "" - S, societatea comercială al cărei asociat unic este pârâtul.
Examinând sentința, tribunalul a observat, înainte de toate, că în justificarea soluției, raționamentul judecătoriei ignoră orice constrângere normativă. El este construit ca și când starea de fapt s-a derulat într-o perioadă caracterizată prin lipsa oricărei reguli de drept. Dar, chiar și așa, și intrând în logica primei instanțe, concluzia tribunalului este diferită de concluzia primei instanțe, fiindcă nu există nici o dovadă din care să rezulte că edificiul disputat este o casă de locuit, întreaga documentație tehnică demonstrând construirea unui depozit și a unui corp administrativ de către "" - S. Prin urmare, chiar și o asemenea argumentare conduce la o soluție diametral opusă celei adoptată de către judecătorie, dacă împrejurarea factuală decisivă ar fi fost reținută în mod corect, pe baza dovezilor administrate.
În opinia tribunalului, dezlegarea cauzei trebuie realizată din perspectiva dispozițiilor art. 492 și art. 494 Cod civil.
Prezumția simplă instituită de art. 492 cod civil - în conformitate cu care orice construcție, plantație sau lucru făcut în pământ sau asupra pământului, sunt prezumate a fi făcute de către proprietarul acelui pământ cu cheltuiala sa și că sunt ale lui, până se dovedește din contra - a fost răsturnată prin absolut toate dovezile administrate în cauză. Declarația proprietarului terenului autentificată sub nr. 3350/24.10.2005 de Notarul public, declarația vecinului terenului autentificată sub nr. 137/11.01.2006 de Notarul public, cererea pentru eliberarea autorizației de construire, taxa pentru autorizare, documentația tehnică pentru obținerea autorizației, autorizația de construire nr. 32/22.11.2005, certificatul de urbanism nr. 33/2005, avizul favorabil nr. 25/2005, acordul de mediu, acordul privind prevenirea și stingerea incendiilor, avizul de amplasament nr. 8313/2005 eliberat de "" -, precum și toate documentele contabile de achiziție a materialelor de construcție demonstrează, incontestabil, că edificiul din litigiu a fost realizat de către societatea comercială intervenientă în beneficiu propriu. În acest mod, în patrimoniul intervenientei s-a născut, asupra imobilelor înscrise în nr. 56606 S M, nr. top. 8032/2, un drept de superficie.
Pentru considerentele expuse, tribunalul a admis ca fiind fondate apelurile exercitate și a schimbat în întregime sentința, respingând acțiunea principală și admițând în fond cererea de intervenție principală.
Împotriva acestei decizii, în termen au declarat recurs reclamanții recurenți și, solicitând modificarea hotărârii atacate, în sensul menținerii în vigoare a sentinței instanței de fond, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului se arată că în mod greșit instanța de apel a acordat o prioritate absolută dispozițiilor art. 492 și 494 Cod civil, susținând că această prezumție simplă instituită de art. 492 Cod civil a fost răsturnată prin probele administrate în cauză, fără aține cont de dispozițiile art. 22 și 28 din Legea nr. 7/1996, potrivit cărora dreptul de proprietate și celelalte drepturi reale sunt opozabile terților, chiar de la înscrierea în cartea funciară, când provin din succesiune, accesiune,vânzare silităși uzucapiune. Ori, este evident faptul că reclamanții au dobândit dreptul de proprietate, chiar fără înscriere în cartea funciară, asupra construcțiilor,în baza actului de adjudecare.
Mai mult, prin interogatoriul luat la instanța de fond, intimatul recunoaște că în cadrul procedurii de executare silită a declarat că imobilele - construcții din litigiu sunt proprietatea sa extratabulară.
De altfel, actele de executare au fost contestate de intimat atât în calitate de persoană fizică, cât și de asociat unic la "" - S M, însă pe parcursul judecății s-a renunțat la judecarea contestațiilor, astfel că actul de adjudecare a rămas definitiv.
Mai arată că recunoașterea unui drept de superficie în favoarea " COM" - SMe ste contrară dispozițiilor legale în vigoare, dar și practicii Curții Europene a Drepturilor Omului (a se vedea cauza Bock și Palade contra României).
În drept, invocă dispozițiile art. 312 alin. 3, raportat la art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata " COM" - SMa solicitat respingerea recursului ca nefondat, din probele administrate rezultând împrejurarea că societatea a edificat pe terenul proprietatea pârâtului o construcție cu destinația de sediu și depozit, având calitatea de or de bună credință, construcția fiind edificată cu acordul proprietarului terenului.
Verificând recursul prin prisma motivelor invocate, precum și din oficiu, conform art.306 Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:
Prin actul de adjudecare din 31.10.2007 al Executorului judecătoresc, reclamanții recurenți și au dobândit prin cumpărare la licitație, terenul înscris în nr. 56606 S M, nr. top. 8032/2, proprietatea pârâtului intimat, precum și construcțiile edificate pe acest teren, neînscrise în cartea funciară.
Referitor la construcții, faptul că documentația întocmită în vederea edificării lor a fost emisă pe numele intervenientei " COM" - S M, nu este determinantă în stabilirea dreptului de proprietate, cu atât mai mult cu cât din constatările făcute de executor la fața locului, rezultă că în M parte aceste construcții se compun din casă cu parter și etaj, alături de care există o magazie folosită ca depozit de materiale de construcții.
De altfel, aceste construcții nu figurează înscrise ca aport în natură în patrimoniul societății interveniente, după cum rezultă din scriptul emanând de la Oficiul Registrului Comerțului, aflat la dosarul de fond, fapt pentru care în mod corect instanța de fond a aplicat principiul accesiunii, reglementat de art. 492 și 494 Cod civil.
În altă ordine de idei, intimatul pârât a dat dovadă de rea credință atât pe parcursul executării silite, cât și ulterior.
Astfel, este adevărat că în procedura de executare silită a figurat pârâtul, însă același era asociat unic și administrator la " COM" - S M, fapt pentru care nu se poate pune problema că societatea n-ar fi avut cunoștință de executarea silită a supraedificatelor care sunt proprietatea ei, conform susținerilor din prezenta cauză.
De altfel, acesta din urmă în reprezentarea " COM" - S M, a și formulat contestație împotriva executării silite, renunțând în cele din urmă la judecată, astfel că actul de adjudecare imobiliară a rămas definitiv, fiind ulterior adus la îndeplinire, prin evacuarea pârâtului intimat.
Cu toate acestea, ulterior adjudecării imobilului de către reclamanți, intervenienta a procedat la înstrăinarea construcțiilor către " " - S M, al cărei asociat unic este tot pârâtul, ceea ce scoate în evidență odată în plus reaua credință a intervenientei.
Ori, având în vedere această conduită, în mod greșit instanța de apel a considerat că principiul accesiunii nu-și găsește aplicarea în speță și că prezumția prevăzută de art. 492 Cod civil ar fi fost răsturnată.
Față de considerentele ce preced, Curtea apreciază că recursul este fondat și pe cale de consecință urmează să fie admis în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, coroborat cu art. 316 și 296 Cod procedură civilă, să fie modificată decizia atacată în sensul respingerii apelurilor declarate de pârâtul și intervenienta " COM" - S M, și păstrată în totalitate hotărârea instanței de fond.
În baza art. 274 Cod procedură civilă, intimații urmează a fi obligați la 2.500 lei cheltuieli de judecată în favoarea recurenților, reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 312 alin.1, combinat cu art.296 și 316 Cod procedură civilă,
ADMITE ca fondat recursul civil declarat de reclamanții și domiciliați în S M,-, în contradictoriu cu intimata intervenientă "" -, prin lichidator judiciar " LJ" - cu sediul în S M,- și intimatul pârât - domiciliat în S M,-, împotriva deciziei civile nr. 85 din 7 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care o modifică în sensul că:
Respinge ca nefondate apelurile declarate de pârâtul și intervenienta " COM" - S M, reprezentată de " LJ 2000" - S M, împotriva sentinței civile nr. 5713 din 9 octombrie 2008 pronunțată de Judecătoria Satu Mare, pe care o păstrează în totalitate.
Oblică intimații la 2.500 lei cheltuieli de judecată în favoarea recurenților.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de azi, 13 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - - - -
red.
în concept la 19.10.2009
jud.fond.
jud.apel. -
dact.
6 ex./20.10.2009
- 4 com./
-,
- - S M,-,
- "" -, prin lichidator judiciar " LJ" - - S M,-,
- - - S M,-.
Președinte:Pantea ViorelJudecători:Pantea Viorel, Bocșe Elena, Trif Doina
