Actiune in prestație tabulară jurisprudenta. Decizia 1361/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Șecția civilă,de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR.1361/R/2009
Sedința publică din: 28.05.2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Ana Ionescu
JUDECĂTORI: Ana Ionescu, Silvia Nicorici Andrea Chiș
: - -
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de recurenții pârâți -, - împotriva deciziei civile nr. 702/A/18.12.2008, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, privind și pe intimații reclamanți, -, precum și pe intimații-pârâți, având ca obiect prestație tabulară.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă reprezentanta recurenților pârâți, avocat și reprezentantul intimaților reclamanți, avocat -, lipsă fiind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care în baza Regulamentului de ordine interioară, potrivit art. 98 alin. 6 din Hotărârea M, 387/2005, în compunerea completului a intrat d-na judecător, de pe lista de permanență, în locul d-nei judecător, a cărei cerere de abținere a fost admisă.
Reprezentații părților arată că nu mai au alte cereri de formulat sau excepții de invocat.
Curtea închide faza probatorie și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentanta recurenților pârâți solicită admiterea recursului, modificarea deciziei recurate, în sensul respingerii capătului de cerere având ca obiect compensarea. În susținerea motivelor de recurs, arată că reclamanții au investit instanța de fond cu un capăt de cerere prin care au solicitat ca instanța să constate compensarea de drept între 14000 EUR reprezentând rest de preț și penalitățile aferente care trebuiau achitate de aceștia cu contravaloarea lucrărilor neexecutate de către recurenți și și conform contractului încheiat între părți. Conform definiției compensației legale dată de disp. art 1144 Cod Civil, compensația operează de drept, în puterea legii și chiar când debitorii nu ar ști nimic despre aceasta, cele două datorii se sting reciproc, în momentul când ele se găsesc existând. Instanța de apel a aplicat dispozițiile privind compensația judiciară, apreciind că, în realitate, contravaloarea lucrărilor efectuate de intimații reclamanți se ridică la suma de 20.941 lei lucrările fiind necesare. Referitor la necesitatea efectuării lucrărilor, solicită a se avea în vedere că instanța de apel a reținut în mod greșit că recurenții ar fi fost de acord ca evaluarea acestor lucrări prin expertiza întocmită în apel. În ceea ce privește suprafața de teren în suprafață de 72 mp, surpată ca urmare a alunecării de teren, este real faptul că nu au contestat aceea realitate faptică, contestând prin obiecțiuni la expertiza efectuată de expertul doar valoarea stabilită, însă sunt aplicabile dispozițiile privind reducerea prețului și nu cele privind riscurile contractului. Solicită cheltuieli de judecată.
Reprezentantul intimaților reclamanți solicită respingerea recursului și menținerea în totalitate a deciziei, cu obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată. În justificarea acestei poziții procesuale, reprezentantul intimaților arată că reclamanții au solicitat instanței compensarea restului de preț datorat cu prejudiciul creat prin neexecutarea corespunzătoare și cu întârziere a obligațiilor asumate de către recurenți, fără a indica că ar fi vorba de o compensație legală. În mod corect a constatat instanța de apel că este vorba de o compensație judiciară, prejudiciul fiind dovedit prin probele administrate. Astfel, expertizele efectuate în cauză au condus la concluzia existenței unor deficiențe la lucrări în echivalentul a 20.941 lei. Necesitatea lucrărilor efectuate nu au fost contestată de către recurenți, prejudiciul fiind, astfel, cert,lichid și exigibil.Referitor la alunecarea de teren în suprafață de 72 mp, aceasta constituie, de asemenea, un prejudiciu evident, fiind vorba de aplicarea principiului riscului contractului, evaluarea acestei suprafețe de teren fiind făcută prin expertiză. Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 4859 din 04 iunie 2007Judecătoriei Cluj -N,a fost admisă în parte acțiunea civilă exercitată de reclamanții -lon si, împotriva pârâților, și în consecință:
S-a dispus dezmembrarea imobilului înscris în CF 68 nedefinitivă C, cu număr topo 5657/5 cu destinația de teren în strada - fără număr in suprafața de 395 mp în două parcele cu numere cadastrale noi:
- primul cu număr cadastral nou 5657/5/2 cu destinația de curte în suprafață de 323 mp;
- a doua cu număr cadastral 5657/5/1 în suprafață de 72 mp se va reînscrie în CF 68 nedefinitivă C pe numele vechilor proprietari tabulari;
Au fost obligați pârâții să încheie cu reclamanții act autentic de vânzare-cumpărare având ca obiect imobilul teren cu suprafața de 323 mp teren sau în caz contrar sentința să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare, de intabulare.
S-a dispus intabularea într-un CF cu număr nou Cad reptului de proprietate al reclamanților asupra imobilului cu număr nou 5657/5/2 cu suprafața de 323 mp teren ca bun comun cu titlu de cumpărare.
S-a dispus instituirea unui drept de servitute de trecere pe o lungime de 80 mp si o lățime de 3,5 mp cu acces din strada - asupra terenului înscris în CF - C, cu număr topo 7882/2/2/1/1/2,î favoarea imobilului cu număr cadastral 5657/5/2.
S-a dispus înscrierea dreptului de servitute în cartea funciară, conform raportului de expertiză efectuat în cauză de către expert, care face parte integrantă din prezenta.
A fost respinsă ca neîntemeiata cererea de înscriere în cartea funciara a construcției.
S-a respins ca neîntemeiată cererea de compensare.
Au fost obligați pârâții la plata sumei de 1000 RON cheltuieli de judecată reprezentând o parte din taxa de timbru, timbru judiciar si onorariu avocat.
Pentru a pronunța această sentință, judecătoria a reținut că, în ceea ce privește posibilitatea înscrierii în cartea funciară a imobilului construcție descris prin memoriul tehnic care a stat la baza eliberării autorizației de construire, la termenul din data de 19.03.2007, instanța a pus în discuție existenta unei dovezi de luare în folosință însă un astfel de act nu a fost depus la dosar. Mai mult, reprezentanta pârâților a precizat faptul ca reclamanții nu permit accesul la imobil, situație în care nu se poate obține dovada de luare în folosință. Indiferent de motivul pentru care nu a fost obținută dovada de luare în folosință, devin incidente dispozițiile imperative ale art. 37 alin. 2 si 5 din Legea 50/1991, conform cărora ucrările de construcții autorizate se consideră finalizate doar dacă s-au realizat toate elementele prevăzute în autorizație și dacă s-a efectuat recepția la terminarea lucrărilor, efectuarea recepției la terminarea lucrărilor fiind obligatorie pentru toate tipurile de construcții autorizate, inclusiv în situația realizării acestor lucrări în regie proprie, iar recepția la terminarea lucrărilor se face cu participarea reprezentantului administrației publice, desemnat de emitentul autorizației de construire.
Construcțiile executate fără autorizație de construire sau cu nerespectarea prevederilor acesteia, precum și cele care nu au efectuată recepția la terminarea lucrărilor, potrivit legii, nu se consideră finalizate și nu pot fi intabulate în cartea funciară. În această situație, se aplica în continuare sancțiunile prevăzute de lege.
In baza textului invocat, care are un conținut lipsit de orice echivoc, cererea de înscriere a construcției în cartea funciară a fost respinsă ca neîntemeiată. Mai mult, o construcție nefinalizată în accepțiunea juridică a termenului si neînscrisă în cartea funciară nu poate intra în circuitul civil și nu poate face obiectul unui contract de vânzare-cumpărare autentic, împreună cu terenul pe care este edificată sau independent de acel teren. Continuând acest raționament juridic, nici instanța nu poate pronunța o sentință care sa țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare, în condițiile art. 5 alin 2 din Titlul X al Legii 247/2005. A solicita instanței acest fapt, în contextul enunțat nu înseamnă altceva decât a încerca eludarea unor dispoziții legale imperative anterior enunțate, fapt inacceptabil.
Cu privire la teren, cererea de chemare in judecată a fost admisă, deoarece, într-adevăr, pârâții nu si-au respectat obligația de a încheia act autentic de vânzare-cumpărare cu privire la teren. Atât prin concluziile pe fondul cauzei din faza dezbaterilor, cât și în concluziile scrise pârâții s-au declarat de acord cu admiterea acestei cereri si cu înscrierea unui drept de servitute in cartea funciară.
Conform raportului de expertiză întocmit în cauză de expert, lotul de teren cu suprafața de 323 mp, cu număr cadastral nou 5657/5/2 este loc înfundat în accepțiunea art. 616 Cod Civil, astfel că instanța a dispus instituirea unui drept de servitute de trecere pe o lungime de 80 mp si o latime de 3,5 mp cu acces din strada - asupra terenului înscris în CF - C, cu număr topo 7882/2/2/1/1/2, în favoarea imobilului cu număr cadastral 5657/5/2.
Cu privire la cererea de constatare a compensației legale intervenită între creanțele reciproce ale părților, instanța de fond a reținut că, prin precizarea de acțiune depusă la dosar reclamanții, au solicitat instanței să compenseze diferența de preț în sumă de 14.000 Euro, la care s-au adăugat 2234,4 Euro penalități de întârziere și suma de 21.070,28 Euro reprezentând materialele de construcție și manopera pentru deficientele constatate la construcția reclamanților, diferența de teren care a alunecat și beneficiul nerealizat datorita nepredării la termen a construcției, dovedit prin oferta pentru închirierea apartamentului. Fiecare dintre aceste aspecte invocate a fost analizat separat, prin prisma condițiilor compensației legale, reglementate de art. 1144 cod civil si dezvoltate de practica si doctrina judiciara.
In primul rând, reclamanții au solicitat compensarea diferenței de preț cu suma de 7.200 Euro, reprezentând beneficiu nerealizat. Pentru dovedirea prejudiciului cert datorat de către pârâți cu titlu de beneficiu nerealizat, reclamanții au depus o ofertă de închiriere din partea unei societăți comerciale. Din punctul de vedere al instanței înscrisul depus în probațiune este lipsit de orice credibilitate, nu are dată certă si prin aplicarea unei prezumții simple există toate premisele sa fie considerat o probă constituită, pro causa, mai ales în condițiile în care a fost depusă la dosarul cauzei după aproape un an de la introducerea cererii de chemare in judecată, deși este datată 20.11.2005. În aceste condiții, suma invocată cu titlul de beneficiu nerealizat nu are un caracter cert si, în consecință, nu poate face obiectul unei compensații legale.
În urma unei alunecări de teren, la data de 31.03.2006, o bucată de pământ de 72 mp s-a desprins și a alunecat, fapt care a dus la diminuarea suprafeței de teren pe care reclamanții au contractat- În consecință, în opinia reclamanților, prețul ar trebui scăzut cu suma de 5760 Euro care reprezintă diferența de suprafața pe care reclamanții nu o mai pot folosi. Această stare de fapt nu a fost contestată de către pârâți și, mai mult, situația terenului care face obiectul cauzei în urma incidentului survenit a fost evidențiată printr-un raport de expertiză efectuat prin procedura speciala a administrării de dovezi de către expert tehnic. Dincolo, însă, de această stare de fapt din punct de vedere al instituțiilor de drept aplicabile, situația prețului datorat pentru diferența de suprafața de 72 mp nu poate fi soluționată prin invocarea instituției compensației legale, deoarece nu sunt îndeplinite condițiile acesteia. Există două creanțe reciproce, cu caracter cert, lichide si exigibile, având ca obiect, pe de o parte plata unei sume de bani cu titlul de preț, pe de alta parte obligația de a încheia un act autentic de vânzare-cumpărare, inclusiv cu privire la această suprafață de teren. ele doua obligații, deși îndeplinesc caracteristicile anterior enunțate, nu au ca obiect bunuri fungibile, condiție esențiala de intervenire a compensației legale conform art. 1145 alin. 1 Cod Civil "compensația nu are loc decât între două datorii care deopotrivă au ca obiect o sumă de bani, o cantitate oarecare de lucruri fungibile de aceeași specie si care sunt deopotrivă lichide si exigibile".
În consecință, instanța nu poate constata intervenirea compensației legate între diferența de preț si obligația pârâților de a încheia act autentic cu privire la această suprafață de 72 mp. Orice solicitare a pârâților având ca obiect prețul acestei suprafețe de 72 mp va fi considerată ca lipsită de cauză, deoarece pârâții se află în prezent într-o imposibilitate obiectivă de a mai încheia act autentic având ca obiect această suprafața de teren.
A treia creanță invocată de către reclamanți în susținerea compensației legale se referă la sumele de bani investite aceștia pentru a remedia deficientele constatate la imobilul edificat de către pârâți si predat reclamanților. roprietatea imobilului construcție, deși acesta a fost predat reclamanților, aparține pârâților, în baza principiului accesiunii imobiliare artificiale, reglementat de art. 492 Cod Civil, orice construcție, plantație sau lucru făcut în pământ sau asupra pământului, sunt prezumate a fi făcute de către proprietarul acelui pământ cu cheltuiala sa și că sunt ale lui, până ce se dovedește din contra". Până la rămânerea irevocabila a sentinței instanței de fond, proprietatea asupra terenului rămâne în patrimoniul pârâților și, în consecință, pârâții sunt și proprietarii construcției, edificată de către ei pe terenul lor pentru a fi vândută reclamanților, act juridic imposibil de încheiat în acest moment pentru motivele anterior enunțate. În consecință, pretinsele îmbunătățiri efectuate de către reclamanți au fost realizate la o construcție care a fost și este pentru moment proprietatea pârâților până la clarificarea situației administrative și de carte funciară. În acest context, s-ar putea pune problema unei compensații legale între diferența de preț datorată pârâților de către reclamanți si creanța în baza căreia reclamanții pot pretinde contravaloarea finisajelor și a reparaților efectuate la construcția pârâților. Acest lucru nu este, insă, posibil, deoarece creanța reclamanților împotriva pârâților nu are un caracter cert. Astfel, prin raportul de expertiză în specialitatea construcții administrat în procedura specială a asigurării de dovezi, au fost evidențiate deficientele la finisajele construcției, însă nu s-a procedat la o evaluare a acestora, înscrisurile depuse în probațiune, chitanțe, contracte de lucrări nu dovedesc însă faptul ca toate materialele cumpărate, dintre cele mai diverse (electrozi, țeava, balamale, adeplast, apometre, ciment, sarma, gresie etc. ) au fost folosite la imobilul care face obiectul cauzei, mai mult, unele facturi cuprind mențiunea generică "materiale de construcție", iar contractele de prestări servicii nu au dată certă. Pentru acest motiv, creanța reclamanților împotriva pârâților nu are un caracter cert și orice constatare a intervenirii unei compensații legale este exclusă.
Prin decizia civilă nr. 702/18.12.2008 Tribunalului Cluj,a fost admis în parte apelul declarat de reclamanții și împotriva sentinței civile nr. 4859 din 04.06.2007, pronunțată în dosar nr- al Judecătoriei Cluj -N, ce a fost schimbată în parte, în sensul că fost admis în parte capătul de cerere având ca obiect compensarea judiciară și s-a dispus compensarea parțială între sumele de 14.000 reprezentând rest de preț și 21.603,4 lei reprezentând penalități de întârziere datorate de reclamanți cu suma de 24.409 euro datorată de pârâți reprezentând contravaloarea lucrărilor executate de reclamanți și contravaloarea terenului în suprafață de 72 mp surpat.
Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței.
Au fost compensate în parte cheltuielile de judecată și obligați intimații, la plata în favoarea apelanților a sumei de 1.877 lei cheltuieli de judecată în apel.
În considerentele acestei decizii, instanța reținut că riticile aduse de apelanți hotărârii atacate vizează soluția pronunțată de instanță asupra capetelor de cerere referitoare la valorificarea antecontractului de vânzare-cumpărare în ceea ce privește construcția edificată și intabularea dreptului de proprietate asupra acesteia precum și soluția dată de instanță în ceea ce privește cererea de compensare.
Referitor la construcție, criticile apelanților tribunalul le-a apreciat nefondate.
Astfel prima instanță în mod corect a apreciat, prin prisma dispozițiilor art. 37 din Legea nr. 50/1991, că pentru înscrierea construcției în cartea funciară este absolut necesară obținerea dovezii de luare în folosință. Indiferent de motivul pentru care nu a fost obținută dovada de luare în folosință (din vina pârâților sau, astfel cum s-a invocat, din culpa apelanților reclamanți care ar fi efectuat lucrări ce nu respectă autorizația de construire și documentația aferentă acesteia și nu permit accesul în imobil) în lipsa acesteia nu se poate da curs cererii reclamanților privind înscrierea construcției în cartea funciară și implicit antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat cu privire la aceasta.
În ceea ce privește cererea de compensare, reclamanții au solicitat realizarea unei compensări judiciare între sumele datorate de aceștia pârâților reprezentând diferență preț și penalități de întârziere, pe de o parte, cu contravaloarea lucrărilor efectuate de reclamanți la imobil datorită neexecutării corespunzătoare a obligațiilor din partea pârâților, contravaloarea a 72. teren supus alunecării și beneficiul nerealizat de reclamanți ca urmare a îndeplinirii cu întârziere a obligației pârâților de predare a construcției edificată de aceștia, pe de altă parte.
Spre deosebire de compensația legală, care se poate realiza doar între creanțe ce au ca obiect bunuri fungibile, iar creanțele trebuie să fie certe lichide și exigibile, compensația judiciară se poate cere și atunci când datoriile reciproce nu sunt lichide sau nu au ca obiect bunuri fungibile.
În speța dedusă judecății, reclamanții datorează în temeiul antecontractului încheiat cu pârâții, întregul preț asumat prin contract precum și penalități de întârziere pentru partea din preț neachitată la scadență.
La rândul lor pârâții datorează despăgubiri pentru prejudiciul creat reclamanților datorită executării necorespunzătoare sau cu întârziere a obligațiilor asumate prin același antecontract referitoare la executarea construcției și predarea bunurilor ce formează obiectul antecontractului. Este adevărat că, din punct de vedere al cuantumului, datoria pârâților nu are un caracter lichid, dar tocmai determinarea întinderii datoriei formează obiectul analizei în prezentul dosar.
Prin urmare, nu există niciun impediment ca datoriile reciproce ale părților să poată fi stinse, cel puțin parțial, apelându-se la instituția compensației judiciare.
Nu s-a contestat faptul că reclamanții au făcut pe cheltuiala lor proprie o serie de lucrări la imobilul construcție din litigiu, acestea fiind determinate prin raportul de expertiză efectuat de expert în dosarul nr. 12787/2006, având ca obiect asigurare dovezi, acest raport fiind depus în instanță chiar de către pârâți, la termenul de judecată din data de 19.03.2007, pârâții intimați fiind de acord ca evaluarea lucrărilor efectuate de către reclamanți, prin raportul de expertiză întocmit în dosarul de apel, să aibă în vedere lucrările constatate potrivit raportului întocmit de expert.
Potrivit raportului de expertiză întocmit în apel d e expert, contravaloarea lucrărilor efectuate de apelanții reclamanți în baza deficiențelor constatate de expert, se ridică la suma de 20.941 lei. Totodată expertul a apreciat, condiționat de realitatea constatărilor efectuate de expert, cu privire la care tribunalul a constatat că nu au fost contestate de părți, ca fiind necesare lucrările efectuate de reclamanți.
În ceea ce privește suprafața de teren de 72. surpată, s-a constatat că realitatea faptică cu privire la aceasta nu a fost contestată de părți și a fost constatată în dosarul având ca obiect asigurare dovezi, prin raportul de expertiză întocmit de expert. Potrivit raportului de expertiză întocmit în apel d e expert contravaloarea terenului surpat se ridică la suma de 250 - 270 euro/
Pârâții intimați sunt datori a-i despăgubi pe reclamanți cu privire la această suprafață, întrucât nu mai sunt în măsură a-și îndeplini obligațiile contractuale asumate prin antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat, ei suportând riscul contractului, în calitate de proprietari ai terenului surpat și de debitori ai obligației imposibil de executat.
Nu pot fi primite apărările intimaților prin prisma incidenței instituției diminuării prețului, în conformitate cu dispozițiile art. 1327 civ. întrucât terenul a fost promis spre înstrăinare în suprafața avută în vedere de părți, care a existat în realitate, faptul surpării survenind ulterior încheierii antecontractului.
În ceea ce privește beneficiul nerealizat, instanța împărtășește punctul de vedere al primei instanțe, în sensul că reclamanții nu au probat existența și întinderea prejudiciului sub acest aspect.
Împotriva acestei decizii, au declarat în termen legal apel pârâții, solicitând modificarea ei, în sensul respingerii apelului, cu consecința menținerii sentinței primei instanțe ca fiind legală și temeinică.
1) În motivarea recursului lor, pârâții învederează că instanța de apel s- pronunțat asupra a ceea ce nu s-a cerut, întrucât, în ceea ce privește compensația, reclamanții, prin cererea de chemare în judecată, au solicitat compensarea legală, analizată de prima instanță, în timp ce instanța de apel s- pronunțat cu privire la condițiile compensației judiciare.
2) În ceea ce privește sumele reținute în vederea compensării, instanța de apel reținut în mod greșit că pârâții nu ar fi contestat existența și necesitatea lucrărilor la construcție identificate în raportul de expertiză efectuat de expertul în dosarul privind asigurarea de dovezi, întrucât, în realitate, pârâții s-au opus și poziția lor procesuală nu a fost consemnată corect în încheierea de ședință. Oricum, în obiecțiunile formulate la expertiza efectuate de ing. exp., pârâții au indicat lucrările pe care le recunosc și pe care le consideră necesare. În condițiile în care reclamanții au refuzat accesul unui reprezentant al pârâților la efectuarea expertizei, aceasta nu a respectat principiul contradictorialității. La obiecțiunile pârâților vizând evaluarea materialelor de construcții pe baza unor oferte, expertul a răspuns lapidar, printr-o simplă afirmație, raportându-se, oricum, la prețurile de piață din anul 2008, când a efectuat expertiza și nu din anul 2005, când au fost efectuate lucrările.
Oricum, creanța reclamanților nefiind certă din acest punct de vedere, nu putea constitui obiectul unei compensații legale.
3) Referitor la suprafața de teren surpată, nu fost contestată starea de fapt, ci doar evaluarea terenului la 250-270 Euro/mp, în condițiile în care în zona respectivă valoarea unui mp de teren este între 50-90 Euro/mp.
Oricum, raportat la posibilitatea compensării, instanța trebuia să facă aplicarea instituției diminuării prețului, în sensul art. 1327.civil, întrucât, fiind vorba de un bun individual determinat, avându-se în vedere caracterul consensual al contractului de vânzare-cumpărare, dreptul de proprietate se transmite de la vânzător la cumpărător în momentul încheierii contractului, astfel că riscurile se transferă asupra noului proprietar, conform regulii res perit domino.
Reclamanții, prin întâmpinare, au solicitat respingerea recursului ca nefondat, pe motiv că au investit instanța cu o compensație judiciară, întrucât, chiar din cuprinsul cererii de chemare în judecată, rezultă că s-a solicitat instanței determinarea cuantumului sumelor datorate de pârâți reclamanților, iar, în ceea ce privește lucrările de construcții și evaluarea terenului, acestea au fost stabilite de instanța de apel cu luarea în considerare a expertizelor efectuate în cauză.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, raportat la disp. art. 304 pct. 6 și 9 Cod proc.civ. ce constituie temeiul său în drept, curtea apreciază că acesta nu est fondat, din considerentele ce urmează a fi expuse.
1) Astfel, în ceea ce privește motivul raportat la disp. art. 304 pct. 6 Cod proc. civ. referitor la împrejurarea că instanța de apel s-ar fi pronunțat asupra a ceea ce nu s-a cerut, verificându-se cuprinsul cererii de chemare în judecată, se poate constata că reclamanții au solicitat compensația, fără indica dacă este vorba de cea legală sau de cea judiciară, oricum, instanța având obligația ca, potrivit disp. art. 129 alin. 4 Cod proc. civ. să stabilească temeiul de drept al acțiunii, cu punerea acestuia în discuția părților.
Prin urmare, instanța era suverană să aprecieze dacă era vorba de o compensație legală sau judiciară, stabilind, astfel, temeiul juridic al acțiunii, care, așa cum corect au susținut pârâții în întâmpinare, rezultă chiar din cuprinsul cererii de chemare în judecată, prin care se solicita instanței să stabilească cuantumul creanței ce urma a fi compensată, indiferent de calificarea juridică dată de reclamanți.
2) Referitor la existența, necesitatea și evaluarea lucrărilor efectuate de reclamanți la construcție, motivele de recurs privesc, în realitate, o reevaluare a stării de fapt stabilită de instanța de apel, ceea ce nu mai poate constitui obiect al recursului ca urmare a abrogării disp. art. 304 pct. 11 Cod proc.civ. prin art. I pct. 112 din OUG nr. 138/2000.
Oricum, greșita consemnare susținerilor părților într-o încheiere se corectează pe calea îndreptării erorii materiale, în sensul art. 281 Cod proc. civ.
În ceea ce privește expertiza în construcții, este adevărat că reprezentanta pârâților învederat instanței, conform încheierii ședinței publice din 6.03.2008, împrejurarea că reclamanții nu au permis accesul dirigintelui de șantier al intimaților în incinta construcției, cu ocazia deplasării expertului la fața locului, pentru asista la efectuarea măsurătorilor ( 71 dosar tribunal), însă nu au solicitat refacerea raportului de expertiză, ci, dimpotrivă, așa cum rezultă din încheierea ședinței publice din 3.04.2008, au arătat că nu au obiecțiuni la acest raport (79 din același dosar).
Oricum, raportul inițial nu a evaluat lucrările de construcții ( 54-69 din același dosar), iar, ulterior, în vederea răspunsului la acest obiectiv, așa cum rezultă din încheierea ședinței publice din 5 iunie 2008, s- pus în vedere reclamanților să permită accesul reprezentantului pârâților la imobil cu ocazia deplasării expertului ( 94), iar, după depunerea completării la raportul de expertiză, în obiecțiunile formulate de pârâți, aceștia nu au mai invocat împrejurarea respectivă ( 115-117).
Conform încheierii ședinței publice din 5 iunie 2008, pârâții nu au contestat efectuarea expertizei de evaluare raportat la lucrările identificate în raportul de expertiză efectuat de ing. exp. în dosarul de asigurare de dovezi, motiv pentru care instanța de apel înlăturat obiecțiunile lor ulterioare raportat la această împrejurare.
Stabilind întinderea creanței, instanța de apel putea dispune și compensația judiciară.
3) În ceea ce privește suprafața de teren surpată, criticile vizând valoarea terenului se referă la starea de fapt, neputând constitui motiv de recurs, conform celor arătate deja mai sus, oricum, motivele pârâților fiind simple susțineri raportat la conținutul unui raport de expertiză.
În ceea ce privește instituția aplicabilă, corect a reținut instanța de apel că nu este vorba de cea a reducerii prețului în temeiul art. 1327.civil, pentru că nu fost încheiat un contract de vânzare-cumpărare, care să transfere dreptul de proprietate asupra terenului, un astfel de contract nefiind consensual, forma autentică fiind cerută ad validitatem, fiind vorba de un teren, indiferent care ar fi data certă a antecontractului și legea aplicabilă acestuia, abia hotărârea judecătorească ținând loc de contract autentic, translativ de proprietate.
Prin urmare, la data surpării terenului, între părți era încheiat doar un antecontract de vânzare-cumpărare, ce dădea naștere unei obligații de a face, în sensul de încheia pe viitor contractul promis, promitentul vânzător fiind debitorul obligației parțial imposibil de executat și proprietar al bunului, motiv pentru care suportă riscul pieirii parțiale acestuia și imposibilității parțiale de executare a obligației de transmitere a dreptului de proprietate.
În temeiul art. 312 alin. 1 Cod proc.civ. curtea,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâții și împotriva deciziei civile nr.702 din 18 decembrie 2008 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosarul nr-, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din. 28.05.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Red. dact. GC
2 ex/3.06.2009
Jud.apel:,
Președinte:Ana IonescuJudecători:Ana Ionescu, Silvia Nicorici Andrea Chiș
