Actiune in prestație tabulară jurisprudenta. Decizia 1561/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
- Secția civilă mixtă -
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR.1561/2008-
Ședința publică din 04 noiembrie 2008
PREȘEDINTE: Bocșe Elena judecător
- - - judecător
R - - judecător
- - - grefier
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursurilor civile declarate de revizuienta domiciliată în T,-, județul T și respectiv de intervenienții, domiciliați în A,-, județul A, în contradictoriu cu intimații PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BIHOR, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA ORADEA, PRIMĂRIA MUNICIPIULUI O - COMISIA LOCALĂ PENTRU APLICAREA LEGII NR. 18/1991 cu sediul în O, nr. 1, județul B, domiciliați în O,-, județul B, CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI O cu sediul în O, nr. 1, județul B, CONSILIUL JUDEȚEAN B - COMISIA PENTRU APLICAREA LEGII NR. 18/1991 cu sediul în O, Parcul, nr. 5, județul B, domiciliată în O,-, - 9,. A,. 19, județul B, citată și din Ungaria, localitatea -,-, domiciliată în O,-, județul B, domiciliată în O, str. -, nr. 24, - 73,. 13, județul B, domiciliat în T,-, județul T, domiciliați în O,-/B, județul B și domiciliată în, nr. 242, județul B, împotriva deciziei civile nr. 707 din 28 iunie 2007 pronunțată de TRIBUNALUL BIHOR în dosar nr-, prin care a fost schimbată în parte sentința civilă nr. 1084 din 12 februarie 2003 pronunțată de JUDECĂTORIA ORADEA în dosar nr. 8624/2001, având ca obiect: prestație tabulară.
Se constată că, dezbaterea cauzei a avut loc la data de 28 octombrie 2008, când părțile prezente au pus concluzii ce au fost consemnate în încheierea de ședință din acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta și când pronunțarea hotărârii a fost amânată pentru data de 04 noiembrie 2008, când:
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursurilor civile de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1084 din 12 februarie 2003 JUDECĂTORIA ORADEAa admis cererea de revizuire precizată și completată formulată de revizuenta în contradictoriu cu intimații Comisia Județeană B pentru Aplicarea Legii 18/1991, Consiliul Local al Municipiului O, Comisia Locală pentru Aplicarea Legii 18/1991, u și - în calitate de succesor legal al defunctului decedat la data de 5 mai 2002 și a admis cererea de intervenție pr4ecizată ca fiind în interesul revizuentei, formulată de intervenienții, și jun. și în consecință a schimbat în totalitate sentința civilă nr. 4619/9 noiembrie 1990 pronunțată de JUDECĂTORIA ORADEA în contradictoriu cu pârâții, O și, având ca obiect prestație tabulară.
A constatat că imobilul înscris în CF 3505 O situat în O-, nu are calitatea de teren cooperativizat în sensul că nu a intrat în patrimoniul
A constatat nulitatea absolută a convenției de schimb încheiată la data de 25 februarie 1966 între antecesorul intimatei, G și O.
A constatat nulitatea absolută a contractului provizoriu de vânzare-cumpărare încheiat la data de 5 ianuarie 1967 între numitul G și numiții și având ca obiect terenul situat în O,-, având front la stradă de 26 metri.
A dispus restabilirea situației anterioare de CF nr. 3505 O, în sensul radierii înscrierilor de la poziția 7-10 din CF sus menționat și a dispus întabularea dreptului de proprietate al revizuentei asupra imobilului în cauză, cu titlul de succesiune.
S-a luat act de renunțarea revizuentei la judecarea cauzei față de intimatul.
S-au respins excepțiile de tardivitate și privind lipsa calității procesuale active invocate de intimații și.
A admis cererea de revizuire formulată în dosarul civil conexat nr. 11922/2002 al Judecătoriei Oradea de către Parchetul de pe lângă JUDECĂTORIA ORADEA și în consecință a dispus schimbarea în totalitate a sentințelor civile nr. 770/1993 și nr.772/1993 pronunțate de JUDECĂTORIA ORADEA în sensul că s-au respins plângerile introduse de petenții și împotriva hotărârii nr.94/C/16 decembrie 1991 Comisiei Județene B pentru aplicarea Legii 18/1991, respectiv a sentinței civile nr.2654/1999 în sensul că s-a respins acțiunea civilă înaintată de reclamanta împotriva Comisiei de aplicare a Legii 18/1991.
Au fost obligați intimații la plata sumei de 3.339.500 lei reprezentând cheltuieli de judecată în favoarea revizuentei.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că potrivit extrasului de CF 3505 O, terenul situat în O,- cu nr. top.8448/11 și 8448/12 în suprafață totală de 17.357 mp. a constituit proprietatea tabulară a antecesorilor revizuentei iar potrivit adeverinței eliberată sub nr. 2244/1989 antecesorii revizuentei nu au avut calitatea de membrii cooperatori în O iar terenul în litigiu nu a fost adus în proprietatea Cooperativei de către cel care l-a deținut.
Analizând cererea de revizuire sub aspectul condițiilor de admisibilitate prevăzute de art.322 pct. 4 Cod procedură civilă și art.322 pct.5 Cod procedură civilă, instanța de fond a constatat că aceasta este întemeiată deoarece potrivit Raportului de Expertiză Criminalistică nr.77/2002 efectuat în cauză de către Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice T, concluziile au evidențiat că în cuprinsul înscrisului intitulat "CONVENȚIE" încheiat la data de 25 februarie 1966 între și cifra "7" adăugată în cuprinsul înscrisului a fost executată cu un alt instrument scriptual și cu o altă cerneală față de semnătură, neputându-se însă stabili vechimea cernelii cu care a fost executată și momentul la care a fost executată în raportul cu momentul execuției semnăturilor din acel înscris.
Față de această situație, instanța de fond a tras concluzia că antecesorul de drept al intimaților și - numitul G - nu a avut niciodată calitatea de copermutant asupra terenului situat în O,- în suprafață de 0,29 ha. și că terenul astfel identificat nu a intrat niciodată în patrimoniul, nefiind proprietar tabular asupra imobilului în cauză este evident că nu îl putea înstrăina numiților și întrucât nimeni nu poate transmite altei persoane mai multe drepturi decât are el însuși.
A mai reținut pe baza concluziilor Raportului de Expertiză Criminalistică că exemplarul înscrisului intitulat "CONTRACT VÂNZARE-CUMPĂRARE PROVIZORIU" încheiat la data de 5 ianuarie 1967 pus la dispoziția instanței este redactat prin intermediul hârtiei copiative iar semnăturile depuse cu cerneală pentru martori au fost executate de persoane diferite, cu cerneluri diferite și cu instrumente scriptuale diferite, neputându-se însă stabili dacă aceste semnături au fost executate concomitent cu întocmirea înscrisurilor, ori ulterior.
Sub aspectul condițiilor de valabilitate ale actului juridic civil prevăzute de art.948 Cod civil, prima instanță a reținut că în cauză contractul de vânzare-cumpărare încheiat la data de 5 ianuarie 1967 este afectat de nulitate absolută ca urmare a lipsei obiectului și totodată ca act subsecvent al convenției de schimb încheiată la data de 25 februarie 1966, la rândul său afectată de nulitate absolută - fiind constatată pe baza unui înscris fals.
S-a mai reținut pe baza contractului de vânzare-cumpărare încheiat la data de 22 mai 1969 între G și numiții și având ca obiect terenul în suprafață de 2.877,5 mp. situat în O-. înscris în CF 993 asupra căruia cumpărătorii și-au înscris dreptul de proprietate în CF în baza sentinței civile nr.4781/1995 a Judecătoriei Oradea, că G nu putea avea calitatea de proprietar (vânzător) cât și calitatea de copermutant în cadrul convenției de schimb încheiată cu la data de 25 februarie 1966 întrucât era vorba despre același teren.
A apreciat că antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat la data de 22 mai 1966 are caracter de înscris nou în raport cu data pronunțării sentințelor civile nr. 770/1993, 772/1993 și 2654/1999, are forță probantă de sine stătătoare și este determinant în ceea ce privește judecarea fondului cauzelor a căror revizuire se solicită, deoarece starea de fapt atestată de acest înscris nou dovedește inexistența valabilă a convenției de schimb, încheiată între G și care a stat la baza pronunțării sentințelor civile revizuite.
Prima instanță a apreciat că acest nou înscris nu a putut fi prezentat de către revizuentă pe parcursul judecării cauzelor civile sus arătate, datorită unor împrejurări obiective.
Analizând cererea de revizuire formulată în dosar nr.8624/2001 sub aspectul tardivității, s-a apreciat că această excepție este neîntemeiată deoarece în cazul revizuirii prev. de art.322 pct.4 Cod procedură civilă, termenul de revizuire de 1 lună curge de la data când partea a luat la cunoștință de împrejurările pentru care constatarea infracțiunii nu se mai poate face printr-o hotărâre penală, dar nu mai târziu de 3 ani de la data producerii acestora. Or, în speță, revizuenta a luat cunoștință de împrejurarea că s-a confirmat propunerea de neîncepere a urmăririi penale față de și prin adresa nr.27/aprilie 2001 Parchetului de pe lângă JUDECĂTORIA ORADEA iar cererea de revizuire a fost introdusă în termen legal la data de 14 martie 2001.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale active a revizuentei, aceasta este nefondată, deoarece revizuenta și intervenienții au calitate de succesori ai părților din sentința civilă nr. 4619/1990.
Împotriva acestei hotărâri, au declarat apel în termen legal, fiecare timbrat cu taxa de timbru aferentă, atât apelanta Comisia Municipală pentru Aplicarea Legii 18/1991 cât și apelanții și.
Prin apelul formulat de către și s-a solicitat admiterea acestuia și modificarea în totalitate a hotărârii atacate, în sensul respingerii în totalitate a cererii de revizuire așa cum a fost precizată și completată de reclamanta, a cererii de intervenție precizată ca fiind în interesul reclamantei, precum și a cererii de revizuire formulată în dosar conexat 11922/2002 a Judecătoriei Oradea de către Parchetul de pe lângă JUDECĂTORIA ORADEA, cu cheltuieli de judecată în fond și în apel.
În principal s-au invocat excepțiile de tardivitate și inadmisibilitate a cererii de revizuire, nefiind îndeplinite condițiile prev. de art.322 pct.4 și 5 Cod procedură civilă față de sentința civilă nr.770/1993 și 772/1993, s-a invocat excepția de autoritate de lucru judecat și lipsa calității procesuale active.
S-a arătat că instanța de fond a omis să analizeze împrejurarea că în favoarea revizuentei și a intervenienților s-a eliberat titlul de proprietate în baza 18/1991 deși revizuenta a negat faptul că antecesorii ei nu s-ar fi înscris în CAP cu terenul, cum greșit a constatat instanța de fond.
Totodată s-a dispus restabilirea situației anterioare din CF 3505 O, fără nici o referire la suprafața ce se cuvine succesorilor, și.
Apelanții au invocat faptul că în speță antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat la data de 22 mai 1969 nu poate fi considerat act nou deoarece sentința civilă nr.4781/1991 a Judecătoriei Oradea, s-a pronunțat pe baza acestui act, după care a fost înscrisă în CF 993, prin încheiere de CF devenind publică, implicit și actul și opozabilă terților.
Deși în cauză s-a efectuat o expertiză grafologică care nu confirmă existența falsului, totuși instanța de fond fără nici un argument a concluzionat că actul denumit "convenție de schimb " este un fals.
Apelanții au invocat și faptul că instanța de fond, în mod eronat a apreciat că contractul de vânzare-cumpărare intervenit între G, și este lovit de nulitate absolută pe considerentul că s-ar fi vândut bunul altuia întrucât în atare situație operează nulitatea relativă.
În ce privește contractul de vânzare-cumpărare încheiat între G și numiții și, s-a apreciat că acesta nu prezintă relevanță în cauză, având ca obiect un alt teren decât cel cuprins în CF 993, fără nici o legătură cu cel din CF 3505.
Prin motivele de apel formulate, Comisia Municipală de aplicare a Legii 18/1991 a solicitat de asemenea modificarea în totalitate a hotărârii atacate în sensul respingerii cererii de revizuire formulată de precum și a cererii de revizuire formulată în dosarul conex de către Parchetul de pe lângă JUDECĂTORIA ORADEA, în principal ca inadmisibilă și în subsidiar ca netemeinică și nelegală. Raportat la motivul de revizuire prevăzut de art.322 pct. 4 Cod procedură civilă a invocat excepția de tardivitate.
Cu privire la motivul prevăzut de art.322 pct.5 Cod procedură civilă s-a arătat că nu sunt îndeplinite condițiile cumulative prevăzute pentru admisibilitatea revizuirii și anume faptul ca înscrisul nou să nu fi putut fi invocat în procesul în care s-a pronunțat hotărârea atacată.
Pe fondul cauzei a solicitat modificarea în totalitate a hotărârii atacate în sensul respingerii cererii de revizuire formulată împotriva sentinței nr.4619/1990, arătându-se că împrejurarea că antecesorii revizuentei apar ca și proprietari tabulari ai imobilului în litigiu, nu poate duce prin ea însăși la concluzia că acesta nu a trecut în proprietatea CAP prin comasare, deoarece în majoritatea cazurilor preluările de terenuri de către CAP prin comasare, nu se evidențiau în CF, astfel că terenurile rămâneau întabulate pe foștii proprietari.
Pe de altă parte, în favoarea antecesorilor revizuentei s-a emis titlul de proprietate 3089 /13 noiembrie 1997 în baza Legii 18/1991, titlu pe care l-a acceptat ca și punerea în posesie realizată în noiembrie 1997, or, este vorba despre 2 suprafețe de teren cu același regim juridic.
Cu privire la stabilirea existenței falsului s-a evidențiat faptul că în cauză s-a efectuat o expertiză grafologică, care nu confirmă existența falsului nici cu privire la contractul de schimb nici cu privire la contractul de vânzare iar instanța de fond nu a administrat nici o probă cu excepția expertizei pentru a se dovedi existența infracțiunilor de fals.
Cu privire la contractul de vânzare-cumpărare din anul 1967 instanța a constatat nulitatea absolută a acestuia pe considerentul că s-ar fi vândut bunul altuia, deși în acest caz sancțiunea este nulitatea relativă, care poate fi invocată doar de către cumpărător.
Prin întâmpinarea înregistrată la această instanță la data de 5 septembrie 2003 revizuenta intimată a solicitat respingerea apelurilor ca nefondate și inadmisibile.
În motivarea întâmpinării s-a arătat că prin sentința civilă nr.4619/1990 a Judecătoriei Oradeas -a comis un abuz și o eroare juridică deoarece instanța a validat un furt în sensul că revizuenta a fost expropriată de o suprafață de 1.000 mp. pentru ca numiții și să fie împroprietăriți cu suprafața de 13.700 mp. prin aplicarea abuzivă a Legii 18/1991.
S-a arătat că în paralel, apelanții și, pe baza unor înscrisuri false, cu ajutorul instanțelor judecătorești, au fabricat sentința civilă nr.770/1993, nr.772/1993 și nr. 2654/1999, care chiar dacă nu sunt opozabile revizuentei au fost folosite pentru a se fura încă 2.000 mp. din terenul intravilan cuprins în CF 3505, tot în scopul împroprietăririi numiților și.
A apreciat motivele de apel ca fiind nefondate, arătând că înscrisul nou a fost recunoscut de revizuentă la data certă de 27 februarie 2001, astfel că cererea nu este tardivă.
S-a invocat faptul că contractul de vânzare-cumpărare încheiat la data de 22 mai 1969 demonstrează că presupusul schimb dintre G și nu s-a realizat nici în anul 1966 nici ulterior, astfel că nu a devenit niciodată proprietarul terenului situat în O,-, neputând în aceste condiții să transfere această proprietate apelanților. Atât convenția de schimb cât și contractul de vânzare-cumpărare din anul 1967 sunt fictive.
Referitor la falsitatea înscrisului, s-a arătat că expertiza criminalistică evidențiază alterarea conținutului celor două înscrisuri cu alte instrumente și altă cerneală decât semnăturile.
Din coroborarea probelor administrate rezultă cu claritate că, convenția din 1966 este fictivă, ca urmare și contractul de vânzare-cumpărare încheiat în 1967 este lovit de nulitate absolută, fiind încheiat în frauda intereselor adevăraților proprietari și având o cauză ilicită.
Pe parcursul soluționării cauzei, intimatul a decedat la data de 2 decembrie 2002, conform certificatului de deces de la fila 89, situație față de care au fost introduși în cauză moștenitorii acestuia, și.
La data de 24 iunie 2006 a decedat și intimatul, conform certificatului de deces seria - -, fiind introdusă în cauză în calitate de moștenitor - soție supraviețuitoare.
Prin decizia civilă nr.707/A din 28 iunie 2007 pronunțată de TRIBUNALUL BIHOR, în dosar nr-, au fost admise ca fondate apelurile civile formulate de apelantele COMISIA MUNICIPIULUI O DE APLICARE A LEGII 18/1991, și ambii domiciliați în O,-, județul B în contradictoriu cu intimații domiciliată în T,-, județul T, CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI O, COMISIA JUDEȚEANĂ B PENTRU APLICAREA LEGII 18/1991, domiciliată în O-, -.9,..19, județul B și din Ungaria, str. -, - 1, domiciliată în O, str. - nbr.24, -.73,.13, domiciliat în T str. - nr.88, județul T, și jun. ambii domiciliați în A,-,jud. A, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BIHOR, - decedat - având ca moștenitori pe domiciliată în O-/B, județul B, domiciliat în O,-/B, județul și domiciliată în loc. nr.242 și - decedat - având ca moștenitor pe domiciliată în O,-, județul B împotriva sentinței civile nr. 1084 din 12 februarie 2003 pronunțată de JUDECĂTORIA ORADEA, pe care a schimbat-o în parte în sensul că:
A respins cererea de revizuire precizată și completată formulată de revizuenta în contradictoriu cu intimații COMISIA JUDEȚEANĂ B PENTRU LEGII 18/1991, CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI O, COMISIA LOCALĂ O PENTRU APLICAREA LEGII 18/1991, și, în calitate de succesori legali al intimatului decedat și s-a respins cererea de intervenție precizată formulată de intervenienții, și jun. privind sentința civilă nr.4619/1990 pronunțată de JUDECĂTORIA ORADEA.
A fost respinsă cererea de revizuire formulată de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA ORADEA în dosar conexat nr. 11922/2002 al Judecătoriei Oradea privind sentințele civile nr. 770/1993, 772/1993 și 2654/1999 pronunțată de JUDECĂTORIA ORADEA.
S-a înlăturat obligația intimaților de a plăti cheltuieli de judecată în favoarea revizuentei.
Au fost menținute restul dispozițiilor hotărârii atacate.
Intimații, și jun. au fost obligați la plata sumei de 100 RON cheltuieli de judecată în favoarea apelanților și.
Pentru a pronunța în acest mod, tribunalul a reținut următoarele:
Atât în cererea de revizuire a sentinței civile nr. 4619/9 noiembrie 1990 Judecătoriei Oradea, formulată de, cât și în cererea de revizuire a hotărârilor judecătorești: sentința civilă nr. 770/1990, sentința civilă nr. 772/1993 și sentința civilă nr. 2654/1999 ale Judecătoriei Oradea, formulată de către Parchetul de pe lângă JUDECĂTORIA ORADEAs -a invocat drept înscris nou, în sensul dispozițiilor art.322 pct. 5 Cod procedură civilă, contractul sub semnătură privată încheiat la data de 22 mai 1969 între G în calitate de vânzător și numiții și în calitate de cumpărători.
S-a susținut de către revizuenți, că acest înscris nou ar face dovada inexistenței în realitate a convenției de schimb intervenită între G și cu privire la terenul în litigiu în suprafață de 0,29 ha. situat în O,- înscris în CF 3305 cu nr. top. 8448/11 și 8448/12, deoarece G nu putea să aibă atât calitate de copermutant în raport cu, cât și calitate de vânzător în raport cu și cu privire la același teren.
În sprijinul susținerilor referitoare la caracterul fictiv al convenției de schimb s-a invocat adeverința nr. 2244/1989 emisă de din care rezultă că antecesorii nu au avut calitate de membrii cooperatori și nu au adus terenul în litigiu în, astfel că acest teren înscris în CF 3305 O nefiind cooperativizat, nu putea face obiectul contractului de schimb intervenit între G și, după cum nu putea fi transmis în mod valabil prin contract de vânzare-cumpărare în patrimoniul apelanților.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, instanța de apel a reținut, că actul nou invocat de revizuenți chiar dacă ar fi fost cunoscut de către instanțele care au pronunțat hotărârile a căror revizuire se solicită, nu are caracterul unui înscris determinant de natură să atragă o altă soluție, decât ceea pronunțată în dosarele finalizate prin hotărârile revizuite.
Astfel, potrivit situației de carte funciară nr. 993, s-a reținut faptul că numitul Gaa vut calitate de proprietar tabular asupra unei suprafețe de 5.755 mp. înscris în top.22/2.
Din întreaga suprafață de 0,58 ha. doar suprafața de 0,29 ha. a format obiectul contractului de schimb cu, respectiv obiectul convenției din 25 februarie 1966, prin care Gap rimit în schimb terenul înscris în CF 3505 O situat pe-, teren pe care acesta l-a folosit ca proprietar până la vânzarea lui către și prin contractul provizoriu din 5 ianuarie 1967.
Suprafața rămasă din top. 22/2, care este tot de 0,29 ha. este înstrăinată ulterior de către G în calitate de proprietar, cumpărătorilor și, prin contractul de vânzare-cumpărare sub semnătură privată din 22 mai 1969, invocat de revizuenți ca înscris doveditor în sensul art. 322 pct. c cod procedură civilă.
Or, câtă vreme este vorba despre două suprafețe de teren diferite, împrejurarea că Gaî ncheiat contractul de vânzare-cumpărare din 22 mai 1969 pentru J din suprafața de teren înscrisă în top. 22/2, nu poate să ducă la concluzia că, convenția de schimb încheiată cu pentru cealaltă J de teren din același topografic ar fi lipsită de obiect, așa cum în mod greșit a reținut prima instanță, întrucât nu este vorba despre același teren.
Sub acest aspect, este de observat și faptul că succesoarea defunctului G, numita, a recunoscut atât valabilitatea convenției de schimb, în dosar nr. 8353/89 al Judecătoriei Oradea cât și valabilitatea antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat la data de 22 mai 1969 în dosar nr.4084/1995 al Judecătoriei Oradea, iar omisiunea CAP de a-și întabula dreptul de proprietate dobândit în urma contractului de schimb în CF 993, nu este imputabilă vânzătorului ori apelanților, și nici nu duce prin ea însăși la concluzia că există identitate în ceea ce privește terenul ce a format obiectul celor două convenții.
De asemenea, instanța de apel a apreciat că în mod greșit prima instanță a ajuns la concluzia falsității convenției de schimb încheiate la data de 25 februarie 1966 între G și CAP, întemeindu-și în mod simplist această concluzie pe împrejurarea reținută în raportul de expertiză criminalistică nr. 77/6 iunie 2007, că cifra "7" s-a adăugat în cuprinsul înscrisului, cu un alt instrument de scris și altă cerneală față de semnături, fără să analizeze dacă înscrisul în temeiul căruia s-a dat hotărârea revizuită are sau nu conținut real.
Din examinarea conținutului convenției sus arătate, instanța a reținut că aceasta a fost dactilografiată la mașina de scris, iar în alineatul doi s-a prevăzut clauza potrivit căreia G predă CAP - ului suprafața de 0,29 ha. teren pentru care primește în schimb alt teren în suprafață de 0,29 ha. situat în O,-.
Inițial la mașina de scris s-a dactilografiat -, însă părțile convenției au corectat cu un instrument de scris cifra "4" în " 7 ".
Or, în condițiile în care nu există indicii că părțile convenției cu ocazia perfectării actului au avut în vedere un alt teren decât cel situat în O,- și că ulterior una din părți ar fi falsificat contractul pentru a obține un alt bun decât cel cu privire la care s-au înțeles, instanța de apel a apreciat că nu se poate reține falsitatea acestui act, iar aplicarea cifrei "7" peste cifra "4", s-a făcut în scopul înlăturării unei greșeli materiale de dactilografiere, pentru identificarea precisă a terenului ce formează obiectul schimbului și nicidecum în scopul falsificării actului.
Față de împrejurarea că niciuna din părțile convenției nu a contestat conținutul actului și că acesta a fost pus în executare în conformitate cu clauzele inserate, instanța de apel a apreciat că acea convenție de schimb încheiată la data de 25 februarie 1966, are un conținut real, deoarece prin operațiunea de aplicare a cifrei "7" nu s-a urmărit alterarea realității, prin urmare convenția de schimb nu poate fi afectată de nulitate absolută ca fiind constatată în baza unui act fals, cum în mod eronat s-a reținut în considerentele hotărârii apelate.
Sub acest aspect, s-a observat că nici una din expertizele grafologice întocmite în cauză nu confirmă existența falsului, nici cu privire la contractul de schimb, nici cu privire la contractul de vânzare-cumpărare încheiat la data de 5 ianuarie 1967, neputând stabili dacă adăugirile operate sunt contemporane ori ulterioare actelor sus arătate.
Un alt argument reținut în mod eronat de către instanța de fond pe baza adeverinței nr. 2244/5 octombrie 1989 eliberat de O, pentru schimbarea în totalitate a sentinței civile nr.4619/8 noiembrie 1990 în sensul respingerii acțiunii formulată de reclamanții și în contradictoriu cu pârâții, CAP O și este împrejurarea că terenul în litigiu nu a intrat niciodată în patrimoniul CAP.
În primul rând s-a observat că adeverința nr.2244/5 octombrie 1989 nu reprezintă un act nou doveditor în sensul dispozițiilor art.322 pct. 5 cod procedură civilă, întrucât acest act a fost depus la dosarul 8353/1989 al Judecătoriei Oradea în care s-a pronunțat sentința civilă nr.4619/8 noiembrie 1990 și în al doilea rând, conținutul său referitor la împrejurarea că antecesorii revizuentei nu au fost membrii CAP. și nu au adus terenul în litigiu în proprietatea Cooperativei, nu duce la concluzia că acest teren nu a fost cooperativizat.
În acest sens, s-a observat că antecesorul revizuentei, - parte în dosarul sus arătat, în calitate de proprietar inițial al terenului în litigiu, prin întâmpinarea depusă la fila 27 arătat că în urma unei dispoziții administrative de comasare, terenul a fost efectiv preluat de către CAP. S O, care a intrat în posesiunea de fapt a acestui teren, fiind și radiat de la organele fiscale privind plata impozitului și ulterior comasat în perimetrul CAP.
A susținut prin întâmpinare că nu are calitate procesuală pasivă de vreme ce terenul a intrat în patrimoniul CAP.
Or, față de această recunoaștere a proprietarului inițial al terenului, instanța de apel a reținut că terenul în litigiu a intrat în patrimoniul CAP prin comasare, astfel că CAP. a putut dispune în mod valabil de acest teren prin convenția de schimb din data de 25 februarie 1966.
Nu s-a contestat faptul că terenurile au fost preluate în mod abuziv de către Statul Român, în perioada comunistă, însă tocmai pentru reglementarea situației juridice a terenurilor preluate în mod samavolnic prin cooperativizare, după revoluția din decembrie 1989 fost adoptată Legea 18/1991, cu caracter reparator, astfel că în prezent restituirea terenului în litigiu se poate realiza doar pe baza procedurii speciale reglementată de această lege și nu pe calea dreptului comun, așa cum a solicitat revizuenta.
Față de cele arătate mai sus, instanța a apreciat că atâta timp cât în speță nu s-a dovedit că cele două contracte încheiate la data de 25 februarie 1966 și 22 mai 1969 se referă la același teren, ci la două loturi de teren din cadrul aceluiași topografic, existența și conținutul contractului de vânzare-cumpărare din 22 mai 1969, chiar dacă ar fi fost cunoscută de către instanța de judecată ce a pronunțat sentința civilă nr. 4619/1900 nu ar fi atras respingerea cererii în prestație tabulară formulată de reclamanții și.
Sentința civilă nr. 4619/1990 a Judecătoriei Oradea, nu este susceptibilă de a fi revizuită nici în condițiile art. 322 pct. 4 cod procedură civilă, întrucât nu s-a pronunțat în condițiile săvârșirii unei infracțiuni, nefiind dovedită falsificarea convențiilor încheiate la data de 25 februarie 1966 și 5 ianuarie 1967.
S-a apreciat a fi nefondată și cererea de revizuire a sentințelor civile nr.770/1993, 772/1993 și 2654/1999 pronunțate de JUDECĂTORIA ORADEA, formulată de Parchetul de pe lângă JUDECĂTORIA ORADEA, întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 5 Cod procedură civilă.
Astfel, prin sentința civilă nr.772/1993 și 770/1993 s-a stabilit că petenții sunt îndreptățiți la reconstituirea dreptului de proprietate asupra unei suprafețe de teren de către 1450 mp. ca teren aferent casei de locuit în condițiile art.22 din Legea 18/1991 în redactarea inițială.
Din considerentele ambelor hotărâri s-a desprins faptul că motivul hotărâtor pentru care instanțele au hotărât în acest mod, nu l-a reprezentat contract de vânzare-cumpărare încheiat la 5 ianuarie 1967, ci modalitatea în care terenul a fost folosit în decursul anilor de către reclamanți, ca gospodărie de sine stătătoare și bine delimitată de vecinătăți, respectiv ca teren aferent casei de locuit.
Or, chiar dacă instanțele care au pronunțat hotărârile revizuite, ar fi cunoscut antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat între G și și câtă vreme acest înscris nou invocat de revizuenți pentru considerentele expuse nu face dovada inexistenței în realitate a convenției de schimb din data de 25 februarie 1966 și în consecință nici a nevalabilității contractului de vânzare-cumpărare sub semnătură privată din 5 ianuarie 1967, în opinia instanței de apel, nu este de natură să atragă revizuirea hotărârilor cu consecința modificării soluției dată în dosare.
În altă ordine de idei, hotărârea atacată s-a apreciat a fi nelegală întrucât s-a dat cu încălcarea dispozițiilor art. 327 alin.1 cod procedură civilă, instanța de fond depășind cadrul procesual stabilit prin hotărârile revizuite.
În raport de dispozițiile art. 327 alin.1 Cod procedură civilă, în urma reținerii ca întemeiată a cererii de revizuire și desființării hotărârii atacate, reluarea judecății se poate face doar în limitele în care a fost investită inițial instanța.
Admițând cererea de revizuire formulată împotriva sentinței civile nr. 4619/9 noiembrie 1990, instanța de fond putea cel mult să respingă acțiunea formulată în dosar nr.8353/1989, însă prin hotărârea apelată, instanța nu numai că nu a dispus respingerea acțiunii, dar rejudecând cauza a schimbat în totalitate hotărârea nr. 4619/1990 admițând capete de cerere ce nu au formulat obiectul dosarului inițial 8353/1989, în sensul că a constatat că imobilul înscris în CF. 3505 O nu are calitate de teren cooperativizat, a constatat nulitatea absolută a convenției de schimb din data de 25 februarie 1966 și a contractului de vânzare-cumpărare din 5 ianuarie 1967 și a dispus întabularea dreptului de proprietate al revizuentei asupra terenului în cauză cu titlu de succesiune, încălcând astfel dispozițiile art. 327 alin.1 Cod procedură civilă.
În raport de considerentele expuse, apelurile formulate în cauză au fost apreciate a fi fondate, motiv pentru care în baza dispozițiilor art. 296 cod procedură civilă acestea au fost admise iar hotărârea atacată a fost schimbată în totalitate în sensul respingerii cererilor de revizuire și intervenție formulate.
S-a apreciat că excepțiile invocate de apelanți au fost corect soluționate de către instanța de fond.
În baza dispozițiilor art.274 Cod procedură civilă intimații, ȘI junior, au fost obligați la plata sumei de 100 RON cheltuieli de judecată în favoarea apelanților și.
Împotriva acestei decizii, în termen au formulat recurs petenții, și, toți solicitând admiterea recursurilor, modificarea deciziei instanței de apel și menținerea în tot a sentinței de fond, ca fiind legală și temeinică.
În motivarea recursului, petenta a invocat că în fața instanței de apel a formulat mai multe cereri de recuzare, care nu au fost soluționate, i-a fost îngrădit dreptul procesual de a formula astfel de cereri, denaturându-se astfel cadrul procesual. A invocat recurenta că-și menține cererile de recuzare formulate.
S-a invocat de asemenea, că hotărârea instanței de apel a fost pronunțată fără concluziile parchetului, deși acesta s-a autosesizat cu privire la falsurile incidente în cauză.
S-a susținut, că tribunalul nu a judecat fondul prestației tabulare și a îngrădit dreptul recurentei de a depune concluzii scrise, neacordându-i termen de pronunțare.
A mai arătat recurenta că decizia tribunalului nu este motivată în fapt și în drept, au fost omise aspecte esențiale în soluționarea cauzei. De asemenea, tribunalul și-a depășit competența, intrând în sfera autorității administrative, creând o nouă locație pentru terenul din litigiu, cu număr poștal nouă și o nouă adresă.
S-a mai invocat că decizia tribunalului aduce atingere dreptului de proprietate al recurentei, extinde cadrul revizuirii și la aspecte ulterioare judecării inițiale și dispune împroprietărirea intimaților pe seama exproprierii recurentei.
A mai susținut recurenta că TRIBUNALUL BIHORa ignorat aspectele corect reținute de instanța de fond, care a admis cererea de revizuire în mod legal, reținând că antecontractul din 1969, are calitate de înscris nou. În fapt, schimbul invocat de intimați nu a existat, aceasta fiind cheia întregii cauze și motivul pentru care este fondată atât cererea de revizuire cât și recursul de față.
S-a mai susținut că sunt false atât convenția de schimb din data de 25 februarie 1966 cât și contractul de vânzare cumpărare din 05.01.1967, aspect ce rezultă din expertiza criminalistică întocmită. Ignorând aceste aspecte, tribunalul a reținut valabilitatea înscrisurilor false și a ignorat înscrisul autentic. Judecătoria a reținut corect că terenul din litigiu nu a fost nici comasat, nici cooperativizat, neexistând înscrisuri de CF. care să dovedească aceasta, certificatul de moștenitor 86/1967 a inclus și terenul din litigiu în masa succesorală, ceea ce nu era posibil dacă acesta ar fi fost proprietatea CAP-ului. CAP-uri nu erau scutite de înscrierea în cartea funciară.
că terenul din litigiu nu a fost nici cooperativizat și nici comasat, este aceea că nici un membru al familiei nu a făcut cerere de înscriere în CAP. și nu a renunțat la dreptul de moștenire asupra terenului din litigiu. Greșit a fost introduși în cauză succesorii defunctului, care nu avea nici o calitate procesuală, aceștia nerăspunzând pentru faptele antecesorului lor.
În ce privește tardivitatea revizuirii, această excepție nu este incidentă, cererea de revizuire a fost promovată în termenul legal, termen care curge față de recurenta revizuientă de la data când a luat cunoștință de rezoluția parchetului. A concluzionat recurenta că, decizia pronunțată este contrară dispozițiilor art. 304, pct.1, 4, 6, 7, 8,9 și art. 45 Cod procedură civilă și de asemenea dispozițiilor Legii 18/1991 și a Legii 115/1938.
Recurenții și au invocat că decizia instanței de apel este contradictorie, ignoră că antecesorul recurenților a fost persecutat al regimului comunist și terenul i-a fost preluat de acesta prin abuz. Au arătat că în fapt nu au existat schimburi între CAP. și G, acesta nefiind înscris în carte funciară.
Intimații Primăria Municipiului O și și s-au opus admiterii recursurilor.
Analizând decizia recurată prin prisma motivelor invocate și din oficiu, Curtea constată că aceasta este legală și temeinică sub toate aspectele.
Criticile formulate de recurenți sunt în întregime nefondate.
În mod corect a reținut TRIBUNALUL BIHOR că cererile de revizuire a sentințelor civile 4619/1990, 770/1990, 772/1993 și 2654/1999 formulate de petenți și de Parchetul de pe lângă JUDECĂTORIA ORADEA nu se încadrează în condițiile expres și limitativ prevăzute de art. 322 Cod procedură civilă.
Înscrisul nou invocat de petenți, este contractul de vânzare cumpărare a unei cote părți din terenul identificat cu nr.22/2, obiectul sentințelor a căror revizuire se cere, fiind diferența de 0,29 ha. din suprafața aceluiași imobil. Prin urmare, în mod corect a reținut TRIBUNALUL BIHOR că înscrisul nou privește alt teren și nu are legătură cu soluțiile pronunțate în dosarele a căror revizuire se cere.
Aspectele invocate de petenții recurenți, privind falsificarea convenției de schimb între defunctul G și CAP., au fost de asemenea corect dezlegate de instanța de apel, care a reținut că nu există nici o probă din care să rezulte falsificarea actului respectiv, reținându-se astfel valabilitatea convenției de schimb încheiate la data de 25 februarie 1966 între părțile mai sus arătate. Convenția de schimb a existat, clauzele acesteia au fost executate de părțile din contract, iar aspectele privind înlocuirea cifrei 4 cu cifra 7, necoroborate cu alte probe din care să rezulte că părțile, la încheierea convenției, au avut în vedere alt imobil decât cel din prezentul litigiu, situat pe-, nu pot duce la concluzia că actul juridic ar fi fals, așa cum susțin recurenții.
În ce privește adeverința nr.2244/1989, invocată de asemenea ca act nou de către petenții revizuienți, aceasta nu reprezintă act nou în înțelesul art. 322 pct.5 Cod procedură civilă, întrucât el a fost depus la dosarul 8353/1989 a Judecătoriei Oradea, în care s-a pronunțat sentința civilă 4619/1990 a cărei revizuire se cere.
Ori, condițiile esențiale de admitere a revizuirii întemeiată pe art. 322 pct.5 Cod procedură civilă, sunt acelea că, înscrisurile doveditoare descoperite după darea hotărârii, trebuie să nu fi putut fi prezentate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, iar aceste înscrisuri să fie hotărâtoare pentru soluționarea cauzei.
Este de observat că nici una din aceste condiții, nu este incidentă în cauză.
Astfel, contractul de vânzare cumpărare dintre G și cumpărătorii și este nerelevant față de obiectul cauzelor a căror revizuire se cere, iar adeverința 2244/1989 a fost depusă într-unul din dosarele respective, prin urmare petenții avea cunoștință de existența acestui înscris.
Mai este de relevat, că sentințele civile 772/1993 și 770/1993 au stabilit că intimații și sunt îndreptățiți la reconstituirea dreptului de proprietate asupra imobilului din litigiu, nu doar în temeiul antecontractului de vânzare cumpărare încheiat la 5 ianuarie 1967 cu G ci mai ales pentru că în speță erau incidente dispozițiile art. 22 din Legea 18/1991, care stipula că sunt și rămân în proprietatea membrilor cooperatori, terenurile aferente casei de locuit și anexelor acesteia. Or, terenul din litigiu este aferent casei în care locuiesc intimații și.
De asemenea, în mod corect a reținut TRIBUNALUL BIHOR, că instanța de fond, ignorând dispozițiile art. 327 al.1 Cod procedură civilă, admițând cererea de revizuire a petenților, a depășit cadrul procesual al cauzei, ignorând principiul potrivit căruia, reluarea judecății se poate face doar în cadrul procesual stabilit prin hotărârile revizuite.
Curtea urmează a analiza în continuare, criticile punctuale formulate de recurenta revizuientă.
Cu privire la neparticiparea procurorului la instanța de apel, potrivit art. 45 Cod procedură civilă, această participare este una facultativă, iar neparticiparea acestuia nu este sancționată în nici un fel.
Nu sunt fondate criticile recurentei cu privire la îngrădirea drepturilor sale procesuale, aceasta nici nu ar fi putut opera față de împrejurarea că această cauză trenează pe rolul instanțelor din anul 2003.
Împotriva recurentei nu operează o nouă expropriere așa cum susține aceasta, instanța de apel în considerente a apreciat în mod corect că autorul revizuienților a fost deposedat abuziv de imobilul din litigiu, dar acesta nemaiputând fi restituit în natură, succesorii fostului proprietar beneficiază de măsuri reparatorii prin echivalent, instituite prin Legea nr. 247/2005 modificată prin OUG 81/2007.
Nu sunt fondate nici criticile privind depășirea competenței instanței, instanța de apel în limitele propriei competențe pronunțând o hotărâre legală și temeinică, pentru considerentele pe care mai sus le-am expus.
Nerelevante sunt și aspectele privind înscrierea în CF. a dreptului de proprietate al fostului CAP. precum și a defunctului G, cât timp Legea 18/1991 a permis persoanelor îndreptățite la constituire ori reconstituirea dreptului de proprietate, să facă dovada proprietății cu orice înscris și chiar cu martori.
De asemenea, recurenta a invocat drepturi procesuale ale altor părți, (lipsa calității procesuale pasive a intimaților și ) ceea ce este inadmisibil.
Cu privire la tardivitatea revizuirii formulate, este de observat că cererea de revizuire nu a fost soluționată nici de instanța de fond și nici de TRIBUNALUL BIHOR, în temeiul acestei excepții.
Pentru toate aceste considerente, Curtea apreciază că în mod corect TRIBUNALUL BIHORa respins cererile de revizuire din dosarul de față, motiv pentru care în baza art. 312 cu referire la art. 316 și 296 Cod procedură civilă, recursurile urmează a fi respinse ca nefondate.
În baza art. 274 Cod procedură civilă, obligă pe recurenți la 1500 lei cheltuieli de judecată, în favoarea intimaților și.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondate recursurile civile declarate de revizuienta domiciliată în T,-, județul T și respectiv de intervenienții, domiciliați în A,-, județul A, în contradictoriu cu intimații PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BIHOR, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA ORADEA, PRIMĂRIA MUNICIPIULUI O - COMISIA LOCALĂ PENTRU APLICAREA LEGII NR. 18/1991 cu sediul în O, nr. 1, județul B, domiciliați în O,-, județul B, CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI O cu sediul în O, nr. 1, județul B, CONSILIUL JUDEȚEAN B - COMISIA PENTRU APLICAREA LEGII NR. 18/1991 cu sediul în O, Parcul, nr. 5, județul B, domiciliată în O,-, - 9,. A,. 19, județul B, citată și din Ungaria, localitatea -,-, domiciliată în O,-, județul B, domiciliată în O, str. -, nr. 24, - 73,. 13, județul B, domiciliat în T,-, județul T, domiciliați în O,-/B, județul B și domiciliată în, nr. 242, județul B, împotriva deciziei civile nr. 707 din 28 iunie 2007 pronunțată de TRIBUNALUL BIHOR pe care o menține în întregime.
Obligă părțile recurente să plătească părților intimate suma de 1500 lei cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 04 noiembrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - R - - -
Red.dec.R /06.11.2008
Jud.fond.
Jud.apel. -
Dact./06.11.2008
Ex.2
Președinte:Bocșe ElenaJudecători:Bocșe Elena, Pantea Viorel, Roman Florica
