Actiune in prestație tabulară jurisprudenta. Decizia 171/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA CIVILĂ MIXTĂ
DOSAR NR-
COMPLETUL - I/
DECIZIA CIVILĂ NR. 171/2009 -
Ședința publică din 3 februarie 2009
PREȘEDINTE: Pantea Viorel judecător
- R - - JUDECĂTOR 2: Roman Florica
- - - - JUDECĂTOR 3: Bocșe Elena
- - - - grefier
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de reclamanta domiciliată în comuna, nr. 27, județul B în contradictoriu cu intimații pârâți CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI și PRIMARUL COMUNEI, ambii cu sediul în comuna, județul B, împotriva deciziei civile nr. 72 din 29 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, prin care a fost schimbată în totalitate sentința civilă nr. 4492 din 20 iunie 2007 pronunțată de Judecătoria Oradea în dosar nr-, având ca obiect: prestație tabulară.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, se prezintă recurenta reclamantă - personal și reprezentată de avocat, în baza împuternicirii avocațiale din 16.06.2008 emisă de Baroul Bihor - Cabinet individual, și reprezentanta intimaților pârâți CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI și PRIMARUL COMUNEI, avocat, în baza împuternicirilor avocațiale din 12.01.2009 emise de Baroul Bihor - Cabinet individual.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că recursul este legal timbrat cu suma de 53 lei, achitată prin chitanța nr. -/2.06.2008 emisă de Trezoreria Municipiului O și timbru judiciar de 1,5 lei, după care:
Nefiind probe ori cereri de formulat, instanța acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul recurentei reclamante solicită admiterea recursului, modificarea deciziei atacate în sensul respingerii apelului și menținerii sentinței instanței de fond, cu obligarea părților intimate la cheltuieli de judecată. În susținerea recursului arată că în fapt, pentru suprafața de teren în litigiu, s-au întocmit mai multe schițe cadastrale, fiindu-i astfel atribuite mai multe numere cadastrale - inițial 462, apoi 2575, 2341 - ce nu au mai fost operate în cartea funciară, singura aflată în situația de a avea două parcele fiind reclamanta, și astfel Primarul Comunei a înstrăinat doar parcela cu nr. 2341. Cum voința părților s-a realizat inițial pentru suprafața de 1.850 mp. teren de concesionare și apoi vânzare, astfel cum a declarat martorul audiat - secretarul primăriei de la acea dată - și cum rezultă din chitanța potrivit căreia s-a încasat prețul imobilului, se poate concluziona că tribunalul a interpretat greșit această voință. Depune concluzii scrise suplimentare.
Reprezentanta intimaților pârâți solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii Tribunalului Bihor, pentru motivele arătate în întâmpinare, fără cheltuieli de judecată. Învederează că intimatul pârât Consiliul Local al Comunei nu și-a manifestat vreodată voința de vânzare a suprafeței de 410 mp. teren aflată în litigiu, din actele depuse la dosar nu rezultă altă suprafață decât aceea de 1.440 mp. simpla eroare a funcționarului care a întocmit chitanța și a menționat 1.850 mp. nu poate ține loc de acord exprimat din partea proprietarului terenului. În al doilea rând, terenul în litigiu reprezintă domeniu public, are destinația de drum, și nu poate fi înstrăinat.
CURTEA DE APEL
deliberând,
Constată că, prin sentința civilă nr. 4492 din 20 iunie 2007 pronunțată de Judecătoria Oradea în dosar nr-, a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta împotriva pârâților Consiliul Local al Comunei și Primăria Comunei și în consecință s-a constatat dreptul de proprietate al reclamantei asupra a 410 mp. teren din număr cadastral 2575 - cu titlu de cumpărare - identificat conform planului de amplasament și delimitare a corpului de proprietate întocmit de specialist topograf G, avizat de Primăria Comunei și vizat de Oficiul de cadastru B; s-a dispus ca hotărârea să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare încheiat între reclamantă și pârâta de rândul 2 - Primăria Comunei; a fost obligat pârâtul de rândul 1 - Consiliul Local al Comunei să încheie cu reclamanta contract de concesiune pentru suprafața de 189 mp. teren din număr cadastral 2575, așa cum apare acesta identificat în planul de amplasament menționat mai sus, suprafață ce i-a fost cedată în folosință de către vecinul; pârâții au fost obligați în solidar la plata sumei de 1.108 lei cheltuieli de judecată în favoarea reclamantei.
În motivarea hotărârii, instanța a arătat că prin hotărâri ale Consiliului Local s-a hotărât concesionarea, apoi vânzarea către reclamantă a unei suprafețe de teren de 1.440 mp. Dat fiind că în hotărârile consiliului se face vorbire de nr. cad. 462 - care are o suprafață de 1.850 mp. și pentru că prețul încasat de la cumpărătoare a fost aferent acestei suprafețe - 1,02 euro/mp. - cât s-a stabilit de consiliu - respectiv 5.716,41 lei + TVA pentru întreg terenul - este evident că părțile au avut în vedere întreaga suprafață și nu numai 1.440 mp.
Din probele dosarului, în special din declarațiile martorelor și, a rezultat că s-a intenționat concesionarea unor suprafețe de teren în continuarea fiecăruia, până la un anumit drum pe care urma să-l traseze primăria. Aceste suprafețe de teren asupra cărora s-au purtat discuții, au fost mai mult decât cele vândute efectiv, deși cetățenii din localitate le-au folosit.
Așa se justifică și faptul că reclamanta a achitat prețul pentru suprafața de 1.850 mp. teren, contractul autentic fiind încheiat pe 1.440 mp. În contractul autentic s-a trecut număr cadastral 2341, ca urmare a unei schițe efectuate ulterior.
Din toate probele administrate în cauză rezultă fără dubiu că voința internă a părților a fost inițial aceea de a concesiona întreaga suprafață de teren până la drum și nu doar o parte din ea, așa cum apare pe schiță, referitor la situația reclamantei.
Trebuie avute în vedere, apreciază prima instanță, dispozițiile art. 977 Cod civil, potrivit cărora contractele se interpretează nu după sensul literal al terenurilor ci după voința părților în momentul realizării acordului de voință.
Terenul cu nr. cad. 2575, în suprafață de 189 mp. a fost avut în vedere spre concesionare pe seama vecinului ei, numitul, dar acesta i-a cedat reclamantei spre folosință imobilul pentru că aceasta are construită o hală pe nr. top. 2341, care a făcut obiectul contractului încheiat cu primăria.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel pârâții Consiliul Local al Comunei - Comuna, solicitând modificarea ei în sensul respingerii acțiunii.
Prin decizia civilă nr. 72 din 29 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, s-a admis ca fondat apelul declarat împotriva sentinței civile nr. 4492 din 20.06.2007 pronunțată de Judecătoria Oradea, care a fost schimbată în totalitate, în sensul că s-a respins acțiunea formulată și precizată de reclamanta în contradictoriu cu Consiliul Local al Comunei și Primăria Comunei.
Pentru a pronunța în acest mod, instanța de apel a reținut următoarele:
Prin hotărârea nr. 197 din 28.10.2004 a Consiliului Local, acesta și-a dat acordul în vederea pietruirii drumului de acces la construcția existentă, situată în, la nr. 127, aparținând reclamantei.
La data de 17 martie 2005 Primăria Comunei vinde prin actul autentic 1636, întocmit la., reclamantei din prezenta cauză, dreptul de proprietate asupra imobilului situat în intravilanul localității, ce în natură reprezintă suprafața de 1.440 mp, teren, imobil înscris în nedefinitiv nr. 1497, nr. cad. 2341. Prețul vânzării a fost de 57.164.178 lei + TVA, conform Hotărârii Consiliului Local al Comunei nr. 228/12.11.2004, sumă achitată în întregime de către cumpărătoare în favoarea vânzătoarei, înaintea autentificării actului.
La dosar - fila 9 - se află depusă chitanța de plată a sumei, în valoare de 87.395.000 lei. Anterior, la data de 24 aprilie 2004, prin nr. 160 Consiliului Local al Comunei, s-a hotărât concesiunea în favoarea reclamantei a suprafeței de 1.440 mp. teren corespunzător nr. cad. 462, iar prin Hotărârea nr. 196 din 28.10.2004, consiliul local și-a exprimat acordul de principiu pentru întocmirea documentației de evaluare a terenului situat în localitatea, în suprafață de 1.440 mp. corespunzător nr. cad. 462.
Este adevărat, reține tribunalul, că odată cu întocmirea chitanței, când s-a încasat prețul imobilului, s-a menționat de către funcționarul primăriei că suma reprezintă contravaloarea a 1.850 mp. însă acest fapt a fost apreciat de instanță ca fiind o simplă eroare, ce nu poate duce la modificarea actului autentic încheiat între părți.
Potrivit art. 1191 Cod civil, dovada actelor juridice al căror obiect are o valoare ce depășește suma de 250 lei, nu se poate face decât prin act autentic sau prin act sub semnătură privată, fiind interzis a se dovedi cu martori în contra sau peste ceea ce cuprinde actul, nici despre ceea ce se pretinde că s-ar fi zis înainte sau după întocmirea lui. Părțile pot conveni că în cazurile arătate mai sus să se poată face dovada cu martori, dacă aceasta privește drepturi de care ele pot să dispună.
Așadar, nu se putea dovedi cu martori o altă situație de fapt și de drept decât cea care rezultă din actele arătate, hotărâri ale consiliului local și actul de vânzare-cumpărare pe care părțile l-au citit și semnat în cunoștință de cauză. Mai mult, aprobarea vânzării unei suprafețe de teren mai mare de 1.440 mp. trebuia concretizată prin votul membrilor consiliului local, nefiind posibil ca în instanță, prin hotărârea pronunțată, să se suplinească acest vot.
Reclamanta nu poate pretinde că în baza unei erori a unui funcționar să beneficieze de o suprafață mai mare de teren decât cea asupra căreia părțile au convenit. Așa cum a arătat pârâta prin întâmpinare, nu există nici o dovadă de comunicare, corespondență din care să rezulte intenția consiliului local de a vinde petentei o suprafață de 1.850 mp. Sub acest aspect se apreciază că hotărârea primei instanțe este greșită și a fost modificată corespunzător.
În ceea ce privește cel de al doilea capăt de cerere, s-a reține că niciodată reclamanta nu a identificat prin cererile formulate caracteristicile terenului, număr de carte funciară și număr topografic, și nici dacă acest teren aparține statului sau domeniului comunei. Prin nr. 197 din 28.10.2004 i s-a aprobat reclamantei pietruirea drumului de acces, dar nu s-a specificat suprafața acestuia.
Nu există nici o dovadă referitor la manifestarea de voință a Consiliului Local al Comunei de a concesiona drumul reclamantei, în momentul acordării posibilității de pietruire a drumului neavând intenția de concesionare a acestui teren. În măsura în care nu cunoaște regimul juridic al drumului, dacă acesta ar aparține domeniului public, ar trebui respectate prevederile Legii nr. 213/1998 și nr.OG 54/2006 privind regimul concesiunilor, ori prin hotărârea pronunțată instanța a încălcat aceste dispoziții, reclamanta nu a depus cerere în acest sens, ori nici consiliul local nu și-a manifestat intenția de a concesiona.
Schița depusă la dosar, efectuată de inginer G, nu are nici o valoare sub aspectul transferului eventualelor drepturi, motiv pentru care, față de cele de mai sus, tribunalul a admis apelul conform dispozitivului deciziei.
Împotriva acestei decizii, în termen a declarat recurs reclamanta, solicitând modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii apelului și păstrării hotărârii pronunțate de instanța de fond, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului se arată că în mod greșit instanța de apel a apreciat că în speță ar fi aplicabile dispozițiile art. 1191 Cod civil, care interzic dovada cu martori a actelor juridice al căror obiect are o valoare mai mare de 250 lei, deși în cauză există un început de dovadă scrisă.
Mai mult, în cauză nu s-a pus problema probării contractului, ci mai cu seamă a interpretării acestuia sub aspectul voinței interne a părților. Ori, sub acest aspect, din probele administrate în cauză rezultă că părțile au înțeles să vândă, respectiv să cumpere întreaga suprafață.
Numai în acest fel se explică faptul că majoritatea din ceilalți opt cetățeni, aflați într-o situație similară, au beneficiat de întreaga suprafață, din stradă până la drumul de acces.
În drept, invocă dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimații Consiliul Local al Comunei și Comuna au solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, precum și din oficiu, Curtea reține următoarele:
Pentru a fi supus interpretării, un contract trebuie - potrivit art. 977 și următoarele cod civil - să cuprindă clauze echivoce sau dispoziții îndoielnice.
Ori în speță, contractul de vânzare - cumpărare încheiat între părți în formă autentică nu cuprinde astfel de clauze și dispoziții, care să creeze dubii cu privire la voința internă a părților.
Dimpotrivă, toate actele dosarului, începând cu cererea adresată de petentă Consiliului local și continuând cu actele care au stat la baza adoptării Hotărârii nr. 160/26.04.2004 a Consiliului Local al Comunei, fac vorbire de suprafața de 1.440 mp. nicidecum de suprafața pretinsă de reclamantă, aceea de 1.850 mp.
Faptul că în chitanța de încasare a prețului s-a menționat de către funcționarul primăriei că suma reprezintă contravaloarea suprafeței de 1.850 mp. teren, reprezintă o simplă eroare materială, ce nu poate justifica în nici un caz modificarea actului autentic încheiat între părți.
Față de considerentele mai sus reținute, Curtea urmează în temeiul art. 312 alin. 1, coroborat cu art. 316 și 296 Cod procedură civilă, să respingă recursul ca nefondat, fără cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul civil declarat de reclamanta împotriva deciziei civile nr. 72 din 29 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 3 februarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - R - - - - -
red.
în concept la 11.02.2009
jud.fond.
jud.apel. -
dact.
2 ex./13.02.2009
Președinte:Pantea ViorelJudecători:Pantea Viorel, Roman Florica, Bocșe Elena
