Actiune in prestație tabulară jurisprudenta. Decizia 1786/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția Civilă, de Muncă și Asigurări Sociale,
pentru Minori și Familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1786/R/2009
Ședința publică din 02 octombrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Ioan Daniel Chiș JUDECĂTORI: Ioan Daniel Chiș, Anca Adriana Pop
-- -
GREFIER: -
S-au luat spre examinare recursul declarat de către reclamanții - și, și recursul declarat de intervenientul, împotriva deciziei civile nr. 115/A din 26 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, privind și pe pârâții intimați, și STATUL ROMÂN PRIN CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI T, având ca obiect prestație tabulară.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă reprezentantul reclamanților recurenți și, avocat, cu împuternicire avocațială la dosar-fila 6, intervenientul recurent asistat de avocat și pârâtul intimat personal, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, la prima strigare a cauzei, reprezentantul reclamanților recurenți și, avocat, depune la dosar delegație de substituire, din care rezultă că se prezintă în substituirea doamnei avocat, o cerere pentru acordarea ajutorului public judiciar formulată de reclamanții recurenți și și acte în dovedirea acestei cereri, respectiv copii de pe cupoanele de pensie ale recurenților și pentru lunile august și septembrie 2009, declarațiile date de și, copie de pe factura nr. 36 din 18.05.2009 și copie de pe chitanța nr. 39 din 18.05.2009, care atestă plata onorariului avocațial în cuantum de 1190 lei.
Curtea, constată că, prin registratura instanței, la data de 21 septembrie 2009, intervenientul recurent a depus la dosar un script, la care a anexat chitanța ce atestă plata taxei judiciare de timbru în cuantum de 793 lei și timbre judiciare în valoare de 5 lei, precum și copia unui înscris intitulat - Comentarii asupra apelului făcut de reclamantul 2 -.
Reprezentantul intervenientului recurent arată că, clientul său nu dorește să mai achite pentru fond o diferență de taxă judiciară de timbru în cuantum de 1595,7 lei și timbru judiciar în valoare de 4,6 lei și pentru apel o diferență de taxă judiciară de timbru în cuantum de 761,4 lei și timbru judiciar de 4,9 lei.
Curtea, lasă cauza la a doua strigare și învederează părților prezente că cererea pentru acordarea ajutorului public judiciar formulată de reclamanții recurenți și va fi soluționată în ședința camerei de consiliu, în cursul zilei de azi.
La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentantul reclamanților recurenți și, avocat, cu împuternicire avocațială la dosar-fila 6, intervenientul recurent asistat de avocat, pârâtul intimat personal, lipsă fiind celelalte părți.
Curtea face pronunțarea soluției date cu privire la cererea pentru acordarea ajutorului public judiciar formulată de reclamanții recurenți, astfel:
Admite în parte cererea formulată de recurenții și, și în consecință: Dispune acordarea ajutorului public judiciar, sub forma eșalonării plății taxei judiciare de timbru aferentă recursului, stabilită pe seama recurenților, în sumă de 1085 lei în 6 rate lunare, în cuantum de 180,83 lei lunar, începând cu luna octombrie 2009; cu drept de reexaminare în termen de 5 zile de la comunicare.
Reprezentantul reclamanților recurenți, reprezentantul intervenientu-lui recurent și pârâtul intimat arată că nu au de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat.
Nefiind de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat, Curtea declară închise dezbaterile orale și acordă cuvântul asupra celor două recursuri declarate în cauză.
Reprezentantul reclamanților recurenți solicită admiterea recursului declarat de reclamanți, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, cu obligarea pârâților, și a intervenientului la plata cheltuielilor de judecată, pentru motivele arătate pe larg în memoriul de recurs, pe care le susține oral.
Reprezentantul intervenientului recurent arată că, în principal solicită casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Cluj împărtășind același punct de vedere cu reprezentantul reclamanților recurenți, însă în subsidiar solicită admiterea recursului și modificarea în întregime a hotărârii instanței de apel și a hotărârii primei instanțe, admițând în final cererea de intervenție așa cum a fost formulată în fața Judecătoriei Turda. Susține oral motivele menționate în memoriul de recurs și solicită obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată. De asemenea, arată că solicită respingerea recursului declarat de reclamanții și.
Reprezentantul reclamanților recurenți arată că se opune admiterii pe fond a cererii de intervenție, având în vedere gradul de jurisdicție în care se află cauza, respectiv în recurs.
Pârâtul intimat solicită respingerea celor două recursuri declarate în cauză și arată că reclamanții recurenți și au cumpărat același teren, după ce în prealabil l-au cumpărat tatăl său și unchiul său în anul 2000, iar acești doi frați au făcut o înțelegere în sensul că terenul din să rămână unchiului său, iar terenul de pe lângă casă să rămână tatălui său. De asemenea, arată că ceea ce susține intervenientul recurent nu este adevărat. Totodată, arată că, reclamanții și intervenientul au cumpărat împreună o suprafață de teren de 4394 mp, din care o suprafață de 2685 mp să revină reclamanților și o suprafață de 1709 mp să revină intervenientului, însă din calculele sale rezultă că reclamanții și intervenientul au cumpărat mai mult cu 1746 mp, deoarece în realitate nu există întreaga suprafață pe care reclamanții și intervenientul susțin că au cumpărat- Solicită instanței să ia în considerare cele menționate în întâmpinarea depusă la dosarul cauzei ( 26-27).
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 1860/20.05.2004, pronunțată de Judecătoria Turda în dosarul nr. 4114/2002 s-a respins acțiunea civilă formulată de reclamanții, împotriva pârâților, Statul Român prin Consiliul Local T, precum și cererea de intervenție formulată de intervenientul.
Reclamanții au fost obligați să plătească intervenientului cheltuieli de judecată în sumă de 2.100.000 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Din extrasele de carte funciară aflate la filele 103-106 dosar fond rezultă că imobilul teren înscris în nr. 244 colectivă, nr. top. 378,379, are ca și coproprietari tabulari Statul Român, asupra cotei de 94/2192, cu drept de administrare operativă în favoarea T, asupra cotei de 1942/2192 și reclamanții, ca bun comun, asupra cotei de 156/2192 parte; cu privire la imobilul teren, s-a dispus înscrierea dreptului de folosință în favoarea pârâților, și.
Prin sentința civilă nr. 1520/1982, pronunțată de JUDECĂTORIA TURDA în dosarul nr. 1389/1982, numitul a fost obligat să încheie cu reclamanții din respectiva cauză, și, act autentic de vânzare - cumpărare, cu privire la imobilul construcție înscris în 244, nr. top. 378, 379, instanța dispunând, de asemenea, trecerea în proprietatea Statului Român a terenului aferent construcției, în condițiile prevăzute de autorizația de înstrăinare nr. 79/1982, emisă de CONSILIUL POPULAR AL MUN. T, la data de 25.05.1982.
Pentru a pronunța hotărârea mai sus menționată, instanța a reținut că numitul, la acea dată proprietar asupra imobilului înscris în nr. 244, nr. top. 378, 379, promis reclamanților din cauza mai sus menționată vânzarea întregului imobil al cărui proprietar era, fiind încheiat în acest sens un antecontract de vânzare - cumpărare la data de 23.04.1961, stabilindu-se un preț de 40.000 lei, care a fost achitat integral.
Ulterior, prin sentința civilă nr. 2677/1983, pronunțată de JUDECĂTORIA TURDA în dosarul civil nr. 3645/1982 ( 197-199 dosar fond), instanța a dispus sistarea stării de indiviziune cu privire la imobilul construcție înscris în 244, nr. top. 378, 379, prin formarea de 4 apartamente distincte. În această sentință s-a constatat cu autoritate de lucru judecat dreptul de proprietate al Statului R asupra întegului teren înscris în CF 244, nr.topo. 378, 379.
Față de starea de fapt descrisă mai sus, instanța de fond a apreciat că la data decesului numitului nu mai există în patrimoniul său dreptul de proprietate asupra cotei de 1942/2192 parte din terenul înscris în nr. 244 col., nr. top. 378, 379, astfel că a respins petitul privind dezbaterea masei succesorale în temeiul art. 650 și următoarele civ.
Conform prevederilor art. 728.civ. sistarea indiviziunii poate fi solicitată de către oricare dintre proprietarii imobilului, rezultând pe cale de consecință că pentru a se putea solicita sistarea indiviziunii, este necesar să existe un drept de proprietate asupra unei cote părți din imobilul respectiv.
În speță, s-a constatat că părțile nu sunt coproprietari asupra imobilului în litigiu, astfel că cererea pentru sistarea indiviziunii a fost respinsă.
În calitatea lor de proprietari ai construcțiilor edificate pe terenul în litigiu, părțile erau în măsură să rezolve problema proprietății asupra terenului prin urmarea căii deschise de art. 35 din Legea nr. 18/1991, respectiv formularea de cereri pentru emiterea unui Ordin al Prefectului cu privire la terenul aferent construcțiilor.
Cu toate că instanța, în virtutea rolului său activ, a pus în discuție problema de mai sus părțile nu au fost în măsură să depună la dosarul cauzei ordinul prefectului emis în temeiul Legii nr. 18/1991.
Instanța de fond a apreciat acțiunea ca neîntemeiată, dat fiind și faptul că petitul de prestație tabulară era un petit accesoriu petitului principal de dezbatere a masei succesorale care a fost respins, fiind respinsă totodată și cererea de intervenție, având în vedere că numai coproprietarii pot solicita sistarea stării de indiviziune.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții și și intervenientul.
Prin decizia civilă nr.115/A din 26.02.2009, pronunțată de Tribunalul Cluj, s-au respins ca nefondate apelurile declarate de reclamanți și intimat menținându-se în tot sentința nr. 1860/2004 a Judecătoriei Turda.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a considerat că prima instanță a reținut în mod corect faptul că defunctul a pierdut dreptul de proprietate asupra cotei părți de 1942/2192 din teren. Astfel, sentința civilă nr. 1520/1982 a Judecătoriei Turda ține loc de act autentic de vânzare cumpărare asupra construcțiilor, iar terenul cu nr.topo. 278, 279 trecut în întregime în proprietatea Statului Român, în baza legii.
S-a reținut că în CF 244 s-a înscris dreptul de proprietate al statului doar asupra cotei părți de 250/2192 din teren și că autorizația de înstrăinare nr. 79/1982 a Consiliului Popular T, la care se face referire în sentința civilă nr. 1520/1982 a Judecătoriei Turda menționează aceeași cotă parte, însă tribunalul a considerat că este vorba despre o eroare, întrucât prin aceasta sentință s-a vândut întreaga construcție, astfel încât în proprietatea statului a trecut tot terenul cu nr.topo. 278, 279 și nu doar cota parte de 250/2192.
De asemenea, s-a reținut că actul sub semnătură privată din 23.04.1961 privește întregul imobil, casă și grădină, astfel încât nu există nici o justificare pentru preluarea de către stat doar a cotei părți de 250/2192 din teren.
Pe de alta parte, prin sentința civilă nr. 2677/1983 a Judecătoriei Turdas -a constatat că părțile persoane fizice sunt coproprietari asupra construcțiilor și că întregul teren în litigiu se află în proprietatea Statului Român.
În consecință, prima instanță a reținut în mod corect că terenul în litigiu a ieșit din proprietatea defunctului, astfel încât cererile reclamanților și intervenientului privind dezbaterea masei succesorale rămase după defunct, obligarea moștenitorilor acestuia să încheie contract autentic și sistarea indiviziunii asupra terenului sunt nefondate.
Părțile au posibilitatea să solicite, în baza dispozițiilor art. 36 alin. 2 din Legea nr. 18/1991, emiterea unui ordin al prefectului prin care să li se atribuie în proprietate terenul în litigiu, urmând ca după dobândirea acestui drept să procedeze la sistarea indiviziunii.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanții și precum și intervenientul.
Reclamanții au solicitat casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe și obligarea intervenientului la cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului au arătat că hotărârea instanței de apel, este nelegală fiind dată cu aplicarea greșită a legii (motiv de recurs prevăzut de art. 304, pct. 9 din civ.Cod Penal).
Precizează că din extrasul de carte funciară anexat la dosarul cauzei rezultă că Statul Român este proprietar tabular doar asupra unei cote de 94/2192 parte din terenul identificat mai sus, iar reclamanții sunt proprietarii cotei de 156/2192 parte, iar numitul proprietarul cotei de 1942/2192 parte din acesta.
De asemenea, autorizația nr. 79 din data de 25 mai 1982, emisă de fostul Comitet Executiv (al Consiliului Popular al municipiului T, care a stat la baza pronunțării sentinței civile nr. 1520/1982, a autorizat înstrăinarea construcțiilor edificate asupra terenului descris mai sus și, totodată, trecerea în proprietate a Statului Român, în condițiile art. 30 din Legea nr. 58/1974, a cotei de 250/2192 parte din acesta, cu drept de administrare în favoarea LG. T și drept de folosință în favoarea proprietarilor construcțiilor.
Cauza care a format obiectul dosarului civil nr. 3645/1982 al Judecătoriei Turdaa avut ca obiect sistarea stării de indiviziune asupra construcțiilor edificate pe terenul înscris în CF 244, sub nr. de ord., cu nr. top. 378, 379. Terenul aferent nu a format obiectul acțiunii instanța învestită cu soluționarea acelui dosar din 1982 făcut doar referire la faptul că terenul se află în proprietate a statului și nu constatat acest lucru "cu putere de lucru judecat", întrucât nu a fost sesizată cu un astfel de cerere.
Arată că prin adeverința anexată cererii Primăria municipiului Taa rătat că suprafața de 1942 mp (mai exact cota de 1942/2192 parte) nu a trecut niciodată în proprietatea statului și nu formează obiectul Legii fondului funciar.
Instanța de apel consideră că din eroare s-a dispus naționalizarea și, ulterior, întabularea dreptului de proprietate al statului doar asupra cotei de 250/2192 parte din terenul în litigiu, dând eficiență unor texte de lege abrogate, respectiv art. 30 din Legea nr. 58/1974 și art. 2 din Legea nr. 4/1973.
Este de necontestat faptul că statul a preluat doar o cotă parte din terenul înscris în CF 244, dar instanța de judecată nu are abilitarea de a contesta legalitatea actului de preluare în proprietatea statului și nici de a verifica modul de aplicare de către autoritățile executive de la acea epocă a textelor legale privind naționalizarea.
Consideră că în mod greșit a apreciat tribunalul că reclamanții aveau posibilitatea de a solicita, în condițiile art. 36 alin. 2 din Legea nr. 18/1991 emiterea unui ordin al prefectului prin care reclamanților și celorlalte părți să le fie atribuit în proprietate întregul teren în litigiu. O eventuală cerere de atribuire a cotei de 1942/2192 parte din acest teren, formulată în temeiul dispozițiilor legale invocate de către instanța de apel, ar fi neîntemeiată. Ceea ce poate fi restituit în baza acestui text de lege este doar cota de 250/2192 parte din teren, care, la data intrării în vigoare a legii, se afla în folosința proprietarilor construcției. Din aceasta reclamanților le revenea în folosință cota de 192/2192 parte, care a devenit proprietatea lor în baza Ordinului prefectului județului C nr. 374 din 17 aprilie 2002.
Arată că instanța de apel a pronunțat hotărârea fără a intra în cercetarea fondului litigiului. Chiar dacă s-au administrat probe în apel, tribunalul nu a cercetat cauza în fond, ci a făcut numai verificări limitate la un singur aspect dacă terenul este sau nu în proprietatea statului.
Intervenientul, prin recursul său solicită casarea în întregime a hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Cluj, întrucât aceasta nu a soluționat fondul pricinii dedus judecății, preluând în întregime motivarea primei instanțe și ignorând întreaga probațiune administrată în apel.
Solicită obligarea pârâtului-intimat, junior, să îi recunoască dreptul de proprietate dobândit asupra cotei de 1/2 parte din competinta de 1159/2630-a parte întabulată în CF. nr. 244, top. nr. 378, cu destinația de "curte", în suprafață de 734 mp. și top.nr.379, cu destinația de "grădină", în suprafață de 1458 mp, rectificarea suprafeței terenului din CF. nr. 244, de la aceea actualmente înscrisă în foaia de avere, respectiv 2.192 mp. la aceea rezultată în urma măsurătorilor efectuate, de 2.639 mp. așa cum a precizat expertul ing. în expertiza efectuată de acesta și depusă la termenul de judecată din data de 15 ianuarie 2009.
Solicită să se dispună partajarea terenului din CF. nr. 244 în trei parcele, care vor primi numere topografice noi, astfel: a). Imobil prev. cu nr. top. nou 37811, cu destinația de " teren și gradină" în suprafață de 774 mp. care va reveni pe seama pârâților și sotia, ca bun comun, dobândit cu titlu de drept cumpărare și partaj; b). Imobil prev. cu nr. top. nou 378/2, 379/2, cu destinația de "teren și grădină", în suprafață de 1315 mp. care va reveni pe seama vechilor proprietari tabulari, senior, respectiv a Statului Român, în aceleași cote și în baza aceluiași titlu de dobândire; c). Imobil prev. cu nr.top. nou 378/3, 379/3, cu destinația de "teren", în suprafață de 550 mp. situat în-/B, care va reveni pe seama intervenientului cu titlu de drept cumpărare și partaj.
Solicită întabularea unui drept de servitute de trecere auto și cu piciorul, având o lungime de 101,5 fi și o lățime de 3. în favoarea parcelei prev. cu nr.top.nou.378/3, 379/3, cu destinația de "teren", în suprafață de 550 mp. situat în-/B, care va deveni fond dominant, respectiv în sarcina parcelei prev. cu nr. top. nou 378/2, 379/2, cu destinația de "teren situat în-, care va deveni fond aservit.
acestui drept de servitute se justifică prin aceea că imobilul prev.cu nr. top. nou 378/3, 379/3, cu destinația de "teren", în suprafață de 550 mp. situat în-/B, este un fond înfundat, fără acces direct la drumul public, astfel încât accesul se poate face numai prin recunoașterea și intabularea unei servituți de trecere auto și cu piciorul, astfel cum este ea prezentată în varianta II, anexa nr. 3 din raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de ing..
Solicită respingerea cererii de chemare în judecată formulată de reclamanți, constatarea nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare sub semnătură privată din data de 29 septembrie 2001, încheiat de aceștia cu pârâtul junior și mama sa, în prezent decedată.
Arată că masa succesorală a defunctului se compune din cota de J parte aferentă competinței de o treime din totalul suprafeței de teren în întindere de 1458 mp. pe care intervenientul l-a cumpărat în data de 23 aprilie 1961, alături de tatăl său senior și unchiul său din partea mamei de la senior, imobilul din litigiu cu toate supraedificatele construite pe acesta, dar datorită cadrului legislativ de la acea dată terenul nu se putea întabula doar construcțiile. Cu toate că avea cunoștință despre faptul ca tatăl său vânduse în anul 1961 întregul teren și construcțiile edificate pe acesta, la data de 29 septembrie 2001, pârâtul junior înstrăinează, prin contract de vânzare cumpărare sub semnătură privată, pe seama reclamanților, porțiunea de teren rămasă la dispoziția defunctului său tată, deși nu se dezbătuse succesiunea după acesta și acesta nu mai avea posibilitatea să vândă o entitate imobiliară pe care senior o vânduse în anul 1961, astfel reclamanții vor putea întabula doar cota de 156/2191-a parte cu cât figurează în foaia de proprietate.
Examinând hotărârea atacată în raport de motivele invocate, Curtea de Apel urmează să admită recursul pentru următoarele considerente:
Instanța de fond, în motivarea hotărârii sale, susține că, în virtutea rolului său activ, a pus în discuție dacă, în calitatea lor de proprietari ai construcțiilor edificate pe terenul în litigiu, părțile erau în măsură să rezolve problema proprietății asupra terenului prin urmarea căii deschise de art. 35 din Legea nr. 18/1991, respectiv formularea de cereri pentru emiterea unui Ordin al Prefectului cu privire la terenul aferent construcțiilor, dar că părțile nu au fost în măsură să depună la dosarul cauzei ordinul prefectului emis în temeiul Legii nr. 18/1991.
Curtea reține că prima instanță, contrar celor reținute de aceasta în chiar motivarea hotărârii sale, nu a pus în discuție acest aspect, al preluării întregului teren de către stat, și implicit al necesității urmării procedurii de restituire a respectivului teren potrivit Legii nr. 18/1991.
Este real că potrivit adeverinței nr. 11029/14.05.2002 emisă de Municipiul T "terenul nu a fost înscris în CAP, deci nu face obiectul Legii nr. 18/1991" (fila 11 dosar fond), dar pârâtul prin întâmpinare a susținut că terenul a trecut la stat (fila 26 dosar fond).
Același pârât susține că au formulat cereri în temeiul Legilor nr. 18/1991, 169/1997 și 10/2000 (probabil se referă la Legea nr. 1/2000 sau 10/2001) (fila 27 dosar fond) având cerere formulată sub nr. 1083/2000 (fila 62 dosar fond) sau sub nr. 1082/2000 sau chiar din 1993 (fila 80 dosar fond).
Din încheierile ulterioare depunerii întâmpinării, cum ar fi cele din 19.09.2002 (fila 29 dosar fond), 24.10.2002 (fila 40 dosar fond), 21.11.2002 (fila 47 dosar fond), nu reiese ca instanța să fi pus în discuție aspectul preluării de către stat a terenului, invocat de către pârâtul, ba mai mult se dispune administrarea de probe în cauză în sensul acțiunii formulate, printre altele efectuarea unei expertize, probă inutilă cauzei dacă terenul a fost preluat de către stat.
Pârâtul mai susține că terenul preluat de către stat putea fi restituit în temeiul Legilor nr. 18/1991, 169/1997 și 10/2000 și că în temeiul Decretului nr. 144/1958 și 180/1977 și al art. 50 din Legea nr. 58/1974 a fost eliberată autorizația de înstrăinare prin care terenul a fost preluat de către stat (fila 52-53 dosar fond).
susține în ședința din data de 20.02.2003 că terenul a fost cooperativizat (fila 76 dosar fond) iar ulterior arată că potrivit sentinței nr. 2677/1983 terenul a fost preluat de către stat (fila 87 dosar fond).
Nici ulterior acestor acte și susțineri instanța, după cum rezultă din încheierile existente (filele 56, 66, 76, etc. dosar fond), nu a pus în discuție preluarea întregului teren de către stat.
susține în ședința din data de 20.02.2003 că terenul a fost cooperativizat (fila 76 dosar fond) iar ulterior arată că potrivit sentinței nr. 2677/11 noiembrie 1983 Judecătoriei Turda terenul a fost preluat de către stat (fila 87 dosar fond).
Prin Sentința civilă nr. 2677/11 noiembrie 1983 pronunțată în dosar nr. 3645/1982 al Judecătoriei Turda (fila 158-160 și 197-199 dosar fond) la pagina 2 alin. 2 și pagina 4 alin. penultim din aceasta, cât și la pagina 5 alin. 2 din dispozitivul aceleași sentințe, se reține că asupra terenului din cf 244 în întregime proprietar este Statul Român.
Sentința nr. 2677/11 noiembrie 1983 Judecătoriei Turdaa fost întabulată în cf iar sub în cf 244 au fost trecute ca părți indivize comune folosința asupra terenului de 100 mp, sub B 25 și B 26 menționându-se că terenul de 2192 mp pătrați rămâne înscris sub pe numele vechilor proprietari și în vechile cote de sub B 10-14.
Tot în același cf sub B8, anterior întabulării sentinței, se menționează întabularea dreptului de proprietate al Statului Român asupra cotei de 250/2192 parte din teren.
La dosar mai există (fila 200-201 dosar fond), în copie nu foarte lizibilă, sentința nr. 1520/1982 din dosar nr. 1389/1982 a Judecătoriei Turda prin care se dispune ca terenul aferent construcției să treacă în proprietatea statului.
Instanța de apel, cu toate că prin motivele de apel se invocă trecerea în proprietatea statului doar a unei părți a terenului, nu pune nici ea în discuție acest aspect ci dispune și ea la rândul ei efectuarea unei expertize topografice, pentru ca în final să susțină, ca și instanța de fond, că întreg terenul a fost preluat de către stat.
Curtea reține că atât prima instanță cât și instanța de apel trebuiau să pună în discuția părților, în prealabil oricăror chestiuni și anterior administrării oricăror alte probe cu privire la fondul cauzei, dacă terenul a fost preluat de către Statul Român, așa cum s-a susținut de către și, potrivit celor de mai sus.
În acest sens trebuiau să administreze probe și eventual să facă demersuri la comisia de fond funciar și cea constituită în temeiul Legii nr. 10/2001 dacă terenul a fost solicitat spre restituire de către vreo persoană în temeiul acestor legi și dacă s-a dispus restituirea.
Neprocedând în acest fel instanțele au încălcat în primul rând principiul contradictorialității, cât și dreptul la apărare al părților, atâta timp cât nu au pus în discuția părților aspectul principal prin prisma căruia au soluționat procesul.
În rejudecare instanța de fond va pune în discuție și va administra probe cu privire la aspectul preluării de către stat a întregului teren, aspect menționat și în Sentința civilă nr. 2677/11 noiembrie 1983 pronunțată în dosar nr. 3645/1982 al Judecătoriei Turda la pagina 5 alin. 2 din chiar dispozitivul acestei sentințe, va face demersuri la comisia de fond funciar și cea constituită în temeiul Legii nr. 10/2001 spre a se stabili dacă terenul a fost solicitat spre restituire de către vreo persoană în temeiul acestor legi și dacă s-a dispus restituirea, iar în final, în funcție de aspectele rezultate din probele administrate, va avea în vedere și dispozițiile art. 17 și art. 30 alin. 2 din Legea nr. 58/1974, aplicabilă la momentul preluării.
Față de cele menționate anterior și în temeiul prevederilor art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă cât și al art. 312 alin. 3 și 5, art. 299 alin. 1 și art. 315 alin. 1 Cod procedură civilă, curtea urmează să admită recursurile declarate de reclamanții - și și, respectiv, de intervenientul împotriva deciziei civile nr. 115/A din 26 februarie 2009 Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr-, pe care o va casa și rejudecând, va admite apelurile declarate de reclamanții - și și de intervenientul în contra sentinței civile nr. 1860/20 mai 2004 Judecătoriei Turda, dosar nr. 4114/2002, pe care o va desființa în întregime și va trimite cauza pentru rejudecare pe fond la aceeași instanță, Judecătoria Turda, pentru a nu priva părțile de nici un grad de jurisdicție, având în vedere modul în care s-a soluționat procesul.
În temeiul art. 20 alin. 5 din Legea nr. 146/1996 va obliga reclamanții recurenți - și la plata următoarelor sume: 1.082,5 lei taxă judiciară de timbru și 0,2 lei timbru judiciar, restante pentru apel, 2.170 lei taxă judiciară de timbru și 0,2 lei timbru judiciar, restante pentru fondul cauzei iar intervenientul, în același temei legal, va fi obligat la plata următoarelor sume: 761,4 lei taxă judiciară de timbru și 4,9 lei timbru judiciar, restante pentru apel; 1.595,7 lei taxă judiciară de timbru și 4,6 lei timbru judiciar, restante pentru fondul cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de reclamanții - și și, respectiv, de intervenientul împotriva deciziei civile nr. 115/A din 26 februarie 2009 Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr-, pe care o casează și rejudecând, admite apelurile declarate de reclamanții - și și de intervenientul în contra sentinței civile nr. 1860/20 mai 2004 Judecătoriei Turda, dosar nr. 4114/2002, pe care o desființează în întregime și trimite cauza pentru rejudecare pe fond la aceeași instanță, Judecătoria Turda.
Obligă reclamanții recurenți - și la plata următoarelor sume: 1.082,5 lei taxă judiciară de timbru și 0,2 lei timbru judiciar, restante pentru apel, 2.170 lei taxă judiciară de timbru și 0,2 lei timbru judiciar, restante pentru fondul cauzei.
Obligă intervenientul la plata următoarelor sume: 761,4 lei taxă judiciară de timbru și 4,9 lei timbru judiciar, restante pentru apel; 1.595,7 lei taxă judiciară de timbru și 4,6 lei timbru judiciar, restante pentru fondul cauzei.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 02 octombrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI: Ioan Daniel Chiș, Anca Adriana Pop
--- - --- - -- -
GREFIER
--
de, dactilografiat de Sz.
În 11 ex. la data de 19.10.2009
Judecător apel -, - Tribunalul Cluj
Judecător fond - - Judecătoria Turda
COD OPERATOR 8428
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
Dosar nr-
Către
CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI,
SERVICIUL TAXE ȘI IMPOZITE LOCALE
Vă aducem la cunoștință că, prin decizia civilă nr. 1786/R din data de 2 octombrie 2009, pronunțată de Curtea de APEL CLUJ în dosarul cu numărul de mai sus, prin care, reclamanții recurenți - cu CNP - și cu CNP -, ambii cu domiciliul în T,-, jud. C au fost obligați la plata următoarelor sume: 1.082,5 lei taxă judiciară de timbru și 0,2 lei timbru judiciar, restante pentru apel, 2.170 lei taxă judiciară de timbru și 0,2 lei timbru judiciar, restante pentru fondul cauzei, iar intervenientul cu CNP -, cu domiciliul în T, Calea nr. 137, - 7,. 24, județ C la plata următoarelor sume: 761,4 lei taxă judiciară de timbru și 4,9 lei timbru judiciar, restante pentru apel; 1.595,7 lei taxă judiciară de timbru și 4,6 lei timbru judiciar, restante pentru fondul cauzei.
Alăturat vă comunicăm copia certificată a deciziei civile nr. 1786/R din data de 2 octombrie 2009, pronunțată de Curtea de APEL CLUJ în dosarul cu numărul de mai sus ce constituie titlu executoriu, în conformitate cu art. 81 alin. 1 pr.civ. în scopul urmăririi de către instituția.
PREȘEDINTE GREFIER
--- - -
C-N, 29 octombrie 2009
Președinte:Ioan Daniel ChișJudecători:Ioan Daniel Chiș, Anca Adriana Pop
