Pretentii civile. Speta. Decizia 1807/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1807/R/2009
Ședința publică din 05 octombrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Daniela Griga
JUDECĂTORI: Daniela Griga, Sergiu Diaconescu Eugenia Pușcașiu
- -
GREFIER: - -
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâții și SC GRUP SRL împotriva sentinței civile nr. 995 din 13 aprilie 2009 Tribunalului Cluj, pronunțate în dosar nr-, privind și pe reclamantul, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă reclamantul recurent, asistat de avocat, care o reprezintă și pe pârâta recurentă SC Grup SRL, lipsă fiind reclamantul intimat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursurile au fost formulate și motivate în termenul legal, au fost comunicate reclamantului intimat și sunt scutite de taxa judiciară de timbru și de timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care la întrebarea instanței referitoare la onorariul avocațial, reprezentanta pârâților recurenți arată că, factura fiscală și copiile chitanțelor au fost depuse la dosarul de fond la filele 123 și 124.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul în susținerea recursurilor.
Reprezentanta pârâților recurenți solicită admiterea recursurilor așa cum au fost formulate, modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii și obligarea reclamantului intimat la plata cheltuielilor de judecată atât în favoarea societății, cât și în favoarea administratorului societății.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
La data de 13.04.2009 s-a pronunțat sentința civilă nr. 995, în dosarul Tribunalului Cluj nr-, prin care a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului.
A fost admisă în parte acțiunea formulată și precizată de către reclamantul, în contradictoriu cu pârâta GRUP și, în consecință, pârâta fiind obligată să-i plătească reclamantului suma de 1107 lei reprezentând drepturi salariale aferente lunilor martie-aprilie 2008.
Au fost respinse restul capetelor de cerere.
A fost respinsă acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâtul ca urmare a admiterii excepției.
Reclamantul a fost obligat să plătească pârâtei SC Grup SRL suma de 222,08 lei reprezentând cheltuieli de judecată parțiale.
A fost respinsă ca nedovedită cererea privind plata cheltuielilor de judecată formulate de către pârâtul.
Pentru a se pronunța în sensul arătat, prima instanță a reținut că, potrivit copiei Contractului individual de muncă înregistrat sub nr. 71019/06.02.2008 la ITM C, reclamantul și-a desfășurat activitatea în cadrul societății pârâte în funcția de mecanic auto începând cu data de 07.02.2008.
Raporturile de muncă dintre reclamant si pârâta de rd. 2 au încetat la data de 14.04.2008, conform Deciziei nr. l din 13.04.2008, potrivit dispozițiilor art. 55 lit. b din Codul Muncii.
Din analiza copiilor statelor de plată de pe lunile martie-aprilie 2008, a rezultat că reclamantului nu i-au fost achitate drepturile salariale cuvenite, întrucât nu le-a semnat, acestea fiind întocmite chiar de către pârâtă.
Se cunoaște că elementele principale ale contractului individual de muncă sunt prestarea muncii și salarizarea acesteia de către angajator. Fiind un contract cu titlu oneros plata salariului constituie un element al său.
Salariul reprezintă remunerația în bani a muncii prestate în baza contractului individual de muncă, echivalentul muncii prestate de către angajat. Prin corelația dintre prestarea muncii de către salariat si salarizarea muncii de către angajator se respectă principiul echivalenței prestațiilor în contractele sinalagmatice, do ut des, respectiv poți pretinde numai în măsura în care dai.
Salariul constituie obiect, dar și cauza contractului individual de muncă. Este obiect, deoarece el constituie contraprestația pentru munca efectuată de către salariat, este cauză pentru că în vederea obținerii lui persoana fizică s-a încadrat în muncă.
Obligația principală a angajatorului este cea de plata salariului, orice reținere din salariu putând fi operată doar în cazurile și în condițiile prevăzute de lege. Reținerile din salariu, cu titlu de daune, se pot face doar în cazul în care datoria este scadentă, lichidă și exigibilă, constatată printr-o hotărâre judecătorească, definitivă și irevocabilă.
Toți angajatorii, indiferent de forma de proprietate sunt obligați să depună la bancă, odată cu documentele pentru plata salariilor si documentația pentru plata contribuției datorate bugetului asigurărilor sociale de stat. În cazul neachitării, Casele teritoriale de pensii vor putea aplica măsuri de executare silită pentru încasarea sumelor cuvenite conform prevederilor legale privind executarea creanțelor bugetare.
În cazul lichidării administrative sau falimentului angajatorului, sumele datorate bugetului de stat se recuperează conform proceduri legale în această materie.
Referitor la petitul privind plata de daune interese trebuie avut în vedere faptul că este vorba de o obligație ce poate fi executată de către pârâtă, respectiv una de plată, iar nu o obligație de a face, putând a cere actualizarea sumelor cu indicele de inflație la data plății, fie personal, fie prin intermediul executorului judecătoresc.
Instanța a respins acțiunea în contradictoriu cu pârâtul, întrucât organizarea internă a persoanei juridice presupune existența unei sau unor persoane fizice (numite sau alese) care încheie acte juridice în numele, pe socoteala sau în interesul persoanei juridice, exprimând voința persoanei juridice iar nu propria sa voință.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, acesta au fost admise doar în parte, respectiv doar pentru suma de 222,08 lei, deoarece potrivit dispozițiilor art. 274. proc. civ. partea care cade în pretenții este obligată, la cerere, să suporte cheltuielile de judecată, obligație de restituire fiind întemeiată pe culpa procesuală.
Prevederile mai sus arătate se coroborează cu dispozițiilor art. 276. proc. civ. în cazul în care pretențiile fiecărei părți au fost încuviințate numai în parte.
În cazul în care există cereri ale ambelor părți admise total sau parțial, instanța va compensa, după caz, în întregime sau doar în parte cheltuielile de judecată. Poziția juridică de parte câștigătoare este determinată de raportul dintre conținutul obiectului acțiunii și rezultatul obținut prin hotărârea de soluționare a litigiului.
Așa fiind, compensarea sub aspectul cheltuielilor de judecată se poate face și în cazul în care a fost admis numai unul dintre capetele de cerere. Astfel, dacă ambele părți efectuează cheltuieli de judecată în legătură cu judecarea litigiului, se impune compensarea lor in raport cu valoarea pretențiilor admise si obligarea părții care a făcut cheltuieli mai mici la suportarea diferenței respective.
Față de cele arătate mai sus, instanța a respins cererea privind plata cheltuielilor de judecată formulate de către pârâtul deoarece acesta nu a făcut dovada lor, factura fiscală depusă la dosarul cauzei indicându-l pe acesta drept cumpărător și neindicând cauza civilă ce formează obiectul prezentului dosar.
Având în vedere cele arătate mai sus, instanța, în temeiul art. 282 și urm. din Codul Muncii, coroborat cu prevederile art. 155 si urm. muncii, a admis în parte cererea reclamantului, obligând pârâta să-i achite acestuia suma de 1107 lei reprezentând drepturi salariale restante aferente perioadei martie-aprilie 2008, respingând restul capetelor de cerere.
În termen legal, au formulat recursuri pârâții SC Grup SRL și
Criticile recurentei SC Grup SRL vizează atât netemeinicia, cât și nelegalitatea hotărârii, în sensul că aceasta subliniază că în mod greșit prima instanță a admis în parte acțiunea reclamantului, respectiv a obligat-o la plata drepturilor salariale aferente lunilor martie-aprilie 2008, în condițiile în care reclamantul a prestat activitate doar 19 zile în toată perioada menționată, iar drepturile salariale aferente celor 19 zile i-au fost achitate.
Mai mult, s-a evidențiat faptul că, deși reclamantul și-a început activitatea în calitatea de mecanic auto la sfârșitul lunii februarie 2008, acesta a absentat nemotivat începând cu data de 27.03.2008, astfel că a intervenit suspendarea contractului individual de muncă al acestuia pe perioada cât a lipsit, cu consecința suspendării și a celorlalte drepturi derivând din calitatea de salariat deci, implicit, și a dreptului la salariu (art. 49 alin. 4. muncii coroborat cu art. 73 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național).
Recurenta a mai invocat și modul neprocedural în care a înțeles prima instanță să abordeze problematica legată de reprezentantul reclamantului, care nu a făcut dovada că face parte din Baroul Cluj, acesta fiind membru al "Baroului Constituțional".
Raportat la pârâtul, recurenta a subliniat că, deși instanța avea posibilitatea să se pronunțe asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a acestui pârât, chiar la termenul la care această excepție a fost invocată, în mod greșit, instanța a unit excepția cu fondul, pronunțându-se asupra acesteia doar odată cu soluționarea cauzei.
Recurentul a criticat hotărârea doar cu privire la modul de soluționare a petitului privind cheltuielile de judecată, apreciind că în mod cu totul eronat plata acestora i-a fost refuzată, cu atât mai mult cu cât la dosar a depus documentația necesară pentru dovedirea acestora.
Intimatul reclamant nu a depus întâmpinare și nici nu și-a exprimat poziția procesuală.
Nu au fost administrate probe noi.
Trecând la soluționarea recursurilor prin prisma motivelor invocate, Curtea a reținut următoarele:
1.Recursul SC Grup SRL:
Curtea apreciază că acest recurs este nefondat, susținerile recurentei fiind infirmate de documentația existentă la dosar.
Astfel, contrar sublinierii recurentei, scriptele depuse în probațiune confirmă faptul că reclamantul intimat a lucrat întreaga perioadă cuprinsă între 07.02.2008 (data înregistrării la Inspectoratul Teritorial d e Muncă a contractului individual de muncă al acestuia) și 14.04.2008 (data la care contractul individual de muncă a încetat), din foile colective de prezență aferente perioadei menționate rezultând că reclamantul intimat a fost pontat 8 ore în fiecare din zilele în care a lucrat, nefiind cuprinsă vreo mențiune referitoare la absențe nemotivate ( 117-119 dosar fond).
Într-adevăr, din depozițiile martorilor audiați reiese faptul că "uneori" reclamantul intimat nu respecta programul, însă acest aspect nu poate fi interpretat decât în sensul că acesta nu respecta ora de începere a programului sau după caz, de încheiere a acestuia, în condițiile în care acesta a fost pontat în permanență cu 8 ore, mai puțin în zilele în care a fost în concediu de odihnă.
Raportat la aspectele evidențiate, nu se poate reține că reclamantul intimat a lucrat doar 19 zile în perioada arătată, după cum nu se poate reține nici faptul că ar fi intervenit suspendarea contractului individual de muncă datorită absențelor nemotivate.
Așa cum a reținut și prima instanță, salariul constituie contraprestația pentru munca efectuată de către salariat, obligația achitării acestuia revenind angajatorului, în speță, recurentei SC Grup SRL, aceasta în condițiile în care probațiunea a confirmat că reclamantul intimat a lucrat în toată perioada menționată, fiind astfel îndreptățit la plata drepturilor salariale aferente.
O altă critică vizează modalitatea absolut neprocedurală a primei instanțe cu privire la dovada calității de reprezentant.
Se constată că reclamantul intimat a fost reprezentat de domnul, care însă, neavând calitatea de avocat, a dobândit dreptul de a-l reprezenta pe reclamantul intimat ca urmare a mandatului în formă autentică acordat de cel din urmă.
Într-adevăr, recurenta a invocat excepția lipsei dovezii calității de reprezentant ( 109), însă în conformitate cu art. 161.proc.civ. instanța a acordat un termen pentru a-i permite mandatarului să facă dovada calității sale, ceea ce s-a și realizat prin depunerea procurii judiciare ( 98).
Excepția a fost invocată la termenul din 20.09.2009 ( 85), iar pentru termenul din 29.01.2009 ( 109), a fost depusă procură judiciară.
Referitor la excepția calității procesuale pasive a pârâtului, se reține că acesta a fost unită cu fondul în condițiile art. 137.proc.civ. iar pentru judecarea acesteia nu era nevoie să se administreze dovezi în legătură cu dezlegarea în fond a pricinii, însă se reține că acest aspect nu este de natură să creeze vreo vătămare recurentei, excepția vizându-l exclusiv pe celălalt pârât.
Pentru considerentele deja expuse, în temeiul art. 312 alin. 1.proc.civ. Curtea va respinge acest recurs ca nefondat.
2.Recursul lui:
Acest recurent critică hotărârea exclusiv cu privire la cheltuieli de judecată, referitor la care subliniază că în mod greșit nu i-au fost acordate, deși acestea au fost integral dovedite.
Criticile sunt întemeiate, întrucât prima instanță a admis excepția lipsei calității procesuale pasive și a respins acțiunea cu privire la acest pârât, astfel că în conformitate cu art. 274.proc.civ. recurentul era îndreptățit să primească, cheltuieli de judecată.
Nefondată apare reținerea instanței privind lipsa dovezii cheltuielilor efectuate de către recurent, prin prisma faptului că la fila 123 din dosarul de fond a fost depusă factura fiscală din care rezultă cuantumul cheltuielilor constând în onorariu avocațial, factură din care rezultă fără niciun dubiu că suma este datorată cu titlu de onorariu conform contractului de asistență judiciară nr. 716/2008 încheiat cu pârâtul intimat pentru reprezentare și asistare în cauza dedusă judecății.
Având în vedere considerentele expuse, în conformitate cu art. 312 alin. 1 și 4.proc.civ. coroborat cu art. 304 pct. 9.proc.civ. Curtea va admite recursul recurentului și va modifica în parte sentința atacată, în sensul obligării reclamantului la plata către pârâtul a sumei de 1785 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată aferente judecății la fond, constând în onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul pârâtei SC GRUP SRL.
Admite recursul declarat de pârâtul împotriva sentinței civile nr. 995 din 13.04.2009 a Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr-, pe care o modifică în parte, în sensul obligării reclamantului la plata către pârâtul a sumei de 1785 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 05 octombrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Red.DG/dact.MM
5ex./26.10.2009
Jud.fond:/
Președinte:Daniela GrigaJudecători:Daniela Griga, Sergiu Diaconescu Eugenia Pușcașiu
