Actiune in prestație tabulară jurisprudenta. Decizia 2453/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă,de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 2453/R/2009
Ședința publică din:12.11.2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Eugenia Pușcașiu
JUDECĂTORI: Eugenia Pușcașiu, Andrea Chiș Ana Ionescu
- -
GREFIER: - -
S-a luat în examinare, recursul formulat de reclamanții și împotriva deciziei civile nr. 147/A din 11.03.2009 pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosarul nr-, privind și pe intimatul pârât, având ca obiect prestație tabulară.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reprezentanta recurenților avocat și reprezentantul intimatului pârât avocat, lipsă fiind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că la dosar s-a depus la fila 15 taxa judiciară de timbru în sumă de 1983 lei și timbru judiciar în sumă de 5 lei, anexată fiind nota de cheltuieli.
Reprezentantul pârâtului intimat avocat depune la dosar concluzii scrise, comunicându-se un exemplar reprezentantei recurenților.
Nemaifiind excepții de invocat și cereri prealabile de formulat, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri judiciare.
Reprezentanta recurenților solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea în tot a deciziei recurate în sensul admiterii apelului și schimbarea sentinței pronunțată de Judecătoria Cluj cu consecința admiterii acțiunii introductive potrivit art 304 pct 6,7,8 și 9.pr.civ.În susținerea motivelor de recurs, reprezentanta recurenților arată că potrivit art.304 pct. 6.pr.civ, instanța a acordat ceea ce nu s-a cerut, respectiv Tribunalul reține că instanța de fond a respins acțiunea recurenților dând putere excepției de neexecutare a obligației contractuale invocată de reclșamant, respectiv că recurenții nu au achitat restul de preț în termenul de 30 de zile, însă pârâtul nu a invocat o astfel de excepție ca apărare de fond.Referitor la art.304 pct.8 pr.civ, instanța a interpretat greșit actul schimbând natura ori înțelesul vădit și neîndoielnic al acestuia.Iar art.304 pct.9 pr.civ. hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a legii.Tribunalul în considerente, interpretează greșit contractul schimbând natura acestuia invocând temeiuri de drept străine, dând o hotărâre cu asplicarea greșită a legii.S-a invocat art.1096 civ și art.1114-1120 care reglementează instituția ofertei reale urmate de consemnațiune.În acest context Tribunalul își fundamentează argumentația cu finalitatea înlăturării existenței în speță a petitului în prestație tabulară.Față de această împrejurare apreciază că recursul este întemeiat si solicită admiterea acestuia cu cheltuieli de judecată în toate instanțele și taxa judiciară de timbru achitată în fața instanței de recurs.
Reprezentantul pârâtului intimat solicită respingerea recursului ca nefundat și a se menține ca fiind legale și temeinice hotărârile pronunțate atât de instanța de fond cât și de instanța de apel.Referitor la prevederile art. 304 pct. 8 și 9.pr.civ, invocate de reprezentanta recurenților solicită a se observa că aceste texte de lege nu își găsesc aplicabilitatea în speță, motivarea recurenților înbrăcând forma unor derapaje vădite de la limitele de aplicare ale normelor și principiilor de drept invocate.Obligația pârâtului de a vinde imobilul ce a făcut obiectul promisiunii era subsecventa plății prețului stabilit în termenul stipulat.Susține concluzii scrise așa cum au fost formulate cu cheltuieli de judecată în toate instanțele.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 1173/6.02.2008 a Judecătoriei Cluj -N fost respinsă acțiunea formulată de reclamanții și împotriva pârâtului.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că: prin actul din 08.06.1998 pârâtul a "vândut" reclamanților imobilul construcții din- pentru prețul de 25.000 DM ce se va achita la notarul public, cu ocazia perfectării contractului dacă proprietarii tabulari de la data încheierii convenției adică și, vor fi radiați din CF în termen de 3 luni sau prețul de 30.000 DM dacă și soția vor fi radiați ulterior termenului de 3 luni menționat.
La data semnării convenției s-a achitat cu titlu de avans 1 DM, diferența urmând să fie plătită în condițiile menționate.
Prin același act, părțile au convenit ca în situația în care reclamantul nu va achita prețul stabilit în termen de 30 zile de la expirarea termenelor arătate, vânzătorul este dezlegat de obligația de vânzare.
Vânzătorul și-a asumat obligația de a purta procesele și a efectua operațiile necesare pentru a prezenta cumpărătorului extras CF pe numele său exclusiv, în caz de litigiu între părți vânzătorul alegându-și domiciliul judiciar la avocat.
Prin cererea înregistrată la OCPI C la 21.12.2006, reprezentantul pârâtului a solicitat intabularea în CF 13500 Cas entinței civile nr. 21/2002, iar cu încheierea de CF nr. 58902 fost radiat din același CF dreptul de proprietate al numiților și soția de sub -20, consecutiv cu restabilirea situației anterioare de sub, unde pârâtul figurează ca proprietar asupra construcției de sub.
Reclamantul a notificat pârâtul prin executor judecătoresc, la 08.01.2007 să se prezinte la 19.01.2007 ora 10. la cabinet avocat pentru a-i achita suma de 29.999 DM în echivalent Euro cu titlu de rest de preț, pârâtul neconformându-se solicitării reclamantului. Pe lângă această notificare, reclamantul mai comunicat pârâtului încă două notificări cu același conținut la adresa de domiciliu din Italia și la domiciliul ales din România tot prin executorul judecătoresc.
Pârâtul s-a prezentat pentru încasarea prețului la 05.02.2007 fără însă ca reclamanții să fie prezenți.
Instanța fondului a reținut incidența art. 969.civ. dar și art. 1294.civ. în sensul că, prin prisma clauzelor contractuale convenite actul nu este un contract de vânzare-cumpărare veritabil ci o promisiune sinalagmatică de vânzare-cumpărare sub condiție și care a dat naștere în sarcina părților la o obligație de a face adică de a încheia contractul de vânzare-cumpărare atunci când va fi posibil, reclamantul având obligația de a plăti prețul iar pârâtul de a transfera dreptul de proprietate asupra construcției.
De regulă, obligațiile părților se execută simultan dar părțile pot renunța la principiul simultaneității, stabilind ordinea și termenele la care își vor îndeplini obligațiile. Este și situația din speță, în care reclamantul s- obligat ca în termen de 30 de zile de la radierea din Cf a dreptului de proprietate numiților să plătească pârâtului diferența de preț de 29.999 DM, în caz contrar acesta din urmă fiind dezlegat de obligația de a-i vinde construcția în litigiu. Prin urmare, condiția radierii din CF a terțelor persoane fiind îndeplinită, reclamantul era ținut să facă plata diferenței de preț în intervalul cuprins între 21.12.2006 și 21.01.2007 și abia apoi să pretindă pârâtului transferul dreptului de proprietate.
Reclamantul a notificat pe pârât pentru ca acesta să se prezinte la cabinetul avocatului care a atestat contractul, la data de 19.01.2007 pentru a plăti diferența de preț, notificarea fiind remisă la domiciliul contractual al pârâtului, iar în condițiile în care pârâtul nu a anunțat reclamantul cu privire la renunțarea la acest domiciliu în raporturile dintre părți demersul său nu poate fi considerat suficient în raport cu clauza contractuală amintită. Aceasta, pentru că simpla notificare nu este recunoscută de lege drept plată pentru a se elibera de datorie, plata prețului trebuind să fie făcută vânzătorului în conformitate cu art. 1096.civil.
În speță, în raport de termenul în care plata trebuia făcută, reclamantul avea a alege între a se elibera valabil de obligație făcând oferta reală urmată de consemnațiune în condițiile art. 1114 - 1120.civ. și a promova acțiunea în realizarea dreptului sau a rămâne în pasivitate și a libera pe pârât de obligația asumată.
Susținerile reclamanților în sensul că sunt creditorii obligației de transmitere a dreptului de proprietate și numai după obținerea hotărârii judecătorești care va ține loc de consimțământ, întemeiată pe dispozițiile art. 27 din Legea nr. 7/1996, urmează a se intabula în CF dreptul de ipotecă pentru diferența de preț în favoarea pârâtului, nu pot fi primite deoarece părțile au deopotrivă calitatea de creditor și debitor iar pe de altă parte reclamantul personal a renunțat la îndeplinirea simultană a obligațiilor contractuale, așa încât raportat la art. 969.civ. pârâtul nu poate fi obligat atâta vreme cât reclamantul nu și-a îndeplinit propria obligație în termenul convenit.
Chiar dacă nici pârâtul nu și-a îndeplinit obligația asumată, lipsind de la întâlnirea propusă de reclamant, lipsa informării reclamantului cu privire la venirea sa la C, procurarea de informații cu privire la prețul actual al imobilului și refuzul de a da dezlegare fostului său avocat de a depune mărturie în privința celor discutate în data de 05.02.2007 - și care contravin celor susținute de pârât în răspunsurile la interogator dar și depoziției martorului nu poate fi neglijată prevalența executării obligației de plată a diferenței de preț.
Prin decizia civilă nr. 147 din 11.03.2009 a Tribunalului Cluja fost respins ca nefondat apelul declarat de reclamanții și, împotriva sentinței civile nr. 1173 din 06.02.2008 pronunțată în dosar nr- al Judecătoriei Cluj -N, care a fost menținută în totul.
Pentru a pronunța această decizie tribunalul reținut următoarele:
Actul părților s-a încheiat în anul 1998, dată la care asupra imobilului existau procese cu alți dobânditori, aceste cauze fiind finalizate în anul 2006 în sensul că s-a reînscris dreptul de proprietate al pârâtului din prezenta cauză în CF nr. 13500
Pârâtul și-a îndeplinit obligația de radiere din CF a numiților și, iar reclamantul era obligat a achita diferența de preț în termen de 30 de zile.
Acest termen a fost corect stabilit de instanța fondului ca fiind în perioada 21.12.2006 - data încheierii de CF nr. 5892 prin care au fost radiați foștii proprietari și s-a restabilit situația anterioară, și 21.01.2007.
Sunt total neîntemeiate criticile referitoare la lipsa unui termen legal de consemnare a diferenței de preț deoarece art. 1096.civ. raportat la art. 1114 și următoarele civ. chiar dacă nu prevăd un termen expres, impun executarea obligației deîndată.
Clauza convenită de părți privind achitarea diferenței de preț în termen de 30 de zile nu lasă loc de interpretare, așadar suma trebuia consemnată în intervalul celor 30 zile din perioada 21.12.2006 - 21.01.2007.
Apoi, debitorul trebuie să plătească ceea ce datorează la împlinirea termenului convenit.
Dacă se refuză plata și nu există un termen în favoarea creditorului, debitorul îl poate prin executor judecătoresc să o primească, făcându-i o ofertă reală urmată de consemnațiune în cazul refuzului creditorului.
prețului la termenul convenit nu dă dreptul reclamantului la a invoca cu succes culpa pârâtului constând în lipsa acestuia la întrevederea propusă de reclamant.
Creanța nu este incertă, nelichidă și neexigibilă, așa cum rezultă din probele cauzei iar posibilitatea consemnării diferenței de preț după validarea ofertei reale și intabularea dreptului de proprietate al reclamanților - așa cum susțin aceștia - este o afirmație nejuridică. O atare ipoteză ar însemna ca validarea ofertei reale să se facă în lipsa unei sume concrete iar intabularea dreptului s-ar face fără ca debitorul obligației de plată să se fi eliberat prin plată de obligația corelativă asumată prin convenția încheiată.
Promisiunea sinalagmatică sub condiție - în prezenta cauză - nu definește caracteristica principală a acțiunii în prestație tabulară sub aspectul obligației de a face câtă vreme prețul nu a fost plătit la termenul convenit, adică debitorul obligației de plată nu și-a respectat obligația asumată.
Art. 27 din Legea nr. 7/1996 nu își găsește aplicarea în cauză deoarece textul se referă expres la predarea actelor necesare înscrierii dreptului ori, predarea acestor acte se poate dispune doar în situația în care părțile unei convenții și-au îndeplinite obligațiile liber asumate prin convenția care reprezintă chiar legea lor.
Sub aspectul conținutului art. 969.civ. convenția are un caracter de constrângere prin puterea sa obligatorie, tocmai ca expresie a libertății și egalității părților contractante.
Instanța fondului a soluționat cererea cu care a fost investită fără a schimba natura sau înțelesul acesteia deoarece în considerentele sentinței au fost indicate în mod detaliat motivele pentru care acțiunea a fost respinsă.
Analizarea unor instituții de drept conexe nu reprezintă o schimbare a naturii actului juridic dedus judecății.
Tribunalul a constatat că toate criticile formulate sunt vădit și profund neîntemeiate, invocate în mod artificial prin interpretarea extensivă a unor texte de lege și instituții juridice ce nu au legătura cu obiectul cauzei.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs în termenul legal reclamanții, solicitând modificarea deciziei atacate în sensul admiterii apelului, schimbarea sentinței și în consecință, admiterea acțiunii.
În motivarea recursului întemeiat pe disp. art. 304 pct. 6, pct. 8 și 9 Cod proc.civ. recurenții au arătat următoarele:
În legătură cu încălcarea disp. art. 304 pct. 6 Cod proc.civ. recurenții au arătat că instanța a acordat ceea ce nu s- cerut, dând eficiență excepției de neexecutare contractului invocat de pârât prin întâmpinare. Or, termenul de 30 de zile, termen în care reclamanții trebuiau să achite banii a expirat la data de 5.11.2006.
Pe de altă parte, această excepție ca mijloc de apărare pârâtului nu fost pusă niciodată în discuția părților.
În ce privește art. 304 pct. 8 și 9 Cod proc.civ. recurenții au arătat că instanța interpretat greșit contractul, schimbând natura acestuia, invocând temeiuri de drept străine pricinii, dând o hotărâre cu aplicarea greșită legii. Astfel, reclamanții sunt creditorii obligației de a face și nu creditorii unei creanțe bănești, fapt ce raportat la art. 27 din Legea nr. 7/1996 le permite să obțină înscrierea dreptului lor real în cartea funciară, iar pârâtul nu are drept de alegere, el fiind obligat la executarea în natură.
În speță nu sunt aplicabile disp. art. 1114-1120.civil, pentru că aceste dispoziții impun imperativ în sensul validării ofertei reale urmată de consemnațiune. Or, instanța de validare trebuie să constate existența unei creanțe certe, lichide și exigibile, cerințe care nu sunt îndeplinite în cauză. Această cerință ar fi îndeplinită doar în momentul în care ei ar obține o hotărâre judecătorească prin care să li se admită acțiunea, după care, ei pot în mod benevol să achite restul de preț pentru a radia ipoteca. Doar în situația în care pârâtul ar refuza să încaseze suma pentru care fost ipotecat imobilul în litigiu, ei, recurenții, ar putea utiliza instituția ofertei reale de consemnațiune.
Recurenții apreciază că, contractul de la fila 7 din dosarul instanței de fond îndeplinește cerințele art. 27 din Legea nr. - pentru a face "înscrisul" unei acțiuni în prestație tabulară.
Prin concluziile scrise, intimatul s- opus admiterii recursului, arătând că reclamanții sunt cei care nu și-au îndeplinit obligațiile asumate prin contract.
Examinând recursul declarat, prin prisma motivelor invocate, curtea apreciază că este nefondat și în baza art.312 alin. 1 Cod proc.civ. urmează să-l respingă pentru următoarele considerente:
Cu privire la motivul de recurs prev. de art. 304 pct. 6 Cod proc.civ. potrivit căruia, modificarea hotărârii se poate cere dacă instanța a acordat mai mult decât s-a cerut, ori ceea ce nu s- cerut.
Prin cererea de chemare în judecată, reclamanții au solicitat să se constate că prin actul intitulat " contract de vânzare-cumpărare" atestat sub nr. 16 din 8 iunie 1998 de avocat, au cumpărat numai construcțiile înscrise în CF 13500 C, nr. tio 7691/1, situate în C-N,-, cu suma de 30.000 DM, urmând a fi obligate la încheierea actului în formă autentică în caz de refuz, sentința urmând să țină loc de contract autentic de vânzare-cumpărare, că bunul dobândit este bun comun și să se dispună intabularea în Cf a dreptului lorde proprietate.
Acțiunea a fost respinsă, iar prin decizia civilă nr. 147 din 11.03.2009, fost respins ca nefondat apelul reclamanților. Acest motiv de recurs prev. de art. 304 pct. 6 Cod proc.civ. instanța a acordat ceea ce nu s-a cerut, nu poate fi invocat decât în măsura în care tribunalul, găsind întemeiat apelul ar fi schimbat soluția primei instanțe și, pronunțându-se asupra fondului pretențiilor, ar fi acordat mai mult decât ceea ce constituit obiectul cererii deduse judecății.
În invocarea acestui motiv, recurenții se referă la considerentele deciziei pronunțate în apel, arătând că cele două instanțe au reținut ca temei al respingerii acțiunii, excepția de neexecutare obligației contractuale, obligație pe care pârâtul nu invocat-o niciodată ca apărare de fond, excepție care nu a fost pusă în discuția părților și care poate fi invocată doar de părțile contractante, nu și de instanța de judecată.
Prin urmare, în raport de cele reținute, curtea apreciază că disp. art. 304 pct. 6 Cod proc.civ. nu-și au aplicare în cauză.
Susținerea recurenților că această excepție nu a fost pusă în discuția părților este nefondată, pentru că această excepție fost invocată prin întâmpinarea depusă de către pârât încă din data de 13.04.2007, completată la 18 mai 2007, iar prin răspunsul la întâmpinare de la 53-55, recurenții la pct. 2 se referă la excepția neexecutării obligației invocată de către pârât.
În ce privește motivele de recurs prev. de art. 304 pct. 8 și 9 Cod proc.civ. curtea reține următoarele:
Potrivit antecontractului de "vânzare-cumpărare" din 8 iunie 1998, pârâtul s- obligat să vândă reclamantului construcțiile situate în C-N, str. - - nr. 2, pentru prețul de 25000 DM ce se va achita la notarul public cu ocazia perfectării contractului, dacă proprietarii tabulari de la data încheierii convenției - și, vor fi radiați din CF, în termen de 3 luni sau pentru prețul de 30.000 DM, dacă cei doi vor fi radiați ulterior termenului de 3 luni înainte menționat.
Prin același contract, părțile au convenit ca în situația în care nu va achita prețul stabilit în termen de 30 de zile de la expirarea termenelor arătate, acesta dezleagă pe vânzător de obligația de a-i vinde imobilul.
Vânzătorul și-a asumat obligația de efectua operațiunile necesare pentru a prezenta cumpărătorilor extras CF pe numele său exclusiv.
În baza sentinței civile nr. 21/2002 a Tribunalului Cluj, prin încheierea nr. 58902/21.12.2006 fost radiat din Cf 13500 dreptul de proprietate al numiților și de sub B 19-20, consecutiv cu restabilirea situației anterioare de sub B 18, unde este intabulat dreptul de proprietate asupra construcției de sub în favoarea pârâtului.
Prin urmare, condiția radierii din cartea funciară a terțelor persoane a fost îndeplinită în data de 21.12.2006, astfel că, raportat la convenția încheiată, reclamantul era ținut să facă plata diferenței de preț în perioada celor 30 de zile stipulate în contract, adică în intervalul 21 decembrie 2006 - 21 ianuarie 2007.
Reclamantul nu și-a îndeplinit această obligație, în termenul arătat, dar notifică pe pârât prin notificarea nr. 8 din 8.01.2007 să se prezinte în data de 19.01.2007, ora 10, la cabinetul, pentru a-i achita diferența de 29.999 DM reprezentând rest de preț conform contractului de vânzare-cumpărare. Această notificare este trimisă pârâtului și la adresa lui de domiciliu în Italia și respectiv la adresa numitei
Pârâtul nu s- conformat solicitărilor reclamantului, dar la rândul său, înștiințând pe avocatul său, în același timp emitent al notificărilor pentru reclamant, pârâtul se prezintă la cabinetul avocatului acestuia la 5.02.2007 în vederea încasării diferenței de preț pentru construcțiile în litigiu, însă reclamanții nu s-au prezentat la această întâlnire.
În raport de cele reținute, soluția instanței de apel este legală. În raport de prevederile din convenția părților, actul încheiat între părți este o promisiune sinalagmatică de vânzare-cumpărare, sub condiție, ce a dat naștere în sarcina părților la o obligație de a face, respectiv de încheia un contract de vânzare-cumpărare având ca obiect transferul dreptului de proprietate asupra construcțiilor, atunci când acest lucru va deveni posibil, cu respectarea obligațiilor prevăzute în antecontract, în sarcina reclamantului de plăti prețul, iar în sarcina pârâtului, de transfera dreptul de proprietate asupra construcției.
În principiu, prestațiile promise de către părți trebuie să fie executate simultan, ceea ce explică și faptul că o parte are dreptul să refuze executarea obligațiilor până în momentul în care cealaltă parte își execută propriile obligații. Această posibilitate, numită excepția de neexecutare contractului are ca temei juridic principiul reciprocității și interdependenței obligațiilor părților în contractele sinalagmatice.
Aceasta este și situația din cauză, reclamantul obligându-se ca în termen de 30 de zile de la radierea din CF a dreptului de proprietate a numiților să plătească promitentului vânzător suma de 29.999 DM, reprezentând diferență de preț în intervalul de timp dintre 21 decembrie 2006 - 21 ianuarie 2007, în caz contrar pârâtul fiind dezlegat de obligația de a-i mai vinde construcția.
Prin urmare, obligația pârâtului de transfera dreptul de proprietate în favoarea reclamantului este subsecventă plății prețului.
În situația în care pârâtul nu s- prezentat la executorul judecătoresc pentru plata diferenței de preț reclamantul, pentru a se elibera de datorie, în conformitate cu art. 1096.civil, avea posibilitatea să facă oferta reală de plată urmată de consemnațiune, conform art. 1114 - 1120. civil. prețului la termenul stabilit nu dă dreptul reclamantului să invoce cu succes culpa pârâtului constând în lipsa răspunsului acestuia la notificarea trimisă în data de 8.01.2007.
Chiar dacă pârâtul nu și- îndeplinit obligația asumată, respectiv a lipsit la întâlnirea propusă de către reclamant, prevalența executării obligației de plată a diferenței de preț este esențială în cauză.
Susținerile recurenților conform cărora sunt îndreptățiți să li se transmită dreptul de proprietate și numai după obținerea hotărârii judecătorești în acest sens urmează a se intabula dreptul de ipotecă pentru diferența de preț în favoarea pârâtului, au fost legal înlăturate de instanță. Aceasta, pentru că disp. art. 27 din Legea nr. 7/1996 invocate de recurenți în motivele de recurs nu au aplicare în cauză, acest text de lege se referă la predarea actelor necesare înscrierii dreptului de proprietate după ce părțile își îndeplinesc obligațiile asumate prin convenție.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții și împotriva deciziei civile nr. 147 din 11 martie 2009 Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 12 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Red. IA dact. GC
5 ex/15.12.2009
Jud.apel:,
Președinte:Eugenia PușcașiuJudecători:Eugenia Pușcașiu, Andrea Chiș Ana Ionescu
