Actiune in prestație tabulară jurisprudenta. Decizia 306/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - prestație tabulară -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA Nr. 306
Ședința publică din 14 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Dumitraș Daniela JUDECĂTOR 2: Plăcintă Dochița
JUDECĂTOR 3: Frunză Sanda
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamanta domiciliată în municipiul S,-, -. B,. 12, județul S, împotriva deciziei civile nr. 199 din 30 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr-.
La apelul nominal au răspuns avocat pentru reclamant- recurenta și pârât-intimatul lipsă fiind recurenta.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, avocat pentru reclamant-recurenta a depus chitanțe nr. - din 14 octombrie 2009, pentru suma de 30 lei și nr. - din 13 octombrie 2009, pentru suma de 3 lei, reprezentând diferența de taxă de timbru la valoarea terenului în litigiu, ce au fost anulate la dosar. A mai depus adeverința nr. - din 13 octombrie, eliberată de Primăria municipiului S, cu valoarea de impozitare a terenului stabilită pentru anul 2009.
Întrebată cu privire la valoarea terenului, respectiv incidența în cauză a prevederilor art. 2821din Codul d e procedură civilă, avocat, pentru recurentă a precizat că obiectul cauzei este " prestație tabulară " și este supus atât căii de atac a apelului cât și a recursului. A arătat că valoarea întregii suprafețe ce fost supusă partajului voluntar depășește 1 miliard ROL. A depus o serie de înscrisuri: plan de situație din 1975, declarație din 1950 dată de C, copii ale certificatelor de naștere și de căsătorie ale lui ( născută ), proces-verbal făcut de Administrația Financiară pentru stabilirea impozitului pe clădiri și terenuri pentru anii 1958 și 1966, declarație de proprietate dată de și, adeverință eliberată de Primăria municipiului din care rezultă că recurenta este plătitoare de impozit. ( filele 14-22 ). A precizat că dacă ar fi putu întra în posesia certificatelor de deces, ar fi invocat uzucapiunea.
A precizat că actele emanând din 1950, la un an după convenție, sunt de natură a susține că au dobândit dreptul de proprietate și pentru cota de din teren.
Instanța constatând cauza legal timbrată și în stare de judecată a dat cuvântul la dezbateri.
Avocat, pentru recurentă, a solicitat admiterea recursului, desființarea hotărârii din apel și a sentinței și pe fond admiterea acțiunii, fără cheltuieli de judecată.
Pârât-intimatul a arătat că este de acord cu recursul reclamantei.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea adresată Judecătoriei Suceava la data de 06.06.2008, înregistrată sub nr-, reclamanta a chemat în judecată pe pârâții și, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să constate: că între, decedat la data de 24.03.1975 și a lui a intervenit în anul 1948 un partaj voluntar cu privire la parcelele 550/2 și 2358 din CF nr. 1355 a comunei cadastrale S, cu casa aflată pe parcela 2358, prin care a dobândit dreptul de proprietate pentru întreaga suprafață de 399 mp teren identic cu parcela 550/2 grădină și parcela 2358 de clădire cu casa aflată pe ea; la rândul ei împreună cu reclamanta moștenesc acest drept conform certificatului de moștenitor nr. 134/1975, în cote de 1/4 și respectiv 3/4 ca moștenitoare ale defunctului, în calitate de soție supraviețuitoare și fiică; la rândul ei reclamanta a dobândit dreptul de proprietate asupra suprafeței de 399 mp teren identică cu parcela 550/2 și 2358 cu casa aflată pe ea, cumpărând în baza contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1359/17.05.2000 cota de 1/4 din bunurile menționate de la; a încetat dreptul de uzufruct viager cu privire la cota de 1/4 din parcela nr. 550/2 și parcela 2358, instituit în favoarea numitei prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1359/17.05.2000, ca urmare a decesului acesteia, la 28.04.2005; să dispună intabularea dreptului de proprietate al reclamantei cu privire la întreaga suprafață de 399 mp și casă identică cu parcelele 550/2 arătură și 2358 parcelă de clădire cu casă din CF nr. 1355 a comunei cadastrale
În motivare reclamanta a arătat că la data de 4.03.1948, tatăl său, a cumpărat în baza actului de vânzare-cumpărare nr. 117/1948 cota de 3/4 din suprafața totală de 2 prăjini cu casa aflată pe parcela 550/2 situată pe-, în prezent-, Pentru cota de 1/4 din aceste bunuri era proprietar tabular a, care dobândise această cotă în anul 1923. În anul 1945 între ei a intervenit un partaj voluntar, materializat într-un înscris care ulterior s-a pierdut, prin care bunurile menționate îi reveneau tatălui său. De atunci și până la decesul său, întreaga suprafață de teren și casa au fost deținute în mod continuu, netulburat și sub nume de proprietar de tatăl său, decedat la data de 24.03.1975. Partajul nu a putut fi materializat într-un înscris autentic pentru intabulare, din cauza decesului lui a. La decesul lui, conform certificatului de moștenitor nr. 134/1975, întreaga suprafață a celor două parele menționate și casa au fost moștenite de ea și, ea dobândind și cota de 1/4 de la prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 1359/17.05.2000, în registrul agricol și în toate evidențele autorii săi figurând cu întreaga suprafață de 399 mp, pentru care plătește impozitele aferente.
Reclamanta a precizat că singura rudă îndepărtată a lui a este pârâtul.
În dovedire reclamanta a depus în copie înscrisuri.
La termenul de judecată din data de 18.09.2008 prin apărător, reclamanta a precizat că obiectul cererii este "prestație tabulară" și înțelege să se judece în contradictoriu doar cu pârâtul, care este moștenitorul cumpărătorului.
Pârâtul nu a formulat întâmpinare, dar prezent în fata instanței a arătat că este de acord cu admiterea cererii.
După administrarea probelor, judecătoria prin sentința civilă nr. 5290 din 27 noiembrie 2008, a admis în parte acțiunea, constatând că dreptul de uzufruct viager instituit prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1359 din 17 mai 2000 de Biroul notarului public " " S, înscris în CF nr. 1335 a comunei cadastrale S, a încetat la data de 24 aprilie 2005, prin decesul vânzătoarei. A fost respinsă ca neîntemeiată cererea având ca obiect "prestație tabulară".
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că din probele propuse și administrate în cauză nu rezultă că pârâtul sau autorul său s-ar fi obligat să transmită sau să constituie în favoarea reclamantei un drept real și ar fi refuzat să-i predea înscrisurile necesare, conform dispozițiilor art. 27 din Legea nr. 7/1996.
De altfel, nu s-a dovedit că pârâtul este moștenitorul lui a, cum nici existența actului inițial de partaj voluntar invocat de reclamantă nu a fost dovedită cu certitudine.
Împotriva sentinței a declarat apel reclamanta, arătând că existența partajului voluntar a fost dovedită în cauză atât cu declarația martorului, cât și cu înscrisurile potrivit cărora imobilul casă și întreg terenul aferent, de 399 mp, s-au aflat permanent în posesia autorilor săi, care au plătit impozitele aferente la primărie.
Prin decizia civilă nr. 199 din 30 aprilie 2009, Tribunalul Suceavaa respins ca nefondat apelul, cu motivarea că partajul voluntar invocat ca mod de dobândire a dreptului de proprietate nu a fost în mod cert demonstrat, în contextul în care nu a fost prezentat un înscris constatator, iar depoziția singurului martor audiat ( ), care a locuit în imobil în calitate de chiriaș în anul 1965, nu este edificatoare, acesta relatând că nu a văzut un astfel de înscris.
În contextul dat, adeverințele eliberate de Primăria municipiului S, care atestă că în perioada 1966-2009 s-a achitat impozit pentru casă și parcela de 399 mp teren situat în municipiul S,-, aparținând defunctului, nu fac dovada dobândirii dreptului de proprietate prin partaj voluntar.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termen legal reclamanta.
În dezvoltarea motivelor a arătat că instanțele nu au avut în vedere că partajul voluntar invocat a fost convenit în anul 1948, cu peste 60 de ani în urmă, iar cel care l-a încheiat a decedat de peste 30 de ani, astfel că până în prezent i-a fost imposibil să găsească înscrisul olograf constatator. Cu celelalte dovezi administrate - declarații de martori și înscrisuri privind posesia continuă și netulburată a imobilului în configurația de la acea dată - a probat transmiterea dreptului de proprietate, însă instanțele nu le-a luat în considerare.
Examinând decizia atacată prin prisma criticilor formulate și în raport de lucrările dosarului, curtea constată neîntemeiat recursul.
În cadrul juridic actual, astfel cum este reglementat prin dispozițiile art. 302-316 Cod procedură civilă, calea extraordinară de atac a recursului poate fi promovată doar pentru motivele de nelegalitate ce se încadrează în situațiile limitativ prevăzute de art. 304 pct. 1-9 Cod procedură civilă.
Aspectele privind modul de apreciere a probelor de către instanță vizează netemeinicia, iar nu nelegalitatea hotărârii recurate, încât nu pot forma obiect de analiză în această fază procesuală.
Admițând incidența în cauză a dispozițiilor art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, Curtea constată că instanța de apel a făcut o corectă interpretare și aplicare a legii în speță.
Astfel cum au reținut în mod just instanțele de fond, reclamanta a invocat drept mod primar de dobândire a dreptului de proprietate asupra părții din imobilul în discuție, partajul voluntar încheiat de autorul său, decedat în anul 1975 și a lui.
În lipsa înscrisului constatator al convenției celor două părți, faptul posesiei netulburate a întregului imobil, necorelat și cu alte mijloace de probă, nu este de natură a forma convingerea instanței privind transmiterea dreptului de proprietate.
În mod corect a fost înlăturată declarația martorului (fila 28 dosar), întrucât aceasta nu cuprinde date concrete privind existența convenției de partaj voluntar.
Este lipsită de relevanță împrejurarea că pârâtul a achiesat la pretențiile reclamantei, câtă vreme acesta nu are vreo legătură cu proprietarul tabular, ci s-a afirmat că ar fi singura rudă îndepărtată a lui (autorul reclamantei).
Așa fiind. Curtea, văzând că nu sunt date motive de nulitate a hotărârii ce pot fi invocate din oficiu,
Văzând și dispozițiile art. 312 alin. 1-4 Cod procedură civilă,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta domiciliată în municipiul S,-, -. B,. 12, județul S, împotriva deciziei civile nr. 199 din 30 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 14 octombrie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Jud. apel:;
Jud. fond:
Tehnored.
Ex. 2/03.11.2009
Președinte:Dumitraș DanielaJudecători:Dumitraș Daniela, Plăcintă Dochița, Frunză Sanda
