Actiune in prestație tabulară jurisprudenta. Decizia 551/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA CIVILĂ MIXTĂ
DOSAR NR-
COMPLETUL - I/
DECIZIA CIVILĂ NR. 551/2008 -
Ședința publică din 8 aprilie 2008
PREȘEDINTE: Pantea Viorel judecător
- R - - JUDECĂTOR 2: Roman Florica
- - - - JUDECĂTOR 3: Bocșe Elena
- - - - grefier
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de pârâta INSTITUȚIA PRIMARULUI MUNICIPIULUI O cu sediul în O, nr. 1, județul B în contradictoriu cu intimatul reclamant domiciliat în, nr. 622, județul B și cu intimații pârâți domiciliat în, nr. 80, județul B, ambele cu domiciliu necunoscut, citate prin afișare la ușa instanței, PRIMARUL COMUNEI, județul B și STATUL ROMÂN, prin MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR cu sediul în B,-, sector 5, împotriva deciziei civile nr. 962 din 26 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, prin care a fost schimbată în totalitate sentința civilă nr. 3994 din 5 iunie 2007 pronunțată de Judecătoria Oradea în dosar nr-, având ca obiect: prestație tabulară.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, se prezintă intimatul reclamant - personal și reprezentat de avocat, în baza împuternicirii avocațiale din 31.03.2008 emisă de Baroul Bihor - Cabinet individual, lipsă fiind recurenta pârâtă INSTITUȚIA PRIMARULUI MUNICIPIULUI O și intimații pârâți, PRIMARUL COMUNEI și STATUL ROMÂN, prin MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că recursul este scutit de plata taxei de timbru și timbru judiciar, intimatul reclamant a depus la dosar întâmpinare, după care:
Nefiind probe ori cereri de formulat, instanța acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta intimatului reclamant solicită respingerea recursului și menținerea deciziei pronunțată de Tribunalul Bihor, fără cheltuieli de judecată. Susține că recurenta pârâtă nu indică temeiul de drept al recursului, iar din analizarea criticilor formulate nu se poate deduce care din motivele de nulitate prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă este aplicabil în speță. Împrejurarea potrivit căreia acțiunea nu este întemeiată și dovedită cu înscrisuri, invocată de recurentă, nu poate fi reținută, cât timp starea de fapt rezultă din declarațiile martorilor și actul întocmit de executorul judecătoresc cu ocazia vânzării la licitație a imobilului proprietatea antecesorului reclamantului, probe suficiente ce pot sta la baza pronunțării unei hotărâri legale și temeinice.
CURTEA DE APEL,
Constată că, prin sentința civilă nr. 3994 din 5 iunie 2007 pronunțată în dosar nr-, Judecătoria Oradeaa respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții, Primarul Comunei și Statul Român prin Ministerul Finanțelor, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî în acest mod, instanța de fond a reținut că, din cuprinsul colii de nr. 1772 rezultă că pârâtele și au fost proprietare asupra imobilului cu nr. top. 30/2 în cota de câte 2/6 parte fiecare, iar la data de 23.12.1963, în baza sentinței civile nr. 647/1963 dată de Tribunalul Popular al Raionului O s-a întabulat dreptul de proprietate asupra întregului imobil în favoarea Statului Român.
Din acte de stare civilă și decizia penală, s-a reținut că reclamantul este fiul lui, condamnat pentru săvârșirea mai multor infracțiuni și apoi achitat în urma promovării recursului în anulare.
Cu privire la vânzarea casei în litigiu, s-a reținut ca dovedit doar faptul că a cumpărat casa de la niște evrei în anul 1955, i-a fost confiscată deoarece a fost condamnat politic și în prezent casa este locuită. Nu s-au putut stabili persoanele care i-au vândut casa, unde este aceasta situată, actul prin care a fost preluată casa de la tatăl reclamantului.
Împotriva sentinței, în termen a declarat apel reclamantul, solicitând admiterea lui și schimbarea în totalitate a sentinței în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată.
Intimata Primăria Municipiului Oar idicat excepția lipsei calității procesuale pasive a Primarului Municipiului O, întrucât imobilul se află pe raza comunei.
Prin decizia civilă nr. 962 din 26 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, s-a admis ca fondat apelul introdus de reclamantul în contradictoriu cu, Primarul Comunei, Primarul Municipiului O, Statul Român - prin Ministerul Finanțelor B, și a fost schimbată în totalitate sentința primei instanțe în sensul că s-a admis acțiunea formulată de reclamantul și în consecință s-a constată că antecesorul reclamantului, în prezent decedat, a dobândit prin cumpărare cota de 4/6 părți din imobilul înscris în nr. 1772, în baza convenției încheiată cu proprietarele și în anul 1949, urmând ca hotărârea să țină loc de contract și să se înscrie dreptul de proprietate în cartea funciară; s-a constatat că preluarea de către Statul Român a imobilului nu s-a produs în temeiul naționalizării, ci în temeiul confiscării dispusă prin sentința penală nr. 152/1959 - sens în care se va rectifica înscrierea de sub B 7 din nr. 1772 și B 1 din nr. 1780; s-a constatat că dreptul Statului Român a încetat prin pronunțarea deciziei penale nr. 4769/1999 a Curții Supreme de Justiție; s-a dispus repunerea în situația anterioară de carte funciară pe numele; s-a constatat că imobilul revine reclamantului în calitate de moștenitor al defunctului și s-a dispus înscrierea dreptului cu titlul de moștenire asupra parcelei cu nr. top. 30/5 înscrisă în nr. 1780 și a construcției situată în, nr. 79, cu respectarea drepturilor dobândite de terți cu bună credință.
A fost obligată unitatea administrativă teritorială, reprezentată de primar, să-i lase reclamantului în deplină proprietate și posesie imobilul în litigiu cu terenul aferent, situat în, nr. 79; intimatele Primăria Comunei și Primăria Municipiului O au fost obligate la 1.000 RON cheltuieli de judecată în favoarea apelantului.
În motivarea deciziei, instanța de apel a reținut următoarele:
Imobilul în litigiu a aparținut, astfel cum rezultă din nr. 1772, pârâților și. Procedura de citare s-a realizat prin publicitate întrucât potrivit comunicării Direcției de Evidență a Persoanelor O, pârâtele nu mai figurează ca având domiciliul la imobilul respectiv.
Reclamantul a putut formula acțiunea doar după pronunțarea deciziei nr. 4769/1999 de Curtea Supremă de Justiție prin care s-a admis recursul în interesul legii și s-a casat sentința penală nr. 152/02.04.1959 prin care tatăl reclamantului fusese condamnat la 25 ani muncă silnică pentru crime de uneltire contra ordinii sociale și confiscarea averii.
Dată fiind perioada în care a avut loc vânzarea - cumpărarea imobilului, reclamantul a prezentat doar această sentință, copia extras de carte funciară și actul executorului judecătoresc cu privire la scoaterea la vânzare a imobilului.
Cu privire la imobil, s-a mai putut dovedi doar că el se află în patrimoniul Primăriei Municipiului O și că a operat o renumerotare având în prezent nr. 79, în actele executorului judecătoresc figurând la nr. 31.
Aceste acte se coroborează cu depozițiile martorilor audiați în primă instanță - filele 40, 41 - și conturează starea de fapt așa cum rezultă din acțiune și anume că: prin anii 1955, defunctul, tatăl reclamantului, a cumpărat casa din de la niște evrei, apoi a fost condamnat politic și i-a fost confiscată atât casa cât și materialele de construcție ce le avusese acolo.
Aceiași martori declară că în prezent locuiesc persoane tolerate de primărie, dar o parte din casă a și ars. Mai precizează martorii că vânzătorii evrei au părăsit țara, iar după confiscarea averii de la tatăl reclamantului, casa a trecut la stat.
Excepția Primăriei Municipiului Oaf ost respinsă întrucât din propria comunicare rezultă că imobilul se află în patrimoniul său.
Împotriva acestei decizii, în termen a declarat recurs pârâtul recurent Primarul Municipiului O, solicitând modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii reclamantului ca neîntemeiată.
În motivarea recursului se arată că reclamantul nu a făcut dovada dreptului de proprietate asupra imobilului din litigiu, din actele depuse la dosar nerezultând că imobilul a fost preluat de la antecesorul acestuia și nici persoana de la care a fost cumpărat imobilul.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat, apreciind că din analiza criticilor expuse nu se poate deduce motivul de casare pe care recurentul își fundamentează cererea.
Verificând recursul prin prisma motivelor invocate, precum și din oficiu, Curtea apreciază că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
Contrar susținerilor recurentului, acțiunea reclamantului este dovedită cu declarațiile martorilor audiați (filele 40, 41 dosar de fond), declarații care deși imprecise datorită trecerii timpului și împrejurărilor excepționale în care s-au petrecut faptele relatate, se coroborează cu actele de la dosar, respectiv cu decizia nr. 4769/1999 a Curții Supreme de Justiție, prin care a fost casată sentința penală nr. 152/1959, prin care tatăl reclamantului a fost condamnat la 25 ani muncă silnică pentru uneltire contra ordinii sociale, dispunându-se totodată confiscarea întregii sale averi, sens în care s-a depus actul executorului judecătoresc de scoatere la vânzare a imobilului.
Față de considerentele mai sus reținute, Curtea urmează în temeiul art. 312 alin. 1 coroborat cu art. 316 și 296 Cod procedură civilă, să respingă recursul, fără cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul civil declarat de pârâta INSTITUȚIA PRIMARULUI MUNICIPIULUI O împotriva deciziei civile nr. 962 din 26 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 8 aprilie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - R - - - - -
red.
în concept la 21.04.2008.
jud.fond.
jud.apel. -
dact.
2 ex./23.04.2008.
Președinte:Pantea ViorelJudecători:Pantea Viorel, Roman Florica, Bocșe Elena
