Actiune in prestație tabulară jurisprudenta. Decizia 767/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția Civilă, de Muncă și Asigurări Sociale,
pentru Minori și Familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 767/R/2008
Ședința publică din 28 martie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Alina Rodina JUDECĂTOR 2: Antoaneta Tania Couți
JUDECĂTOR 3: Anca
JUDECĂTOR: -- -
GREFIER:
S-a luat spre examinare -pentru pronunțare- recursului declarat de către intervenienta, împotriva Deciziei civile nr.491/A din 26 septembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, privind și pe reclamantele intimate și -, precum și pe pârâții intimați -, și căsătorită, având ca obiect prestație tabulară.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință a termenului din 14 martie 2008, când pronunțarea
s-a amânat pentru data de 21 martie 2008, iar ulterior pentru data de 28 martie 2008.
CURTEA:
Prin acțiunea înregistrată în dosar nr.7764/2004 al Judecătoriei Cluj -N reclamantele și au chemat în judecată pe pârâții, văd... și, solicitând identificarea în regim de CF a terenului în suprafață de 2132 mp înscris în TP 276+- 58, parcela 3619/7 și obligarea pârâtei de rândul 1 la recunoașterea dreptului lor de proprietate pentru această suprafață, iar în caz de refuz sentința să constituie act de întabulare.
Prin aceeași acțiune a fost solicitată și dezmembrarea corpului funciar și intabularea dreptului dobândit.
In cauză a fost pronunțată Sentința civilă nr. 7246/23.06.2004 prin care instanța și-a constatat necompetenta materială, cauza fiind declinată la Tribunalul Cluj în raport de valoarea de peste 1 miliard lei a imobilului, sens în care la Tribunalul Clujs -a format dosar nr. 6879/2004 și care, după modificarea competențelor prin Legea 219/2005 a fost retrimis Judecătoriei Cluj -
La Judecătoria Cluj -N s-a format dosar nr. 12310/2005.
In această etapă a procesului a fost formulată o cerere de intervenție în interes propriu de către intervenienta (7 dosar nr. 6879) și prin care a solicitat să se constate nulitatea antecontractului încheiat între reclamante și pârâtă, invocând faptul că imobilul este și proprietatea sa în cotă de 1/2 parte, acest drept fiindu-i stabilit prin Sentința civilă nr. 5598/2004 al Judecătoriei Cluj -
Totodată în calitate de coproprietară și-a exercitat dreptul de preemțiune în condițiile art. 5-7 din Legea 54/1998, mai exact a formulat cererea nr. 34290/14.05.2005 adresată Primăriei C în care a invocat acest drept, făcând și oferta de 15 Euro/mp (16.000 euro pentru cota sa) astfel că pârâta i-a și cedat cota sa prin plata efectuată.
Urmare a acestei cereri de intervenție reclamantele și-au completat acțiunea (35) în sensul stabilirii că intervenienta și pârâta (mama și fiica) sunt moștenitoarele legale asupra terenului, să se dispună sistarea indiviziunii prin atribuirea întregului teren pârâtei în vederea validării convenției.
Intervenienta a depus un nou TP cu nr. 3290/ 4907/ 20.06.2005 (18 fond) în care terenul de 2132 mp din aceeași și parcelă a fost reconstituit pe seama intervenientei și pârâtei în calitate de succesoare ale defunctului.
S-a depus și TP 3290/4906/20.06.2005 (19) emis pe seama acelorași beneficiare și în aceeași calitate pentru suprafața de 5000 mp în 40, parcela 36.
Intervenienta a depus o precizare a cererii solicitând partajarea terenului în suprafață de 2132 mp în sensul atribuirii în întregime în favoarea sa, invocând faptul că a achitat pârâtei, fiica sa, prețul convenit.
Asupra cererilor formulate a fost pronunțată Sentința civilă nr.1626/26.02.2007 în sensul admiterii în parte a acțiunii precizate și completate și respingerii cererii de intervenție precizată.
S-a constatat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 2132 mp pe seama pârâtei și intervenientei identificarea acestui teren în 536 C, nr. top 16764/1/1, 19764/1/4; s-a dispus sistarea indiviziunii între intervenientă și pârâtă cu privire la terenul în suprafață de 2132 mp prin atribuirea în întregime pe seama pârâtei și obligând-o pe aceasta să achite intervenientei suma de 16.000 Euro cu titlu de sultă.
Pârâta a fost obligată să încheie cu reclamantele contract autentic de vânzare-cumpărare pentru aceeași suprafață de 2132 mp, în caz de refuz sentința constituind act de intabulare.
In temeiul expertizei efectuate de ing., varianta 2, s-a dispus dezmembrarea corpului funciar cu constituirea unui lot în suprafață de 2132 mp care s-a atribuit reclamantelor în cote egale, iar apoi, acest lot a fost partajat în loturi egale pentru fiecare reclamantă.
S-a dispus înscrierea unui drept de servitute în favoarea imobilului atribuit reclamantei.
Instanta fondului a respins cererea de intervenție reținând că sancțiunea nerespectării dreptului de preemțiune este nulitatea relativă, iar nu nulitatea absolută, conform art. 14 teza II din Legea 54/1998, în condițiile în care reprezentantul intervenientei a invocat în permanență nulitatea absolută.
Apoi, în raport de data depunerii ofertei de către intervenientă, instanța a reținut că aceasta nu avea la acea dată calitatea de coproprietară întrucât nu se promovase acțiunea pentru rectificarea TP, respectiv acțiunea pentru rectificarea TP a fost promovată la 28.04.2004- dosar nr. 6122/2004 al Judecătoriei Cluj -N, iar sentința a fost pronunțată la 19.05.2004.
In opinia instanței, dreptul de preemțiune a fost exercitat de intervenientă anterior pronunțării Sentinței civile nr. 5598/2004.
In ce privește acțiunea reclamantelor, instanța a reținut temeinicia acesteia și faptul că reclamantele și-au îndeplinit obligațiile asumate, nu și pârâta.
In contra acestei sentințe intervenienta a declarat apel în termen legal solicitând schimbarea sentinței, admiterea cererii de intervenție și partajarea terenului prin atribuirea în întregime pe seama sa și intabularea dreptului conform variantei III din expertiza ing..
In ce privește acțiunea reclamantelor s-a solicitat respingerea acesteia ca inadmisibilă prin prisma încălcării dreptului său de proprietate.
Prin decizia civilă nr.491/A din 26 sept. 2007, pronunțată de Tribunalul Clujs -a respins ca nefondat apelul declarat de intervenienta în contradictoriu cu intimata, și intimații, văd. lui. născută.
Apelanta a fost obligată să plătească intimatelor și câte 1000 lei pentru fiecare reprezentând cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut următoarele:
Intre reclamante și pârâtă s-a încheiat o convenție la data de 15.03.2004 prin care pârâta s-a obligat să le transmită dreptul de proprietate cu privire la suprafața de 2132 mp teren înscris în 2760-, extravilan C, în zona "". Prețul negociat și convenit a fost de 13,5 Euro/mp, adică 29.000 Euro din care avansul de 10.000.000 lei s-a achitat la data semnării convenției, părțile convenind ca restul de preț să fie achitat la data intabulării dreptului de proprietate al reclamantelor. La aceeași dată avansul s-a completat la 12.000.000 lei.
După semnarea de către părți și martori a convenției, s-a consemnat acordul părților în sensul că, la data măsurării și delimitării între noii cumpărători să se achite suma de 9.000 Euro.
Pârâta nu a contestat nicicând actul încheiat cu reclamantele și nici modalitatea de plată a prețului. Așadar, față de conținutul acestei convenții criticile apelantei vizând o clauză rezolutorie în favoarea sa, respectiv acordul său la vânzare sunt neîntemeiate.
S-a reținut că acțiunea reclamantelor a fost înregistrată la data de 31.05.2004, la data de 28.04.2004, reclamanta - intervenienta din prezenta cauză - a chemat în judecată pe pârâta, fiica sa, și alții în dosar nr. 6122/2004 al Judecătoriei Cluj -N, solicitând rectificarea TP 27608/1997 și TP - în sensul înscrierii sale în ambele TP ca beneficiară alături de fiica sa în calitate de soție supraviețuitoare a defunctului, decedat în 1977. solicitat totodată identificarea terenului în suprafață de 2132 mp, dezmembrarea corpului funciar și atribuirea de loturi egale în natură, fără a formula solicitări cu privire la TP 5331/1993 în sensul atribuirii în natură.
In acel dosar reclamanta a invocat o convenție intervenită între ea și fiica sa cu privire la terenul în suprafață de 2132 mp, convenție pe care nu a depus-o nici în prezenta cauză.
In dosar nr. 6122/2004 a fost pronunțată Sentința civilă nr.5598/2004 în sensul admiterii acțiunii, astfel că la data de 20.06.2005 s-a emis un nou TP cu nr. 3290/4907 cu privire la suprafața de 2132 mp teren în favoarea intervenientei și a pârâtei precum și TP 3290/4906 pentru suprafața de 5000 mp în favoarea acelorași beneficiare.
S-a apreciat că acțiunea în dosar nr. 6122/2004 a fost promovată după încheierea convenției cu reclamantele și evident în scopul înlăturării obligației de înstrăinare, intervenienta și pârâta acționând de conivență. Că este așa, rezultă și din faptul că intervenienta, reclamantă în dosar nr. 6122/2004 nu a solicitat doar rectificarea TP ci și atribuirea în natură, pârâta fiind de acord întru-totul cu această acțiune, deși în dosar nr. 7764/2004 înregistrat ulterior dosarului 6122, aceeași pârâtă a fost de acord cu admiterea acțiunii, a confirmat convenția încheiată și a solicitat chiar numirea expertei.
Referitor la susținerile apelantei privind sancțiunea nulității absolute aplicabilă contractelor încheiate cu încălcarea dreptului de preemțiune, s-a reținut că sancțiunea aplicabilă este nulitatea relativă, apreciindu-se că instanța fondului a reținut în mod corect succesiunea actelor și a acțiunilor formulate de intervenientă, dar și lipsa calității acesteia de coproprietară în sensul art.5 din Legea 54/1998, fiind cert că dreptul de preemțiune a fost exercitat de intervenientă la data de 14.05.2004, adică după încheierea convenției reclamantelor și la o dată la care intervenienta nu avea calitatea de coproprietară întrucât sentința de rectificare a TP a fost pronunțată la 19.05.2004.
Tribunalul a reținut că nu s-au confirmat susținerile apelantei, întrucât între aceasta și fiica sa nu a intervenit nici un partaj deoarece prin Sentința civilă nr.5598/2004 s-a stabilit doar cota fiecăreia dintre beneficiare din terenul în suprafață de 2132 mp. Chitanța din 25.05.2004 (lll dosar fond) reprezintă confirmarea faptului că pârâta a încasat de la mama sa suma de 16.000 Euro reprezentând contravaloarea cotei sale din livadă. Această chitanță nu poate constitui un act de partaj apreciată decât prin prisma existentei convenției încheiate reclamantele.
Instanța fondului nu a contestat calitatea apelantei de coproprietară, dar a dat eficiență titlului acesteia în raport de data dobândirii și în corelație cu obligațiile ce revin coproprietarilor vânzători.
Tribunalul a reținut că, așa cum s-a dovedit în cauză, motivul pentru care a fost încheiată chitanța din 25.05.2004 a fost acela ca terenul să rămână în proprietatea familiei. Această susținere nu are nici o acoperire legală în condițiile în care apelanta a cunoscut despre convenția încheiată cu reclamantele.
Apoi, cererea apelantei prin care și-a exercitat dreptul de preemțiune nu poate fi interpretată ca un refuz legal de înstrăinare în condițiile date pentru ca actul încheiat între reclamante și pârâtă să fie afectat de condiția rezolutorie. In aceste condiții, în mod legal instanța fondului a sistat indiviziunea dintre pârâtă și apelantă prin atribuirea întregului imobil pe seama pârâtei tocmai în scopul ca pârâta să își poată executa obligația asumată față de reclamante.
In privința prețului s-a reținut că însăși pârâta a recunoscut că a refuzat încasarea sumei de 9.000 Euro, drept pentru care s-a făcut oferta reală prin executor judecătoresc.
S-a reținut că nefondată este și critica privind încălcarea dreptului de proprietate al apelantei. Probele administrate și însăși hotărârea pronunțată vădesc contrariul acestei susțineri în sensul că i-a fost recunoscut dreptul de coproprietate prin obligarea pârâtei la a-i plăti sulta de 16.000 Euro. Neatribuirea unui lot în natură nu reprezintă o încălcare a dreptului de proprietate în condițiile în care dispozițiile legale în materia coproprietății reglementează și această situație.
Tribunalul a apreciat că apelanta omite un aspect esențial și anume acela că la data încheierii convenției din 15.03.2004, doar pârâta era proprietara terenului pe care s-a obligat să-l înstrăineze reclamantelor. După rectificarea TP în sensul constatării că sunt îndreptățite la reconstituire pârâta și intervenienta, în cote egale, sistarea indiviziunii între acestea s-a făcut în mod legal în sensul atribuirii întregului teren pârâtei, tocmai în scopul posibilității legale de executare a convenției încheiate cu reclamantele și tocmai având în vedere că pârâta și apelanta au dobândit calitatea de coproprietare după încheierea convenției. In aceste condiții opțiunea pârâtei de a-i fi atribuit lot în natură - respectiv nesolicitarea lotului în natură - nu prezintă relevanță atâta timp cât aceasta era ținută de obligația asumată, aceea de a înstrăina terenul.
Apoi, în condițiile în care pârâta, de conivență cu mama sa, au căutat prin multiple mijloace să împiedice executarea convenției, este evident că aceasta nu a solicitat atribuirea unui lot în natură.
Referitor la critica privind inadmisibilitatea acțiunii reclamantelor, s-a apreciat că și ea este nefondată deoarece reclamantele au solicitat ca sentința să țină loc de act autentic. Art. 22 din Legea 7/1996 invocat de apelantă nu este aplicabil în cauză, iar reclamantele prin completările și extinderile de acțiune au făcut cuvenitele precizări, iar prin concluziile scrise depuse de intimatele reclamante nu s-a invocat un aspect nou, adică frauda, ci s-a subliniat reaua credință a apelantei si pârâtei.
In ce privește proprietarii de nechemați în judecată, tribunalul a reținut că este o afirmație întrucât apelanta nu era proprietară tabulară, iar cererea de intervenție formulată nu mai impunea o atare extindere. Pe de altă parte, nu s-a dovedit în cauză că la data formulării acțiunii de către reclamante acestea cunoșteau despre existenta intervenientei, aspect ce este și nerelevant față de împrejurarea că la acea dată, singura beneficiară a TP era pârâta, iar aceasta nu a arătat nici în primul ciclu procesual că mama sa este în viață.
Concluzionând, tribunalul a constatat că apelul declarat este în întregime nefondat, criticile formulate fiind doar de circumstanță, motiv pentru care în baza art. 296 Cod proc.civ. l-a respins și a menținut sentința ca temeinică și legală.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen legal intervenienta solicitând modificarea ei în sensul admiterii apelului formulat împotriva sentinței și rejudecând în fond cauza, admiterea cererii sale de intervenție în interes propriu așa cum a fost formulată și precizată.
Solicită a se dispune ieșirea din indiviziune asupra imobilului în litigiu CF 536 C, nr.top.19764/1/1, 19764/1/4 - identic cu cel cuprins în titlul de proprietate - - coproprietatea sa și a pârâtei - intimata prin atribuirea acestuia în întregime recurentei dispunând întabularea în CF conform variantei III din expertiza ing. - cu titlu de moștenire, lege și partaj constatând achitarea integrală a sultei către pârâta intimată.
În consecință, solicită respingerea acțiunii reclamantelor și, constatând nulitatea antecontractului intervenit între acestea și fiica sa, intimata pârâtă, pentru încălcarea dispozițiilor legale imperative, de ordine publică și pentru fraudă în dauna dreptului său de proprietate și în consecință să se constate legalitatea și temeinicia cererii sale de intervenție în interes propriu, atribuind imobilul în întregime recurentei,cu obligare la cheltuieli de judecată în fond, apel și recurs.
În drept invocă dispozițiile art.304 alin.1 pct.7,8 și 9. proc. civ. rap. la art.480, 728 și urm. civ. art.948-966, 968.civ. art.673/1 și urm. proc.civ. art.1,2-5 și 15 din Legea 54/1998 azi abrogată, art.30 alin.1 și 2.fam. art.41 și urm. din Constituția României, art.1 din Primul Protocol Adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
În motivarea recursului intervenienta a solicitat să se constate că soluția adoptată de instanța de fond, menținută și justificată cu argumente străine de natura cauzei, este profund nelegală, această soluție validând un act de speculă imobiliară, reclamantele omițând intenționat din antecontract pe soții lor, care au evitat probabil să se implice într-un astfel de act.
Solicită să se constate că și-a apărat dreptul de proprietate, drept de proprietate moștenit al familiei sale și că în nici o ocazie, în nici o modalitate, nu a renunțat la acest drept - ajungând până acolo încât a excontentat-o pe fiica sa, pârâta intimată,care s-a dezis de cota ei de drept, pentru partea ei din imobil.
Consideră că prin modul de soluționare a cererii de partaj, prin atribuirea întregului imobil fiicei sale,numai pentru ca aceasta să poată transmite proprietatea intimatelor și, s-au încălcat toate dispozițiile legale ce vizează atât apărarea dreptului de proprietate cât și criteriile legale, imperative, pe care instanța avea obligația legală a le aplica în soluționarea acestui partaj.
Tribunalul a motivat cu aceea că s-a dat prioritate atribuirii în acest fel tocmai pentru a da posibilitate valorificării unui antecontract dintre intimate, care nu îi este opozabil, omițându-se cu desăvârșire chestiunea posesiei terenului, ce-i aparține în exclusivitate, de la reconstituire din 1991 și pe care o au și în prezent.
De asemenea s-a omis și faptul că bunul poate fi partajat comod în natură, dovada fiind tocmai modul de atribuire și partaj către cele două cumpărătoare și.
Consideră că instanțele nu au observat că în discuție, între intimate, nu este vorba de un act translativ de proprietate, ci numai de o promisiune de vânzare, un antecontract, iar înstrăinarea imobilului se face prin act autentic.
Arată că greșit se afirmă că oferta nefiind făcută de coproprietar în condițiile art.5 din Legea nr.58/1998, această preemțiune nu ar fi valabilă, întrucât la acea dată nu era cuprinsă în titlul de proprietate, nu ar fi avut calitatea de coproprietară. În acest fel se omite să se constate că la aceea dată recurenta a cerut rectificarea titlului de proprietate nr.27606/2581/15 dec.1997 emis exclusiv pe numele fiicei sale intimata, că acțiunea în rectificare a fost admisă și că acest titlu a fost anulat, în locul lui fiind emis titlul de proprietate 3290/4906/20 iunie 2005 - titlu în temeiul căruia li s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra terenului recurentei și intimatei.
Prin urmare, antecontractul în discuție a fost încheiat în temeiul primului titlu emis în favoarea lui în anul 1997, ce a fost anulat, astfel că și înstrăinarea este nulă absolut, fiind evident că în calitate de moștenitoare legală, rezervatară sezinară ca soție supraviețuitoare, cât și în condițiile validării cererii de rectificare a unui titlu greșit emis, rectificare care produce efectele "ex tunc", adică din momentul emiterii titlului 15 dec.1997, dar mai mult încă din 1991 din momentul admiterii cererii de reconstituire recurenta a avut calitatea de coproprietară a acestui teren.
Nefiind vorba de o înstrăinare valabilă ci numai de o promisiune de vânzare chestiunea publicității dreptului său de preemțiune valorează exclusiv în proba bunei credințe intimatelor.. contractul în cunoștința exercitării acestui drept al său, în cunoștința litigiului asupra titlului chiar în situația condiției rezolutorii pretinse de, dar contestate de cumpărătoarele și, cu scopul ilicit al deposedării sale de drept, al speculei imobiliare, această convenție a lor sub acest aspect este lovit de nulitate absolută.
Mai mult, antecontractul fiind încheiat la 15 martie 2004, în timp ce oferta de vânzare a fost înregistrată după aceasta - la 30 martie 2004 - iar preemția sa a fost depusă la 14 mai 2004, în termen de 45 de zile, este evident că intimatele nu au respectat dispozițiile legale la acea dată care prevedeau încheierea actelor în mod valabil numai după și nu înainte de îndeplinirea procedurii prealabile de publicitate.
Consideră că actul, nefiind translativ de proprietate, trebuie a fi cenzurat sub aspectele invocate intenției în a realiza frauda de drept și scopul, cauza ilicită, toate acestea demonstrând reaua credință în persoana intimatelor.
Susține că deși recurenta s-a opus de la început fraudei drepturilor sale și a invocat aceasta ca temei al nulității actului dintre intimate, surprinzător, în motivarea deciziei atacate se afirmă că recurenta ar fi comis un act de complicitate la fraudă, împreună cu fiica sa, împotriva intimatelor și, afirmația fiind, fără nici un suport probator, chiar împotriva tuturor probelor din dosar care demonstrează efortul său în păstrarea moștenirii familiale uzurpate de fiica sa, însă instanțele de fond și de apel au afirmat această culpă în sarcina sa, fără a fi invocată de intimate în apărarea lor și fără a invoca nici o probă în acest sens.
Mai arată că a invocat în apel și apoi în concluziile scrise nulitatea antecontractului dintre intimate, validat în forma în care acesta a fost încheiat pe motiv că soții intimatelor nu au participat în nici un mod la contractare, parcelele de teren dispunându-se a fi întabulate în favoarea intimatelor ca bunuri proprii, fiind încălcate dispozițiile art.30 alin.1 și 2.fam. convențiile contrare regimului comunității de bunuri între soți fiind nule de drept. Cu toate acestea, instanțele, și în special cea de apel, nici nu a observat motivul de nulitate invocat, analizând numai chestiunea nulității relative, în cazul realizării condiției rezolutorii.
Solicită să se constate că nici instanța de fond, nici cea de apel nu au soluționat complet cererea sa de intervenție, în mod nereal refuzând să constate tranzacția de partaj dintre recurentă și intimata și executarea acesteia, prin achitarea sultei pentru cota acesteia de către recurentă. Susține că, tranzacția a fost realizată în cursul unui proces de partaj, dosar nr.11319/2004 (fost 6122/2004) al Judecătoriei Cluj -N, având ca obiect tocmai partajul, cauza fiind suspendată nelegal tocmai pentru a fi favorizate intimatele și, până la soluționarea acțiunii acestora.
Arată că tranzacția a fost realizată atât sub aspectul intrării în posesia de drept a întregului imobil cât și a achitării sultei către intimata și este perfect valabilă, astfel că a cerut să se constate existența și executarea acestei tranzacții cu consecințele corespunzătoare, dar atât instanța de fond cât și cea de apel, respingând în totalitate apelul, au omis a se pronunța asupra ei.
Actul nu a fost contestat, nu a fost atacat de nimeni, de nici un participant în cauza cărora actul le-a fost opus, în consecință el este perfect valabil, iar instanțele aveau obligația a lua act de el, cu consecințele corespunzătoare, în nici un caz nefiind permisă ignorarea acestui act. Aceasta cu atât mai mult cu cât existența și efectele lui s-au cerut a fi valorificate printr-un petit expres al unei acțiuni.
Prin cererea de intervenție accesorie depusă în ședința publică din 22 febr. 2008 intervenientele și au solicitat admiterea recursului declarat de intervenienta, modificarea deciziei în sensul respingerii acțiunii reclamantelor și admiterea cererii de intervenție.
În motivarea cererii, intervenientele au arătat că sunt succesoare ale coproprietarei tabulare de sub B, văduva lui născ., care le-a fost bunică.Alături de, soțul interve
nientei recurente, defuncta năs. a mai avut un fiu, pe, tatăl lor, azi decedat.În aceste condiții
consideră că intervenția lor este nu numai admisibilă, chiar în această fază procesuală, ci chiar obligatorie sub aspectul participării procesuale.
În ceea ce privește fondul cauzei, arată că cele afirmate de recurenta în motivarea actelor ei procesuale, acțiune în rectificare titlu de proprietate, cerere de partaj, intervenție în interes propriu, apel și apoi recurs, sunt în totalitate justificate.Imobilul în litigiu a format averea familiei, fiind
transmis prin moștenire din generație în generație.
Mai arată că după decesul bunicilor lor, și născ., între succesori s-a convenit amiabil atribuirea terenului unuia din fii, anume defunctului.Acesta, împreună
cu soția lui, cu recurenta l-au excontentat pe fratele lui - tatăl, deținând terenul până la preluarea lui de către stat.
În temeiul Legii 18/1991 cu modificările ulterioare, cu acordul lor, fiind recunoscut partajul dintre ei și aportul recurentei la excontentare, a procedat la demersurile pentru retrocedarea terenului.
Susțin că rectificarea ulterioară a acestui titlu reflectă exact situația de drept a terenului, anume că acesta revine recurentei în cea mai mare parte și în aceste condiții, consideră că orice coproprietar, chiar în ultimă instanță, are cel puțin prioritate la dobândirea proprietății bunului supus partajului în natură, dacă își exprimă în mod valabil această intenție, astfel că solicită admiterea recursului mătușii lor așa cum a fost formulat.
Prin întâmpinarea depusă la dosar (18-21) reclamantele intimate au solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Examinând recursul și actele dosarului, Curtea reține următoarele:
Este necontestat în cauză că între reclamante și pârâta s-a încheiat o convenție prin care pârâta s-a obligat să le transmită dreptul de proprietate cu privire la suprafața de 2132 mp teren cuprins în titlul de proprietate nr.2760-, la data de 15.03.2004. Prin antecontractul încheiat s-a stabilit prețul negociat, plata avansului și achitarea restului de preț la data întabulării în CF a dreptului de proprietate al reclamantelor.
La data încheierii promisiunii de vânzare-cumpărare, pârâta era singura beneficiară a titlului de proprietate nr.2760-. Ulterior, s-a emis un alt titlu de proprietate cu nr.3290/4907/20.06.2005 în care a fost inclusă ca beneficiară și recurenta, astfel că asupra terenului ce a făcut obiectul antecontractului de vânzare au devenit coproprietare pârâta vânzătoare și mama acesteia, recurenta.
-se înstrăinarea unui bun aflat în indiviziune, promisiunea de vânzare făcută de pârâtă nu poate aduce atingere drepturilor coindivizarei. Aceasta nu are deschisă însă calea unei acțiuni în anularea antecontractului de vânzare-cumpărare, ci doar a acțiunii de partaj, în care să-și apere drepturile proprii asupra bunului înstrăinat de pârâtă.
Prin urmare,reclamantele și-au completat acțiunea, solicitând și partajarea terenului prin atribuirea lui în favoarea pârâtei în vederea validării convenției.
În cauză, s-a dovedit existența unui antecontract valabil încheiat, iar reclamantele și-au îndeplinit obligațiile asumate prin antecontract, achitând integral prețul convenit,astfel că soluția de validare a convenției de vânzare-cumpărare este legală și temeinică, fiind îndeplinite cerințele legale, neputându-se susține că ar fi fost încălcat dreptul de proprietate al recurentei câtă vreme, urmare partajului, pârâta a fost obligată să-i plătească suma de 16.000 Euro cu titlu de sultă, fiind nefondate criticile aduse hotărârii sub acest aspect.
Deși recurenta susține că i s-a încălcat dreptul de proprietate prin prisma art.1 din Primul Protocol Adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, acest text legal nu este incident în cauză întrucât, pe de o parte nu a indicat în ce mod i-a fost încălcat acest drept,iar pe de altă parte, dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu a fost transferat în favoarea reclamantelor intimate cu respectarea dispozițiilor legale arătate.
Apoi, la alegerea modalității de partaj prin atribuire în favoarea pârâtei, corect s-a avut în vedere această variantă câtă vreme pârâta era ținută de obligația de a înstrăina terenul, astfel că bunul vândut fiind atribuit coindivizarei vânzătoare, ca urmare a efectului declarativ al acestei operațiuni, pârâta trebuie considerată ca proprietară exclusivă cu efect retroactiv.
Nici critica referitoare la exercitarea dreptului la preemțiune de către recurentă nu este întemeiată. Aceasta deoarece, la data încheierii antecontractului de vânzare-cumpărare, în titlul de proprietate figura ca beneficiară doar pârâta, astfel că nu s-a pus problema exercitării dreptului de preemțiune în condițiile Legii nr.58/1998 privind circulația juridică a terenurilor, dat fiind că momentul în raport cu care trebuie analizată întrunirea condițiilor de validitate a convențiilor nu poate fi decât acela al încheierii lor.
În ce privește tranzacția de partaj intervenită între recurentă și fiica sa, pârâta, instanțele nu puteau reține relevanța acesteia câtă vreme prin sentința civilă nr.5598/2004 a Judecătoriei Cluj -N s-a stabilit doar că ambele beneficiare sunt îndreptățite la reconstituirea dreptului de proprietate, fără ca ulterior să se solicite partajul în care să fie valorificată o eventuală tranzacție încheiată afirmativ între acestea, astfel că nici această critică nu este fondată.
În sfârșit,referitor la motivul de recurs menționat sub pct.I și V ce vizează omisiunea reclamantelor de a-i menționa în antecontract și pe soții lor,susținându-se prin aceasta încălcarea disp.art 30 alin.1 și 2 Cod.fam,Curtea reține că acest temei de drept a fost invocat pentru prima oară în recurs,astfel încât acesta este inadmisibil,în ședința publică din14 martie 2008 fiind pusă în discuția părților această excepție.
Față de cele expuse, urmează a se reține că hotărârea recurată este legală și temeinică sub aspectul tuturor criticilor aduse, astfel că recursul va fi respins ca nefondat, conform art.312 alin.1 proc.civ. nefiind prezent nici unul din motivele de recurs prevăzute de art.304 proc.civ.
Ca o consecință a respingerii recursului, se va respinge și cererea de intervenție accesorie în interesul recurentei formulată de intervenientele și.
Fiind în culpă procesuală, recurenta va fi obligată să plătească intimatelor și suma de 2000 lei cheltuieli de judecată în recurs reprezentând onorariu avocațial justificat cu împuternicirea avocațială și chitanța aflate la dosar (16,66-67, recurs).
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de intervenienta împotriva deciziei civile nr. 491/A din 26 sept.2007 a Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Respinge cererea de intervenție accesorie în interesul recurentei formulată de intervenientele și.
Obligă pe numita recurentă să plătească intimatelor și suma de 2000 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 28 martie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- - --- - -- -
GREFIER,
Red.AR
Dact./2ex.
24.04.2008
Președinte:Alina RodinaJudecători:Alina Rodina, Antoaneta Tania Couți, Anca
