Actiune in prestație tabulară jurisprudenta. Decizia 811/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR - 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 811
Ședința publică din 25 septembrie 2008
PREȘEDINTE: Lucian Lăpădat
JUDECĂTOR 2: Carmina Orza
JUDECĂTOR 3: Trandafir Purcăriță
GREFIER:- -
S-a luat în examinare recursul declarat de către pârâta împotriva deciziei civile nr. 158/R/ din 7 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanții intimați G și, având ca obiect prestație tabulară.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă reclamanții intimați G și personal, avocat în reprezentarea pârâtei recurente.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentanta pârâtului recurent depune taxă judiciară de timbru în valoare de 4 lei și timbru judiciar în valoare de 1,5 lei, iar reclamanții intimați depun întâmpinare.
Instanța din oficiu pune în discuția părților dacă poate fi admisibil recursul la recurs.
Reprezentanta pârâtei recurente precizează că la fond au solicitat o probă cu efectuarea unei expertize, care nu le-a fost acordată, arătând că au efectuat un raport de expertiză extrajudiciară pe cont propriu pe care o depun la dosar din care rezultă că obiectul litigiului depășește suma de 1 miliard ROL.
Reclamanții intimați precizează că Tribunalul C-S a soluționat bine cauza, a dat o hotărâre legală, valoarea reală fiind acea de la prima instanță iar terenul nu se află la Dunăre și nici măcar la șosea, situație față de care solicită respingerea recursului.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată:
Judecătoria Moldova - Nouă la data de 18 octombrie 2005 pronunțat sentința civilă nr. 652, prin care a respins acțiunea civilă formulată de reclamanții G și împotriva pârâtului .
Împotriva acestei sentințe reclamanții G și au formulat recurs.
Tribunalul C - la data de 19 ianuarie 2006 a pronunțat decizia civilă nr. 28/R/2006 prin care a admis recursul formulat de reclamanții G și împotriva sentinței civile nr. 652 /18.10.2005 pronunțată în dosarul nr.154 /C/2005 de către Judecătoria Moldova - Nouă și a dispus casarea cu trimitere a cauzei spre rejudecare la prima instanță.
Judecătoria Moldova Nouă prin sentința civilă nr. 500/30.10.2007 pronunțată în dosarul nr- respins acțiunea reclamanților, obligându-i totodată la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 350 lei, față de pârât.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a avut în vedere faptul că între părți s-a încheiat un înscris sub semnătură privată la data de 7 iunie 2004 intitulat contract de vânzare - cumpărare în baza căruia pârâtul a vândut reclamanților G și un teren extravilan în locul numit pe raza localității.
Din cuprinsul acestui act depus în 2 exemplare la fila 4 dosar fond cât și la fila 18 dosar fond a rezultat că este vorba de același act dar cu conținut diferit dosar nr. 154/2005.
Astfel la înscrisul de la fila 4 dosar fond este menționat că prețul terenului este de 4 milioane lei pe când în actul de la fila 18 dosar fond nu se menționează nici un preț.
Cu privire la acest aspect s-a făcut plângere care a făcut obiectul dosarului penal nr. 241/P/ 2005 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Moldova - Nouă.
Din analiza celor două acte rezultă în mod evident că pe primul înscris a fost adăugată mențiunea "cu 4 milioane lei" care se deosebește față de celelalte mențiuni din actul inițial redactat.
Martorii audiați în cauză (fila 20 dosar fond), ( fila 21 dosar fond ), ( fila 22 dosar fond ), (fila 23 dosar fond), martori prezenți la încheierea actului, au confirmat încheierea acestuia și au arătat că s-a plătit suma de 4 milioane lei.
Aceste declarații pun un semn de îndoială asupra adevărului în cauză, fiind vădit date în favoarea reclamanților. Astfel din declarația martorului, printre altele menționează că a văzut înscrisul sub semnătură privată prin care reclamanții au cumpărat de la pârât iar în el era trecut și prețul de 4 milioane lei. " că suma de 4 milioane era mai îngroșată pe înscris din câte rețin".
Ori din analiza actului, a rezultat că tocmai această mențiune era scrisă în mod diferit și cu un scris mai subțire decât celelalte componente ale actului.
Poziția pârâtului a fost oscilantă pe parcursul procesului prin declarații contradictorii. De altfel acesta suferă de afecțiuni psihice fiind pus sub interdicție (fila 156 dosar fond ).
Reclamanții au depus la dosar Titlul de proprietate cu nr. 5778 din 2 octombrie 2000 din care rezultă că terenul nr. top 1977 în suprafață de 1500 mp arabil în a aparținut lui decedat, moștenitor fiind G fila 44 dosar fond, fiind o neconcordanță evidentă de nume.
În cauză s-a efectuat o expertiză tehnică fila 116 dosar fond care printre altele arată că "parcela de teren în litigiu este identică cu imobilul înscris în actul sub semnătură privată, intitulat contract de vânzare - cumpărare, dar nu este identic cu terenul înscris în CF 1077 sub nr. top cad. 1977 în de 1500 mp și nici cu cel înscris în Titlul de proprietate nr. 5778 / 2.10.2000, sub nr. top 1977.
Deci în cauză există două titluri de proprietate primul cu nr. 5778, asupra căruia expertul și-a precizat punctul de vedere cât și Titlul de proprietate L 18- 5858 /S/2007 (fila 151 dosar fond) pe numele G fără a preciza moștenitorii deci nici pârâtul.
Deci în concluzie, reclamanții G și nu au putut face dovada că terenul în cauză este proprietatea pârâtului și că este unul și același cu imobilul înscris sub semnătură privată.
Totodată actul intitulat contract de vânzare - cumpărare prezintă vicii asupra unui element esențial și anume prețul.
De asemenea, a rezultat că pârâtul a vândut un imobil al cărui proprietar nu era la data încheierii actului. La data decesului lui G au rămas pe lângă pârât ca moștenitori și și, fără a se dezbate succesiunea.
Văzând și dispozițiile art. 1294 și urm. din Codul civil, art. 969 Cod civil, Legea 7/1996 și față de cele expuse, instanța a respins acțiunea reclamanților formulată împotriva pârâtului prin care s-a solicitat validarea contractului sub semnătură privată încheiat la 7.06.2000.
În baza art. 274 Cod procedură civilă acordat cheltuieli de judecată în sumă de 350 lei, reprezentând onorariu de avocat.
Împotriva acestei sentințe în termen legal au formulat recurs reclamantul, recurs înregistrat pe rolul Tribunalului C-S la nr. 258/261/15.01.2008.
În motivarea recursului, s-a arătat că sentința atacată prin recurs este lovită de nulitatea prev. de art. 304 ind. 1.civilă Cod Penal, rap. la art. 304 pct. 4.civilă Cod Penal, atunci când instanța și-a depășit atribuțiile judecătorești, dând o sentință contrară deciziei de casare nr. 28/R/2006 a Tribunalului Reșița, încălcând, în totalitate instanța de trimitere, art. 312.civilă Cod Penal, respectiv obligativitatea instanței de trimitere cu privire la problemele de drept soluționate de către instanța de recurs; de a constata că instanța de trimitere prin sentința pe care a pronunțat-o a încălcat disp. art. 304 pct. 7 civilă Cod Penal, motivând respingerea acțiunii prin fapte și acte străine de natura pricinii; că instanța de fond a interpretat în mod greșit actul juridic dedus judecății (contract), schimbând natura și înțelesul lămurit al actului neîndoielnic al acestuia, săvârșind nulitatea prev.de art. 304 pct. 8.civilă Cod Penal; că hotărârea instanței de fond s-a dat cu încălcarea și aplicarea greșită a legii încălcând disp. art. 189 pct. 1 și 2.civilă Cod Penal, audiind ca martor pe soția pârâtului și o verișoară a acestuia.
A arătat că instanța a încălcat disp. art. 969 Cod civil, nulitate prevăzută de art. pct. 9.civilă.Cod Penal
Pentru aceste motive s-a solicitat instanței de recurs, ca prin hotărârea ce o va pronunța în cauză să dispună admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței recurate, în sensul admiterii acțiunii reclamanților.
Intimatul pârât, prin curator, a formulat întâmpinare în cauză ( fila 23 dosar), prin care a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța în cauză să respingă recursul reclamanților și să mențină ca temeinică și legală hotărârea instanței de fond, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea întâmpinării, se arată în esență că înscrisul sub semnătură privată intitulat contract de vânzare-cumpărare nu este încheiat în formă autentică; nu cuprinde prețul vânzării; ulterior încheierii înscrisului, recurenții reclamanți au înscris prețul de 4.000.000 lei, aspect care rezultă din compararea exemplarului acestora cu exemplarul aflat la intimatul pârât, ceea ce constituie un fals în înscrisuri sub semnătură privată care trebuie anulat; instanța a analizat și această stare de fapt; ori, fără preț, nu există vânzare; a mai arătat că prețul este neserios:4.000.000 lei rol pentru 1500. teren arabil la Dunăre (nu neproductiv cum au susținut recurenții reclamanți) și care înseamnă cam 2600 lei rol /1m.p., adică mai puțin decât o cutie de chibrituri; că s-a contractat cu un incapabil, intimatul pârât fiind bolnav din ianuarie 1990, nu cum au susținut recurenții; că s-a contractat fără respectarea obligației vânzătorului de a-și intabula în CF dreptul de proprietate asupra terenului mai înainte de a dispune de el, iar recurenții reclamanți nu au solicitat acest lucru; nu s-a respectat dispozițiile obligatorii de publicitate a vânzării pentru exercitarea dreptului de preemțiune de către ei în drept, terenul fiind situat în extravilan și faptul că recurenții reclamanți au cumpărat de la intimatul pârât un teren bun succesoral mai înainte de deschiderea succesiunii, ceea ce atrage nulitatea sancțiunii nulității absolute a vânzării.
Pe de altă parte, recurenții reclamanți au citat trunchiat din sentința recurată, cu privire la expertiza administrată în cauză, în sensul că la pagina 3, se statuează următoarele:"În cauză s-a efectuat o expertiză tehnică (fila 116 dosar fond), care printre altele arată că parcela de teren în litigiu este identică cu imobilul înscris în actul sub semnătură privată, intitulat contract de vânzare-cumpărare, dar nu este identic cu terenul înscris în CF 1077 sub nr. top.cad. 1977 în de 1500. și nici cu cel înscris în titlul de proprietate nr. 5778/02.10.2000 sub nr. top. 1977. Deci în cauză, există două titluri de proprietate, primul cu nr. 5778, asupra căruia expertul și-a precizat punctul de vedere cât și titlul de proprietate -5858/S/2007 ( fila 151), pe numele G, fără a preciza moștenitorii, deci nici pârâtul. Deci în concluzie, reclamanții G și nu au putut face dovada că terenul în cauză este proprietatea pârâtului și că este unul și același cu imobilul înscris sub semnătură privată. Totodată actul intitulat contract de vânzare-cumpărare prezintă vicii asupra unui element esențial și anume prețul".
Pe de altă parte, văzând că intimatul pârât nu a avut niciodată titlul de proprietate, ambele titluri depuse la dosarul cauzei fiind procurate de recurenții reclamanți ulterior introducerii acțiunii, primul un fals, al doilea din 2007, acțiunea reclamanților a fost prematur introdusă și trebuia respinsă ca atare.
În concluzie, recursul recurenților reclamanți este nefondat, fapt pentru care a solicitat să-l respingă și ă dispună cele solicitate, pentru motivele arătate.
În drept, și-a întemeiat recursul pe disp. art. 115-118, art. 274.civilă.Cod Penal
În recurs nu s-au mai administrat probe noi.
Prin decizia civilă nr. 158/R din 7 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-, a fost admis recursul formulat de către reclamanții și, în contradictoriu cu intimatul pârât, împotriva sentinței civile nr. 500/30.10.2007 pronunțată de către Judecătoria Moldova Nouă în dosarul nr-, pe care o modifică în totalitate, în sensul că:
A fost admisă acțiunea reclamanților G și în contradictoriu cu pârâtul și, în consecință:
S-a constatat că între reclamanți și pârât s-a încheiat un antecontract intitulat contract de vânzare-cumpărare, privind imobilul situat în locul, 14, parcela 2000/1, teren arabil în suprafață de 1500. înscris în titlul de proprietate nr. -/03.04.2007, prin care pârâtul a înstrăinat reclamanților respectivul imobil.
Prezenta sentință ține loc de act autentic de vânzare-cumpărare, autorizând reclamanții să se adreseze Oficiului de cadastru și publicitate imobiliară în vederea înscrierii în CF, a dreptului de proprietate al reclamanților astfel dobândit.
Au fost respinse excepțiile invocate de către pârâtul intimat.
A fost obligat pârâtul la plata către reclamanți a sumei de 895,85 lei cheltuieli de judecată pentru prima instanță în cele două cicluri procesuale de judecare a cauzei.
A fost respinsă cererea recurenților de obligare a intimatului pârât la plata de cheltuieli de judecată în judecarea recursului.
Pentru a pronunța această decizie Tribunalul C-S a reținut că potrivit disp. art. 137 alin.1 civilă Cod Penal, instanța s-a pronunțat mai întâi asupra excepțiilor ce fac de prisos în totul sau în parte cercetarea în fond a pricinii.
Cum aceste excepții ridicate de către intimatul pârât prin apărătoarea sa în fața primei instanțe nu au fost soluționate de aceasta, însă această omisiune nefiind de natură a atrage casarea cu trimitere spre rejudecarea cauzei, instanța de recurs le-a soluționat prioritar analizării în fond a recursului.
Astfel în ceea e privește excepția prematurității introducerii acțiunii în prestație tabulară motivată de către intimatul pârât, pe considerentul că, vânzătorul în speță intimatul pârât nu a avut acte de proprietate pentru a refuza predarea acestuia cumpărătorului (în speță recurentul reclamant), instanța a respins cu următoarea motivare.
Recurenții reclamanți au investit instanța de fond cu o acțiune în constatare și realizare prevalându-se în drept de disp. art. 969 cod civil și cele ale art. 480 Cod civil.
Prin precizarea de acțiune făcută în rejudecare (fila 152 dosar R/258/2006)- recurenții reclamanți nu și-au schimbat obiectul dedus judecății așa cum intimatul pârât lasă a se întrevedea, în susținerea excepției invocate ci, alături de disp. art. 1294 și urm. cele ale art. 1073 Cod civil și cele ale art. 22 din Legea nr. 71/1996, texte de lege ce nu reglementează condițiile exercitării unei acțiuni în condițiile exercitării unei acțiuni în prestație tabulară.
Cât privește excepția" falsului ", instanța a constatat că intimatul pârât a uzitat cu ocazia judecării în fond în primul ciclu procesual de procedura falsului, sens în care Parchetul de pe lângă Judecătoria Moldova Nouă s-a pronunțat prin rezoluția din 08.08.2005, confirmând neînceperea urmăririi penale, față de recurenții reclamanți. (fila 54 dosar nr. 154/2005 al Judecătoriei Moldova Nouă ).
Cu privire la excepția lipsei capacității de a contracta a intimatului rezidând în lipsa de discernământ a acestuia, instanța a respins-o ca nedovedită.
Astfel, existența ori inexistența discernământului unei părți contractante este analizată în raport cu data semnării actului.
Ori, intimatul pârât nu a făcut nici o dovadă din care să rezulte că la data semnării actului sub semnătură privată, nu a avut discernământul necesar.
Și, în fine în ceea ce privește neseriozitatea prețului contractului instanța s-a pronunțat de asemenea respingând excepția cu următoarea motivare.
Intimatul pârât așa după cum chiar a formulat în susținerea excepției, susține că prețul de 4 milioane ROL primit în schimbul vânzării suprafeței de 1500. teren situat la Dunăre, constituie în prezent nu numai un preț neserios ci și derizoriu.
Instanța apreciază că seriozitatea prețului tranzacției trebuie apreciată în raport cu suma plătită la data încheierii actului, respectiv în anul 2000 și nicidecum cu prețul la care se tranzacționează în prezent terenurile în zona respectivă, știută fiind tendința de creștere a prețurilor de tranzacționare a imobilelor pe de o parte, iar pe de altă parte procesul inflaționist de devalorizare a monedei naționale în raport cu aceea și perioadă.
Conchizând, nici cu privire la această excepție intimatul pârât nu a produs nici o probă pentru aoc ombate, în sensul de a proba cu ce preț se vindea în anul 2000 1 metru pătrat teren în zonă, pentru ca în raport cu aceasta să se poată aprecia în concret seriozitatea sau neseriozitatea prețului tranzacției, astfel că văzând și disp. art. 1169 Cod civil, rap.la cele ale art. 129 alin.1 civilă Cod Penal, instanța o va respinge.
Cu privire la fondul cauzei, prin acțiunea introductivă, recurenții reclamanți au investit instanța cu o constatare vânzare-cumpărare privind imobilul înscris în CF 1077 nr. top. 1977, cu destinația arabil, în suprafață de 1500. situat în, cu destinația arabil. În dovedirea celor susținute a depus probe cu înscrisuri testimoniale, s-a luat un interogatoriu intimatului pârât și s-a efectuat o expertiză tehnică de specialitate.
Din cuprinsul înscrisului sub semnătură privată (fila 4 dosar nr. 154/2005, al Judecătoriei Moldova Nouă ), rezultă că, contractul de vânzare-cumpărare a operat între recurentul, fiul lui G și, născut la 29.03.1947, și având seria, nr. -.
Din extrasul de CF 1077 a depus la fila 7 a aceluiași dosar rezultă că proprietar la respectivului imobil este numitul.
de către prima instanță în primul ciclu procesual intimatul pârât recunoaște solicitările recurenților reclamanți (filele 8-9 dosar nr. 154/2005 al Judecătoriei Moldova Nouă ), respectiv vânzarea imobilului în cauză pentru suma de 4 milioane lei, primită integral de la aceștia, pentru ca mai apoi prin întâmpinarea depusă la fila 14 aceluiași dosar să solicite instanței respingere acțiunii reclamanților indicând faptul că persoana arătată în extrasul de CF, nu se identifică cu intimatul pârât al cărui nume este.
În ceea ce privește încheierea unui antecontract de vânzare-cumpărare între părți și plata integrală a prețului convenit de către recurenții reclamanți nu există nici un dubiu martorii audiați în rejudecare (filele 20-23 dosar R-), arătând că între părți a intervenit un asemenea contract fiind de față la încheierea acestuia și plata prețului de către recurenții reclamanți -intimatului pârât.
Susținerile intimatului pârât din întâmpinarea depusă la judecarea în fond a pricinii potrivit cărora recunoaște vânzarea unui imobil teren recurenților reclamanți (fila 14 dosar 154/2005), susținând însă că respectiva vânzare privește un alt teren, nu poate fi ținută în seamă de către instanță în favoarea intimatului pârât așa cum acesta a trecut datele de identificare ale imobilului arogându-și calitatea de proprietar al acestuia.
De altfel, susținerile intimatului pârât privitoare la acest aspect au fost confirmate și de concluziile raportului de expertiză (fila 116 dosar -), potrivit căruia parcela de teren din litigiu folosită de către recurenții reclamanți se identifică în realitate cu parcela cu nr. cadastral 2000 subparcela notată cu nr. cad. 2000/1.
Parcela de teren în litigiu fiind identică cu imobilul înscris în actul sub semnătură privată intitulat contract de vânzare-cumpărare dar nu este identică cu terenul înscris în CF 1077 sub nr. top. cad. 1977 în reca de 1500. și nici cu cel înscris în titlul de proprietate 5778/02.10.2000 sub nr. top. cad. 1977 care este identic cu cel înscris în CF 1077, sub nr. top.cad. 1977.
Pornind de la constatările lucrării de expertiză recurenții reclamanți prin precizarea de acțiune făcută în rejudecare (fila 152 dosar nr-) și-au precizat acțiunea în sensul constatării de către instanță că între reclamanți și intimatul pârât a intervenit la data de 7 iunie 2000 o înțelegere materializată într-un înscris sub semnătură privată intitulat "contract de vânzare-cumpărare", în baza căruia, acesta din urmă, în calitatea sa de unic moștenitor legal (respectiv fiu) al numitului G, le-a vândut acestora cu suma de 4 milioane lei rol, terenul arabil ce se identifică cu imobilul situat în locul numit, 14, parcela 2000/1, în suprafață de 1500. atribuit antecesorului său în baza titlului de proprietate nr. -5858/; ca instanța să pronunțe o sentință care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare; să dispună înscrierea în CF a dreptului de proprietate al reclamanților asupra acestui imobil, cu titlu de cumpărare-bun comun, prin înființarea unei noi file de CF.
Având în vedere această precizare de acțiune, probatoriul administrat în cauză și despre care s-a făcut vorbire deja, ca și înscrisul depus la fila 151 dosar, respectiv titlul de proprietate nr. 51083/03.04.2007, rezultă că imobilul teren vândut de către intimatul pârât, recurenților reclamanți a aparținut antecesorului său G, decedat la data încheierii înscrisului dintre părți (fila 155 dosar nr-), și al cărui moștenitor este intimatul pârât, în calitate de fiu.
Împotriva deciziei civile nr. 158/R/ din 7 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul C- în dosarul nr-, a declarat recurs pârâta susținând că în mod greșit tribunalul, a admis recursul reclamanților, în condițiile în care tribunalul trebuia să judece în apel cererea formulată de către reclamanți.
Astfel, s-au încălcat normele de competență ale altei instanțe susține recurenta, și aceasta deoarece la momentul soluționării cauzei valoarea terenului în suprafață de 1500. costă cel puțin 51.000 EURO și nu cum greșit au reținut primele instanțe 4.000.000 lei ROL.
În această logică juridică, recurenta arată că tribunalul nu putea judeca cauza ca instanță de recurs, ci numai ca instanță de apel.
În susținerea acestui punct de vedere au fost invocate prev. art. 304 pct. 3 Cod procedură civilă.
În continuare a-a arătat că decizia Tribunalului C- este nemotivată în fapt și drept deoarece în mod greșit a respins excepțiile ridicate de către pârâtă, această situație încadrându-se în motivele de recurs prev. de art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă.
S-a mai arătat că decizia Tribunalului C- este nelegală deoarece a validat un act juridic care are consemnat un preț neserios invocându-se astfel art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Intimații reclamanții G și au depus întâmpinare prin care au arătat că recursul la recurs este inadmisibil și că hotărârea Tribunalului C-S este legală și temeinică, prețul stabilit în anul 2001, fiind cel practicat la aceea dată în legătură cu parcele respective de teren.
Examinând recursul prin prisma celor arătate și în condițiile prev. de art. 304 rap. la art. 306 și art. 312 Cod procedură civilă, se reține că acesta este inadmisibil, în sensul celor ce se vor arăta mai jos:
Față de motivele de recurs invocate, hotărârea Tribunalului C- este legală, instanța constituită ca instanță de recurs, având competența, în speță de a soluționa calea de atac.
Aceasta pentru că, în temeiul dispozițiile art. 282 ind. 1 Cod procedură civilă, hotărârea primei instanțe, a rezolvat o acțiune evaluabilă în bani iar valoarea obiectului acțiunii nu depășește suma de 1.000.000.000 lei ROL.
În această ordine de idei, instanța de recurs respectiv Tribunalul C-S, a apreciat în mod corect valoarea pecuniară a litigiului, această valoare fiind aceea pe care reclamantul o stabilește, la momentul sesizării instanței, în funcția de actele doveditoare ale acțiunii sale, iar după investirea instanței, această valoare nu poate fi modificată în funcție de oscilațiile pieței imobiliare, instanțele rămânând legal investite doar cu valoarea pecuniară de la momentul sesizării.
De altfel, în fața instanței de recurs, respectiv Tribunalul C-S, atât în primul cât și în cel de al doilea ciclu procesual rezultă că recurenta, asistată de apărător nu a contestat în mod evident calea de atac a recursului, dimpotrivă a pus concluzii de respingere a recursului, în fața Tribunalului C-S, și a ridicat o serie de excepții, printre care și aceea privind prețul neserios.
Cum, calea de atac este stabilită de către legiuitor, instanțele nu pot decât să menționeze și să se conformeze dispozițiilor legale, în speță așa cum am arătat mai sus calea de atac fiind calificată în mod corect de către Tribunalul C-S ca recurs.
Din această perspectivă pârâta recurentă a declarat "un recurs la recurs", pentru că a atacat cu recurs o hotărâre, legală a Tribunalului C-S, care are un caracter irevocabil.
Or, art. 299 Cod procedură civilă nu prevede posibilitatea de a ataca cu recurs o hotărâre judecătorească irevocabilă pronunțată de către o instanță de recurs.
Acest gen de hotărârii judecătorești sunt supuse altor căi extraordinare de atac dar nu ceea a recursului.
Desigur, în practica judiciară se poate ivi ipoteza în care tribunalul poate califica în mod greșit o cale de atac ca recurs, deși în realitate trebuia să judece acea cale de atac ca și apel.
Această ipoteză nu se întâlnește în prezenta speță, însă, de principiu în ipoteza arătată la alineatul anterior, părțile interesate pot ataca acea hotărâre nelegală a tribunalului, cu un recurs, această cale de atac fiind admisibilă, iar instanța sesizată cu acel recurs are îndatorirea de a înlătura eventuala decizie nelegală a tribunalului și de a restabili cadrul juridic legal al căilor de atac.
În prezenta speță, așa cum am arătat mai sus tribunalul calificând în mod corect calea de atac, în sensul că aceasta este aceea a recursului și soluționând în mod legal acest recurs, a pronunțat o hotărâre irevocabilă care nu mai poate fi atacată cu recurs potrivit dispozițiilor art. 299 Cod procedură civilă.
Numai cu această motivare Curtea va reține că prezentul recurs este declarat împotriva unei hotărâri judecătorești irevocabile, reprezintă "un recurs la recurs", ceea ce este in admisibil și ceea ce va conduce la respingerea recursului ca atare.
În această logică juridică examinarea celorlalte motive de recurs se subsumează principiului enunțat respectiv acela al inadmisibilității recursului, în prezenta speță, hotărârea atacată cu recurs fiind motivată în sensul susținerii soluției adoptate, în condițiile în care aceasta este legală, potrivit celor arătate mai sus.
Față de cele arătate recursul declarat va fi respins ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de către pârâtul împotriva deciziei civile nr. 158/R/ din 7 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul C- în dosarul nr-.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 25 septembrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red. /14.10.2008
Tehnored /14.10.2008
Ex.2
Primă instanță:
Instanța de apel:, A și
Președinte:Lucian LăpădatJudecători:Lucian Lăpădat, Carmina Orza, Trandafir Purcăriță
