Actiune in raspundere civila delictuala. Speta. Decizia 305/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR - 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.305
Ședința publică din 26 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Trandafir Purcărița
JUDECĂTOR 2: Lucian Lăpădat
GREFIER:- -
S-a luat în examinare apelul declarat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A - ÎN REPREZENTAREA MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PUBLICE B împotriva sentinței civile nr. 195 din 08.04.2009, pronunțată de Tribunalul Arad - secția civilă - în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant senior, reprezentat de mandatarul G, junior, având ca obiect acțiune civilă în răspundere delictuală.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă mandatarul G junior pentru reclamantul intimat G senior, lipsă fiind pârâții apelanți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care nemaifiind de formulat alte cererii instanța acordă cuvântul în dezbaterea apelului.
Mandatarul G junior pentru reclamantul intimat G senior pune concluzii de respingere a apelului, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra apelului civil de față, constată:
Prin acțiunea civilă înregistrată la data de 08.07.2008 pe rolul Tribunalului Timiș, în dosarul nr-, reclamantul Gac hemat în judecată pe pârâtul Statul R reprezentat prin Ministerul Economiei si Finanțelor Publice B, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 500.001 lei, cu titlu de despăgubiri civile pentru privarea nelegală de libertate,pe o perioadă de 3 ani si 2 luni, respectiv între 09.03.1951-08.05.1954,cu dobânda legală corespunzătoare acestei sume, calculate de la data introducerii prezentei acțiuni si pana la plata efectiva, in caz de opunere a paratului la prima zi de înfățișare.
In motivarea acțiunii reclamantul a arătat că în anul 1951 sesizat organele că a descoperit arme militare și de vânătoare, abandonate într-un stufăriș dintr-o viroagă. a sesizat securitatea, iar aceasta i-a cerut să recupereze armele abandonate și să le predea, ceea ce a și făcut, fapt pentru care i s-a întocmit dosar penal pentru deținere de arme și a fost trimis în judecată, apoi condamnat la 6 ani de închisoare,prin sentința penală nr. 1150/05.04.1951 pronunțată de Tribunalul Arad.
In baza mandatului de executare a pedepsei nr. 1637/1951 a fost depus la Penitenciarul Arad la data de 09.03.1951, ulterior fiind transferat la mai multe penitenciare din tară, la munca forțată.
In anul 1954, in baza declarațiilor a doi ofițeri de securitate s-a aflat adevărul și sentința de condamnare a fost desființată prin sentința penală nr. 1685/1954 a Tribunalului Popular al Raionului A, care a admis cererea de revizuirea și a dispus eliberarea reclamantului din penitenciar,după 3 ani si 2 luni, respectiv la data de 08.05.1954.
Acest caz, este singurul caz de eroare judiciară recunoscut de securitatea comunistă și concretizat printr-o hotărâre de revizuire si achitare și că după liberarea din închisoare nu a fost posibilă exercitarea unei acțiuni în despăgubiri împotriva Statului Român, deoarece era periculos,arată reclamantul, iar după anii 1969, când regimul politic s-a liberalizat si Codul d e procedura penală permitea acțiuni împotriva statului, a făcut demersuri pentru obținerea de despăgubiri, însă securitatea, direct interesată, a ridicat de la toate instituțiile implicate tot ce avea legătură cu acest caz, și i-a comunicat să nu insiste în pretenții, deoarece va avea probleme,că după anul 1990 făcut din nou demersuri pentru obținerea copiilor de pe sentințele de condamnare și achitare, în vederea pregătirii unei acțiuni in justiție, dar fară nici un rezultat. In anul 1990, la, cadre ale au incendiat mii de dosare gde securității; fiind sesizată presa, a fost stins parțial incendiul, salvându-se câteva sute de dosare.
Reclamantul a mai arătat că are 86 de ani, este veteran de război si datorită achitării prin revizuire, nu poate beneficia de drepturile acordate deținuților politici, că în anul 1994 primit originalul filei 3 din sentința penală de revizuire,iar la data de 20.05.2008 Administrația Naționala a Penitenciarelor a găsit in arhive "copia fișei matricole penale" de unde rezultă data depunerii la penitenciar - 09.03.1951 si data punerii în libertate prin achitare, în urma revizuirii - 08.05.1954.
în drept, reclamantul a invocat art. 52 al.3 Constituția României, art.998, 999 din Codul civil, raportat la art.504 din Codul d e procedură penală.
La data de 29 august 2008 reclamantul Gad epus o cerere prin care a solicitat ca,în cazul invocării excepției prescripției, să fie repus în termenul de prescripție,deoarece ultimul înscris eliberat de autoritățile statului, din care rezultă data arestării si data liberării prin achitare i-a fost comunicat la data de 20 mai 2008.
Cu privire la cuantumul despăgubirilor a făcut referire la acțiunea lui,care a fost condamnat pentru săvârșirea unor infracțiuni la 8 ani de închisoare, iar în urma admiterii acțiunii, i s-au acordat despăgubiri de 500.000 lei.
Pârâtul Statul Român,reprezentat prin Ministerul Economiei și Finanțelor -Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Aaf ormulat întâmpinare, prin care a invocat excepțiile prescripției dreptului la acțiune, tardivității acțiunii și inadmisibilității acțiunii, iar pe fondul cauzei, a cerut respingerea acțiunii, ca fiind netemeinică si nelegală.
In motivarea întâmpinării, pârâtul a arătat ca, în ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune, raportat la datele înscrise în acțiune, respectiv din data de 20.02.1958 când reclamantul afirma că a primit hotărârea de achitare si data de 08.07.2008, când acesta a introdus acțiunea, au trecut 50 de ani, prin urmare dreptul la acțiune al reclamantului s-a prescris.
In cazul în care acțiunea este întemeiată pe dispozițiile art.504 Cod procedură penală, pârâta a arătat că reclamantul nu a făcut dovada achitării lui printr-o hotărâre
definitivă si irevocabilă sau ordonanța procurorului de revocare a măsurii privative de libertate și că nu rezultă cu certitudine nici faptele pentru care a fost condamnat si nici perioada detenției.
Prin urmare, pârâta a opinat că înscrisurile depuse în copie la dosarul cauzei, nu fac dovada celor afirmate de reclamant în acțiune si nu se încadrează în prevederile art.504-506 Cod procedură penală, referitoare la cazurile care dau dreptul la repararea pagubei materiale sau a daunei morale,in cazul condamnării pe nedrept sau al privării de libertate,in mod nelegal.
Totodată, acțiunea reclamantului introdusa în temeiul art.504 Cod procedură penală este inadmisibilă si tardivă, susține pârâta, întrucât din probatoriul administrat în cauza si invocat nu rezultă că reclamantul a fost condamnat la detenție, iar în ipoteza că s-ar fi emis hotărâre de achitare la data de 20.02.1958, reclamantul avea posibilitatea să solicite repararea pagubei or, data introducerii acțiunii este 08.07.2008, după 50 de ani, deci cererea de chemare in judecata este tardiv introdusă.
Prin răspunsul la întâmpinare, din 03.11.2008 reclamantul a cerut respingerea excepțiilor invocate de pârât și invocă practica înaltei Curți de Casație și Justiție -Decizia civilă nr. 336/30.03.2006. Cu privire la excepția tardivității acțiunii a arătat că aceasta nu este dovedită, și că datorită culpei instituțiilor statului a fost împiedicat să exercite acțiunea civilă și că nu i s-au comunicat actele necesare.
A solicitat de asemenea respingerea excepției inadmisibilității acțiunii, motivând că acțiunea este întemeiată pe dispozițiile art. 504 Cod procedură penala și nu pot fi aplicabile dispozițiile Decretului-Lege nr. 118/1990,deoarece deținutul este o persoană care a săvârșit infracțiunea și care acum beneficiază de "drepturi la pensie specială, iar aceasta este altceva decât despăgubirile pentru erori judiciare,care se acordă în baza art. 504 cod procedură penală.
Pe fondul cauzei, apreciază că a dovedit cu înscrisuri, susținerile și pretențiile formulate.
În probațiune, reclamantul a depus la dosar,în copie certificată: cererea înregistrată cu nr. c243/19.05.2008 adresată Ministerului Internelor și Reformei Administrative - Arhivele Naționale, adresa nr. -/22.04.2008 eliberată de Ministerului Internelor și Reformei Administrative -Direcția Judiciar, Statistică, Evidențe Operative, fila 3 și 4 din sentința penală de revizuire a sentinței penale nr. 1150/05.04.1951, dată în dosarul nr. 1331/1951, de condamnare la 6 ani de închisoare, Fișa matricolă penală nr. 281/09.03.1951 - Penitenciarul Arad, minuta deciziei civile pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr-, Decizia civilă nr. 3366/30.03.2006 pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție, în dosarul nr-, Decizia civilănr. 148/15.01.2008 pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție, în dosarul nr-, Sentința civilă nr. 1609/15.12.2006, pronunțată de Tribunalul București - Secția civilă a V-a în dosarul nr-, procura judiciară autentică dată de reclamant fiului său
Prin sentința civilă nr. 195 din 08.04.2009, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Arad - secția civilă - admite cererea de repunere în termen formulată de reclamantul G, reprezentat prim G junior.
Admite acțiunea civilă formulată de reclamantul G, reprezentat prim G junior împotriva pârâtului Statul Român, reprezentat prin Ministerul Economiei și Finanțelor, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului A și obligă pe pârât să plătească reclamantului suma de 500.001 lei, cu titlu de daune.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în fapt și drept că, prin sentința civilă nr. nr. 3489/PI din 29 octombrie 2008, Tribunalul Timișa declinat competența de soluționare a cererii formulată de reclamantul G în favoarea Tribunalului Arad, prin admiterea excepției necompetenței teritoriale absolute a Tribunalului Timiș, invocată de instanță la termenul din 29.10.2008 în temeiul art. 137al. 1 raportat la art. 159 pct. 3 cod procedura civila cu aplic. art. 506 al. 3 cod procedura penală, reținând că reclamantul domiciliază pe raza Tribunalului Arad. A mai reținut că reclamantul și în procura de la dosar a menționat că domiciliază în comuna,sat nr. 348 județul
După înregistrarea cauzei la Tribunalul Arad reclamantul a depus la dosar copii de pe articole din presă, pertinente cauzei, iar la cererea instanței s-a depus adresa nr. 3207/2504/12.03.2009, eliberată de Secția penală a Tribunalului Arad.
În baza probelor administrate. Tribunalul Arad va reține că reclamantul Gaf ost condamnat prin sentința penală nr. 1150/05.04.1951 pronunțată de Tribunalul Arad la o pedeapsă de 6 (șase) ani închisoare corecțională, pentru deținere ilegală de arme și în baza acestei sentințe a fost în detenție, în baza mandatului de executare nr. 1637/1951, în perioada 09.03.1951 -08.05.1954, că a fost eliberat ca urmare a faptului că,prin sentința penală nr. 1685/16.06.1954,pronunțată de Tribunalul Popular Raional Aaf ost admisă cererea de revizuire a sentinței penale nr. 1150/05.04.1951 pronunțată de Tribunalul Arad, s-a stabilit nevinovăția lui G și a acesta fost achitat de sub învinuirea comiterii delictului reținut în sentința de condamnare.
Pentru soluționarea excepției prescripției dreptului la acțiune se va reține că anterior anului 1990, în condițiile politice și sociale concrete, reclamantul era^n imposibilitate morală să promoveze acțiunea,în baza art. 504 și urm. din Codul d e procedură penală.Ca urmare a demersurilor întreprinse după anul 1990, reclamantului i s-a comunicat că nu figurează în cazierul judiciar, că nu i se pot pune la dispoziție documentele solicitate, astfel că sentințele de condamnare și de achitare nu puteau fi identificate.
La data de 20.05.2008 Administrația Națională a Penitenciarelor îi comunică reclamantului adresa nr. -/22.04.2008 eliberată de Ministerului Internelor și Reformei Administrative -Direcția Judiciar, Statistică,Evidențe Operative,din care rezultă date privind sentințele de condamnare și de achitare,data încarcerării, data punerii în libertate. Având identificate sentințele penale în cauză, reclamantul a solicitat,1a 03.06.2008, Tribunalului Arad copii de pe sentințele penale de condamnare și de achitare, iar prin adresa nr.3207/2504/27.06.2008, eliberată de Secția penală a Tribunalului Arad și adresa nr. 3207/2504/12.03.2009, eliberată de Secția penală a Tribunalului Arad la cererea instanței s-a comunicat că, din cauza unor calamități (inundații, incendii) arhiva tribunalului nu deține dosare și mape de hotărâri judecătorești,din perioada solicitată de reclamant.
Instanța va constata că împrejurările expuse mai sus sunt dovedite, că sunt cauze temeinic justificate, pentru care termenul de prescripție de 18 luni, prevăzut de art.506 alin.2 din Codul d e procedură penală,a fost depășit, astfel că în baza art. 19 din Decretul nr. 167/1958, privitor la prescripția achizitivă, va dispune repunerea în termen a reclamantului și judecarea în fond a acțiunii.
Din fișa matricolă penală nr. 281/09.03.1951 - Penitenciarul Arad,coroborat cu copia filelor 3 și 4 din sentința penală nr. 1685/1954 a Tribunalului Popular al Raionului A (reprezentantul reclamantului a prezentat în instanță originalul pentru confruntare cu copia de la dosar),rezultă că reclamantul a fost condamnat la 6 ani de închisoare,prin sentința penală nr. 1150/05.04.1951 pronunțată de Tribunalul Arad, pentru infracțiunea de deținere ilegală de arme de foc. In baza mandatului de executare a pedepsei,nr. 1637/1951 a fost depus la Penitenciarul Arad la data de 09.03.1951, ulterior fiind transferat la mai multe penitenciare din tară.
In anul 1954, sentința de condamnare a fost desființată prin sentința penală nr. 1685/1954 a Tribunalului Popular al Raionului A, care a admis cererea de revizuirea și a dispus eliberarea reclamantului din penitenciar,după 3 ani si 2 luni, respectiv la data de 08.05.1954.
Privarea de libertate pe nedrept a avut consecințe negative asupra vieții private și profesionale a persoanei reclamantului, a cauzat suferințe fizice și afective,prejudicii materiale și morale ale căror consecințe s-au manifestat și după momentul eliberării,în condițiile istorice concrete, anterior anului 1989,fiindu-i afectate imaginea, reputația, sursele de venit, viața de familie,astfel că fiind îndeplinite condițiile răspunderii civile reglementate de art. 504 din Codul d e procedură penală, art. 52 alin. 3 din Constituție, va fi admisă acțiunea civilă și va fi obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 500.001 lei, cu titlu de daune.
echitabilă a compensației bănești presupune repararea daunelor materiale și a daunelor morale.
La stabilirea cuantumului despăgubirilor se are în vedere: durata lipsirii de libertate a reclamantului - 3 ani si 2 luni, suferințele fizice și psihice, morale, afectarea reputației,vieții de familie, realizările profesionale și practica judiciară ișvocată de reclamant: minuta deciziei civile pronunțată de Curtea de Apel Bucureștim dosarul nr-, Decizia civilă nr. 3366/30.03.2006 pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție, în dosarul nr-, Decizia civilă nr. 148/15.01.2008 pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție, în dosarul nr-, Sentința civilă nr. 1609/15.12.2006, pronunțată de Tribunalul București - Secția civilă a V-a în dosarul nr-.
Împotriva acestei sentințe civile a declarat apel, în termen legal, pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice A - în reprezentarea Ministerul Economiei și Finanțelor Publice B, solicitând modificarea ei, în tot, în sensul respingerii acțiunii reclamantului, ca fiind tardiv introdusă, invocând în drept art. 282 și urm. Cod procedură civilă, iar pe fond arată că prima instanță nu a solicitat documente din care să rezulte că reclamantul nu beneficiază de despăgubiri. în temeiul dispozițiilor Decretului - Lege nr. 118/1990.
Intimatul reclamant G prin întâmpinarea de la dosar solicită respingerea apelului pârâtei, arătând că este în vârstă de 88 de ani și că n-a avut acces la alte date concrete, ale dosarului său de condamnare, decât în condițiile reținute de prima instanță.
Verificând sentința civilă apelată, în limitele cererii de apel și în raport de probele de la dosar, administrate la prima instanță, coroborate și cu dispozițiile art. 282 Cod procedură civilă, raportat la art. 295 Cod procedură civilă, Curtea stabilește că apelul de față al pârâtei de mai sus este nefondat, urmând ca în temeiul dispozițiilor art. 296 Cod procedură civilă să fie respins ca atare, soluția primei instanțe fiind corectă.
Într-adevăr, din analiza întregului material probator de la dosar, administrat în dosar, Curtea constată că sentința civilă apelată este temeinică și legală, întrucât prima instanță a reținut o corectă stare de fapt și a făcut o justă aplicare și interpretare a dispozițiilor legale, în materie, prev. de art. 998 și 999 Cod civil, raportat la art. 504 și art. 505 Cod procedură penală, când a admis acțiunea în daune formulată de reclamant, în modul arătat, neconstatându-se din oficiu nici motive de ordine publică, de natură să atragă desființarea ori schimbarea hotărârii apelate, bine și cu temei, fiind admisă acțiunea reclamantului, în sensul menționat, pentru considerentele expuse judicios, de către prima instanță și pe larg, însușite în întregime și de C, ca instanță de control judiciar, critica formulată în apel nefiind întemeiată.
Astfel, din studiul tuturor probelor dosarului, Curtea stabilește că în mod legal și corect, prima instanță a admis cererea reclamantului de repunere în termen, conform art. 103 Cod procedură civilă, acesta fiind împiedicat de împrejurări mai presus de voința lui să-și exercite în termen prezenta acțiune în daune și prin urmare, în raport de particularitățile specifice speței, (soluție de achitare pentru o infracțiunea considerată de natură politică, în revizuire), acțiunea reclamantului intimat G, senior, nu poate fi apreciată ca tardiv introdusă la prima instanță, cum eronat apelanta susține în apelul său, reiterând aceeași excepție invocată și în fața primei instanțe, la care s-a răspuns deja și care a făcut obiect de analiză în acest dosar.
Curtea constată că și pe fondul pricinii în acest apel, intimatul reclamant a depus adeverința nr. 17429/09.06.2009, eliberată de Casa Națională de Pensii și alte drepturi de asigurări sociale - Casa Județeană de Pensii A - din cuprinsul căreia rezultă că aceasta figurează în baza de date a acestei Case Județene de Pensii A, în dosarul nr. -, aferent pensiei pentru limită de vârstă și muncă depusă, în sumă de 558 lei și cu dosarul nr. - aferent îndemnizației de veteran de război în sumă de 250 lei, dar nu figurează în această bază de date ca fiind beneficiar de indemnizație acordată în baza Decretului-Lege nr. 118/1990 ( 7 dosar apel).
În consecință, în raport de toate considerentele ce preced și cum nici una din criticile formulate în apel nu sunt întemeiate, ele nefiind de natură să facă admisibil acest apel și să influențeze soluția pronunțată în cauză de către prima instanță, care este deci corectă sub toate aspectele, în temeiul dispozițiilor art. 296 Cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat acest apel al pârâtei, de mai sus, menținând în vigoare sentința civilă atacată, pe care o verifică drept legală și temeinică, fiind pronunțată în concordanță cu toate probele din dosarul cauzei și cu respectarea principiului disponibilității, ce guvernează procesul civil și căruia îi este specific în sensul rezolvării prezentului litigiu în limitele investirii instanței, apelanta nedovedind incidența în cauză a vreunui motiv de schimbare ori de desființare a sentinței civile apelate, potrivit tuturor argumentelor de mai sus, expuse pe larg de C, acțiunea intimatului reclamant nefiind tardiv introdusă iar pe fond este întemeiată înmodul în care a fost admisă de către prima instanță, avându-se în vedere durata mare a condamnării și lipsirii deci de libertate (3 ani și 2 luni) suferințele grave și profunde - fizice și morale, psihice - afectarea vieții de familie a reputației, sursele de venituri slabe și nerealizările profesionale din cauza acestei condamnări.
În adevăr, Curtea reține că prin condamnarea reclamantului - pentru care ulterior s-a obținut achitarea, în revizuirea procesului, unde s-a stabilit nevinovăția - s-a cauzat acestuia un prejudiciu nepatrimonial ce a constat în consecințele dăunătoare neevaluabile în bani, ce au rezultat din atingerea și încălcările dreptului de personal nepatrimonial la libertate, cu consecința inclusiv a unor inconveniente ordin fizic datorate pierderii confortului, fiind afectate totodată în mod implicit acele atribute ale persoanei care influențează relațiile sociale - onoare, reputație - precum și pe cele care se situează în domeniul afectiv al vieții umane - relațiile cu prietenii - apropiații, vătămări care își găsesc expresia cea mai tipică în durerea morală încercată de victimă.
Lipsirea de libertate a produs consecințe și în planul vieții private și profesionale a persoanei condamnate din motive politice, inclusiv după momentul eliberării, fiindu-i afectate datorită condițiilor istorice anterioare anului 1989 viața familială, imaginea și chiar sursele de venit.
Fiind întrunite elementele răspunderii civile instituite de art. 504 Cod procedură penală și art. 48 alin. 3 din Constituție, se impune repararea integrală de către stat a pagubei suferite, ceea ce presupune în principiu înlăturarea tuturor consecințelor dăunătoare ale acesteia, în scopul repunerii pecât posibil, în situația anterioară a victimei.
Este adevărat că nu există un sistem care să repare pe deplin daunele morale constând în dureri fizice și psihice, întrucât plata unei sume de bani abia dacă poate aduce victimei unele alinări sau satisfacții. În materia daunelor morale, principiul reparării integrale a prejudiciului nu poate avea decât un caracter aproximativ, fapt explicabil în raport de natura neeconomică a respectivelor daune, imposibil de a fi echivalate bănește. În schimb, se poate acorda victimei o indemnizație cu caracter compensatoriu, tinzând la oferirea unui echivalent care prin excelență, poate fi o sumă de bani, care îi permite să-și aline, prin anumite avantaje, rezultatul dezagreabil al faptei ilicite. De aceea, ceea ce trebuie evaluat, în realitate este despăgubirea care vine să compenseze prejudiciul, nu prejudiciul ca atare.
Din acest motiv, instanța sesizată cu repararea prejudiciului nepatrimonial trebuie să încerce să stabilească o sumă necesară, nu atât pentru a repune victima într-o situație similară cu cea avută anterior, cât de a-i procura satisfacții de ordin moral susceptibile de a înlocui valoarea de care a fost privată.
echitabilă cuprinde două componente și anume: reparația daunelor materiale și o compensație acordată pentru prejudiciul moral. Dat fiind că în speță în privința prejudiciului moral se remarcă faptul că acesta nu poate fi disociat de cel material, întrucât au condiții cauzale asemănătoare, Curtea apreciază că se impune stabilirea unei despăgubiri globale, fără a distinge între cele două feluri de prejudiciu.
Recunoașterea unui drept de despăgubire nu se poate explica decât prin voința de oferi o satisfacție care poate contrabalansa efectul vătămării și fără ca această satisfacție să aibă o reală corespondență cu prejudiciu, astfel că la cuantificarea sumei accentul trebuie pus pe importanța prejudiciului, din punct de vedere al victimei.
Este de netăgăduit că orice arestare și inculpare pe nedrept produce celor în cauză, suferințe pe plan moral, social și profesional, că astfel de măsuri lezează demnitatea și onoarea, libertatea individuală, drepturi personal nepatrimoniale ocrotite de lege și că, din acest punct de vedere, le produce un prejudiciu moral care justifică acordarea unei compensații materiale. La stabilirea cuantumului se va avea în vedere însă și concret viața celui în cauză, acesta fiind condamnat la 6 ani de închisoare din care a executat 3 ani și 2 luni, împrejurarea că, în comunitatea din care făcea parte, i-a fost afectată reputația, iar prin condamnarea sa abuzivă, a fost supus la suferințe fizice și psihice, i s-a știrbit onoarea, demnitatea și i s-a îngrădit libertatea, drepturi personale nepatrimoniale ocrotite de lege și a fost lipsit de posibilitatea de a-și continua activitățile anterioare și de a obține venituri corespunzătoare, deci atât pierderea suferită, cât și beneficiul nerealizat, precum și anumită compensare a posibilităților pe care victima le avea anterior vătămării și acelea care i-au fost accesibile ulterior.
Față de aceste considerente, reținând că cererea reclamantului de acordarea daunelor morale și materiale este întemeiată, însă la stabilirea întinderii acestora avându-se în vedere consecințele negative suferite, pe plan fizic și psihic, importanța valorilor morale lezate, măsura în care au fost vătămate aceste valori, intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării de către victimă, Curtea apreciază cuantumul sumei acordate de prima instanță ca fiind de natură să constituie o satisfacție suficientă și echitabilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A - ÎN REPREZENTAREA MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PUBLICE B împotriva sentinței civile nr. 195 din 08.04.2009, pronunțată de Tribunalul Arad - secția civilă - în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant G senior prin mandatar G junior, având ca obiect acțiune civilă în răspundere delictuală.
DEFINITIVĂ.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 26 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - - -
GREFIER,
- -
Se comunică cu:
Pârâta apelantă
MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PUBLICE --
DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE - A,-
Reclamant intimat
G senior, prin mandatarul G, nr. 348, jud.
Red. /08.12.2009
Tehnored /18.12.2009
Ex.5
Primă instanță:
Președinte:Trandafir PurcărițaJudecători:Trandafir Purcărița, Lucian Lăpădat
