Succesiune. Jurisprudenta. Decizia 1215/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR - 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.1215
Ședința publică din 26 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Trandafir Purcăriță
JUDECĂTOR 2: Lucian Lăpădat
JUDECĂTOR 3: Claudia Rohnean
GREFIER:- -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta împotriva deciziei civile de apel nr. 577/A/ din 05.06.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș - secția civilă - în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului T, având ca obiect succesiune.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care instanța constată că reclamantul recurent și pârâta intimată au solicitat judecarea cauzei și în lipsă, conform prevederilor art. 242 Cod procedură civilă, situație față de care reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2205/16.02.2009, Judecătoria Timișoaraa admis excepția autorității lucrului judecat și pe cale de consecință, a respins acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice T, având ca obiect constatarea calității reclamantei de unic moștenitor după defunctul, decedat la 14.11.2005.
Prin aceeași hotărâre, a fost disjunsă cererea reconvențională a pârâtei având ca obiect constatarea vacanței succesorale după același defunct.
În esență, instanța de fond a reținut că prin sentința civilă nr. 3139/28.03.2007 a Judecătoriei Timișoara, definitivă și irevocabilă, a fost respinsă acțiunea aceleiași reclamante formulată în contradictoriu cu pârâta din dosarul de față, având ca obiect dezbaterea succesiunii defunctului, decedat la 14.11.2005. Reținând identitatea de părți, obiect și cauză, instanța de fond a apreciat că în speță sunt întrunite condițiile art. 1201.civ. motiv pentru care, raportat la art. 166.pr.civ. a respins acțiunea pe excepția autorității lucrului judecat.
Împotriva acestei sentințe civile a declarat apel reclamanta, solicitând admiterea apelului, desființarea hotărârii apelate și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, concomitent cu suspendarea judecării cererii reconvenționale.
În motivarea apelului s-a arătat că în mod greșit instanța de fond a reținut excepția autorității lucrului judecat, întrucât prin hotărârile anterioare reținute în susținerea excepției, atât Tribunalul cât și Curtea de APEL TIMIȘOARA, au îndrumat-o să se adreseze notarului public în vederea dezbaterii succesiunii defunctului, ceea ce a și făcut dar, la rândul său, notarul a suspendat procedura notarială și a îndrumat-o în justiție pentru a soluționa divergențele cu pârâta.
Întrucât notarul a avut acces la hotărârile judecătorești anterior pronunțate și a pronunțat încheierea de suspendare tocmai pentru acest motiv, reclamanta susține că admiterea excepției autorității lucrului judecat nu este posibilă.
Apelul nu a fost motivat în drept.
Prin întâmpinare, pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice T a solicitat respingerea apelului ca nefondat, apreciind ca fiind legală hotărârea instanței de fond în condițiile în care părțile s-au mai judecat într-un alt proces cu același obiect și cauză.
Prin decizia civilă nr. 577/A/05.06.2009, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timiș - secția civilă - respinge apelul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. nr. 2205/16.02.2009, pronunțată de Judecătoria Timișoara, în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice
Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut în fapt și drept, că prima instanță a dispus atașarea dosarelor nr- al Judecătoriei Timișoara, Tribunalului Timiș și Curții de APEL TIMIȘOARA, din conținutul cărora rezultă că în acele dosare, reclamanta a solicitat în contradictoriu cu pârâta din dosarul de față, dezbaterea succesiunii după defunctul, decedat la 14.11.2005. acțiunea fiind soluționată pe fond, irevocabil, prin respingerea ei.
Reiterarea acelorași pretenții în dosarul de față, în contradictoriu cu aceeași pârâtă, atrage incidența în cauză a dispozițiilor art. 1201.civ. în ceea ce privește autoritatea lucrului judecat, fiind îndeplinită identitatea de părți, obiect și cauză cerută de textul citat, așa cum corect a reținut și prima instanță.
În ceea ce privește cererea reconvenționala formulată de pârâtă, măsura disjungerii acesteia a fost corect dispusă de către instanța de fond în condițiile existenței excepției autorității lucrului judecat cu privire la acțiunea principală. Efectele acestei excepții sunt dirimante și împiedică antamarea fondului cauzei ceea ce înseamnă că acțiunea principală era în stare de judecată, astfel că în mod corect instanța de fond a făcut aplicația art.120 civ.și a disjuns cererea reconvențională.
Împotriva acestei decizii civile de apel a declarat, în termen legal, recurs, reclamanta, solicitând casarea ei și trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria Timișoara, în vederea soluționării ei pe fond, motivând că ambele instanțe anterioare au aplicat greșit dispozițiile art. 1201 Cod civil, respingându-i acțiunea pe excepția autorității de lucru judecat, dar neindicând în drept nici unul din motivele de nelegalitate, enumerate-expres și limitativ în art. 304 sub pct. 1 - 9 Cod procedură civilă.
Intimata pârâtă - Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului T - prin întâmpinarea de la dosar(fila 4 - 5) solicită respingerea recursului reclamantei.
Verificând decizia civilă recurată, prin prisma dispozițiilor art. 299 și urm. Cod procedură civilă, în raport de cererea de recurs, față de starea de fapt din dosar, ca și de probele administrate, în cauză, Curtea stabilește că prezentul recurs al reclamantei, este nefondat, urmând ca în temeiul dispozițiilor art. 312 al. 1 Cod procedură civilă să fie respins ca atare, deoarece bine și cu temei a fost respins și apelul aceleiași reclamante.
Într-adevăr examinându-se cauza sub toate aspectele invocate, din analiza întregului material probator de la dosar Curtea, constată că decizia civilă recurată este legală și temeinică, întrucât instanța de apel a stabilit o corectă stare de fapt și a făcut o justă aplicare și interpretare a dispozițiile legale în materie, prev. de art. 166 Cod procedură civilă, raportat la art. 1201 Cod civil, când a confirmat soluția primei instanțe, neconstatându-se din oficiu nici motive de ordine publică, de natură să atragă casarea ori modificarea deciziei civile atacate, conform art. 306 al. 2 Cod procedură civilă, corect fiind respins apelul reclamantei, pentru considerentele expuse judicios de către instanța de apel, însușite în întregime și de C, ca instanță de control judiciar, critica formulată în recurs nefiind întemeiată.
Astfel, în dosar este bine dovedit că recurenta reclamantă, solicită prin prezenta acțiune dezbaterea succesiunii după defunctul, decedat la 14.11.2005, susținând că și în cursul anului 2006 s-a adresat Judecătoriei Timișoara, cu o cerere prin care a solicitat să i se constate calitatea de moștenitor testamentar al defunctului, depunând la instanță un testament olograf întocmit de către defunct, dar această acțiune( având ca obiect constatarea calității de moștenitor a reclamantei) a făcut obiectul dosarului nr- al Judecătoriei Timișoara și în final a fost respinsă de către instanța de fond, fiind respins și recursul reclamantei, în mod irevocabil și prin urmare, în mod corect instanța de apel a constatat faptul că există autoritate de lucru judecat, în ceea ce privește solicitarea reclamantei să se constate că este moștenitoarea testamentară a defunctului .
În consecință, invocarea din nou a acelorași pretenții în prezentul dosar, în contradictoriu cu aceeași pârâtă, atrage, într-adevăr, incidența în cauză a prevederilor art. 1201 Cod civil, vizând autoritatea de lucru judecat, fiind îndeplinită cerința legală referitoare la tripla identitate de obiect, cauză și părți, reglementată de acest text legal, motiv pentru care, atât prima instanță, cât și instanța de apel, au făcut în mod legal și corect aplicarea dispozițiilor art. 166 Cod procedură civilă, când au admis excepția puterii lucrului judecat, invocată în speță și au dispus respingerea acțiunii reclamantei, pe această excepție, conform și art. 137 Cod procedură civilă.
Această soluție din recurs se impune și pentru că, chiar dacă prin decizia civilă nr. 734/A/02.10.2007, pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosarul nr-, s- prevăzut posibilitatea legală că reclamanta să se prezinte în fața unui notar în vederea dezbaterii succesiunii pe cale notarială, aceea instanță a analizat și înscrisul invocat de reclamantă, (ca temei al pretențiilor sale succesorale, respectiv testamentul olograf pretins al defunctului), stabilind cu putere de lucru judecat, că acest testament nu îndeplinește condițiile legale de valabilitate, prev. de art. 859 Cod civil(care prevede că " testamentul olograf, nu este valabil decât când este scris în tot, datat și subsemnat de mâna testatorului"), toate aceste aspecte impunându-se cu putere de lucru, în sensul și în înțelesul art. precitate.
De fapt, Curtea constată că recurenta nu face referințe precise cu privire la cauzele de nelegalitate ale hotărârii recurate, nemotivându-și în drept recursul, în raport cu art. 302/1 al. 1 pct. 3 Cod procedură civilă, (care prevede că cererea de recurs, trebuie să cuprindă, sub sancțiunea nulității, printre alte mențiuni și motivele de nelegalitate, pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor), ci recurenta s-a mărginit să reitereze motivul formulat și în apel, la care a adăugat o critică suplimentară, cu caracter extrem de generic, cu privire la soluția pronunțată de instanța de apel, aceste motive de fapt invocate în recurs, fiind practic formale, fără o fundamentare și susținere concretă și fără o dezvoltare, detailată, cu argumente separate.
Așa fiind, în raport cu toate considerentele ce preced și cum nici una din criticile formulate în recurs nu sunt întemeiate, ele nefiind de natură să facă admisibil acest recurs și să influențeze soluția pronunțată în cauză de către instanța de apel, care este deci corectă, sub toate aspectele, în temeiul dispozițiilor art. 312 al. 1 Cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat acest recurs al reclamantei, menținând în vigoare decizia civilă atacată, pe care o verifică drept legală și temeinică, fiind pronunțată în concordanță cu toate probele din dosarul cauzei și cu respectarea principiului disponibilității ce guvernează procesul civilă și căruia îi este specific, în sensul rezolvării prezentului litigiu, în limitele investirii instanței, recurenta nedovedind incidența în cauză a nici unui motiv de recurs, de nelegalitate, prev. de art. 304 sub pct. 1 - 9 Cod procedură civilă, căci hotărârea recurată nu este lipsită de temei legal și nici nu este dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, potrivit tuturor argumentelor de mai sus, expuse pe larg de
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta împotriva deciziei civile de apel nr. 577/A/ din 05.06.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș - secția civilă - în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului T, având ca obiect succesiune.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 26 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red. /14.12.2009
Tehnored /21.12.2009
Ex.2
Primă instanță:
Instanța de apel: și
Președinte:Trandafir PurcărițăJudecători:Trandafir Purcăriță, Lucian Lăpădat, Claudia Rohnean
