Actiune in raspundere civila delictuala. Speta. Decizia 328/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR - 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.328
Ședința publică din 17 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Cristian Pup
JUDECĂTOR 2: Trandafir Purcăriță
GREFIER:- -
S-a luat în examinare apelul declarat de reclamantul G împotriva sentinței civile nr. 287 din 09.06.2009, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta intimată ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ A PENITENCIARELOR B, având ca obiect acțiune în răspundere delictuală.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă reclamantul apelant G, în stare de arest, lipsă fiind pârâta intimată Administrația Națională a Penitenciarelor.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care nemaifiind de formulat alte cererii instanța acordă cuvântul în dezbaterea apelului.
Reclamantul apelant G pune concluzii de admitere a recursului său așa cum a fost formulat în scris, casarea apelului cu trimitere la prima instanță pentru rejudecare, deoarece instanța de fond nu a făcut cercetări ca să audieze martorii propuși, încălcând art. 6 alin.(3) lit. b din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului, ratificată prin Legea nr. 30/1994.
CURTEA
În deliberare, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.287/09.06.2009 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Arada respins acțiunea în pretenții a reclamantului împotriva pârâtelor Comitetul European și Comisia Uniunii Europene, pe excepția lipsei calității procesuale pasive, a inadmisibilității și nulității cererii în raport cu aceste pârâte, cauzate de imunitatea lor de jurisdicție și ca neîntemeiată față de pârâții Administrația Națională a Penitenciarelor și Comitetul European pentru Prevenirea și a Pedepselor sau sau.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a constatat că reclamantul a cerut prin instanță ca toți pârâții să fie obligați în solidar la plata sumei de 35.000.000 lei, cu titlu de despăgubiri civile precum și destituirea Directorului Penitenciarului Arad, alături de modificarea Regulamentului de ordine interioară al acestui penitenciar și obligarea ANP să ridice plasele de pe gratiile de la ferestre.
În motivare, reclamantul a susținut că în penitenciarul Arad se practică tortura fizică și psihică, prin bătăi repetate aplicate de către salariați, din ordinul directorului, se practică diferite feluri de amenințări, inclusiv cea cu moartea, iar apoi că deținuții plecați la instanțe nu au asigurată masa, fiind obligați să se tundă sau să se bărbierească, acestea fiind toate acte de tortură, la fel și modul de individualizare a regimului de executare a pedepselor.
Prin întâmpinare, Comisia Europeană a invocat excepția netimbrării acțiunii, dar în principal lipsa calității procesuale pasive a acestei instituții și a nulității acțiunii, pentru imunitatea de jurisdicție a Comisiei în aceste litigii, alături de inadmisibilitatea cererii privind destituirea directorului penitenciarului și schimbarea Regulamentului de ordine interioară.
Iniția, prin sentința civilă nr.1116/2007 a Tribunalului Arad, s-a anulat ca netimbrată această acțiunea a reclamantului, în raport cu disp.art.20 alin.3 din 146/1997-republicată, la fel procedându-se și în cazul apelului declarat împotriva acestei sentințe, soluționat de Curtea de Apel Timișoara prin decizia civilă nr.103/2008.
Ulterior, în recurs, prin decizia nr.8082/2008 a Înaltei curți de casație și Justiție s-au casat ambele hotărâri ale instanțelor inferioare, cu trimiterea cauzei spre rejudecare, constatându-se că acțiunea reclamantului în pretenții este scutită de la plata taxelor judiciare în raport cu disp.art.15 lit.s din 146/1997-republicată.
În rejudecare, tribunalul a decis să aplice disp.art.137 pr.civ. și să analizeze excepțiile de procedură și de fond, care ar face de prisos judecarea cauzei în ansamblul ei, sens în care a respins întâi excepția de netimbrare a acțiunii, în raport cu dispozițiile deciziei de casare a ÎCCJ.
Mai apoi însă, Tribunalul a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Comisia Europeană și Comitetul European pentru Prevenirea și a Pedepselor sau sau, în raport de disp.art.40 din Statutul Consiliului European precum și a disp.art.16 și 18 din același document, care consacră imunitățile și privilegiile de care se bucură aceste instituții, inclusiv imunitatea de jurisdicție în fața instanțelor civile din statele membre.
În continuare, prima instanță s-a referit și la disp.art.723 pr.civ. arătând că drepturile procedurale civile trebuie exercitate cu bună credință și în acord cu scopul în vederea căruia au fost recunoscute de lege, în sensul că scopul pe care îl urmărește cel ce reclamă trebuie să existe, să fie real, licit și moral, în schimb reclamantul nu urmărește în concret protecția juridică a dreptului pretins sau a unui interes, obiectul acțiunii sale nefiind nici licit și nici posibil.
Totodată, tribunalul a constatat că nu sunt îndeplinite nici cerințele prev. de art.112 alin.1 pct.4 - teza II pr.civ. întrucât nu s-au indicat motivele de drept pe care se întemeiază acțiunea în pretenții.
Pe de altă parte, instanța de fond a mai constatat că disp.art.28 din 293/2004 prevede că schimbarea din funcție a directorului unui penitenciar se poate face numai prin concurs și cu respectarea cerințelor art.11 din aceeași lege și nu la cererea condamnaților deținuți, în timp ce schimbarea Regulamentului de ordine interioară al penitenciarului nu este atributul instanței de judecată, astfel că aceste cereri au fost declarate inadmisibile.
În sfârșit, prima instanță a mai constatat că și pe fond, acțiunea este neîntemeiată câtă vreme nu sunt întrunite cerințele prev. de art.998-999.civ. pentru angajarea răspunderii civile delictuale întrucât nu există o faptă ilicită dovedită a pârâților și nici prejudiciul concret produs reclamantului, după cum nu este prezent nici raportul de cauzalitate dintre fată și prejudiciu și nu a fost dovedită nici vinovăția pârâților. Apoi, prejudiciul moral pe care îl pretinde reclamantul nu este consecința încălcării drepturilor sale personale, astfel că nici din această cauză nu poate fi angajată răspunderea civilă delictuală a pârâților.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen, reclamantul, acesta susținând că sentința tribunalului este nelegală întrucât i s-a refuzat dreptul la apărare, prin respingerea cererii de probațiune cu martori și astfel, s-a încălcat art. 6 din CEDO, ratificată de România, prin nr.30/1994.
Curtea, analizând apelul reclamantului, prin prisma motivelor de fapt și de drept invocate, cu aplicarea disp.art.282 și urm. pr.civ. rap.la art.296 pr.civ. va constata că acesta este neîntemeiat.
În acest sens, curtea va constata că reclamantului - apelant nu i-au fost încălcate drepturile procesuale, incluzându-se aici și dreptul de acces la o instanță precum și dreptul de a-și proba pretențiile și astfel nu s-a încălcat art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, câtă vreme instanța de fond a constatat în mod corect că pârâții Comisia Europeană și Comitetul European pentru Prevenirea și a Pedepselor sau sau, în raport de disp.art.40 din Statutul Consiliului European precum și a disp.art.16 și 18 din același document, care consacră imunitățile și privilegiile de care se bucură aceste instituții, include și imunitatea de jurisdicție în fața instanțelor civile din statele membre, aspect reiterat și în art.3 din Acordul general privind imunitățile și privilegiile Consiliului Europei, la care România a aderat conform art.43/1994, la care se adaugă funcția și rolul Comisiei Europene, astfel cum acestea sunt descrise în Tratatul Uniunii Europene.
Prin urmare, existând această excepție dirimantă, în mod firesc prima instanță a aplicat disp.art.137 pr.civ. și a soluționat cauza pe excepții, în mod justificat, astfel că nu a fost necesară administrarea de probe, respectiv ascultarea unor martori.
Același raționament corect l-a utilizat prima instanță și atunci când s-a referit la disp.art.723 pr.civ. prin raportarea acestuia la disp.art.998-999.civ. câtă vreme reclamantul - apelant nu a indicat în mod concret cui și în ce grad îi aparține vinovăția prin aplicarea unor presupuse tratamente degradante și inumane din Penitenciarul Arad și în ce măsură astfel de presupuse fapte i-ar fi creat acestuia un prejudiciu, material și moral, aspect întărit și de faptul că reclamantul nu a prezentat nici o hotărâre judecătorească irevocabilă, care să se întemeieze pe disp.art.504 și urm. pr.pen. și care să fi consfințit irevocabil o faptă imputabilă care să fi determinat suportarea de către reclamant a unei pedepse aplicate nelegal printr-o hotărâre penală, după cum nu a prezentat nicio hotărâre judecătorească definitivă prin care directorul or vreun alt salariat al Penitenciarului Arad să fi suferit vreo condamnare definitivă pentru acte de tortură ori de amenințare, fapte care sunt prevăzute și pedepsite de Codul penal român, care reprezentau condiții sine qua non pentru continuarea judecății civile în limitele disp.art.998-999.civ.
În acest circumstanțe, curtea va constata că prima instanță a decis în mod justificat că nu se impune administrarea probei testimoniale în prezentul proces civil, după cum la fel de justificat a aplicat și finele de neprimire legate de lipsa de calitate procesuală pasivă și imunitatea de jurisdicție a instituțiilor internaționale pârâte precum și excepția inadmisibilității în raport cu capetele de cerere privind destituirea Directorului penitenciarului Arad, respectiv a modificării regulamentului de ordine interioară a penitenciarului Arad.
Pentru toate aceste considerente, curtea, în temeiul prev. art.296 pr.civ. va respinge ca neîntemeiat apelul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.287/09.06.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-.
Va constata că nu sunt aplicabile disp.art.274 pr.civ întrucât intimatele - pârâte nu au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiat apelul declarat de reclamantul G împotriva sentinței civile nr. 287 din 09.06.2009, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.
Fără cheltuieli de judecată.
DEFINITIVĂ.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 17 decembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - - -
GREFIER,
- -
Se comunică cu:
Reclamantul apelant
G - Penitenciarul Timișoara și Penitenciarul Arad
Pârâta intimată
ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ A PENITENCIARELOR B, sector 2., nr. 47
Red. /04.01.2010
Tehnored /11.01.2010
Ex.5
Primă instanță:
Președinte:Cristian PupJudecători:Cristian Pup, Trandafir Purcăriță
