Actiune in raspundere civila delictuala. Speta. Decizia 354/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE CIVILA NR.354/
Ședința publică de la 24 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Paulina Georgescu
JUDECĂTOR 2: Vanghelița Tase
JUDECĂTOR 3: Eleonora Spiridon
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul civil declarat de recurenta-pârâtă ). ) - domiciliată în Constanta,-. -...1..16 - împotriva deciziei civile nr.307 din 29.05.2008 pronunțată de Tribunalul Constanta în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, - cu domiciliul ales la cab.av., Constanta,-. -...2 având ca obiect actiune în raspundere delictuala.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru recurenta-pârâtă avocat conform împuternicirii avocatiale nr.18/22.01.2008 depusă la dosar, pentru intimatul-reclamant se prezintă avocat conform împuternicirii avocatiale nr.78/17.11.2008 depusă la dosar.
Procedura legal îndeplinită conform art.87 și urm.Cod pr.civilă.
După referatul grefierului de ședință;
Instanța luând act că nu mai sunt alte cereri prealabile ori înscrisuri de depus la dosar, fiind lămurită asupra cauzei, în conformitate cu art.150 Cod pr.civilă declară dezbaterile închise,constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul părtilor.
Apărătorul recurentei-pârâte, având cuvântul, își întemeiază recursul pe dispozițiile art.304 pct.9 Cod pr.civilă. Consideră hotărârea tribunalului nelegală.Instanta de apel a retinut că recurenta nu a exprimat cu bună credință o opinie ci a emis o informatie și că fapta ilicită constă în asocierea numelui reclamantului cu persoane care fac parte din lumea interlopă.În prima sa hotărâre importantă, CEDO a statuat că libertatea de expresie, consacrată de art.10 constituie unul din fundamentele esentiale ale unei societăți democratice, una din condițiile primordiale ale ei.Libertatea de opinie este legată de liberatea de gândire, de conștiință, de religie apărate de art.9 din Conventie, astfel că, exprimarea unei opinii poate forma obiectul unei limitări fie și pentru respectarea drepturilor apartinând unu alt subiect de drept.Curtea Europeană a stabilit că limitele criticii admisibile în cadrul exercitiului libertății de expresie sunt mai largi când ele se poartă asupra unor actiuni ale unui om politic. Curtea a statuat că oricine, inclusiv un ziarist, exercitând libertarea sa de expresie, își asumă îndatoriri și responsabilități. Tribunalul a retinut că recurenta a publicat o informatie și nu că ar fi exprimat o opinie.Solutia tribunalului este criticabilă și din perspectiva deciziei Curtii Europene, c/România, în care Statul Român a fost condamnat într-o plângere a jurnalistului;jurisprudenta Curtii care este obligatorie a fost ignorată de tribunal.
În concluzie, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea deciziei recurate în sensul respingerii apelului ca nefondat, și al păstrării hotărârii primei instante.
Apărătorul intimatului-reclamant, având cuvântul,arată că potrivit art.1.3Codul Deontologic al jurnalistului - jurnalistul este dator să exprime opinii pe o bază factuală, și va actiona cu bună credintă.Alte reglementări relevante sunt cuprinse în Rezolutia nr.1003/1993 a Adunării a Consiliului Europei privind etica jurnalismului.Acest document arată că principiul de bază al eticii jurnalismului este diferentierea dintre știri și opinii, astfel încât acestea să nu fie confundate. este o informatie referitor la fapte și date, în timp ce includ gânduri, idei sau păreri ale agentiilor de presă, editorilor și jurnalistilor.În exercitarea functiei de ziarist recurenta a încălcat regulile de etică profesională, manifestând o agresivitate nejustificată, oferind publicului informatii nefundamentate, neverificate.
În concluzie solicită respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată.
Instanța rămâne în pronunțare asupra recursului.
CURTEA
Asupra cererii de recurs;
Astfel, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta ( ), în temeiul art. 998-999 Cod civil, solicitând obligarea pârâtei:
- să își prezinte scuze față de reclamant printr-o scrisoare publică, în termen de 15 zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii, sub sancțiunea plății daunelor cominatorii de 100 RON pentru fiecare zi de întârziere;
- să publice hotărârea ce urmează a fi pronunțată în cauză, pe cheltuiala pârâtei, într-un ziar local de largă circulație în C și într-un ziar central de largă circulație, în termen de 15 zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii, sub sancțiunea plății de daune cominatorii de 100 RON pentru fiecare zi de întârziere;
- la plata către reclamant a sumei de 200.000 RON reprezentând daune morale.
Pe fond, prin sentința civilă nr.12240 din18.10.2007 pronunțată de Judecătoria Constanța în dosarul nr- s-a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta ( ) și s-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință civilă instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamantul, Primar al Municipiului Cap articipat la o emisiune televizată la un post național de televiziune, în urma evenimentelor ce au avut loc în noaptea de 12 spre 13 august 2006, când mai multe persoane înarmate au devastat mai multe locații din stațiunea, printre care și hotelul, al cărui acționar este și reclamantul.
În cadrul acestei emisiuni televizate, jurnalista - pârâtă a avut o intervenție în direct, prilej cu care ar fi afirmat că, Municipiul C se împarte între "oamenii lui și oamenii care sunt împotriva lui ", este vorba de clanul "frații ", care se războiesc cu oamenii lui ". Pârâta cu același prilej a amintit și că în urmă cu doi ani, în mijlocul orașului, a avut loc un eveniment similar, iar "poliția nu a intervenit imediat pentru că a spus clar că este vorba de oamenii lui și le-a fost frică, având în vedere că era, și este, primar în continuare", afirmând totodată că cele relatate "se observă", "se discută", "se consemnează", ajungându-se la situația în care se spune "eu sunt al lui și tu ești al lui ".
În cauză, s-a verificat dacă afirmațiile pârâtei, de altfel necontestate de aceasta, se circumscriu unui delict civil de natura a prejudicia dreptul subiectiv al reclamantului, respectiv demnitatea, onoarea și reputația.
Pârâta a învederat că, prin intervenția din cadrul emisiunii televizate nu a făcut decât să exprime o opinie cu bună - credință și într-o manieră onestă și etică. Faptul că moderatorul emisiunii a conchis că "numele primarului și al asociaților săi apare încă o dată într-o relație directă cu o afacere bizară", a arătat pârâta că ar fi de natură să producă daune imaginii reclamantului, dar în niciun caz observațiile făcute în mod corect și cu onestitate profesională de către pârâtă în calitate de jurnalist.
În cadrul legislativ intern, dreptul la libertatea de exprimare este consacrat prin disp. art. 30 alin.1 din Constituție care dispune ca: "libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credințelor - sunt inviolabile".
Referitor la exprimate de pârâtă, instanța a apreciat însă că nu pot fi interpretate ca un atac personal la adresa reclamantului. Faptul că au fost invocate a exista relații de dușmănie sau de prietenie între reclamant și frații nu se poate susține că ar fi de natura a aduce o atingere suficient de gravă onoarei, reputației sau demnității reclamantului, pentru a putea califica afirmațiile incriminate drept un delict civil. Sub acest aspect a reținut instanța și faptul că pârâta pe tot parcursul intervenției directe răspunzând la întrebările moderatorului emisiunii TV, a furnizat o explicație obiectivă, privitor la afirmațiile făcute, iar tot în acest cadru au fost depuse la dosar și extrase din presa locală, dar și publicația elaborată în cadrul proiectului jurnaliștii de investigație în apărarea integrității publice, implementat de Internațional România.
Nu s-a putut susține în cauză, că atitudinea subiectivă a pârâtei ar fi fost aceea de a afecta cu intenție și rea-credință reputația și demnitatea și onoarea reclamantului, în condițiile în care demersul jurnalistic a fost inițiat în contextul evenimentelor reprobabile ce au avut loc în municipiul C în noaptea de 12/13 august 2006.
Instanța a apreciat prin urmare, că exprimate de pârâtă se circumscriu scopului demersului jurnalistic privind chestiuni de interes general și prin urmare nu prezintă un caracter ilicit, așa cum de altfel s-a statuat constant și în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (cauza Bladet și ).
Reținându-se că, în cauză nu sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie reglementate de disp. art. 998 - 999 Cod civil, instanța de fond a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Referitor la capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata daunelor morale, instanța a reținut în speță că exprimate în cadrul emisiunii televizate, nu au prezentat caracter ilicit, iar pe de altă parte că nu au fost de natură a afecta reputația reclamantului, apreciind neîntemeiată solicitarea de a fi acordată suma de 200.000 lei, în lipsa prejudiciului moral.
Împotriva sentinței civile nr. 12240/18.10.2007 pronunțată de Judecătoria Constanța, în dosarul nr- a declarat apel reclamantul.
Prin decizia civilă nr. 307 din 29.05.2008 Tribunalul Constanțaa admis apelul promovat de apelantul reclamant în contradictoriu cu intimata pârâtă (), împotriva sentinței civile nr.12240/18.10.2007 pronunțată de Judecătoria Constanța, în dosarul nr-.
A schimbat în tot sentința civilă nr. 12240/18.10.2007 a Judecătoriei Constanța în sensul că a admis în parte acțiunea civilă formulată de către reclamantul, în contradictoriu cu pârâta.
A fost obligată pârâta să prezinte scuze reclamantului prin intermediul unei scrisori publice adresată acestuia, în termen de 15 zile de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri, sub sancțiunea plății daunelor cominatorii de 100 lei RON/zi de întârziere.
A fost obligată pârâta să publice această hotărâre, pe cheltuiala sa, într-un ziar de largă circulație în Municipiul C și într-un ziar central de largă circulație, în termen de 15 zile de la rămânerea definitivă a hotărâri, sub sancțiunea plății daunelor cominatorii de 100 lei RON/zi întârziere.
A fost obligată pârâta către reclamant la plata daunelor morale în sumă de 50.000 lei, reprezentând daune morale și la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 7.197 lei.
Prin încheierea din 16.06.2008 Tribunalul Constanțaa admis sesizarea din oficiu și, în temeiul art. 281 al.1 Cod pr. civilă a dispus îndreptarea erorii materiale strecurată în dispozitivul deciziei civile nr. 307/29.08.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în sensul că se va trece corect " Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare" și nu " Cu recurs în termen de 15 zile de la pronunțare", cum greșit s-a consemnat.
Pentru a pronunța o astfel de soluție, instanța de apel a reținut că reclamantul a participat la o emisiune TV la un post național de televiziune, ca urmare a evenimentelor ce au avut loc în noaptea de 12 spre 13 august 2006, când mai multe persoane înarmate au devastat mai multe locații din stațiunea, printre care și hotelul, al cărui acționar este și reclamantul.
În cadrul acestei emisiuni, pârâta a avut o intervenție în direct, afirmând că, în C, orașul se împarte între "oamenii lui și oamenii care sunt împotriva lui ", fiind vorba despre niște clanuri printre care și "frații ", care se războiesc cu oamenii lui ". Pârâta cu același prilej a relatat și că în urmă cu doi ani, în mijlocul orașului, a avut loc un eveniment similar, când s-au bătut clanurile și, iar "poliția nu a intervenit imediat pentru că a spus clar că este vorba de oamenii lui și le-a fost frică, având în vedere că era, și este, primar în continuare", afirmând totodată că cele relatate "se observă", "se discută", "se consemnează", ajungându-se la situația în care se spune "eu sunt al lui și tu ești al lui ".
Ideea care se desprinde este aceea că reclamantul are legături cu lumea interlopă și că evenimentul din noaptea de 12 spre 13 august 2006, nu a fost altceva decât o răfuială mafiotă între oamenii lui și frații.
În acest sens, este și concluzia moderatorului emisiunii care a sintetizat cele relatate de către pârâtă: " pe care mi-o descrii tu este aceea a unui oraș sfâșiat între interlope, în care infractorii se răfuiesc cu primarul", iar instanța a apreciat că afirmațiile pârâtei au adus atingere drepturilor personale nepatrimoniale și constituie faptă ilicită cauzatoare de prejudicii.
În cauză, fapta ilicită constă în asocierea reclamantului cu persoane ce fac parte din lumea interlopă, cu răfuieli de tip mafiot ce au loc între frații și oamenii lui, faptă care este de natură a aduce atingere onoarei, reputației și demnității reclamantului, deoarece îl descriu pe reclamant ca făcând parte din diversele "clanuri" ce se ocupă cu activități ilegale.
Este evident că prin afirmațiile sale, pârâta nu a dorit să prezinte o anumită stare de fapt, ci a dorit discreditarea reclamantului, concluzie ce este sprijinită și de documentele depuse în dosarul de fond, referitoare la demersurile jurnalistice cu privire la activitatea reclamantului, efectuate de către alți jurnaliști.
În aceste condiții, este dovedită reaua credință a pârâtei, care cu o fermă convingere a afirmat că reclamantul desfășoară activități ilegale, afirmații ce se circumscriu în noțiunea de informații și nu de opinii, astfel cum susține pârâta.
Caracterul de informație derivă atât din fermitatea și siguranța cu care pârâta a relatat afirmațiile denigratoare, "în calitate de fin observator al realității constănțene", cât și din împrejurarea că o opinie nu se poate bucura de notorietate. Ori, chiar pârâta a precizat că cele relatate de ea sunt de notorietate în orașul
Opinia, de obicei, este personală, exprimă o părere, un punct de vedere și nu poate căpăta caracter de notorietate. Ceea ce poate dobândi notorietate, într-un anumit spațiu și timp, este o informație.
2 al art. 10 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertățillor fundamentale, care în conformitate cu art. 11 al.2 din Constituția României, face parte din dreptul intern, prevede că, exercițiul libertății de exprimare, ce comportă îndatoriri și responsabilități, poate fi supus unor formalități, condiții, restrângeri sau sancțiuni prevăzute de lege, dacă constituie măsuri necesare într-o societate democratică, pentru protecția moralei, reputației sau drepturilor altuia.
În aplicarea acestui text de lege, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat constant în jurisprudența proprie că aria restricțiilor aduse de un stat libertății de exprimare este determinată de îndeplinirea a trei condiții cumulative: restricția să fie prevăzută de lege, să urmărească cel puțin unul din scopurile legitime prevăzute de textul convenției și să fie necesară într-o societate democratică pentru atingerea acelui scop.
Dacă prima condiție se referă la existența în dreptul intern a unei dispoziții restrictive, iar cea de-a doua se referă la ideea de protecție a moralei, reputației sau drepturilor altuia, conform celei de-a treia condiții, restricția adusă libertății de exprimare trebuie să răspundă unei nevoi sociale imperioase, utile, bunei funcționări a unei societăți democratice. De asemenea, Curtea a statuat constant că aprecierea în concret a acestei necesități se realizează de la caz la caz, luându-se în considerare toate circumstanțele cauzei.
Prin urmare, demersul jurnalistic al pârâtei relevă faptul că aceasta a prezentat publicului informații, fără o verificare prealabilă și fără a avea o bază factuală, informații de natură a aduce grave prejudicii de imagine reclamantului, fapt ce determină instanța să tragă concluzia că pârâta nu a acționat cu bună-credință.
În aceste condiții, pârâta nu se poate bucura de protecția instituită prin disp. art. 10 din Convenție.
Prin urmare, s-a reținut că, în cauză sunt îndeplinite condițiile privind răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie, prevăzute de disp. art. 998 - 999 Cod civil.
În conformitate cu art. 54 al.1 din Decretul Lege nr.31/1954, persoana care a suferit o atingere în dreptul său la reputație sau în orice alt drept personal nepatrimonial, va putea cere instanței judecătorești încetarea săvârșirii faptei care aduce atingere drepturilor mai sus arătate.
Alineatul 2 al aceluiași text prevede posibilitatea celui care a suferit o atingere a unor asemenea drepturi de a cere instanței să oblige pe autorul faptei să îndeplinească orice măsuri socotite necesare de instanță, spre a ajunge la restabilirea dreptului atins.
Pentru egalitate de tratament, instanța a obligat pârâta să prezinte scuze reclamantului prin intermediul unei scrisori publice în termen de 15 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii și să publice hotărârea într-un ziar de largă circulație și într-un ziar central în termen de 15 zile de la rămânerea definitivă a acesteia.
La cuantificarea prejudiciului moral produs reclamantului, instanța a avut în vedere poziția socială a reclamantului, cât și gravitatea impactului produs de către afirmațiile denigratoare ale pârâtei asupra onoarei, reputației și demnității reclamantului.
S-a apreciat astfel, că suma de 50.000 lei este de natură să asigure o reparație echitabilă a prejudiciului moral suferit de către reclamant.
Împotriva deciziei Tribunalului Constanțaa declarat recurs pârâta, criticând soluția în temeiul disp. art. 304 pct. 9 cod pr. civilă, în sensul că hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea legii.
Astfel, libertatea de expresie, consacrată de art. 10 1 constituie unul din fundamentele esențiale ale unei societăți democratice, una din condițiile primordiale ale ei.
Drept urmare, recurenta a emis opinii și nu informații, iar libertatea de opinie este legată de libertatea de gândire, de conștiință, de religie și sunt apărate de art. 9 din Convenție. Exprimarea unei opinii reprezintă, în ultimă analiză, formularea unei judecăți de valoare cu privire la un anumit fapt social, care nu are a fi confundată cu relatarea unei activități umane sau a unor împrejurări sau fapte care se petrec în viața de toate zilele.
În acest sens, Curtea Europeană a stabilit, că libertatea de expresie a ziariștilor presupune o posibilă doză de exagerare sau de provocare privitoare la judecățile de valoare pe care le formulează ( Bladet Stentas c/ ), cu precizarea că un ziarist nu poate formula judecăți de valoare cu condiția de a putea să le și demonstreze realitatea.
Recurenta precizează că prin intervenția sa în cadrul emisiunii TV. nu a făcut decât să exprime o opinie, într-o manieră onestă și etică. sunt subiective, iar afirmația că orașul este împărțit între adepții lui și adversarii acestuia, este o realitate întrucât primarul nu a fost ales în unanimitate și este și om de afaceri și, prin urmare, are nu numai susținători dar și adversari.
Mai mult, prezența intimatului în emisiunea TV. nu a fost analizată de instanță, dacă era prezent în calitate de primar, de om politic sau altcumva, pentru a se analiza în ce măsură intervenția recurentei i-a lezat. Față de această situație, Curtea Europeană a stabilit că limitele criticii admisibile în cadrul exercițiului libertății de expresie sunt mai largi când privesc un om politic decât o persoană particulară. Omul politic se expune în mod inevitabil și conștient unui control atent al faptelor și gesturilor sale, control ce este exercitat atât de ziarist cât și de masa cetățenilor.
În acest sens, greșit tribunalul a statuat că recurenta - ziaristă - ar fi publicat o informație și nu o opinie.
Referitor la prejudiciul la care a fost obligată recurenta, a fost evaluat arbitrar, fără o exprimare a raportului dintre suma la care a fost obligată și lezarea imaginii intimatului. Suma de 50.000 lei reprezentând echivalentul prejudiciului de imagine produs, este la aprecierea magistratului, dar apare disproporționată în lipsa unei motivări corespunzătoare a hotărârii - nu se arată poziția socială afectată și nici care a fost criteriul de evaluare a impactului produs prin afirmațiile recurentei atâta timp cât toate canalele de știri au publicat în ziua incidentului imagini cu reclamantul și nu în postură de victimă.
Soluția tribunalului este criticabilă și din perspectiva deciziei Curții Europene, c/România, în care Statul Român a fost condamnat într-o plângere a intimatului raportată la art. 10 din Convenție.
Examinând motivele de recurs și verificând probele administrate, se rețin următoarele:
Prin cererea formulată de reclamantul, având ca temei de drept răspunderea civilă delictuală, împotriva recurentei, se solicită angajarea răspunderii pentru prejudiciile de imagine pe care pârâta le-a cauzat prin afirmații denigratoare, ce au fost făcute la adresa reclamantului în cadrul emisiunii realizate la postul național de televiziune Realitatea TV. de jurnalistul
Emisiunea de la Realitatea TV din 12.08.2006 a avut ca invitați pe șiîn calitate de asociați la hotelul "" dar și de autorități locale, iar reclamantul și de primar al municipiului, conform adresărilor și concluziilor moderatorului emisiunii.
Prin urmare calitatea reclamantului în emisiune a fost de autoritate publică locală și asociat la hotelul "", unde a avut loc incidentul care a făcut subiectul emisiunii - 48-51 dosar fond, transcriptul emisiunii al cărui conținut nu a fost contestat plus + R - 150 dosar fond.
În cadrul acestei emisiuni televizate, pe un post național, la o oră de audiență mare, recurenta în calitate de ziarist a avut o intervenție directă, ocazie cu care a făcut mai multe afirmații precum că " Municipiul C se împarte între oamenii lui și oamenii care sunt împotriva lui ", cum este clanul care se războiește cu oamenii lui.
În continuare a amintit că în urmă cu doi ani în mijlocul orașului, a avut loc un eveniment similar, iar "poliția nu a intervenit imediat pentru că a spus că este vorba de oamenii lui și le-a fost frică, având în vedere că era și este primar și în continuare, afirmând totodată că cele relatate "se observă", "se discută", "se consemnează", ajungându-se la situația în care se spune "eu sunt al lui tu ești al lui ".
S-au verificat afirmațiile recurentei, necontestate de aceasta și ele nu se regăsesc, în realitate neexistând dovezi și probe în înțelesul juridic al acestora.
Prin urmare, prezența recurentei într-o emisiune unde nu era invitată ci a intervenit din proprie voință pentru a transmiteopiniiconform susținerilor sale și informații potrivit intimatului, se impune a defini cele două noțiuni, pentru a concluziona în ce măsură încalcă sau nu Codul deontologic al jurnalistului, Rezoluția nr. 1003/1993 a Adunării a Consiliului Europei, Convenția Europeană și jurisprudența în materie.
Potrivit art. 1.3 din Codul deontologic al jurnalistului "jurnalistul este dator să exprime opinii pe o bază factuală. În relatarea faptelor și a opiniilor, jurnalistul va acționa cu bună credință". De asemenea, potrivit art. 2.2.2. din același cod "jurnalistul va verifica informațiile în mod rezonabil înainte de a le publica și va exprima opinii pe o bază factuală".
Alte reglementări relevante sunt cuprinse în Rezoluția nr. 1003/1993 a Adunnării a Consiliului Europei privind etica jurnalistului. Conform pct. 2 din această Rezoluție " profesia de jurnalist include drepturi și obligații, libertăți și responsabilități". Acest document arată că principiul de bază al eticii jurnalismului este diferențierea dintre știri și opinii, astfel încât acestea să nu fie confundate.
este o informație referitoare la fapte și date, în timp ce includ gânduri, idei sau păreri ale agenților de presă, editorilor și jurnaliștilor. știrilor trebuie să fie bazată pe adevăr, asigurată prin mijloace adecvate de verificare și demonstrare și pe imparțialitate în prezentare, descriere și narare. nu trebuie confundate cu știrile. Exprimarea opiniilor poate include gânduri sau comentarii asupra unor idei sau remarci generale privind știrile despre evenimente actuale. Chiar dacă sunt întotdeauna subiective și nu pot servi drept criteriu pentru veridicitate, trebuie să ne asigurăm că sunt exprimate onest și etic. sub forma de comentarii asupra evenimentelor sau acțiunilor privind persoanele fizice sau instituțiile nu trebuie să respingă sau să defăimeze realitatea faptelor și datelor.
Recurenta se limitează la a afirma că a exprimat opinii, fără a analiza și a argumenta de ce a considerat aceste afirmații ca fiind opinii și nu informații.
Diferența dintre cele două noțiuni poate fi sintetizată astfel: în vreme ce opinia reprezintă o părere pur subiectivă ( o judecată de valoare), informația reprezintă date, fapte, împrejurări concrete. nu pot fi dovedite întrucât reprezintă o convingere personală, însă informațiile sunt susceptibile de a fi dovedite, întrucât reprezintă realități obiective. Uneori opinia se deosebește de informație prin modul de formulare, opinia fiind exprimată într-o manieră din care să reiasă că afirmația reprezintă o părere personală, pe când informația este expusă folosindu-se un mod de exprimare ferm, exact, fără nuanțe și precizări.
Opinia are în compoziția sa două elemente: un element premisă, uneori subînțeles, care avertizează publicul că ceea ce urmează a se comunica este doar o părere subiectivă, fără pretenții de certitudine, și un al doilea element care reprezintă părerea propriu-zisă.
Accentul unui enunț dat de sintagma "cred că" sau " după părerea mea " este foarte important, întrucât face diferența dintre o opinie și o informație și avertizează interlocutorul că nu a receptat date obiective, certe, ci o simplă părere subiectivă care poate fi sau nu luată în seamă.
Revenind la afirmațiile concrete ale recurentei făcute la adresa intimatului, aceasta nu a emis în cadrul intervenției sale numai opinii ci, erijându-se într-o cunoscătoare a realităților constănțene, a prezentat publicului unele informații neadevărate sub forma unor adevăruri incontestabile.
Dintre toate afirmațiile făcute de către recurentă în cadrul emisiunii televizate am putea accepta doar că afirmația potrivit cu care " în C se împarte orașul între oamenii lui și oamenii care sunt împotriva lui " reprezintă o opinie întrucât, în ciuda manierei ferme de exprimare, acest enunț reprezintă o părere pur subiectivă, care nu poate fi demonstrată.
În afară de opinia singulară exprimată de recurenta pârâtă celelalte afirmații reprezintă adevărate informații pentru public: îi cunoaște pe anumiți frați, se dușmănește cu acești, care i-ar fi fost chiar prieteni la un moment dat, în anul 2004, când a avut loc un incident violent în C, poliția nu a intervenit deoarece polițiștilor le-a fost frică din cauza faptului că au fost implicați și oamenii lui etc.
Toate aceste informații au fost aduse la cunoștința întregii țări prin intermediul unei televiziuni naționale, de știri, la o oră de maximă audiență. Afirmațiile sunt formulate ferm, fără echivoc, nu se lasă de către recurentă nicio urmă de îndoială asupra veridicității acestora și nici nu se lasă a se înțelege că se exprimă o părere pur personală. Dimpotrivă, recurenta susține că este cât se poate de obiectivă și că a spus toate acele lucruri în calitate de observator al realităților constănțene de ani de zile (" asta e ceea ce spun eu, am spus în calitate de observator al cotidianului de zi cu zi, de ani de zile, vă dați seama!").
Susținerea recurentei pârâte conform căreia pretinsa asociere dintre numele intimatului reclamant și cel al fraților nu poate avea caracter denigrator, trebuie înlăturată deoarece, deși nu a folosit cuvântul "interlopi", chiar recurenta pârâtă a descris cu ce se ocupă acești frați, astfel încât moderatorul însuși a fost îndreptățit să afirme că pe care a descris-o recurenta pârâtă este " unui oraș sfâșiat între interlope, în care infractorii se răfuiesc cu primarul, primarul este asociat cu președintele consiliului județean".
În acest sens se impune a se analiza și dreptul oricărei persoane la libertatea de exprimare, drept consacrat de art. 10 din Convenția Europeană.
Dreptul apărat de art. 10 cuprinde, conform textului, " libertatea de opinie și libertatea de a primi sau de a comunica informații ori idei fără amestecul autorităților publice ".
În jurisprudența Curții Europene, pentru a rezolva o cauză concretă, se iau în considerare mai multe elemente, legate de calitatea specifică pe care o poate avea autorul discursului ( ziarist, politician etc.), tipul discursului ( vizând domeniul politic, comercial etc.), persoana lezată ( politician, funcționar public, magistrat etc.), posibilitatea de a folosi alte exprimări, mijlocul prin care a fost difuzat mesajul și impactul acestuia ( presa scrisă, televiziune, expoziții etc.), locul unde a fost ținut discursul, publicul Ť. ingerința într-un act și proporționalitatea ingerinței cu scopul legitim.
Drept urmare, marja de apreciere de care dispune instanța pentru restrângerea libertății de exprimare comportă îndatoriri și responsabilități specifice, conform art. 10 al.2 din Convenție.
Raportat la critice pe care presa le face, Curtea Europeană a pus accentul pe dreptul opiniei publice de a fi informată cu privire la chestiunile ce prezintă un interes public. Acestui drept îi corespunde o " obligație" a ziariștilor de a răspândi informații și idei, îndeplinindu-și astfel rolul de "câine de pază a democrației". Presa, ziaristul, însă nu trebuie să depășească anumite limite, ținând mai ales de protecția drepturilor și reputației altora și a necesității de a împiedica divulgarea informațiilor confidențiale. Pe cale de consecință, are obligația de a comunica, dar cu respectarea responsabilităților și îndatoririlor sale ( art. 10 al.2 din Convenție ) - vezi cauza nr. 49017/1999 și Boadsperd contra Danemarcei, cauza nr. 61513/2000 Busuioc contra, cauza nr. 34000/1996 și Malaurie contra Franței etc.
Deci, principiul din art. 10 din Convenție protejează substanța ideilor și a informațiilor dar și forma în care acestea sunt exteriorizate.
Față de aceste considerente, în cauza dedusă judecății, recurenta în funcția de ziarist a încălcat regulile de etică profesională, manifestând agresivitate și intenție de culpabilizare, fără probe, și fără a păstra o proporție între afirmația făcută și realitatea neconfirmată. Recurenta a susținut și precizează că în opinia sa, nu a produs nici un efect negativ împotriva intimatului și altor persoane vizate - atunci care a fost scopul intervenției, cel de calomniere și de susținere a unor idei neconfirmate până la data pronunțării hotărârii, de probe și acte juridice.
Referitor la cererea de reparare a prejudiciului civil, reglementat de disp. art. 998 și 999 Cod civil, se reține că principiul general în lumina căruia se soluționează problema despăgubirilor este acela al reparării integrale a prejudiciului cauzat prin fapta ilicită.
Pentru determinarea cuantumului despăgubirilor se impune a se avea în vedere principiul reparării integrale a prejudiciului prin asigurarea restabilirii situației anterioare producerii prejudiciului. Cum restabilirea situației anterioare în ce privește prejudiciul moral este aproape imposibilă, prin acordarea unor despăgubiri, se asigură numai ușurarea suferințelor și obținerea unor anumite satisfacții de către partea vătămată.
Astfel, prejudiciul, ca element al răspunderii civile, constă în consecințele negative patrimoniale și morale suferite de către o persoană, ca urmare a faptei ilicite săvârșite de către o altă persoană. Atingerea adusă dreptului sau interesului legitim al unei persoane, determină nașterea dreptului la reparație echitabilă, în măsura în care s-a produs un prejudiciu.
Prin urmare, prejudiciul este o consecință nemijlocită a faptei ilicite păgubitoare, de care se leagă printr-un raport de cauzalitate, reprezintă prejudiciul patrimonial a cărui cuantificare se stabilește pe bază de probe certe.
Prejudiciul moral, consecință negativă nesusceptibilă de evaluare pecuniară, care rezultă din lezarea unui drept sau interes nepatrimonial, este măsurat cu oarecare relativitate, ce ține de persoana și poziția socială a reclamantului, de consecințele negative suferite pe plan fizic și psihic, de importanța valorilor morale lezate și intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării de către reclamantul intimat.
Criteriile de apreciere a daunelor morale suferite de persoana vătămată permit instanțelor să evalueze despăgubirea pentru a compensa prejudiciul. Cu toate că dauna poate fi evaluată într-o manieră obiectivă și precisă, cel puțin teoretic, partea dificilă este să exprimăm intensitatea daunei morale în cifre, deoarece bunul juridic protejat se caracterizează prin absența oricărui conținut patrimonial.
În principiu, nu există nicio metodă obiectivă, o formulă aritmetică, pentru a rezolva problema.
Față de această situație, judecătorul dispune de o mare marjă de apreciere, stabilind suma ce trebuie plătită persoanei lezate. Practica se referă la criterii de apreciere cum sunt: publicitatea dată pe marginea cazului, natura învinuirii, circumstanțele în care are loc, calitatea persoanei lezate și a celei ce provoacă fapta ilicită, consecințele pentru situația personală, profesională și socială a părții vătămate.
Aceste criterii și altele specifice fiecărui caz în parte permit instanțelor să evalueze despăgubirea care urmează a compensa prejudiciul.
Prin urmare, în lipsa unor reglementări speciale în materie, având în vedere condițiile și afirmațiile susținute pe un post de televiziune național, la o oră de maximă audiență, sublinierea și întărirea ideilor de către recurentă- ziaristă - corect instanța de apel a apreciat că acordarea unei despăgubiri bănești de 50.000 de lei - din suma pretinsă - este suficientă pentru a da satisfacție intimatului reclamant pentru prejudiciul moral cauzat.
Față de considerentele de mai sus, în baza art. 312 al.1 Cod pr. civilă, instanța va respinge ca nefondat recursul.
În temeiul art. 274 Cod pr. civilă, recurenta pârâtă va fi obligată la plata sumei de 1000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată către intimatul reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul civil formulat de recurenta pârâtă,domiciliată în Constanta,str. - cel, nr. 147, -,.B,.1,.16, împotriva deciziei civile nr. 307 din 29.05.2008 pronunțată de Tribunalul Constanta - secția civilă - în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant, cu domiciliul ales la Cabinet avocat din Constanta,-,-,.A,.2, ca nefondat.
Obligă recurenta la 1.000 RON cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi 24 2008.
Președinte, Judecători,
- - - -
Grefier, - -
Pt. gref. - -
aflată în semnează
potrivit art. 261 al.2
Grefier șef,
Jud.fond.
Jud.apel;
Red.dec.jud. /4.02.2009
Dact.gref.
2 ex./4.02.2009
Președinte:Paulina GeorgescuJudecători:Paulina Georgescu, Vanghelița Tase, Eleonora Spiridon
