Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 355/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE CIVILA NR.355/
Ședința publică de la 24 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Paulina Georgescu
JUDECĂTOR 2: Vanghelița Tase
JUDECĂTOR 3: Eleonora Spiridon
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul civil declarat de recurentii-reclamanti C, C,-..2..5 și - C,- - împotriva deciziei civile nr.244/29.04.2008 pronunțată de Tribunalul Constanta în contradictoriu cu intimatii-pârâti, și, domiciliati în C,str.- C nr.125 având ca obiect revendicare imobiliară.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru recurentii-reclamanti avocat conform împuternicirii avocatiale din 19.10.2008 depusă la dosar și pentru intimatii-pârâti avocat G conform împuternicirii avocatiale nr.96 din 17.10.2008 depusă la dosar.
Procedura legal îndeplinită conform art.87 și urm.Cod pr.civilă
După referatul grefierului de ședință;
Instanța luând act că nu mai sunt alte cereri prealabile ori înscrisuri de depus la dosar, fiind lămurită asupra cauzei, în conformitate cu art.150 Cod pr.civilă declară dezbaterile închise, constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul părtilor.
Apărătorul recurentilor-reclamanti, având cuvântul își întemeiază recursul pe dispozițiile art.304 pct.7,8,9 Cod pr.civilă.
Arată că instanța de fond a apreciat în mod corect faptul că pentru solutionarea unei cereri în revendicare în cadrul căreia atât reclamantul cât și pârâtul invocă un titlu este necesară compararea titlurilor invocate de părți, pentru a stabili ce titlu este mai bine caracterizat.În speța de față titlul reclamantelor provine de la adevăratul proprietar, proprietar care a și construit imobilul, în timp ce titlul pârâtilor provine de la un neproprietar.Instanta de fond invocă faptul că prin decizia civilă nr.944/30.12.1997 pronunțată de Curtea de Apel Constantas -a stabilit irevocabil că s-a aplicat corect decretul de nationalizare nr.92/1950, statul având astfel un titlu valabil.Se retine gresit autoritatea de lucru judecat al deciziei civile nr.944/30.12.1997.Instanta de apel apreciază gresit că prin decizia nr.66/C/2005 a Curtii de Apel Constantaa fost solutionată problema nevalabilității titlului statului.Se arată că în cadrul deciziei recurate se regăsesc și motive contradictorii; deși instanta arată în cuprinsul deciziei că titlul statului a fost unul valabil - decizia nr.944/1997, ulterior în cadrul analizării titlurilor părtilor, instanta retine că statul a preluat în mod abuziv bunul imobil, bun pe care ulterior l-a înstrăinat pârâtilor.Statul român nu a avut niciodată un titlu valabil sau posesia legitimă asupra imobilului în litigiu.
În concluzie, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, cu consecința admiterii apelului, iar pe fondul cauzei să se admită acțiunea.
Apărătorul intimatilor-pârâti, având cuvântul, arată că examinarea comparativă a titlurilor constituie o metodă judiciară adoptată de jurisprudentă, în condițiile în care părtile actiunii în revendicare se prevalează deopotrivă de titluri aparent valabile.Așadar examinarea comparativă nu este aptă datelor spetei.Critica autorității lucrului judecat a deciziei civile nr.944/30.12.1997 a Curtii de Apel Constanta este total nefondată.De altfel, aceeași autoritate de lucru judecat face ca decizia mentionată să-și producă efectele preluării cu titlu valabil.
În concluzie, solicită respingerea recursului ca nefondat.
Instanța rămâne în pronunțare asupra recursului.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Reclamantele C și, au chemat în judecată pe pârâții și pentru ca în contradictoriu cu acestia și prin hotărâre judecătorească pârâtii să fie obligati să lase în deplină proprietate și liniștită posesie apartamentul situat în C,- parter și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantele învederează instanței faptul că, sunt moștenitoarele lui, proprietara imobilului din litigiu, așa cum rezultă din contractul de donație autentificat sub nr.4307/6.11.2002. Întreg imobilul a trecut în proprietatea statului în mod abuziv, în baza Decretului nr.92/1950.
După apariția Legii nr.112/1995 reclamanta Cas olicitat revendicarea imobilului, iar prin sentința civilă nr.10203/10.09.1996 Judecătoria Constantaa constatat că reclamanta C era titulara nudei proprietăți a imobilului, respingând acțiunea în revendicare.
Reclamantele au mai arătat că la data de 30.09.1996, sentința civilă nr.10203/1996 nu era definitivă și irevocabilă, totuși Consiliul Local Cav ândut apartamentul de la parter chiriasilor și.
Actiunea este întemeiată pe dispozițiile art.480 Cod civil.
Judecătoria Constanta prin sentința civilă nr.12275/19.10.2007 a respins actiunea ca nefondată.
S-a retinut că reclamanta se prevalează în dovedirea dreptului de proprietate de testamentul olograf întocmit la data de 16.01.1936 în M de către defunctul care și-a împărțit întreaga avere.
La pct.2 din acest testament, se menționează că lasă nepoatei sale C căsătorită, casele din C,- cu str.- -, împreună cu locul și căsutele ce-i apartin, respectivnuda proprietate, iar la pct.4 din același act se face mentiunea că, veniturile ce vor produce imobilele revin sotiei sale care a decedat la 4.09.1980. La data de 18.04.1937 testatorul a decedat, iar prin procesul-verbal din 8.11.1939 s-a procedat la evaluarea și stabilirea impozitului succesoral.
Prin decizia civilă nr.944/1997 a Curtii de Apel Constantas -a casat sentinta civilă nr.10203/1996 a Judecătoriei Constanța și decizia civilă nr.833/16.05.1997 a Tribunalului Constanta și judecându-se cauza pe fond a fost respinsă actiunea reclamantei.
S-a retinut că defunctul prin testamentul autentificat sub nr.6866/27.09.1997 a testat în favoarea reclamanteinuda proprietatepentru imobilul situat în C,- cu str.- -. Acest imobil a fost demolat și ulterior pe același teren s-a ridicat de moștenitori un alt imobil.
Imobilul construit ulterior, a fost ridicat de sotia supravietuitoare care în evidentele fiscale s-a înregistrat ca proprietară și pe care l-a închiriat diferitelor persoane, motiv pentru care a solicitat calcularea impozitului pe profit.
S-a apreciat că Decretul nr.92/1950 a fost aplicat corect, pe numele lui, întrucât imobilul s-a făcut în scop de închiriere, iar actul normativ a fost aplicat corect.
Parterul imobilului din litigiu a fost vândut familiei și, iar reclamantele au solicitat anularea contractului de vânzare-cumpărare nr.27184/30.09.1996 încheiat între Consiliul Local C și familia.
Curtea de Apel Constanta prin decizia civilă nr.66/C/2005 a respins cererea în constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare, decizie irevocabilă.
Prin decizia civilă nr.12275/19.10.2007 a Judecătoriei Constanta, actiunea în revendicare a imobilului din litigiu s-a respins ca nefondată.
Instanta de fond a analizat titlurile părtilor, apreciind că statul a dobândit imobilul în mod legal și a transmis această proprietate pârâtilor cu respectarea cerintelor legale, care au și posesia imobilului, aspect retinut printr-o hotărâre irevocabilă.
Reclamantele nu au posesia imobilului și în conformitate cu principiul autorității lucrului judecat, aplicarea decretului de nationalizare nu mai poate fi pusă în discutie, în raport de o hotărâre irevocabilă.
Tribunalul Constanta prin decizia civilă nr.244/29.04.2008 a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantele apelante C și, considerând hotărârea instantei de fond legală și temeinică.
Împotriva acestei hotărâri în termen legal au declarat recurs reclamantele C și.
În motivele de recurs, recurentele învederează instantei că, în mod gresit s-a retinut de instanta de fond exceptia autorității de lucru judecat, întrucât, în decizia civilă nr.944/1997 nu a avut nici o calitate. În prezenta actiune se invocă un drept de proprietate în calitate de moștenitori ai Anetei, iar în acțiunea anterioară reclamanta Cas olicitat recunoașterea dreptului său dobândit direct de la. Art.47 din Legea nr.10/2001 acordă posibilitatea introducerii unor actiuni indiferent de solutiile pronunțate anterior de către instantele de judecată.
Motivarea deciziei Tribunalului Constanta este contradictorie cu privire la preluarea imobilului de către stat, Decretul nr.92/1950 a fost recunoscut ca fiind un act abuziv de preluare.Intimatii-pârâti nu au dobândit în mod legal proprietatea imobilului. Statul neavând un titlu valabil nu-l putea înstrăina, mai ales că, în temeiul Legii nr.112/1995 se puteau înstrăina numai imobilele preluate cu titlu valabil. Consiliul Local Caf ost notificat să nu procedeze la vânzarea imobilului din litigiu, de C care a formulat notificare pentru restituirea în natură a imobilului. Vânzarea s-a făcut de către un neproprietar și prin urmare, este nelegală.
Examinând criticile formulate în temeiul dispozițiilor art.304 pct.9 Cod pr.civilă, Curtea retine următoarele:
Actiunea în revendicare este o acțiune reală, prin care proprietarul care a pierdut posesia bunului său, îi cere restituirea. C care revendică, trebuie să aibă în afara capacității și calității procesuale, un titlu legal care să-l îndreptățească să stea în proces.
Obiectul prezentului litigiu îl constituie revendicarea imobilului - parter, situat în C,- cu str.- -.
În speța de față, decizia civilă nr.944/30.12.1997 pronunțată în dosarul ciuvil nr.1469/1997, este o decizie irevocabilă care nu a fost schimbată prin nici o cale de atac extraordinară.
Chiar dacă nu s-ar retine autoritatea de lucru judecat, irevocabilitatea acestei hotărâri judecătoresti prezintă o "forță executorie", în sensul că, dacă partea obligată nu satisface de bună voie obligatiile ce-i revin, ea poate fi constrânsă la aceasta prin executare silită. Această hotărâre cu caracter irevocabil, este obligatorie pentru tot restul litigiilor care urmează a se purta între părti și ea trebuie respectată.
Prin această hotărâre s-a retinut că imobilul testat în favoarea reclamantei C de către prin testamentul autentificat sub nr.6866/1937 a fost ulterior demolat, sotia supravietuitoare construind în locul acestuia un alt imobil, pe care reclamantele îl revendică în prezentul litigiu.
S-a mai retinut prin aceeași hotărâre că, imobilul a fost închiriat de, figurând în evidentele Administratiei Financiare C ca proprietară și prin urmare dispozițiile art.1 din Decretul nr.92/1950 au fost aplicate corect.
Tot în baza acestei decizii civile nr.944/30.12.1997 a Curtii de Apel Constanta, s-a retinut că imobilul din litigiu a intrat în proprietatea statului cu titlu și prin urmare contractul de vânzare-cumpărare nr.27184/1996 încheiat între Consiliul Local C și intimatii-pârâti și în baza Legii nr.112/1995 este legal încheiat.
Prin urmare retinând irevocabil valabilitatea titlului statului, prin decizia nr.944/1997 a Curtii de Apel Constanta, acest aspect nu mai poate fi pus în discutie într-un nou litigiu.
Reclamanta a participat în litigiul având ca obiect constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare ce apartine familiei, unde s-a discutat valabilitatea titlului statului raportat la parterul imobilului situat în C,-. La data nationalizării era proprietara imobilului, care apare și în anexele Decretului nr.92/1950, iar aceasta proceda la închirierea lui, ceea ce înseamnă că imobilul făcea parte din categoria imobilelor ce făceau obiectul nationalizării.
Instantele au retinut corect faptul că în raport de decizia nr.66/C/2005 a Curtii de Apel Constanta, nu se mai poate analiza titlul obtinut de intimatii-pârâti. Ei au fost considerati dobînditori de bună credință, titlul lor fiind preferabil.
De asemenea instanta de apel face în mod corect referire la jurisprudenta CEDO în această materie, care a statuat că titlul de proprietate al subdobânditorului de bună credință constituit în baza Legii nr.112/1995 și validat în dreptul intern printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, este protejat prin Protocolul nr.1 la Conventia Europeană a Drepturilor Omului. În acest sens CEDO s-a pronuntat în cauzele și Pinc contra Cehă; cauza Raicu contra României pronunțată în 19.10.2006 "persoanele care și-au dobândit bunurile cu bună credintă să nu fie aduse în situația de a suporta ponderea responsabilității statului care a confiscat în trecut aceste bunuri".
În literatura de specialitate s-a precizat faptul că, în conflictul de interese legitime dintre adevăratul proprietar și subdobânditorul de bună credintă al bunului imobil a fost preferat titlul celui din urmă, tocmai pentru asigurarea securității circuitului civil și a stabilității raporturilor juridice, aflându-și suportul în ratiuni de ordin pragmatic, concretizate în principiul validității apariției în drept.
Retinând că în cauza de față, intimatii-pârâti au un titlu de proprietate legal, aspect retinut irevocabil printr-o hotărâre judecătorească anterioară și în raport de considerentele arătate mai sus, recursul este nefondat și urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIV
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul civil declarat de recursul civil declarat de recurentii-reclamanti C -C,-..2..5 și - C,- - împotriva deciziei civile nr.244/29.04.2008 pronunțată de Tribunalul Constanta în contradictoriu cu intimatii-pârâti, și, domiciliati în C,str.- C nr.125.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică,azi 24.11.2008.
Președinte Judecători
- - -
- -
Grefier
- -
Jud.fond:
Jud.apel:;
Red.dec.jud.
Tehnored.gref.-2 ex.
04.12.2008
Președinte:Paulina GeorgescuJudecători:Paulina Georgescu, Vanghelița Tase, Eleonora Spiridon
