Actiune in raspundere civila delictuala. Speta. Decizia 6/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ nr.6
Ședința publică din 15 ianuarie 2009
PREȘEDINTE: Florin Șuiu
JUDECĂTOR 2: Gheorghe Oberșterescu G -
GREFIER: - -
S-a luat în examinare apelul declarat de reclamantul împotriva Sentinței civile nr.437 din 6 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații, MINISTERUL JUSTIȚIEI, TRIBUNALUL ARAD, DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI A în reprezentarea MINISTERULUI ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, având ca obiect acțiune în răspundere civilă delictuală.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă personal reclamantul apelant, în stare de arest, asistat de avocat din oficiu, lipsă fiind intimații.
Procedura de citare legal îndeplinită.
Apel declarat în termen și scutit de plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, apărătorul reclamantului, avocat, arată că înainte de a fi apelată cauza a discutat cu partea pe care o asistă și, în probațiune, solicită atașarea dosarului nr.8157/2005 al Judecătoriei Arad, dosar de fond în care se află înscrisuri doveditoare în susținerea apelului.
Reclamantul apelant, personal învederează instanței că solicită atașarea dosarului antemenționat, întrucât într-o acțiune de răspundere civilă delictuală a făcut referire la el, iar acea cerere de chemare în judecată i-a fost restituită administrativ, inclusiv această restituire determinându-l să se înregistreze prezenta acțiune.
Curtea respinge cererea de probațiune solicitată, ca nefiind utilă soluționării cauzei.
Apărătorul reclamantului apelant învederează instanței că nu mai are alte cereri de formulat în cauză.
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Avocat, pentru reclamantul apelant, solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, modificarea în tot a sentinței apelate și admiterea acțiunii reclamantului.
CURTEA
În deliberare constată că prin acțiunea civilă înregistrată la Tribunalul Arad la data de 17 ianuarie 2008, reclamantul a chemat în judecată pe pârâtul, solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 600.000 lei reprezentând despăgubiri pentru faptul că, în calitate de judecător la Tribunalul Arad, a restituit, pe cale administrativă, mai multe acțiuni civile, în loc să le înregistreze drept cauze civile, astfel încât a solicitat obligarea pârâtului ca pe viitor să-i înregistreze toate cererile de chemare în judecată pe care le formulează.
Pe parcursul procesului, reclamantul a solicitat introducerea în cauză a pârâtului, pentru ca acesta să răspundă în solidar cu primul pârât, deoarece, în calitate de judecător al cauzei, nu o administrează în mod corect, împiedicându-l pe reclamant să formuleze cereri și încălcându-i dreptul la apărare și la un proces echitabil.
În drept, a invocat dispozițiile art.998, 999, 1000, 1003, 1074-1075 din Codul civil, art.1 al.5, 11, 16, 20, 21, 24, 51, 52 și 124 din Constituție, art.1, 6, 13, 14 și 17 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art.74, 75, 77, 112 al.2 și 130 al.2 din Codul d e procedură civilă.
Prin sentința civilă nr.437 din 6 mai 2008, pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Arada respins acțiunea civilă formulată de reclamantul împotriva pârâților, Ministerul Justiției, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și Tribunalul Arad.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a avut în vedere următoarele considerente:
Reclamantul este deținut în penitenciarul Arad și în perioada anului 1996 formulat mai multe acțiuni civile, care au fost restituite acestuia cu mențiunea că are obligația de a le formula cu respectarea dispozițiilor art.112-114.pr.civ.
Pe parcursul soluționării prezentei cauze, în ședința publică din 9 mai 2007, reclamantul a depus la dosar în original, cererile de chemare în judecată la care a făcut referire, iar instanța a dispus înregistrarea acestora drept cauze civile, urmând a fi înregistrate.
În acest fel s-a dat eficiență dispozițiilor art.114 din Codul d e procedură civilă, care prevăd că și cererile de chemare în judecată ce nu întrunesc cerințele prevăzute de lege se înregistrează, acordându-i-se reclamantului un termen scurt pentru completare ori modificare.
Potrivit art.96 din Legea nr.303/2004, pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare, persoana vătămată se poate îndrepta cu acțiune numai împotriva statului, care are drept de regres împotriva judecătorului care, cu rea-credință sau gravă neglijență a săvârșit eroarea judiciară, cauzatoare de prejudicii.
O condiție a promovării acțiunii în repararea prejudiciilor materiale cauzate prin erori judiciare săvârșite în alte procese decât cele penale o constituie, stabilirea în prealabil, printr-o hotărâre definitivă, a răspunderii penale sau disciplinare a judecătorului, ceea ce nu este cazul în speță.
Separat de aceasta, tribunalul a reținut, potrivit notelor de ședință formulate de către apărătorul reclamantului și verificărilor efectuate în arhivă că cele 17 cereri de chemare în judecată ce inițial au fost tratate ca o corespondență administrativă au fost înregistrate în anul 2007 drept cauza civile, însă reclamantul a renunțat la judecată în 15 dintre acestea (soluție irevocabilă prin respingerea recursului declarat de reclamant), iar în două dosare judecata este suspendată.
Rezultă că în speță nu este probată una dintre condițiile răspunderii civile delictuale - prejudiciul - așadar cererea reclamantului de acordare de daune materiale și morale nu este întemeiată. Astfel, în marea majoritate a acțiunilor civile care au fost înregistrate după prealabila înapoiere a lor către reclamant, acesta a pus capăt procesului prin renunțarea la judecată, act procesual de dispoziție al reclamantului care exclude orice analiză a unei eventuale întârzieri a instanței în soluționarea cererilor sale.
Soluționarea dosarelor nr- și nr- a fost suspendată la 26.06.2007 în baza art.114 al.4 pr.civ. respectiv pentru că reclamantul nu și-a îndeplinit obligațiile privind completarea cererii de chemare în judecată, astfel că și în această situație nu poate fi decelată existența vreunui prejudiciu cauzat reclamantului, decurgând din restituirea inițială a cererilor de chemare în judecată.
Sub un alt aspect, nici Ministerul Justiției, nici Tribunalul Arad nu au calitatea de comitenți în raport cu judecătorul care desfășoară activitatea de judecată (ori administrativ-judiciară) întrucât, constituțional și legal, în desfășurarea acestor activități judecătorii se supun numai legii.
În fine, cererea reclamantului de obligare a pârâtului la înregistrarea cererilor sale viitor, este neîntemeiată, deoarece obligația de înregistrare a cererilor de chemare în judecată - indiferent de regularitatea lor - este deja legal reglementată de dispozițiile art.104 din Codul d e procedură civilă, nefiind o obligație de a face, de natură civilă, ci un act de procedură ce trebuie îndeplinit de președintele instanței ori judecătorul desemnat, ca atribuție de serviciu.
Împotriva hotărârii primei instanțe a declarat apel reclamantul, solicitând admiterea apelului și desființarea sentinței cu trimiterea cauzei spre rejudecare.
În dezvoltarea motivelor de apel, reclamantul apelant a învederat că prima instanță nu i-a asigurat integral apărarea, în sensul că apărătorul din oficiu nu l-a contactat, precizând că instanța de rejudecare nu a aplicat considerentele deciziei penale nr.1925/2006 a Înaltei Curți de Casația și Justiție, care arată că judecătorii răspund civil și penal pentru rea credință sau gravă neglijență, unde se încadrează și refuzul înregistrării cererilor respective, fiind încălcate dispozițiile art.114 pr.civ.
A mai susținut că în mod greșit s-a menționat în sentință că cererile respective au fost depuse în 1996 în loc de anul 2006, arătând că a renunțat la judecata acestor acțiuni deoarece s-a solicitat strămutarea la alte instanțe, în alte județe, unde nu se poate prezenta, deoarece este în detenție.
Totodată, reclamantul apelant a învederat că judecătorii pârâți nu au respectat legea, respectiv art.124 al.1, 2, art.126 al.1 din Constituția României, art.4 din Legea 303/2004, art.44 din Legea 317/2004, art.7 al.1 și 2 din Legea 304/2001, art.322 pct.4 pr.civ. Codul d eontologic al magistraților, art.3, 4, 5 din Codul civil.
Pârâții intimați au fost citați în cauză cu mențiunea de a formula întâmpinare, dar nu au dat curs acestei solicitări.
În urma examinării sentinței apelate, prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor art.998-999.civ. și art.96 din Legea nr.303/2004, Curtea apreciază că este nefondat apelul declarat de reclamant, pentru considerentele ce în continuare succed.
Articolul 96 din Legea nr.303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor au următoarele prevederi:
(1) Statul răspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erori judiciare;
(2) Răspunderea statului este stabilită în condițiile legii și nu înlătură răspunderea judecătorilor și procurorilor care și-au exercitat funcția cu rea-credință sau gravă neglijență;
(4) Dreptul persoanei vătămate la repararea prejudiciilor materiale cauzate prin erorile judiciare săvârșite în alte procese decât cele penale nu se va putea exercita decât în cazul în care s-a stabilit, în prealabil, printr-o hotărâre definitivă, răspunderea penală sau disciplinară, după caz, a judecătorului sau procurorului pentru o faptă săvârșită în cursul judecății procesului și dacă această faptă este de natură să determine o eroare judiciară;
(6) Pentru repararea prejudiciului, persoana vătămată se poate îndrepta cu acțiune numai împotriva statului, reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice:
(7) După ce prejudiciul a fost acoperit de stat în temeiul hotărârii irevocabile date cu respectarea prevederilor al.(6), statul se poate îndrepta cu o acțiune în despăgubiri împotriva judecătorului sau procurorului care, cu rea-credință sau gravă neglijență, a săvârșit eroarea judiciară cauzatoare de prejudicii.
Or, în speță, așa cum corect a reținut și prima instanță, nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de textul mai sus menționat, întrucât persoana vătămată nu se poate îndrepta cu acțiune, pentru repararea prejudiciului, decât împotriva statului.
Pe de altă parte, nu este îndeplinită cerința existenței unei hotărâri definitive, prin care să se fi stabilit, în prealabil, răspunderea penală sau disciplinară a judecătorilor chemați în judecată.
Totodată, nu s-a făcut dovada cauzării unui prejudiciu pentru a fi antrenată răspunderea civilă delictuală.
Mai mult decât atât, conduita reclamantului care a introdus 17 cereri de chemare în judecată, din care la 15 cereri a renunțat la judecată iar două sunt suspendate pentru completarea lor, reprezintă o exercitare abuzivă a drepturilor sale procedurale, fiind contrară dispozițiilor art.723 pr.civ. și art.3 din decretul nr.31/1954.
În același sens, trebuie avut în vedere că în cursul anului 2008, potrivit datelor din arhiva Curții de APEL TIMIȘOARA, au fost soluționate circa 30 de cauze, în apel sau recurs, fiind menținute hotărârile prin care au fost respinse acțiunile formulate de reclamant împotriva statului și reprezentanților săi, pentru despăgubiri.
Pentru aceste considerente, în baza art.296 pr.civ. Curtea urmează să respingă ca nefondat apelul reclamantului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de reclamantul împotriva Sentinței civile nr.437 din 6 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 15 ianuarie 2009.
Președinte, Judecător,
- - G -
Grefier,
- -
Red.GO/20.01.2009
Tehnored.MM/2 ex/29.01.2009
Instanță fond: Tribunalul Arad - jud.
Se comunică:
Reclamant - - penitenciarul Arad, jud.
Intimați - - Tribunalul Arad, B-dul - nr.2-4
- Tribunalul Arad, B-dul - nr.2-4
Ministerul Justiției - B,-, cod -
Tribunalul Arad - Tribunalul Arad, B-dul - nr.2-4
Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului A în reprez.Ministerului
Economiei și Finanțelor - A,-
Emis 6 comunicări
Președinte:Florin ȘuiuJudecători:Florin Șuiu, Gheorghe Oberșterescu
