Actiune in raspundere contractuala. Decizia 1659/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR- (766/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL B SECTI A III A CIVILA
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIA CIVILA NR.1659.
Ședința publică de la 3 decembrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Ioana Singh
JUDECĂTOR 2: Stere Learciu
JUDECĂTOR 3: Claudiu Marius
GREFIER -
***** *****
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de recurenta reclamantă - EL SRL, împotriva încheierii de ședință din data de 09.01.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă - SRL și intimata chemată în garanție - SA.
are ca obiect - pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat, pentru recurenta-reclamantă - El SRL, în baza împuternicirii avocațiale nr.1 emisă de Baroul București -, lipsind intimata pârâtă - SRL și intimata chemată în garanție - SA.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Reprezentantul recurentei reclamante declară că nu mai are alte cereri de solicitat în cauză.
Curtea, având în vedere că nu mai sunt cereri prealabile de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de recurs.
Reprezentantul recurentei reclamante solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință atacate și trimiterea cauzei pentru continuarea judecății la aceeași instanță; nu solicită acordarea cheltuielilor de judecată.
Arată că instanța de fond a făcut o aplicare greșită a dispozițiilor art.208 alin.2 Cod de procedura civilă, apreciind vădit nelegal că reclamanta nu a înțeles să dea explicații expertei.
Mai arată că, din analiza cronologiei faptelor, nu se poate reține culpa reclamantei pentru neefectuarea raportului de expertiză, ci, pe de o parte, circumstanțele cauzei sunt de așa natură nepermițându-se efectuarea expertizei la imobil, iar, pe de altă parte, experta tehnică, deși inițial a apreciat că poate efectua expertiza pe baza actelor existente la părți a revenit asupra acestei decizii arătând în final că nu își poate asuma responsabilitatea pe actele prezentate de către părți.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, Curtea constată următoarele:
Prin încheierea din data de 09.01.2009 Tribunalul Bucureștia suspendat judecata cauzei în temeiul dispozițiilor art.1551Cod procedură civilă, arătând în motivare faptul că expertul a depus la dosar note scrise din care rezultă faptul că imposibilitatea efectuării raportului de expertiză se datorează culpei reclamantei care nu a dat toate lămuririle solicitate de expert. Pe cale de consecință, instanța de fond a reținut că reclamanta, prin atitudinea sa, a determinat tergiversarea judecății cauzei, prin imposibilitatea depunerii raportului de expertiză la dosar, astfel că până la îndeplinirea obligaților prevăzute de lege și stabilite de instanță, Tribunalul București a dispus suspendarea judecății cauzei.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs societatea recurentă - " El " SRL, solicitând admiterea căii de atac formulate, modificarea încheierii atacate și trimiterea cauzei pentru continuarea judecății la Tribunalul București.
Invocând ca temei de drept dispozițiile art.304 pct.9 și art.3041Cod procedură civilă. Recurenta a formulat următoarele critici:
Recurenta menționează în mod expres că instanța de judecată a apreciat greșit că reclamanta - EL SRL - este cea care se face vinovată de nedepunerea la dosarul cauzei a expertizei tehnice, în contextul în care recurenta - reclamanta și-a onorat toate obligațiile procedurale care cădeau în sarcina sa, la termenele și în condițiile prevăzute de lege.
Instanța fondului s-a mulțumit să considere ca fiind adevărate susținerile expertei tehnice, formulate prin actul intitulat "Comunicare" și aflat la filele 404-405 din dosarul de fond, deși acestea nu erau decât simple explicații ale expertului, sancționat anterior cu "avertisment de amendă", care să justifice și să motiveze nedepunerea raportului de expertiză pentru încă un termen de judecată.
Încă de la început, arată recurenta în mod expres, că reclamanta - " El " SRL nu avea absolut nici un interes să tergiverseze cauza, nedând explicațiile solicitate de către expert, poziția sa procesuală fiind aceea de reclamant, care potrivit art.1169 cod civil trebuie să-și dovedească în justiție pretențiile.
Învederează instanței de judecată că recurenta - reclamanta - EL SRL este cea care a solicitat proba cu expertiza tehnică și contabilă, proba ce a fost încuviințată de instanță la data de 07.03.2008, așa cum rezultă în mod expres din cele reținute în încheierea de ședință de la acel termen și aflată la filele 69-70 din dosar, astfel încât un exista nicio rațiune pentru care tocmai reclamanta să îngreuneze efectuarea unei probe solicitate de ea și care îi profită în totalitate.
Nu în ultimul rând, arată instanței de control judiciar ca recurenta-reclamanta a achitat o taxă judiciară de timbru în cuantum de 374.743,02 RON, motive pentru care nu putea să riște săvârșirea vreunei culpe procesuale în acest proces, care să determine suspendarea, din orice motive a cauzei.
Instanța de fond a făcut o aplicare greșita a dispozițiilor art.208 alin. 2 Cod procedură civilă în această cauză, apreciind vădit nelegal, că reclamanta nu a înțeles să dea explicații expertei tehnice.
Astfel, din punct de vedere cronologic, arată instanței de recurs următoarele aspecte:
- la termenul de judecată din 07.03.2008, instanța de fond a încuviințat, la cererea reclamantei - " El " SRL, efectuarea în cauză a expertizelor contabile și tehnice, stabilind cu această ocazie și obiectivele expertizei (filele 69-70 dosar fond);
- la termenul de judecată din data de 18.04.2008, instanța a luat act de faptul că la dosarul cauzei s-au depus dovezile de plată a onorariului pentru ambele expertize, conform dispozițiilor instanței. La acest termen, recurenta - reclamantă a depus la dosarul cauzei un set complet de acte, acest fapt fiind reținut și în încheierea de ședința de la acea dată (fila 226-227 dosar fond); - după acest termen, la data de 14.05.2008, expertul tehnic, d-na comunica instanței o adresa prin care informează instanța că "a studiat dosarul" și că a procedat la înștiințarea părților în vederea efectuării expertizei (fila 233 dosar fond); - la termenul de judecată din data de 16.05.2008, instanța majorează onorariul expertului contabil, de la valoarea de 1.200 Ron la valoarea de 2.700 Ron, revenind cu adresa la experți pentru efectuarea expertizelor. (fila 239 dosar fond); - la data de 03.06.2009, experta tehnică, d-na, informează din nou instanța de judecata că "a studiat dosarul", și a procedat la înștiințarea părților în vederea efectuării expertizei; Cu această ocazie, experta precizează că la data stabilita pentru efectuarea expertizei, s-a prezentat numai dl., din partea societății reclamante - EL SRL, însa expertiza nu s-a putut face întrucât noii proprietari nu au permis accesul în imobil.
Cu prilejul depunerii acestei "Comunicari", experta solicită instanței să stabilească modalitatea în care se va efectua expertiza, față de faptul că accesul la imobil nu este permis, arătând totodată că pentru întocmirea raportului de expertiză sunt necesare documente care atestă lucrările pe care reclamanta reclamă ca le-a efectuat și care nu au fost puse la dispoziția expertului. Instanța de recurs urmează să analizeze modalitatea în care expertul a înțeles să studieze dosarul cauzei, câtă vreme, deși afirma în două adrese că a studiat actele cauzei, un avea cunoștință de faptul că actele au fost depuse la dosar încă de la termenul de judecată din 18.04.2009. (fila 243 dosar fond);
- prin încheierea de ședință de la termenul din 13.06.2008, instanța a reținut susținerea reclamantei - EL SRL, în sensul că la dosar au fost depuse toate actele de care înțelege să se folosească, însă că - față de solicitarea expresă a expertei tehnice - va depune un exemplar și pentru d-na expert.
Cu aceasta ocazie, instanța de judecată dispune revenirea cu adresă la expertul tehnic, cu mențiunea că toate documentele privind îmbunătățirile sunt la dosar, urmând ca expertul să studieze documentele ce se află depuse până în prezent la dosar și să expună un punct de vedere în baza acestor documente (filele - dosar fond);
- prin "Comunicarea" depusă la dosarul cauzei la data de 16.09.2008, experta tehnică învederează instanței de judecată că a primit din partea reclamantei - EL SRL, un set de acte (acte care i-au fost trimise pe adresa de domiciliul a expertei, prin diligențele exclusive ale reclamantei, prin poștă cu conformare de primire), că le-a studiat și că apreciază că "pe baza lor se poate răspunde la obiectivele stabilite de instanța; (fila 249 dosar fond); - prin încheierea de ședința din data de 19.09.2008, instanța "ia act de răspunsul expertului, prin care se confirmă posibilitatea efectuării expertizei pe baza documentelor depuse la dosar".
La aceasta dată se ia act și de depunerea de către părți a onorariului suplimentar, instanța dispunând revenirea cu adresa la experți, pentru efectuarea expertizelor (fila 397 dosar fond); - la data de 11.11.2008, expertul tehnic se declară nelămurit cu privire la unele aspecte relative la cauza și învederează că a stabilit cu părțile o întrevedere pentru ziua de 11.11.2008, la sediul - EL SRL, urmând să-și expună punctul său de vedere după aceasta dată, termenul de judecată fiind stabilit la 14.11.2008; (fila 400 dosar fond); - prin încheierea de ședința din 14.11.2008, față de lipsa raporturilor de expertiză, instanța de judecată dispune revenirea cu adresa la experți, cu avertisment de amendă, în cazul neîndeplinirii obligației depuse, instanța apreciind în mod corect și legal că experții ar fi trebuit să formuleze deja un punct de vedere. (fila 402 dosar fond);
La filele 403 și 404 din dosarul de fond al cauzei, se află adresele formulate de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă în atenția celor doi experți, contabil și tehnic, prin care se solicită acestora să efectueze și să depună la dosar, în termenul legal, raportul de expertiză, cu avertisment de amendă..
După primirea acestei adrese, la data de 07.01.2009, expertul tehnic, învederează instanței prin "Comunicarea" depusă prin Registratura cu doua zile mai înainte de termenul de judecată din 09.01.2009, printre altele că a studiat toate facturile și listele de materiale puse la dispoziție de - EL SRL; la sediul - EL SRL am lămurit unele aspecte referitoare la modul în care trebuie avute în vedere valoarea facturilor, însă arată și că "au rămas fără răspuns observațiile formulate referitoare la cantitățile a căror valoare o reprezintă aceste facturi", fără ele, arată că nu-și asumă responsabilitatea de a le accepta și evalua ca fiind executate pentru imobilul supus expertizei "Casa ";
Urmare a acestei adrese a expertului tehnic, deși mai înainte dispuse amendarea experților culpabili de nedepunerea raportului de expertiza, instanța de judecată a dispus suspendarea cauzei, în condițiile art.1551Cod procedură civilă apreciind că nedepunerea expertize lor un se mai datorează experților, ci reclamantei.
După analizarea acestor fapte, dovedite de probele aflate la dosar, instanța de recurs este rugată să constate ca în sarcina reclamantei nu poate fi reținută nici o culpă procesuală, de natură să justifice aplicarea unor sancțiuni împotriva sa, așa cum a fost dispusă măsura suspendării cauzei, în condițiile art.1551Cod procedură civilă întrucât reclamanta a depus la dosarul cauzei onorariul de expert în termenul stabilit de către instanță, inclusiv majorarea acestuia; reclamanta s-a prezentat la data la care expertul tehnic a convocat părțile să se prezinte la imobilul ce făcea obiectul expertizei, fiind reprezentantă; reclamanta - deși depusese la dosarul cauzei toate actele de care înțelegea să se folosească în proces - prin diligențe proprii și în afara obligațiilor legale a comunicat expertului tehnic un set complet de acte, expediindu-le pe adresa acestuia de domiciliu.
In pofida acestui fapt, expertul afirmă în toate comunicările sale către instanța de judecată că a "studiat" dosarul cauzei și actele puse la dispoziție; reclamanta a invitat la sediul său pe d-na expert, dându-i explicații repetate despre cele ce expertul a dorit să știe.
Deși d-na expert solicita întâlnirea părților numai în zilele de sâmbăta, motivat de faptul că dansa are și un serviciu stabil, reclamanta a găsit posibilitatea de a prezenta cele solicitate de către expert, deși este o companie privată, în care sâmbăta nu se lucrează. De altfel, chiar experta recunoaște în ultima sa comunicare că s-a prezentat la sediul societății - EL SRL și a lămurit o serie de probleme neclare.
Pe de altă parte, solicită ca instanța de judecată să constate că d-na expert a fost cea care a apreciat - la întrebarea expresă a instanței și după analiza actelor prezentate - că este în măsură să realizeze expertiza numai pe baza actelor deținute de către reclamantă, instanța de judecata dispunând prorogarea cercetării la fața locului după prezentarea de către expertă a unui punct de vedere pe baza actelor existente.
Tot doamna experta este cea care a solicitat explicații la sediul - EL SRL, explicații care i-au fost acordate atât de către angajații de la compartimentul de contabilitate, cât și de la cel tehnic al - EL SRL, fapt consemnat chiar de către expertă în comunicările sale către Tribunalul București.
Faptul că la fiecare termen de judecată, d-na expert își exprimă câte o nelămurire, față de care nu putea depune la dosarul cauzei raportul de expertiză nu echivalează cu existența vreunei culpe a reclamantei, iar suspendarea cauzei în raport de art.1551Cod procedură civilă apare ca o măsura neîntemeiata, excesivă și incorectă.
Deși cu un termen mai înainte, instanța a dispus experților să depună la dosarul raportul de expertiză cu avertisment de amendă, la termenul din 09.01.2009, instanța și-a schimbat optica radical, apreciind că un experții ar avea vreo culpa, ci, dimpotrivă, reclamanta.
Din analiza cronologiei faptelor, rezulta în mod indubitabil că, în acest dosar, nu reclamanta este în culpă, încercând tergiversarea cauzei, ci, pe de o parte, circumstanțele cauzei sunt de așa natură, nepermițându-se efectuarea expertizei la imobil, respectiv la fața locului, iar pe de altă parte, experta tehnica, deși inițial a precizat că poate efectua expertiza pe baza actelor existente la părți, a revenit asupra acestei decizii, arătând în final, că nu își poate asuma responsabilitatea pe actele prezentate de către părți.
In mod corect și legal, față de faptul că expertul tehnic s-a declarat a fi în imposibilitate de realizare a expertizei pe baza actelor existente, instanța de judecată ar fi trebuit să analizeze dispozitivul încheieri de ședință din data de 13,06.2008, când a dispus "prorogă emiterea unei adrese către actualul proprietar al imobilului pentru a permite efectuarea expertizei, după ce expertul construcții va analiza înscrisurile depuse la dosar" și ar fi trebuit să pună în discuția părților emiterea acestei adrese către actualul proprietar al imobilului.
expertului tehnic care, inițial a apreciat că poate exprima un punct de vedere pe baza actelor prezentate, dar care, după mai multe termene, a apreciat că un își poate asuma responsabilitatea pe baza actelor prezentate, nu poate fi pusă pe seama reclamantei, care - așa cum a știut - a ajutat expertul, de câte ori a fost nevoie.
Instanța de fond a făcut o greșită aplicare a legii la situația de fapt dedusă judecații, sancționând în mod nejustificat pe reclamanta - EL SRL, deși singura persoană vinovată de tergiversarea cauzei a fost expertul tehnic.
In ceea ce privește expertul contabil, menționează în mod expres că și acestuia i-au fost comunicate actele cauzei, tot prin poșta, la adresa sa de domiciliu, acesta nesolicitând în această cauză decât majorarea onorariului, mai înainte de fi studiat măcar dosarul cauzei și fără să se obosească măcar, la vreun termen de judecată, să solicite amânarea cauzei pentru a fi în măsură să prezinte un raport.
Daca ar fi procedat corect și legal, întrucât la termenul de judecată din 14.11.2008 sa dispus revenirea la adresa sa cu avertisment de amenda, la termenul din 09.01.2009, față de lipsa în continuare a expertizei contabile, instanța de judecată ar fi trebuit să revină la acesta, aplicându-i și amenda judiciară, cu atât mai mult cu cât expertul contabil nu a indicat niciun motiv pentru care nu a prezentat instanței punctul său de vedere.
Cu toate acestea, instanța de judecată a apreciat că numai reclamanta se face vinovată de faptul că cele două rapoarte de expertiză nu au fost depuse în cauză, motive pentru care a aplicat și sancțiunea prevăzută de art. 1551Cod procedură civilă.
Analizând actele și lucrările dosarului SI INCHEIEREA PRIN PRISMA CRITICILOR FORMULATE SI A DISPOZITIILOR LEGALE APLICABILE, Curtea constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Prin încheierea atacată, s-a dispus suspendarea judecății cauzei conform art.1551Cod procedură civilă, reținând culpa reclamantei în sensul că nu a dat explicațiile solicitate de expertul tehnic necesare pentru efectuarea raportului de expertiză, așa cum rezultă din înștiințarea depusă la dosar la data de 07.01.2009 de către expertul în cauză.
În motivarea căii de atac promovate, reclamanta a încercat să demonstreze, prin prezentarea în ordine cronologică a elementelor importante care au marcat desfășurarea procesului, faptul că reclamanta s-a conformat tuturor dispozițiilor instanței de judecată, neîndeplinindu-și corespunzător și la timp toate obligațiile ce-i reveneau, în sensul că au plătit onorariul de expert în cuantumul stabilit de tribunal, au depus la dosar întreaga documentație constând în facturi și chitanțe pe care le deținea cu privire la îmbunătățirile efectuate și au răspuns la toate interpelările??? expertei, oferind toate informațiile necesare. În esență, recurenta - reclamantă susține că inconsecvența expertei este de fapt cauza neefectuării expertizei (cauză pentru care nu poate fi tinuta responsabilă reclamanta) în condițiile în care inițial experta afirmă că documentația tehnică depusă la dosar este suficientă pentru efectuarea lucrării ca apoi, ulterior să susțină că mai are nevoie de clarificări necesare, de la parte, în speță de la reclamantă.
Curtea apreciază că susținerile reclamantei din cererea de recurs, referitoare la îndeplinirea celorlalte obligații legale referitoare la plata onorariului de expert și la depunerea la dosar a documentației tehnice, deși sunt reale, nu au relevanță în prezenta cauză, deoarece Tribunalul Bucureștia dispus suspendarea judecății cauzei nu pentru neîndeplinirea acestor obligații ci doar pentru faptul că la finele anului 2008, reclamanta nu a manifestat diligența si solicitudinea care s-ar fi cuvenit fata de interpelările doamnei expert si nu a dat toate lămuririle necesare, în special cele cu privire la cantitățile de materiale folosite la realizarea lucrărilor de construcții expertizate.
Pentru a judeca legalitatea și temeinicia suspendării cauzei în condițiile art.1551Cod procedură civilă, nu are relevanță conduita procesuală a societății reclamante pe parcursul întregului litigiu, ci trebuia analizat punctual dacă reclamanta și-a îndeplinit sau nu obligațiile avute în vedere de prima instanță când a luat această măsură.
Așa cum rezultă din adresa trimisă de expertul tehnic, după studierea facturilor și a listelor de materiale puse la dispoziție de societatea reclamantă, au apărut unele neclarități pe care a încercat să le elucideze, solicitând lămuriri suplimentare de la reclamantă. Expertul tehnic arată în comunicarea respectivă că o parte din neclarități au fost lămurite, însă observațiile sale legate de cantitățile de materiale folosite au rămas fără răspuns. Apreciind că aceste informații sunt absolut necesare pentru întocmirea lucrării, doamna expert a învederat că nu-și poate asuma răspunderea pentru efectuarea expertizei în absența lor.
Față de această situație, Curtea constată că prima instanță a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art.1551Cod procedură civilă, sancționând sub această formă, cu suspendarea judecății cauzei, pasivitatea și lipsa de diligență a societății reclamante. Instanța de control judiciar consideră că este cu atât mai culpabilă atitudinea procesuală a recurentei - reclamante de a nu oferi explicațiile necesare doamnei expert, în condițiile în care lucrarea este complexă, documentația ce se impune a fi studiată pentru realizarea raportului este amplă și cauza a suferit deja numeroase amânări datorate lipsei raportului de expertiză (probă necesară pentru justa soluționare a cauzei).
Dacă recurenta - reclamantă nu se consideră vinovată de neefectuarea raportului de expertiză, trebuia să demonstreze instanței de recurs că și-a îndeplinit obligațiile prevăzute de dispozițiile art.208 alin.2 Cod procedură civilă, lucru pe care însă nu l-a realizat.
Reclamanta ar fi avut totodată posibilitatea să solicite repunerea cauzei pe rol, probând în fața primei instanțe că a răspuns interpelărilor doamnei expert și a oferit informațiile necesare cu privire la cantitățile de materiale folosite. Această soluție ar fi avut avantajul că ar fi fost mai economică din punct de vedere al timpului, în condițiile în care acțiunea a fost promovată de recurentă care, așa cum susține, are tot interesul ca cererea sa să se judece cu celeritate.
De asemenea instanța apreciază că tot în interesul reclamantei - recurente este și furnizarea tuturor lămuririlor solicitate de expertă pentru a efectua raportul de expertiză în condiții de profesionalism, fiind pe deplin edificata asupra aspectelor de fapt în litigiu in prezenta cauză. Faptul că doamna expert și-a exprimat în mod repetat nelămurirea cu privire la diferite aspecte, acest lucru, evident nu poate fi considerat imputabil reclamantei, dar trebuie să determine din partea acesteia o atitudine de cooperare, respectând astfel obligațiile impuse de prevederile art.208 alin.2 Cod procedură civilă.
Pentru toate aceste considerente, Curtea văzând și dispozițiile art.312 Cod procedură civilă și apreciind recursul ca nefondat, îl va respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta reclamantă - " EL " SRL, împotriva încheierii de ședință din data de 09.01.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă - " " SRL și intimata chemată în garanție - "" SA.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 03.12.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
Red.
Tehnodact.
Ex.2/3.02.2010
Secția a III-a Civ. -
Președinte:Ioana SinghJudecători:Ioana Singh, Stere Learciu, Claudiu Marius
