Acțiune în răspundere patrimonială. Jurisprudență. Decizia 1/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 1/R-CM
Ședința publică din 15 Ianuarie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Constantina Duțescu judecător
JUDECĂTOR 2: Paulina Ghimișliu
JUDECĂTOR 3: Laura Ioniță
Grefier - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de reclamanta REGIA NAȚIONALĂ A PĂDURILOR-ROMSILVA PRIN DIRECȚIA SILVICĂ RM., împotriva sentinței civile nr.764 din 26 septembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns consilier juridic pentru recurenta-reclamantă, în baza delegației nr.9032/2007, avocat pentru intimatul-pârât G, în baza împuternicirii avocațiale nr.145/2007, emisă de Cabinet individual-Baroul V, avocat pentru intimatul-pârât, în baza împuternicirii avocațiale nr.74/2007, emisă de Cabinet individual-Baroul V, intimatul-pârât și avocat pentru intimatul-pârât, în baza delegației de substituire a doamnei avocat.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Apărătorul intimatului-pârât G depune la dosar note de ședință.
Apărătorii părților, având pe rând cuvântul, arată că nu au cereri de formulat.
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra lui.
Reprezentanta recurentei-reclamante, având cuvântul, susține oral recursul așa cum este motivat în scris, solicitând admiterea lui, modificarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea administrării probelor.
Arată că nu a intervenit prescripția dreptului la acțiune întrucât, la data constatării prejudiciului s-a încercat recuperarea acestuia pe calea acțiunii principale, nefiind posibile două titluri executorii pentru recuperarea aceleiași sume, cu atât mai mult cu cât răspunderea nu este solidară, ci subsidiară.
Apărătorul intimatului-pârât G, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat pentru motivele invocate în notele scrise depuse la dosar, cu cheltuieli de judecată ocazionate de proces.
Susține că ceea ce a solicitat recurenta, respectiv, casarea sentinței cu trimiterea cauzei spre rejudecare este inadmisibil.
Solicită a se reține că fapta apreciată de recurentă ca fiind producătoare de prejudicii este săvârșită în cursul anului 2000, astfel că acestei fapte îi este aplicabil fostul Cod al muncii.
Consideră că prescripția a început să curgă de la data când unitatea a luat cunoștință de prejudiciu.
Apărătoarea intimatului-pârât, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca neîntemeiat pentru motivele invocate în întâmpinarea depusă la dosar și menținerea ca legală și temeinică a sentinței pronunțată de instanța de fond, cu cheltuieli de judecată ocazionate de proces.
Susține că, instanța de fond corect a stabilit că dreptul la acțiune s-a prescris.
Apărătoarea intimatului-pârât, având cuvântul, solicită respingerea recursului pentru motivele invocate în întâmpinarea depusă la dosar și menținerea ca legală și temeinică a sentinței pronunțată de instanța de fond, cu cheltuieli de judecată ocazionate de proces.
Arată că instanța de fond în mod corect a stabilit că s-a prescris dreptul la acțiune.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea civilă înregistrată la data de 23 mai 2007, reclamanta REGIA NAȚIONALĂ A PĂDURILOR - ROMSILVA - PRIN DIRECȚIA SILVICĂ RÂMNICU Vac hemat în judecată pe pârâții G, și, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligați la plata sumelor după cum urmează: G - 47.624,2 lei; - 14.703 lei; - 33.833,8 lei și - 19.920 lei.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că, în anul 1999 au fost încheiate contracte de vânzare-cumpărare masă lemnoasă pe picior, între reclamantă și "" Râmnicu V, ce au fost transmise spre executare la Ocolul Silvic Romani.
În urma controalelor efectuate s-a constat că exploatarea masei lemnoase nu s-a derulat corespunzător atribuțiilor de serviciu și prevederilor contractuale, astfel încât s-a constat paguba de 116.089 lei.
Societatea "" a fost acționată în judecată, iar prin sentința nr.844/06 iunie 2002 pronunțată de Tribunalul Vâlcea, a fost obligată la plata sumei de 119.078,004 lei. S-a încercat recuperarea pagubei pe calea executării silite a societății prin punerea în executare a titlului executoriu, însă nu s-a putut recupera nimic până în prezent.
Prin dosarul comercial nr.2463/COM/2003 al Tribunalului Vâlceas -a derulat procedura de faliment a societății, trecerea la faliment dispunându-se prin sentința nr.358/21 mai 2004.
Având în vedere că, deși s-au făcut demersuri de recuperarea pagubei, însă nu s-a putut recupera, reclamanta a pornit prezenta acțiune împotriva pârâților, salariați ai Direcției Silvice Râmnicu V, care se fac vinovați de producerea prejudiciului.
În urma controlului efectuat, s-a constat că vinovați de producerea prejudiciului sunt pârâții, care nu au respectat prevederile contractuale și atribuțiile stabilite prin fișa postului. De asemenea, pădurarul, în calitate de gestionar al masei lemnoase, nu a respectat prevederile legii privind gestiunea.
Pârâtul a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, arătând că nu îi poate fi imputată lui sau celorlalți pârâți situația financiară actuală a "", care a intrat în faliment și nu mai este în măsură să își achite datoria către reclamantă.
Pârâtul a fost angajat la Ocolul Silvic Romani în anul 1998 ca inginer silvic, iar în data de 20.10.1999 a fost numit șef district silvic prin decizia nr.299. Acesta nu a participat în nici un fel la semnarea contractului prin care "" a adjudecat în data de 22.11.1999 masa lemnoasă pe care a exploatat-o în perioada noiembrie 1999 - noiembrie 2000 din partida 64 - a Ocolului Silvic Romani. Nu a semnat niciun document de gestiune a materialului lemnos recepționat și vândut către "", nu a reprezentat pe reclamantă la verificările făcute de către reprezentanții beneficiarului contractului și ai reclamantei la momentul exploatării masei lemnoase. La data de 18 octombrie 2000 s-a transferat de la ocolul Silvic Romani la." ", iar la momentul plecării contractul cu "" era încă în desfășurare.
Mai susține că la dosar nu există dovezi cum a fost constatat prejudiciul, cum au fost identificați angajații care ar fi responsabili de producerea lui, cum au fost calculate sumele imputate.
Pârâtul a invocat excepția prescripției extinctive a dreptului la acțiune formulată de reclamantă, solicitând respingerea acțiunii ca prescrisă.
Reclamanta a avut cunoștință de existența pagubei și implicit și despre cei răspunzători de producerea ei, încă de la data de 15 decembrie 2000, așa cum rezultă chiar din actele ce emană de la aceasta. În mod concret, prejudiciul consemnat în sarcina societății "", rezultă din sentința civilă nr.844/C / 6 iunie 2002.
S-a apreciat că acțiunea ce face obiectul prezentului dosar este prescrisă, având în vedere că dreptul la acțiune al reclamantei s-a născut la momentul la care reclamanta-păgubită a cunoscut paguba și pe cel care răspunde de ea. În aceste condiții, termenul de 3 ani impus de art.283 pct. c din Legea nr.53/2003, dar și a Decretului nr.167/1958, este de mult depășit.
Pârâtul a depus întâmpinare și a solicitat respingerea acțiunii ca fiind neîntemeiată, întrucât prejudiciul nu a fost cauzat de pârâți, ci de societatea "", cu care reclamanta a avut încheiat contract comercial și nu provine din vreo faptă imputabilă acestora, ci din nerespectarea obligațiilor contractuale de către "" cu care reclamanta a avut relații contractuale.
În ședința publică din 24 septembrie 2007, apărătorul pârâtului Gai nvocat excepțiile inadmisibilității, pe considerentul că recuperarea pagubei produsă în anul 2000 trebuia făcută printr- decizie de imputare, conform dispozițiilor art.107 din Codul muncii anterior și excepția prescripției dreptului material la acțiune, motivată de faptul că de la data de 15 decembrie 2000, când s-a luat la cunoștință de existența pagubei, acțiunea trebuia introdusă în termen de 3 ani.
În urma probelor administrate în cauză, Tribunalul Vâlcea, prin sentința civilă nr.764 din 26 septembrie 2007, admis excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâții G, și și a respins excepțiile inadmisibilității și a lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâții G și.
S-a respins acțiunea formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâții, pentru existența prescripției dreptului material la acțiune.
A fost obligată reclamanta la plata cheltuielilor de judecată către pârâtul în cuantum de 500 lei și către pârâtul în cuantum de 400 lei.
S-a reținut de instanța de fond, la pronunțarea acestei sentințe, referitor la excepția inadmisibilității promovării prezentei acțiuni întemeiată pe răspunderea patrimonială a salariatului față de angajatorul său, că în anul 1999, între reclamantă și "" s-au încheiat mai multe contracte de vânzare-cumpărare de masă lemnoasă pe picior, contracte ce au fost transmise spre executare către Ocolul Silvic Romani.
Prin sentința civilă nr.884/06.06.2002 a Tribunalului Vâlceas -a admis acțiunea formulată de Regia Națională a Pădurilor - Direcția Silvică V în contradictoriu cu pârâta "" și a fost obligată pârâta să plătească reclamantei sumele de: 701.097.370 lei, contravaloarea masei lemnoase și 679.181.704 lei penalități.
Prin încheierea nr.358/21 mai 2004 pronunță de Tribunalul Vâlceas -a dispus trecerea la faliment a debitoarei "" și dizolvarea societății debitoare. În consecință, reclamanta și-a îndreptat acțiunea de recuperare a pagubei suferite împotriva salariaților pretins a fi vinovați de prejudiciu pe considerentul că nu ar fi respectat prevederile contractului de vânzare-cumpărare și atribuțiile stabilite prin fișa postului.
S-a apreciat astfel că, potrivit art.271 alin.1 din Codul muncii, acțiunea promovată de reclamantă împotriva angajatorilor săi urmărește dovedirea existenței unui raport juridic de muncă dintre părți, producerea pagubei de către salariați din vina și în legătură cu munca lui și întinderea prejudiciului.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului, s-a constatat că acest pârât avut calitatea de salariat al angajatorului reclamant, fiind inginer silvic la Ocolul Silvic Romani și deși nu a fost parte contractantă între angajatorul său și "", totuși a avut atribuții în supravegherea exploatării și transferului de masă lemnoasă pe picior, conform fișei postului, până la data de 18.10.2000, când a fost transferat la." ", iar la plata plecării sale contractul de exploatare de masă lemnoasă era încă în desfășurare, situație în care are această calitate.
Referitor la excepția prescripției dreptului material la acțiune, s-a constatat că, în baza art.283 alin.1 lit.c din Codul muncii, cererea în vederea soluționării unui conflict de muncă poate fi formulată în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajator.
Codul muncii anterior prevedea că răspunderea materială pentru paguba cauzată unității poate fi stabilită numai în cazurile care aceasta a fost constatată în cel mult 3 ani de la data producerii ei (art.108 alin.1). Tot la producerea pagubei face referire și Legea nr.168/1998 privind soluționarea conflictelor de muncă (art.73 lit.d).
De aceea, s-a considerat că acest termen (de 3 ani) este unul limită, de decădere, căruia nu-i sunt aplicabile dispozițiile Decretului nr.167/1958 privitoare la suspendarea și întreruperea prescripției. Totodată, el este obiectiv, curgând de la data producerii pagubei, relevantă este această dată și nu alta, fie ea cea a săvârșirii faptei ilicite.
În cazul acțiunii în răspundere pentru pagubele cauzate prin fapte ilicite, însă, devine aplicabil art.8 din Decretul nr.167/1958, care prevede că "prescripția dreptului la acțiune în repararea pagubei pricinuită prin fapta ilicită începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască, atât paguba cât și pe cel ce răspunde de ea".
S-a apreciat astfel că, în speța dedusă judecății, reclamanta a luat la cunoștință de comiterea pagubei și de persoanele responsabile la data de 15.12.2000, așa cum rezultă din nota de constatare încheiată în data de 20.12.2000 și prin care s-a propus sancționarea pârâților,. În sprijinul acestei afirmații sunt și notele explicative ce au fost solicitate pârâților G, și.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, reclamanta Regia Națională a Pădurilor - Romsilva, prin Direcția Silvică Râmnicu
Se arată, în motivarea recursului formulat, că sentința instanței de fond este nelegală față de motivul de casare prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Instanța nu a avut în vedere că răspunderea pârâților este subsidiară și s-a angajat după ce recuperarea prejudiciului pe calea acțiunii principale nu mai este posibilă. În această situație, dreptul la acțiune se naște la data când nu se mai poate recupera prejudiciul pe calea acțiunii principale, răspunderea subsidiară intervenind astfel ulterior răspunderii principale și numai în măsura în care aceasta nu a produs efecte integral sau parțial.
Astfel, reclamanta, în virtutea relațiilor contractuale pe care le-a avut cu "", a acționat-o pe aceasta în instanță, litigiu ce s-a soluționat prin emiterea unui titlu executoriu, situație în care nu putea acționa în același timp și salariații săi care s-au făcut vinovați de prejudicierea unității.
Întrucât procedura de faliment a "" a fost închisă prin dosarul nr- al Tribunalului Vâlcea, atunci s-a născut dreptul reclamantei la acțiune împotriva salariaților care se fac vinovați de producerea prejudiciului.
Se arată, de asemenea, că reclamanta avea cunoștință de persoanele care au creat paguba, însă prejudiciul a devenit cert în cadrul răspunderii subsidiare numai după ce s-a pronunțat închiderea procedurii de faliment și dreptul la acțiune al reclamantei s-a născut la acest moment de la care nu au trecut 3 ani de zile până la formularea acestei acțiuni.
Față de motivul arătat se solicită admiterea recursului și modificarea sentinței instanței de fond, în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată.
Recursul declarat de reclamantă este nefondat.
În mod corect instanța de fond a apreciat că acțiunea formulată de reclamantă împotriva pârâților, pentru plata despăgubirilor cauzate prin fapta acestora este prescrisă.
Într-adevăr, în urma controalelor efectuate în sectoarele unde lucrează pârâții, privind modul de derulare a contractelor cu firmele " " SRL și " " SRL s- constata că la partida 64, unde există contract încheiat cu firma " " SRL există probleme, în sensul că s-a exploatat în perioada fără controale de la 30.06.2000 - la 31.08.2000, cantitatea de 2230 mc, din care 1967 mc fără predare și fără încasare, vinovați fiind tehnicianul și pădurarul.
Prin aceeași notă de constatare încheiată la 20.12.2000 de către Directorul economic al Direcției Silvice V, care s-a deplasat la Ocolul Silvic Romani și a verificat modul de derulare a contractelor cu cele două firme sus arătate, s-a stabilit de asemenea că, la aceeași partidă 64 cuprinsă în contractul cu " " SRL, la 21.08.2000 pădurarul încheiat un proces verbal cu maistrul de exploatare, prin care s-a constat de comun acord că s-au exploatat 1600 mc, deși plătiți și predați erau mai puțini, iar la 31.08.2000 ing. a stabilit printr-un proces verbal de control, volumul exploatat și nepredat, nefacturat și neâncasat cu o valoare de 596.584.350 lei rămasă neîncasată.
Prin aceeași notă de constatare din 15.12.2000 și înregistrată la societatea reclamantă sub nr.10.383 din 20.12.2000 s-a dispus sancționarea celor doi pârâți și cu diminuarea salariului cu 10% pe o lună.
Rezultă astfel că reclamanta a luat cunoștință de producerea pagubei și de persoanele responsabile la data de 15.12.2000. Este drept că aceasta a chemat în judecată ulterior pe " " SRL care, prin sentința civilă nr.844/C din 6.06.2002 a fost obligată să plătească reclamantei Direcția Silvică V, sumele de: 701.097.370 lei contravaloare masă lemnoasă și 689.181.704 lei penalități și că ulterior aceasta a fost declarată în faliment, însă nu se poate pretinde că în cauză se angajează răspunderea subsidiară pârâților, așa cum arată reclamanta în recurs.
Codul munci nu mai reglementează răspunderea subsidiară, care de fapt este o formă specifică a răspunderii pentru fapta proprie, însă această răspundere este posibilă în mai multe situații, reglementate prin art.19 din OG nr.121/1998.
În speță însă, așa cum a reținut și instanța de fond, reclamanta recurentă a luat cunoștință de producerea pagubei și persoanele responsabile, încă din anul 2000.
Potrivit art.283 al.1 lit.c din Codul muncii, cererea în vederea soluționării unui conflict de muncă poate fi f9ormulată în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajator.
Pe de altă parte potrivit art.7 din decretul 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune, iar potrivit art.8 din acest decret " prescripția dreptului la acțiune în repararea pagubei pricinuite prin fapta ilicită, începe să curgă de la data când păgubitul cunoscut sau trebuia să cunoască, atât paguba, cât și pe cel ce răspunde de ea.
Cum în speță dreptul la acțiune începe să curgă de la data când reprezentantul legal al angajatorului a luat cunoștință că s-a produs prejudiciul și acest fapt s-a realizat la data de 20.12.2000, când au fost și sancționați pârâții pentru prejudiciul cauzat, în mod corect instanța de fond a apreciat ca prescrisă acțiunea reclamantei și a respins-o ca atare.
Sentința instanței de fond fiind astfel legală și temeinică în baza art.312 al.1 Cod procedură civilă se va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantă.
La cererea pârâților-intimați va fi obligată reclamanta-recurentă la plata către aceștia a cheltuielilor de judecată în sumă de 250 lei către, 400 lei către G și 500 lei către, ce reprezintă onorariul de avocat în recurs și se acordă în baza art.274 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta REGIA NAȚIONALĂ A PĂDURILOR - ROMSILVA prin DIRECȚIA SILVICĂ RÂMNICU, împotriva sentinței civile nr.764 din 26 septembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
Obligă pe recurenta-reclamantă să plătească cheltuieli de judecată pârâților, astfel: 250 lei către, 400 lei către și 500 lei către.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 15 ianuarie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./.30.01.2008
Jud.fond:
Președinte:Constantina DuțescuJudecători:Constantina Duțescu, Paulina Ghimișliu, Laura Ioniță
