Acțiune în răspundere patrimonială. Jurisprudență. Decizia 1223/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCA
DECIZIE Nr. 1223
Ședința publică de la 11 Martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marian Lungu
JUDECĂTOR 2: Marin Panduru
JUDECĂTOR 3: Ioana Moțățăianu
Grefier - -
xxxx
Pe rol judecarea recursului declarat de recurenta reclamantă SC SA TG-J împotriva sentinței nr.1857 din 22 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Gorj - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât G, având ca obiect acțiune în răspundere patrimonială.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns consilier juridic, pentru recurenta reclamantă SC SA TG-J și intimatul pârât
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Intimatul pârât G depune întâmpinare.
Curtea, constatând cauza în stare de judecată s-a acordat cuvântul asupra recursului.
Consilier juridic, pentru recurenta reclamantă, solicită admiterea recursului, în raport de motivele scrise de la dosar, modificarea sentinței nr.1875/2007 în sensul admiterii acțiunii formulată de reclamantă.Depune concluzii scrise.
Intimatul pârât G solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii instanței de fond ca temeinică și legală.
CURTEA
Asupra cauzei de față;
Prin sentința nr. 1857 din 22 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Gorj - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr- s-a admis excepția tardivității introducerii acțiunii invocată din oficiu de instanță.
S-a respins acțiunea formulată de petiționara SC SRL Tg-J, cu sediul în Tg-J,- A, județul G, în contradictoriu cu intimatul G, domiciliat în M,-, - 14,. 1.8, județul G, ca tardiv introdusă.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut:
Prin sentința civilă nr. 873/03.05.2007, a Tribunalului Gorj, a fost respinsă acțiunea, împotriva acestei hotărâri, intimata formulând recurs.
Curtea de Apel Craiova, prin decizia nr. 1811/03.07.2007, a admis recursul, a casat sentința și a trimis cauza spre rejudecare cu motivarea că instanța de fond s-a pronunțat în primul rând în sensul că dreptul la acțiune al petentei este prescris, iar ulterior s-a pronunțat pe fondul cauzei, arătând că nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii materiale, din practicaua sentinței nereieșind faptul că excepția prescripției dreptului la acțiune, a fost pusă în discuția părților.
La rejudecare s-a format dosarul nr-. În ședința publică din 22.10.2007, instanța a pus în discuție din oficiu, excepția tardivității introducerii acțiunii.
Potrivit art. 283 alin.1 lit. c Codul Muncii, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă, pot fi formulate în termen de 3 ani, de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului constă în plata unor drepturi salariale neacordate, sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților, față de angajator.
În speță, acțiunea a fost introdusă la instanță la data de 26.03.2007, iar hotărârea AGA prin care s-a stabilit majorarea salarială a avut loc la data de 25.03.2004, iar intimatul a încasat drepturile salariale aferente lunilor ianuarie și februarie 2004, perioadă în litigiu, astfel că, dreptul la acțiune este prescris, pe considerentul că, în cauză, este vorba de prestații succesive, termenul de prescripție calculându-se distinct în sensul că, pentru fiecare lună, începe să curgă un nou termen.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta.
În motivarea recursului a arătat că sentința este greșită deoarece în speță dreptul la acțiune a luat naștere la data de 08 12 2005, data la care organele fiscale au constatat că pârâtul a încasat necuvenit suma respectivă.
A mai arătat că împotriva procesului verbal de control prin care s-a stabilit obligația acestuia de a restitui banii, se putea formula plângere prealabilă în baza legii nr. 554/2004, și nu s-a făcut o asemenea plângere.
Analizând recursul formulat se constată că este nefundat pentru următoarele considerente;
Este adevărat că în baza art.272 din codul muncii, salariatul care a încasat de la angajator o sumă necuvenită este obligat să o restituie, iar potrivit art. 283 din același cod termenul de prescripție este de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune.
Dreptul la acțiune al angajatorului se naște însă de la data la care salariatul a încasat suma respectivă și nu de la data la care s-a constat, așa cum susține recurenta.
Faptul că un organ de control financiar constată la un moment dat că salariatul a primit necuvenit o sumă de bani, nu constituie momentul nașterii dreptului la acțiune pentru angajator, așa cum susține recurenta, ci momentul de la care angajatorul trebuie să recupereze suma respectivă fie de la salariatul care a primit suma, dacă acest lucru mai este posibil, fie de la persoana vinovată de încasarea sumei respective de către salariat.
De asemenea faptul că procesul verbal prin care s-a stabilit acea obligație a fost contestat sau nu are relevanță sub aspectul nașterii dreptului la acțiune al angajatorului cu privire la recuperarea sumelor plătite necuvenit salariatului.
Constatând deci că sentința atacată este una legală și temeinică, în baza art. 312 cod. Proc. Civ. recursul va fi respins ca nefundat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenta reclamantă SC SA TG-J împotriva sentinței nr.1857 din 22 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Gorj - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât G, având ca obiect acțiune în răspundere patrimonială.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 11 Martie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. Jud.
Tehn./Ex.2/19.03.2008
/ și
Președinte:Marian LunguJudecători:Marian Lungu, Marin Panduru, Ioana Moțățăianu
