Acțiune în răspundere patrimonială. Jurisprudență. Decizia 125/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA NR. 125
Ședința publică din data de 26 ianuarie 2009
PREȘEDINTE: Valentin Niță
JUDECĂTORI: Valentin Niță, Afrodita Giurgiu Simona Petruța
- - -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâtul, domiciliat în P,-,.151,.D,.37, județul P, împotriva sentinței civile nr.2332 din 19.09.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata-reclamantă - SRL, cu sediul în P,--106, județul
Recurs scutit de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit recurentul-pârât, intimata-reclamantă - SRL.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință care învederează instanței că recursul este declarat în termen, însă nu este motivat.
Curtea verificând actele și lucrările dosarului invocă din oficiu excepția nulității recursului pentru nemotivare și rămâne în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr-, reclamanta - SRL a chemat în judecată pe pârâtul, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să se dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 6000 lei reprezentând prejudiciul cauzat unității constând în contravaloarea oblonului benei autoutilitarei marca.
In motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că pârâtul a fost angajatul său în perioada 29.01.2007- 29.03.2007 în funcția de consilier vânzări auto, iar la data de 19.03.2007 acesta a preluat fără proces verbal de predare - primire de la distribuitorul - Italia mai multe autoturisme marca "" printre care și un " " pe care nu le-a verificat, deși aceasta era una dintre atribuțiile sale de serviciu însușite prin semnarea fișei postului.
Prin sentința civilă nr.966/28.06.2007 Tribunalul Prahovaa respins acțiunea ca neîntemeiată, reținând că nu sunt îndeplinite condițiile ce angajează răspunderea civilă a pârâtului, în sensul că prejudiciul nu este cert.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta care a susținut că instanța a considerat că întinderea prejudiciului nu este certă pentru că s-a depus o factură anterioară incidentului care reprezenta comanda pentru alt autovehicul
identic, dar care în același timp era o dovadă pentru prețul unei piese identice cu cea distrusă de intimat.
Prin decizia nr.1102/20.11.2007 Curtea de Apel Ploieștia admis recursul, a casat sentința și a trimis cauza spre rejudecare, apreciind că era necesară o expertiză tehnică auto care să constate întinderea prejudiciului, să stabilească avariile produse și cuantumul sumei necesare acestui prejudiciu.
La rejudecare cauza a fost înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Prahova, iar după administrarea probatoriilor, prin sentința civilă nr.2332 din 19.09.2008, s-a admis in parte acțiunea precizată formulată de reclamanta -. SRL, în contradictoriu cu pârâtul, a fost obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 4697,29 lei reprezentând contravaloarea oblon spate și manopera, precum și suma de 1150 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că pârâtul a fost salariatul reclamantei în funcția de consilier vânzări auto și în exercitarea atribuțiilor sale de serviciu la data de 19.03.2007 nu a verificat automobilele preluate de la reprezentantul importatorului, situație recunoscută de acesta prin nota explicativă.
În plus, din declarațiile martorilor care au vizionat caseta înregistrată cu camerele de înregistrare ale societății a rezultat că pârâtul a manevrat defectuos autoutilitara marca, manevră soldată cu lovirea oblonului spate al acestuia.
A apreciat instanța de fond că sunt îndeplinite cerințele art.270 din Codul muncii privind angajarea răspunderii pârâtului, fiind vorba de o pagubă materială, datorată vinovăției salariatului, în legătură cu munca sa.
S-a mai reținut de instanța de fond, că prin expertiza auto ing. s-a stabilit că valoarea oblonului spate este de 4673,90 lei, iar manopera este de 23,39 lei, în total 4697,29 lei.
Totodată, pe lângă valoarea prejudiciului expertul a calculat și o diferență de preț la facturare de 4444,88 lei, ajungând la concluzia că de fapt valoarea prejudiciului este de 4697,29 lei plus 4444,88 lei, în total 9142,17 lei.
Față de concluziile expertizei auto, reclamanta și-a precizat acțiunea, solicitând obligarea pârâtului la valoarea totală rezultată din expertiză, respectiv aceea de 9142,17 lei, însă instanța de fond a considerat că acțiunea este întemeiată numai în parte, întrucât nu se justifică obligarea pârâtului la plata diferenței de preț apărută în urma valorificării autoutilitarei, în condițiile în care prejudiciul real se compune numai din valoarea oblonului și manopera de înlocuire, pentru că numai înlocuirea oblonului nu conduce automat la o scădere atât de importantă a prețului de facturare.
A mai reținut instanța de fond, că mai întâi expertul a arătat că valoarea prejudiciului se compune din valoare oblonului plus manoperă, pentru ca apoi tot la capitolul concluzii să adauge diferența de preț apărută în urma valorificării autoutilitarei, fără să motiveze însă de unde rezultă această diferență de preț și de ce ar fi necesară adugarea ei la calculul prejudiciului.
Prin urmare, tribunalul a admis în parte acțiunea precizată, așa cum s-a arătat mai sus.
Împotriva sentinței a declarat recurs pârâtul, care nu și-a motivat în fapt și în drept recursul, precizând numai că sentința este netemeinică și nelegală și că va depune motivele recursului separat, în termen legal, lucru pe care nu l-a făcut.
Din oficiu, instanța a invocat excepția nulității recursului prevăzută de art. 306 Cod procedură civilă.
Analizând excepția invocată, asupra căreia Curtea trebuie să se pronunțe mai întâi, conform art. 137 Cod procedură civilă, se constată că aceasta este întemeiată.
Astfel, potrivit art. 306 alin.1 Cod procedură civilă, recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, respectiv 15 zile de la comunicarea hotărârii atacate, conform prevederilor art. 303 Cod procedură civilă.
În speță, recurentul-pârât nu și-a îndeplinit obligația de a motiva recursul în termen legal, deși a primit comunicarea hotărârii la data de 27.11.2008, motivele recursului nefiind depuse la dosar.
În consecință, constatând că în cauză nu sunt incidente motive de nulitate de ordine publică pe care instanța de control judiciar să le pună din oficiu în dezbaterea părților, urmează ca în baza textelor de lege anterior menționate, Curtea să constate nul recursul declarat de pârâtul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată nul pentru nemotivare recursul declarat de pârâtul, domiciliat în P,-,.151,.D,.37, județul P, împotriva sentinței civile nr.2332 din 19.09.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata-reclamantă - SRL, cu sediul în P,--106, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 26 ianuarie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Valentin Niță, Afrodita Giurgiu Simona Petruța
- - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./28.01.2009
dosar fond - - Tribunalul Prahova
judecători fond -
-
Operator de date cu caracter personal
Număr notificare 3120/2006
Președinte:Valentin NițăJudecători:Valentin Niță, Afrodita Giurgiu Simona Petruța
